3,911 matches
-
arsă): Ce-i ?!? LEONIDA (izbucnind în rîs): E repausul duminical, domnule! (rîd amîndoi) Strașnic tachinez! (Efimița îl pupă pe frunte) EFIMIȚA: Aferim! (ridicîndu-se) Ei? Ce e nou? LEONIDA: Bravos! Eu te-ntreb pe dumneata, nu dumneata pe mine! EFIMIȚA (fără transă, simplu): Șeful era bine dispus. LEONIDA: Frate... E-adevărat că or să scază lefurile? EFIMIȚA: Nu se știe nimic pozitiv pînă acuma. (o ia spre masă, stă pe scaun) LEONIDA: Dumitale ți-ar trebui acuma un jvarț cu cognac fin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
În viitor, are atâta viitor În sărăcie că nu ține sub nici o formă să fie etern. Așa că În anul acela primăvara se răzvrătea Împotriva partidului, se considera inutilă, precum neputința care striga În pieptul oamenilor. 1985 părea un tablou În transă, cu bărbați Îmbrăcați În tradiționalii pantaloni evazați, demodați, purtați la nuntă pentru eleganță, pentru entuziasmul aperitivului și cu iluzia seducției, părea un album fotografic cu femei În fustă de stofă gri, care ar fi putut arunca În extaz universul bigotelor
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
de pe masă.A citit numărul: ”13” .Ghinion!Asistentul l-a încurajat. In timp ce lectura biletul cu numărul fatidic,profesorul a exclamat retoric:”Oare,unde sunt țigările mele?”.In febra examenului, studentul s-a ridicat din bancă și ca în transă i-a înmânat pachetul de țigări și restul de bani. Apoi a rezolvat cu succes subiectele.A primit pe carnet nota 10! Pe culoar s-a răspândit zvonul: „De necrezut,colegul lor l-a mituit pe profesor!”. „Fumez ca și
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
în canapea, a ridicat iar piciorul, mușchi fibroși fugind sub piele, și mi l-a pus pe piept. — Vrei să te învăț și pe tine? — Să mă învârt? Nu, mersi, aș ameți imediat. — Tocmai. Amețești mai întâi, apoi intri în transă. — îmi vine transă uitându-mă la tine, i-am spus, nici măcar îngrijorat de platitudine. Și-a aranjat părul, umflându-și buzele prin voință internă. învârtea bomboana sub limbă, ciocnind-o de dinți și sorbind din șampanie. — Te enervează bomboana mea
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
ridicat iar piciorul, mușchi fibroși fugind sub piele, și mi l-a pus pe piept. — Vrei să te învăț și pe tine? — Să mă învârt? Nu, mersi, aș ameți imediat. — Tocmai. Amețești mai întâi, apoi intri în transă. — îmi vine transă uitându-mă la tine, i-am spus, nici măcar îngrijorat de platitudine. Și-a aranjat părul, umflându-și buzele prin voință internă. învârtea bomboana sub limbă, ciocnind-o de dinți și sorbind din șampanie. — Te enervează bomboana mea? Nu, nu, o
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Ce pijama? i-am zis. Eu dorm gol, iarna și vara. Am o pijama undeva, stai s-o caut. — Andreea, agapi mu, așteaptă, divină arătare! Pija maua e pentru îngropăciune. Dacă, după această noapte extatică, voi decide să-mi prelungesc transa cu câțiva eoni, mă vei putea îngropa în pijama invocând o ruptură de anevrism, dar până atunci hai să extragem licoarea asta. M-a privit, perplexă, cu pantofii mei în mână. — Faci mișto de mine? — Andreea, corazon. Cum să fac
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
spălat din zori. Mirosul de asfalt prăfuit umed era plăcut, mai venea o completare de la teii încă netreziți, un câine tremurător îmi dădea târcoale. L-am scuipat, am fugit câțiva metri după el și am avut revelația, ca în violentele transe zen: ăia se fut în absența mea! Urcând scările câte patru deodată, auzeam crescendo partitura scârțâindă a patului și, deschizând cu triumf nedorit ușa, i-am surprins făcând stupide salturi de crap... Erau într-o postură atât de grotescă, încât
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
cadă în spate din stârvimea ei și să smulgă din el, într-o strânsoare la gândul căreia Celebi simțea cum ochii îi ies încet din orbite. „Doamne Isuse Cristoase, ce să fie ăștia?“ își pierdea controlul mădularelor. Mergea încet, în transă, și se simțea ca în clipa de dinaintea leșinului. Știa că nu visează și spera să moară de inimă, dar nu la apariția acelei creaturi, ci așa, deodată... „Doamne Isuse Cristoase, de ce m-ai adus aici?“ se întreba, cu trupul străbătut
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
pe care Moartea le urmărește din umbră și le sfidează cu un râs sardonic. Frământările - în căutarea unui rost, în alegerea partenerului, în înfruntarea suferinței și nenorocului, în acceptarea neființei - sunt însoțite de trăiri "fierbinți": neliniștea, anxietatea, agitația frenetică, extazul, transa și moartea. Trăirile sunt figurate prin mișcările dansatorilor și muzicienilor (care participă la jocul de scenă în straiele lor sumbre, de păsări funerare), prin sunete, costume, lumini și câteva obiecte cu încărcătură simbolică (scaunele, pomul vieții, ouăle renașterii, câteva vase
