986 matches
-
of Labor and Congress of Industrial Organizations" (AFL-CIO), care a avut loc în 1957 la Atlantic City (New Jersey) a votat în proporție de 5 la 1 eliminarea IBT din cadrul confederației sindicale, al cărei lider, George Meaney, ține un discurs tranșant prin care exprimă ideea reacceptării IBT numai în cazul demisiei lui . Acesta din urmă nu păru impresionat deoarece era conștient de forța IBT, care anual aducea către AFL-CIO un venit de peste 750.000 de dolari. În 1961, Hoffa este reales
Jimmy Hoffa () [Corola-website/Science/318363_a_319692]
-
American Journal of Insanity". Ca un fapt interesant, se poate remarca părerea (clar exprimată a lui Bleuler) că nu se poate face o delimitare limpede între stările de normalitate și nebunie, contrar viziunii exprimate de același Emil Kraepelin, de delimitare tranșantă a celor două condiții mintale, viziune foarte la modă la timpul respectiv.
Paul Eugen Bleuler () [Corola-website/Science/303236_a_304565]
-
repetitivă și alte varietăți consacrate. Simptomatică rămâne această aspirație, chiar obstinație a compozitorilor din epocă, de a împrospăta cât mai rapid elementele de bază ale discursului muzical. Atât de alert este procesul încât, deja la nivelul unui deceniu apar modificări tranșante în plan sintactic, morfologic, expresiv, în planul tipurilor de apelare la arhetipuri sau la anumite paradigme sonore. Astfel că, paradoxal, asistăm uneori la coexistența unor direcții opozabile. Un singur exemplu: muzica stocastică, cu aleatorismul total. De la organizarea fiecărui sunet, fiecărui
Revista MUZICA by Adrian Iorgulescu () [Corola-journal/Science/244_a_479]
-
Bismarck îl dizolvă. Cu toate acestea, acest om care nu se teme câtuși de puțin să ia decizii energice este un prost orator. La tribună vorbește cu o voce blândă subțire, care surprinde, se bâlbâie pentru că citește prea repede frazele tranșante, pe care și le notase pe un bloc-notes. Rapiditatea cu care vorbește, debitul său oratoric este de 250,300 și chiar câteodată 350 de silabe pe minut, este atât de mare, încât stenograful nu-i poate inregistra discursul. Vorbește ținându
Otto von Bismarck () [Corola-website/Science/297362_a_298691]
-
de mulți oameni ca fiind comuniste. Filmele sale mute din prima perioadă nu au mesaj politic, cu excepția poate a unora in care vagabondul intră în conflict cu legea, dar filmele sale de mai târziu, din anii 1930, au fost mai tranșante din punct de vedere politic. Timpuri Noi (Modern Times) înfățișează muncitori care sunt exploatați și oameni care trăiesc în condiții mizere. Discursul dramatic de la sfârșitul filmului "The Great Dictator", care critică naționalismul deșănțat și necenzurat și suportul fără echivoc pe
Charlie Chaplin () [Corola-website/Science/302485_a_303814]
-
cădere!), ci fiindcă simțirea mea, realizată azi în franțuzește printr-un extraordinar hazard, izvorăște din origine românească. Înainte de a fi "prozator francez contemporan" așa cum se spune pe coperta colecției "Rieder", eu am fost prozator român înnăscut."9 După această frază tranșantă, argumentele se multiplică făcându-se loc eroilor care sunt exponenți ai neamului nostru și sentimentului național de dor, limbii române pe care n-a uitat-o. Celor care i-au contestat dreptul de a fi în pantheonul literar românesc le
Panait Istrati, scriitor român, scriitor francez, scriitor grec? by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Memoirs/7501_a_8826]
-
