1,267 matches
-
adică trecerea lui prin nimic, denumită în mod obișnuit și, desigur, eronat, devenire. De aceea se afirmă cu deplin temei că un obiect nu este numai el însuși, ci și semnul sau receptacolul a încă ceva, al unei realități care transcende planul manifestării imediate; el Ťnu e atât real, cât mai degrabă bun conducător de realť, dacă e să cităm fericita expresie a unui poet, la fel cum putem spune că focul, deși ca element în sine există pretutindeni, întrunește condițiile
Un roman spectral by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9447_a_10772]
-
plastic, în particular. Întregul univers imagistic este, astfel, o demonstrație privind natura convențională a informației vizuale, dar și o denunțare a instabilității și a iluziei percepțiilor. Portretele, sume de imagini reductibile, restituie individul regnului, elementul categoriei și devin noțiuni care transcend cadrul particular al formelor, fie ele vegetale, animale sau minerale. Imaginarul arcimboldesc ajunge, în felul acesta, o friză de concepte plastice, mărturie a unei vocații integratoare, dar și o formă de a sancționa labilitatea privirii. Pentru că imaginea, așa cum o percepem
Gheorghiu și Arcimboldo by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9480_a_10805]
-
Oameni ai secolului al XX-lea să construiască cu "obiectivitate" un portret colectiv al societății în care a trăit, un catalog de fizionomii tipice pentru Germania interbelică. Cele mai bune dintre lucrările sale sunt însă cele în care personalitatea modelului transcende clasarea într-o anumită categorie socială... Ca și fotografiile lui Sanders, portretele lui Dix reprezintă tipuri - poetul, actorul, boxerul, homosexualul, negustorul de artă, medicul, criticul literar în-conjurat de cărți - care trăiesc nu prin caracteristici predefinite, ci prin excentricități individuale. Ziarista
Portrete germane din anii 1920 by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9552_a_10877]
-
război sau doar de sărăcie. Cele două tablouri de mari dimensiuni incluse în expoziție - Stâlpii societății și Eclipsa solară - sunt mai puțin incisive decât desenele, dar reprezintă aceeași lume: ofițeri-marionete, profitori fără scrupule, politicieni lipsiți de coloană vertebrală. În ce măsură arta transcende critica socială în opera lui Grosz este o întrebare care nu are totdeauna un răspuns ușor. Cel puțin ca volum, artistul cel mai bine reprezentat în expoziție, după Otto Dix, este Max Beckmann cu 17 lucrări. Includerea creației sale în
Portrete germane din anii 1920 by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9552_a_10877]
-
lume percepută ca fiind alcătuită din fragmente, în care te poți și juca, dar tot mai aproape de marginile unui abis existențial care se cască amenințător, pe măsură ce subiectul oscilează între tentația de a fi fidel incoerenței și aceea de a o transcende. Mi-au reținut, de asemenea, atenția capitolele consacrate celor doi mari poeți interbelici: Tudor Arghezi și Ion Barbu. În ceea ce îl privește pe cel dintâi, mi se pare cum nu se poate mai adecvată observația că autorul Cuvintelor potrivite se
Post ludum by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/9568_a_10893]
-
Coral din București cu prilejul sărbătoririi Paștelui evreiesc în 1941, cînd echivala noțiunea libertății pe care o simbolizează această sărbătoare pentru evrei nu numai cu descătușarea de sub jugul străin, ci și cu dezrobirea inimii și spiritului, cu puterea de a transcende "patimile care domnesc în adîncurile omului", de a "înfrîna tainicele forțe rele" care îndeamnă la ură și răzbunare. "Să nu porți vrajbă celui ce te-a oprimat", adăuga el, dînd astfel libertății interioare a omului o conotație suplimentară.