O vară fierbinte pe Iza by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/8710_a_10035]
-
sunt, cred eu, personajele spectacolului: unul vizibil, încarnat de cei doi dansatori; celălalt nevăzut (sau poate travestit în muzician?) dar omniprezent, sugerat doar prin imagini și sunete. Cele două culminații ale spectacolului - moartea subită a Omului ca deznodământ al unei transe paroxistice (în cea de-a doua scenă) și moartea prin epuizarea naturală a vieții (în ultima secvență a spectacolului, o adevărată codă-sarabandă) - le ipostaziază și le rânduiește ierarhic: da, Moartea cea întotdeauna biruitoare, ea este personajul proeminent al spectacolului. Paragraful
O vară fierbinte pe Iza by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/8710_a_10035]
-
într-un fond care se activează în circumstanțe excepționale. Versurile - care explicitează mai precis sau mai vag evenimentele și trăirile emoționale ale scenelor de spectacol - au și ele același regim. Citez din scena 2, cea a morții ca paroxism al transei: Nu știu moarte ce să fac Încă nu ți-o fost vremea Să te blestem ori să tac Să te-amesteci cu tina; Mănânce-te focu' moarte Încă nu ți-o fost gându' Mult ești tu fără dreptate. Să te-
O vară fierbinte pe Iza by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/8710_a_10035]
-
o echipă cu care ne-a obișnuit - Andrei Both și Doina Levința - și cu o trupă formidabilă. Exemplară. Ce am văzut m-a tulburat și mă urmărește. Din toate punctele de vedere. Piesa aceasta este ca un poem scris în transă. Dintr-o singură mișcare de condei, un poem ca un vis, derulat cu ritmuri și intensități diferite, cu repetiții de cuvinte, de fraze, de gesturi. Un poem absurd și oniric, în care l-am regăsit pe Beckett topit în emoții
Pavilionul de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8791_a_10116]
-
Victor Rebengiuc, în schimb, aparent cenzurat, umanizează și piatra seacă. Disponibilitățile lui interpretative sînt realmente imense. Nu cunosc inhibiții și complexul barierelor dintre genuri. Mă obsedează și acum, când scriu aceste rânduri, amestecul de ingenuitate și uimire din Fundulea sau transa durerii și disperării din Serebreakov. În perimetrul lui "râsu-plânsu" actorul își configurează personajele pregnant. Le investește cu adevăr și semnificație. Indiferent că sunt tragice sau comice, bune sau rele, că ascund sau dezvăluie sunt totdeauna expresia unor acumulări interioare îndelungi
Lordul by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8822_a_10147]
-
doamna Moscu și Mieko ToganÜ sunt figuri ambivalente, purtătoare ale măștii care le ascunde perfect trăirea lăuntrică. Cele două orchestrează destinele celorlalți, posedate ele însele de o forță irepresibilă, prima dă mereu impresia că se află într-un soi de transă, iar cea de-a doua este conștientă de propria karmă întunecată. Prima transformă odaia surorii ei, Christina, în altar, se reculege în fața tabloului pictat de Mirea ca în fața unei icoane, cealaltă ascunde portretul pictat de maestrul Simojo, pentru că îi dezvăluie
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
o zi de scris la Derapaj ?ț În felul următor: un individ nebărbierit, în pantaloni de trening și cu o bluză cu mâneci lungi răsturnat pe tastatura computerului, butonând între 6 și 10 ore, trezit din când în când din transă de intervențiile prietenei sale, când cu o îmbiere la o cafea, când cu o invitație la film, când cu o sugestie de canastă. E greu să le ții pe toate în echilibru. Am spus-o și o repet: literatura merită
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9829_a_11154]
-
de fapt, pe acest drum am mai avut un pasager: Aureliu Manea. Ore în șir, cu o vervă fantastică, fără să ostenească nici o secundă sau să aibă spaime la curbe luate pe două roți, Ion Cocora a povestit, ca în transă, nopțile lui cu Manea, discuțiile aiuritoare, felul în care își pregătea un spectacol, ce simțea pentru actori, vulnerabilitatea acestui om bîntuit de propria creație, de iluzii și iubiri, de vise, de neînțelegerea cu unii sau alții. Aproape că juca scene
El condor passa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9893_a_11218]
-
unei comunități este un lucru foarte la îndemînă, dar de asta nu-și dau seama decît cei care au intuit cît de malign poate fi fenomenul. În plus, pentru Virgiliu Gheorghe, televiziunea îndeplinește toate condițiile unui fenomen religios. Starea de transă cvasi-hipnotică în care se află cel care care nu se mai poate dezlipi de ecran, nevoia de a privi regulat la altarul ecranului spre a-și regăsi idolii, ca într-un veritabil ritual al venerației autentice, perceperea timpului și spațiului