probleme interne în regiunile autonome proaspăt create, Slovacia și Rutenia Subcarpatică. Delegația ungară, pe de altă parte, era compusă din persoane experimentate, iar guvernul ungar a avut posibilitatea să discute, în avans, pe 8 Octombrie, negocierile. Instrucțiunile guvernului ungar erau tranșante: "nu negociați, doar cereți". Diferența de bază dintre argumentele celor două părți a fost aceea că partea ungară a prezentat rezultatele recensământului din 1910, (așa cum a făcut și Germania în timpul conferinței de la München), în timp ce Cehoslovacia a prezentat cifrele mai recente
Primul dictat de la Viena () [Corola-website/Science/304131_a_305460]
-
noastră atențiune...”, revista urmând a se „pune În serviciul idealului moral al aristocrației cuge tătoare și creatoare de frumos și bine...”, „epurație În simțire, cugetare și faptă”, iar „directivelor adverse le vom opune o luptă cavalerească, de idei și principii...” Tranșantă este decizia noului director: Revista va „refuza ospitalitatea” polemicilor personale, conchizând: „În numele Bucovinei, cu nădejdea În sprijinul spiritual al tuturor acelor care și-au răspândit prin aceste pagini rodul muncii și cercetărilor și al celor binecuvântați cu harul talentului creator
Editura Destine Literare by Livia Ciupercă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_391]
-
nu doar tematic, ci și prin realizare, în cadrul de curand trasat al rețetei realist socialiste. Tematic, pentru că ilustrează un episod istoric din ”lupta de eliberare a poporului” și aduce în primplan figură unei eroine emblematice, și prin realizare, pentru că rămâne tranșant și puternic în transmiterea unui mesaj clar. Cu doi ani înainte ca Alexandru Ciucurencu să prezinte lucrarea care face obiectul acestui eseu, mai exact în septembrie 1947, Scânteia publicase o broșură numită ”Decadenta artei burgheze”. În paginile acesteia, Vasili Simeonovici
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
Vâlcii limita trece prin sudul depresiunii Râmnicu Vâlcea - Băbeni Bistrița, prin estul dealurilor Șirineasa, Culmea Ciorași, Pădurețu, Piscu Pârvei - Firijba și cuesta Dealului Mestecenilor intre Mănăilești și Popești. Limita de est, spre Muncelele Argeșului, dată de valea Topologului, nu este tranșantă, stilul reliefului dintre Olt și Topolog fiind în multe privințe asemănător celui de la est de Topolog, dar cuprinde slabe reflexe ale tectonicii proprii Subcarpaților de la vest de Olt. ■ La vest de Valea Bistriței, de la care începe larga depresiune subcarpatică olteană
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
un cititor pasiunea pentru cărți. Rezultatul, incontestabil, spulberă orice urmă de ipocrizie, înlăturând scuza potrivit căreia literatura costă prea mult. Concluzia textului este pasajul din primul paragraf al cronicii de față. Verdictele la care ajunge George Orwell sunt, pe cât de tranșante, pe atât de corecte și de valabile și atunci, și acum. Autorul dă glas fără rețineri unor adevăruri în care mulți cred, dar pe care puțin au curajul de a le recunoaște pe față. Citim astfel în articolul intitulat „Lichidarea
Verdictele lui Orwell by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5048_a_6373]
-
ca argument pragmatic, într-un parcurs european comun al Republicii Moldova. Până la urmă, atâta vreme cât ai ținta comună, care înseamnă Europa, evident că mergi relativ prin aceleași posturi. Robert Turcescu: Nu v-a încurcat deloc - din punct de vedere diplomatic vorbesc - declarația tranșantă a domnului Traian Băsescu? Câtă vreme, iată, dumneavoastră, cu câteva luni înainte, un an de zile aproape înainte răspundeați sincer. Era un... Mihai-Răzvan Ungureanu: Sincer, sigur. Un nu. Robert Turcescu: Un nu. Mihai-Răzvan Ungureanu: Un nu. Robert Turcescu: Da, dar
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