Între dragoste și ură by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/9599_a_10924]
-
puse deoparte. Fel de fel de însemnări am pe toate hârtiile răspândite prin casă; deseori îmi este greu să mă adun să le adun sau, să le încheg în poeme. Și cu pictura e greu de supraviețuit; eu pictez abstract, transcend prea departe și... lumea nu înțelege; prin urmare, cumpărători tot mai puțini. Grupajul ce l-am pregătit acum reprezintă o selecție din ciclul "Concert cu pânze". Sunt poeme inedite ce nu le-a văzut nimeni la față. Vi le încredințez
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8198_a_9523]
-
În sistemele juridice ale tuturor popoarelor. Prin aceasta se confirmă - aprecia filosoful italian - identitatea fundamentală a acțiunii umane, În care dreptul Își are rădăcinile sale”. Acest caracter al dreptului - deopotrivă fenomenal și istoric - este numit de către filosof, caracter metaistoric, căci transcende istoria particulară a unei națiuni. O a treia dimensiune a filosofiei dreptului este cercetarea deontologică - subliniază Giorgio del Vecchio, În Înțelesul că: „orice individ simte În sine facultatea de a judeca și de a prețui dreptul existent, În fiecare există
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
risc independent pentru evenimentele coronariene majore. În studiul Ontarget rezultatele terapiei cu IEC și ARBs sunt identice pentruambele brațe deși există observația că ARB (telmisartan) previn mai bine accidentele cerebrale, iar IEC (ramipril) previn mai degrabă evenimente coronariene acute. Studiile Transcend și Profess cu telmisartan deși au constatat o scădere semnificativă a tensiunii arteriale nu au redus evenimentele cardiovasculare mai mult în comparație cu placebo. Pe de altă parte ARBs comparativ cu IEC se pare că sunt mult mai bine tolerați (Messerli, 2005
Revista Spitalului Elias () [Corola-journal/Journalistic/92034_a_92529]
-
Înger, îngerașul meu..., acesta amintește autoarei bolnave că, în copilărie, instinctul de conservare îi anihila tristețea prin joc: "Jocul împins la extreme, exacerbat, urmat de râs, acel râs catartic, contagios, care-ți cutremură toată ființa, te-a ajutat să-ți transcenzi tristețea, s-o escamotezi în cele mai năstrușnice întruchipări". Potrivit aserțiunii îngerești, naratoarea nu mai știe să se joace, dar zămislitoarea acesteia dovedește, prin practica ei scriptică, exact contrariul. Ea își recuperează propensiunea ludică, inerentă copilăriei încă neepuizate, cu efecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de darul prietenului meu, sau poate al ghețarului, această ființă splendidă, ce trăia aparent numai pentru mine în spațiul ei bidimensional, ce-mi trimitea câte-un semn subtil din lumea ei plată, la fel cum încercăm și noi adesea să transcendem timpul, încercând să ne expandăm fără prea mult succes sau sporadic într-o a patra dimensiune. Ce a însuflețit-o pe ea atât de tare și a motivat-o să transgreseze spațiul ei cartezian și plat au fost doar dragostea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
schimb la straja lui, oul este împins cu ciocul și rostogolit pe pământ în toate direcțiile, descriind un drum neînțeles, ca o inscripție. Acest itinerar obscur al oului este un drum inițiatic, pe care el îl parcurge pentru a-și transcende condiția de la inform la pui. Nici o viețuitoare a lumii nu a înțeles și nu a împlinit mai corect miezul iubirii iubire esențializată deopotrivă la dans și la duel; ea trebuie câștigată, cucerită, reînnoită, revitalizată cu fiecare an. Periplul iubirii precedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
conturează formele, adolescența le rotunjește, maturitatea le modelează, bătrânețea le adâncește. Viața este o vegetare a sinelui, fie că se întâmplă, pur și simplu, într-o continuă trecere, fie că există într-o nedefinire spontană. Identitatea este un periplu ce transcende dintr-un nimeni în alt nimeni. Intervalul din paranteza pătrată se numește viață, regresie în propria existență: Doamne, atât de largă este haina asta nouă! Copilul din mine s-a ascuns într-un buzunar printre firimituri de pâine și refuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
doar cel care îi subjugă pe oameni luându-le sufletul în posesie, silindu-i la ofranda cea mai de preț, iubirea). Indiferent de tactica folosită, rămâne, în Don Juan, o puritate a gestului subjugator care, prin setea sa de absolut, transcende eticul, așa cum se întâmplă și la Grenouille, halucinatul puterii, stăpânul parfumurilor. Transcende eticul, însă nu îl abolește; el rămâne în permanență acolo, ca o cămașă aruncată de pe umerii ce realizează, într-un sfârșit, satori-ul goliciunii. Există însă un alt halucinat
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
silindu-i la ofranda cea mai de preț, iubirea). Indiferent de tactica folosită, rămâne, în Don Juan, o puritate a gestului subjugator care, prin setea sa de absolut, transcende eticul, așa cum se întâmplă și la Grenouille, halucinatul puterii, stăpânul parfumurilor. Transcende eticul, însă nu îl abolește; el rămâne în permanență acolo, ca o cămașă aruncată de pe umerii ce realizează, într-un sfârșit, satori-ul goliciunii. Există însă un alt halucinat celebru, amestec sublimat de Don Juan și de Grenouille, sub specia esteticului
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