Căpcăunul din ecran by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9921_a_11246]
-
cele mai rotunde spectacole ale lui Tompa din ultimul timp, altfel decît Așteptîndu-l pe Godot. Sau în prelungirea lui. Este ca o căutare foarte personală - așa cum este, în principiu, orice creație - mai atentă acum, un fel de mărturisire făcută în transă. Găsesc că un rol esențial, din punctul de vedere al performanței, îl are aici Vava Ștefănescu. Care duce mai departe și adîncește ce a făcut în acest teatru, la "Woyzeck", nu de mult, cu regizorul Mihai Măniuțiu. Fiecare pas al
Deținut din naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9999_a_11324]
-
și să diversifice planurile de lectură. În esență, Alexandru Chira este un constructor atipic, posedat de mirajele sale lăuntrice, chinuit de iminența ciocnirii cu realitatea de fiecare zi, care folosește frecvent silogismul, de cele mai multe ori doar pentru a ieși din transă. Adică din captivitatea propriilor lui fantasme. n N.B. În nr. 46 al României literare, una dintre ilustrațiile articolului meu Sinele și lumea în pictura Danielei Chirion a fost o fotografie/portret a autoarei, cu legenda Foto. Pavel Șușară. În realitate
Alexandru Chira, între transă și silogism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8993_a_10318]
-
pe care regizorul ni le pasează discret. Kirmani este de origine arabă, moare pe 11 și nu în deșertul Kalahari, ci chiar în centrul orașului, și nu noaptea, ci ziua în amiaza mare. Oricum, Erica pare să fie într-o transă posttraumatică din care nu reușește să evadeze, regimul diurn al poveștii se schimbă cu unul nocturn, coșmaresc, iar foarte curînd love-story-ul se transformă într-un crime story cu Erica în rolul pistolarului justițiar. Prilejul de a folosi arma apare inițial
New York, NewYork... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9064_a_10389]
-
această disponibilitate înseamnă a te recompune mereu. A îndepărta ceea ce te alcătuiește în mod obișnuit, a elimina specificul unicității ființei tale pentru ca să-i faci loc lui "altcineva". Pentru ca să te poți scufunda în el acest altcineva, pentru a plonja, ca în transă, în ceea ce-l construiește, pentru a-l pipăi, simți și întoarce pe toate fețele. Ca pe ceva tentant și bizar, în același timp. Este actul fundamental al posesiunii în care sinele este suspendat sau chiar anulat. Intensitatea trăirii lui aduce
În căutarea actorului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9317_a_10642]
-
el, să-mi vorbească despre ce face, despre proiecte. Era foarte cald, foarte relaxat, în vervă, foarte aproape de felul în care mai caut să iubesc viața, teatrul, prietenii. Vocea lui mă suspenda, parcă, din prezentul imediat, într-un fel de transă. Avea, asupra mea, efectul pe care îl creau ochii șarpelui Ka asupra lui Mowgli. Rîdea copios cînd îi spuneam asta. Și zîmbea cînd i-am mărturisit că, în sîmbetele cînd nu sînt acasă și mă aflu printr-un oraș sau
Mica Sirenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9364_a_10689]
-
tuturor. În fața cinematografului stă un câine ce crește odată cu ploaia. Până dimineață, îl voi călări prin oraș, înjurând toți oamenii. Pentru o vreme, puncte Fudds pornesc în cerc - îmi e teamă și mă retrag. Noaptea e transparent de vie; în transa ei seamănă uneori cu o lumină îngropată în mare. Mă gândesc mereu cum aș urmări câteva păsări ridicându-se din copacii străzii, trecând peste mitropolie și-apoi rămânând undeva, pe acoperișul vreunui bloc, singure - ar fi un fel de circuitul
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
o discuție aprinsă, mă las slobod la gură și mă cred scoborât direct din Pateric. Una din ele mă privește în ochi cu frenezie, o simt înflăcărată de un entuziasm naiv și credul, îmi vine dintr-odată ideea că nu transa religioasă o paște, ci orgasmul; și pentru câteva clipe închid ochii. După ce le promit că voi veni să asist din curiozitate la una din adunările lor, își pierde controlul, râde isteric și pe o distanță de câțiva metri sare ca
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
în boală, rugăciunea în imprecație, iubirea în dispreț. V. Morala nu are sens decât dacă alcătuirea lumii este perfectă (M-aș fi gândit mai degrabă la confortul amoros al trandafirilor sub soarele de vară, dacă nu aș fi căzut pradă transei care mi-a întunecat după-amiaza aceea...) 1. Energia obiectivă care alcătuiește lumea este o stare de existență care își poate concepe viitorul ca existență de sine stătătoare. Lumea este starea de viitor a energiei obiective care o alcătuiește. Omul este
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]