Capitolul 24, Justiție-Afaceri Interne... Robert Turcescu: Da. Mihai-Răzvan Ungureanu: ...în mod normal, asta ar putea să antreneze amânarea pentru 2008. Robert Turcescu: Păi și atunci, domnule ministru, explicați-ne dumneavoastră încă o dată de unde vine optimismul acesta, de fapt, declarația aceasta tranșantă a doamnei Boagiu; dar nu e singura, au mai existat... Mihai-Răzvan Ungureanu: Păi, și eu spun la fel de tranșant. Robert Turcescu: Că 1 ianuarie 2007 nu mai poate fi schimbat sub nici o formă; dar noi suntem la pachet cu Bulgaria, domnule
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
în relațiile bilaterale dintre cele două state. Mihai-Răzvan Ungureanu: A fost un subiect-tabu și, în egală măsură, un subiect de mare secret, de aparentă discreție, fără ca aceasta să însemne dezinteres neapărat. Carla Tompea: Și astăzi s-a vorbit în termeni tranșanți despre acest lucru. Mihai-Răzvan Ungureanu: Astăzi s-a vorbit clar, dar noi cred că am vorbit clar din ianuarie încoace, când am readus tema după 13 ani. Este inexplicabilă, în opinia mea, și moral, și politic, și diplomatic chiar, retragerea
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
confruntării „100%” din această seară este ministrul Afacerilor Externe, domnul Mihai-Răzvan Ungureanu. Domnule ministru, mă tem de un lucru: că s-ar putea să obțin în această seară răspunsuri foarte diplomatice la întrebări care ar avea nevoie de răspunsuri foarte tranșante. Cum am putea evita acest lucru? Mihai-Răzvan Ungureanu: Eu sunt, oricum, sincer și nu cred că vă pun în situația de a descoperi un camuflaj. Robert Turcescu: Dar dumneavoastră nu vă temeți? Mihai-Răzvan Ungureanu: De? Robert Turcescu: De faptul că
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
de probă, au putut fi puse pe hârtie reflectă procesul enorm de sinteză la care a participat nemijlocit Ministerul de Externe, dar și alte instituții interesate în a contribui la crearea unei strategii complexe. Robert Turcescu: Mi-ați promis răspunsuri tranșante. Mihai-Răzvan Ungureanu: Vă zic imediat. Aceste texte însă, care sunt texte programatice și e prima oară când avem așa ceva... Robert Turcescu: Avem, se vorbește despre ele. Însă lumea spune: „Există, dar cum or fi?” Mihai-Răzvan Ungureanu: Se vorbește din ianuarie
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
problemele în felul acesta. Robert Turcescu: Domnule Ungureanu, am pentru exercițiul de sinceritate o întrebare destul de grea, având în vedere faptul că va trebui să încercați să ocoliți un răspuns diplomatic. Noi așteptăm la întrebarea de final un răspuns destul de tranșant. Dar chestiunea, veți vedea, e destul de delicată. Întrebarea sună așa: există un plan, pe termen mediu sau lung, al diplomației românești care să conducă în cele din urmă la unificarea României cu Republica Moldova? Vă mai las câteva secunde, dacă vreți
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
întâlnirilor bilaterale; o discuție și cu reprezentanții Austriei; o discuție bună cu secretarul general al NATO, Jaap de Hoop Scheffer, în care acesta, înainte de a se intra în amănuntele protocolare, i-a spus președintelui cât de încântat este pentru declarațiile tranșante de politică externă pe care le-a făcut de la instalare până acum; o foarte bună discuție cu președintele ungar, cu domnul Mádl, care i-a confirmat buna impresie lăsată de premierul român, de Călin Popescu-Tăriceanu, în urma vizitei pe care a
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