înseamnă, în etica jocului, a dobândi pacea spirituală. De aceea, în clipa supremei și îndelung așteptatei victorii, asistăm la apoteoza tânărului Otake. Desprins cu totul de condiționările corporale (suntem avertizați că se confruntase, în câteva rânduri, cu probleme digestive), el transcende planul contingent și penetrează, în expresia naratorului, chiar "tărâmul exaltării artistice". Întreaga scenă este pur cathartică, elementele estetice fiind conjugate subtil cu detalii ale extazului religios, într-un melanj sugestiv de corespondențe: "Fața sa rotundă și plină avea zugrăvite în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
eul meu își află sensul vieții doar dacă este deschis către un tu, un noi; către o persoană iubită, către familie, colegi, prieteni, semeni, cei care trăiesc cu mine și de care depind mereu. Găsesc sensul vieții doar când mă transcend pe mine însumi pentru a ajunge la o persoană, la o societate sau la un lucru căruia să mă dedic. Ar fi greșit, totuși, să ne gândim doar la lucrurile mari și sublime și să uităm viața de toate zilele
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
mult mai puțin ar reprezenta un impuls spre pesimism sau nihilism. Dimpotrivă, în unele momente, urmărind cu atenție o execuție, se poate ca persoanei sensibile și pregătite să asculte să îi fie dat să se deschidă acelei încrederi raționale care transcende rațiunea. Cu urechea sa fină atunci, în sunetul pur, total interiorizat și în același timp învăluit, ca de exemplu în cazul părții adagio al Concertului pentru clarinet, poate percepe în interiorul său unul cu totul diferit: sunetul frumosului în infinitatea sa
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
nu sunt în mod necesar perceptibile, dar care pot fi perceptibile: nu există o evidență care constrânge sau o transparență imperativă. Totuși mulți s-au străduit să facă vizibile experiențele fundamentale ale existenței umane ca pe o ocazie de a transcende unidimensionalitatea vieții moderne către o realitate total diversă, realitatea lui Dumnezeu, sensul-fundament al tuturor lucrurilor. Îmi place să amintesc trei personalități importante de care mă simțeam legat personal. Primul este sociologul religiei americanul de origine austriacă Peter Berger, care a
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și extraordinara noastră tendință către ordine, impulsul la a ne juca, umorul nostru, speranțele noastre, toate fac parte din expresia esenței omului, însă trimit la un ceva care este mai mult decât omul: ceva situându-se dincolo de om, care îl transcende. Îl invoc apoi pe Karl Rahner, care a descris de nenumărate ori în mod exemplar experiențele fundamentale ale existenței umane. Am avut onoarea, în 1964, în calitate de editor al coloanei "Meditații teologice", să public reflecțiile sale asupra lucrurilor de fiecare zi
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și conștiința radicală. Așadar ar trebui să fie clar că încrederea de fond și încrederea în Dumnezeu evidențiază o structură asemănătoare. Nu privesc doar rațiunea, ci omul în totalitatea sa; privesc corpul și spiritul, rațiunea și instinctul. Încrederea în Dumnezeu transcende rațiunea fără a fi irațională. Poate fi justificată rațional împotriva criticii raționale: nu cu probe imperative, dar cu motive convingătoare. Pentru această încredere Biblia folosește cuvântul credință: "Credința este garanția realităților sperate, dovada realităților care nu se văd" (Evr., 11
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Este doar unul mai mare între cei mulți (henoteism)? Doar unul singur (monoteism)? Pe Dumnezeu trebuie să-l concepem dincolo sau în afara lumii (deism)? Este în lume, imanent fiecărui lucru (panteism)? Sau este imanent universului și în același timp îl transcende (panenteism)? Pentru mine era clar de ceva timp că, pentru a răspunde la toate aceste întrebări, era necesar să se discute și să se studieze chestiunea la toate nivelurile între diferitele religii; era necesară instaurarea unei dezbateri bazate pe elemente
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
prin acest concept îl poate înțelege pe Dumnezeu, uită că Dumnezeu este și rămâne Incomprehensibil, Invizibil, Indefinibil. Sau chiar o coincidentia oppositorum, coincidența contrariilor, cum l-a definit deja citatul Cusanus: întrucât maximum este și minimum, iar în acest mod transcende maximum și minimum. Dumnezeu este cu totul altfel și interior intimo meo, mai intim decât ceea ce îmi este cel mai intim (Sfântul Augustin). Am fost oare prea teoretic? În orice caz, totul devine mai limpede dacă se pleacă de la practica
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
feminină, compasiunea și misericordia maternă? Nu, trebuie luat în serios și în liturghie că numele de "Tată" și "Domn" folosite pentru Dumnezeu nu semnifică faptul că el este un bărbat. Sunt însă simboluri și cifre ale unei realități invizibile, care transcend masculinitatea și feminitatea. Așadar, de fiecare dată când trebuie să introduc Tatăl nostru în timpul liturghiei, spun: "Să adresăm o rugăciune misterului inefabil al vieții noastre, care pentru noi este tată și mamă într-o singură persoană...". După aceea adaug simplu, "în
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
nimic? Nimicul poate fi o explicație? Rațiunea noastră se poate numi satisfăcută de o astfel de explicație? Ce altă alternativă ar putea fi? Unica alternativă ce mi se prezintă și care nu îmi poate fi dată de rațiunea pură întrucât transcende orizontul experienței spațio-temporal este că: totul derivă din acel fundament al fundamentelor pe care noi îl numim Dumnezeu, un Dumnezeu creator. Un fundament pe care, chiar dacă nu-l pot demonstra, am oricum motive serioase pentru a-l afirma, cu acea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]