vostru!" Nu, gândii, nu e ceva vechi, e ceva proaspăt, microbii urii sânt vioi sub lumina microscopului, cei de-atunci, de la botez, au murit demult. O să aflu ce e, dar nu acum! "Hai să conchidem discuția asta, zise atunci pricăjitul tranșant, hai să bem!" Am spus eu, mugi și marele Vasile, o viață are omul, și un trai neno..." "Ba nu e deloc, zise Matilda cu o urmă din exaltarea de altădată, omul are o singură viață și trebuie să și-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pe punctul de a se destrăma, atrase de labirintul care le adăpostește și care tinde să le aspire într-însul”154, afirmă autorul Teoriei stilului. Accentuând fie asupra simplei reduplicări mimetice a unui segment al lumii (referențialismul), fie pe separarea tranșantă între diversele paliere ale realității (segregaționismul specific primei faze a filosofiei analitice), teoreticienii tradiționali din ambele tabere neglijează, în fond, tocmai eterogenitatea lumilor. Investigarea conflictului dintre diversele stiluri semantice îi apare lui Giovanni Bottiroli ca remediul cel mai potrivit, ce
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
această discuție capătă relevanță tocmai prin jocul imprevizibil al raporturilor dintre cei doi termeni, prin capacitatea lor de a se substitui unul altuia, de a-și prelua reciproc funcțiile. Îndată ce părăsim zona „de frontieră” și ne aventurăm în spațiul delimitărilor tranșante, se instaurează o anumită circularitate, ne pândește, cu alte cuvinte, capcana cercului vicios din logică. Dacă, de pildă, este în afara oricărui dubiu faptul că transformarea conotației în denotație reprezintă în limba uzuală un fenomen curent, dacă multe expresii metaforice căzute
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
perspectiva demonstrației noastre, că „între lucrurile pe care limbajul le poate reprezenta găsim și limbajul”211, nejustificându-se, în consecință, postularea unei funcții metalingvistice, distinctă de funcția reprezentativă. Cu privire la așa-zisa funcție poetică, Eugen Coșeriu emite un punct de vedere tranșant, spulberând prejudecata existenței unei formule universale, a unei esențe atemporale a poeziei: Am observat că nu există o funcție poetică propriu-zisă, deoarece concentrarea în structura mesajului (...) nu este ceea ce face ca poezia să fie poezie. Știm deja de la Aristotel că
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de a privi, ci și la acelea de a scrie. Din punctul său de vedere, ar exista cel puțin două astfel de moduri. Unul dintre ele acordă credit asemănării dintre lucruri și cuvinte; celălalt, în schimb, pleacă de la constatarea diferenței tranșante dintre ele, justificând tentativele de a reinventa limbajul tocmai pentru a-l pune în slujba lucrurilor. În paradoxul că lucrurile, pe de o parte seamănă cu, iar pe de alta, se diferențiează de numele lor își au originea cele două
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
sale. Însă ne aflăm, într-adevăr, în prezența unui modernist atât de atipic încât sunt de înțeles și confuziile, și reacțiile polemice, și tot scandalul taxinomic pe care l-a provocat. Ceea ce delimitează de fapt, într-o manieră atât de tranșantă, Ion Barbu în articolul citat sunt de fapt două „continente” ale poeziei, suficient de distincte pentru a justifica eventuale rezerve față de plasarea lor sub aceeași etichetă. Concluzia urmează de la sine: „Ne întrebăm, scrutând această veritabilă față a domnului Arghezi, cum
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
încifrarea mesajului în linia ermetismului barbian, subiectivitatea, patetismul și toate celelalte) nu dețin, nici pe departe, ponderea absolută, esențiale dovedindu-se de la bun început tentația fanteziei ironice și directitatea limbajului. Ceea ce a stârnit interes a fost mai cu seamă delimitarea tranșantă a poetului de o serie de prejudecăți, de mituri și fetișuri consacrate ale literaturii, prin alegerea unui unghi de vizionare inedit și prin asumarea unei atitudini ireverențioase față de convențiile de orice tip. Refractar la încremenirea în conformism, Marin Sorescu își
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]