177 matches
-
de asemenea, ca reper pentru schematismul imaginației, prin care este posibilă sinteza categorială, adică subsumarea materialului sensibil anumitor categorii. "Timpul spune Petre Botezatu, referindu-se la timpul kantian este acela care permite lui Kant să treacă din domeniul logico-metafizic al transcendentalului în câmpul logico-psihologic al cunoașterii reale, menținându-se totuși într-un plan spiritual"170. Kant nu este interesat de problema genezei timpului, ci de funcțiile acestuia pentru cunoaștere, în sensul întemeierii posibilității cunoașterii științifice ca necesară și universală. C. Rădulescu-Motru
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Illinois, 1973. Schlegel, August William, Course of Lectures on Dramatic Art and Literature by August William Schlegel, traducere de John Black, în conformitate cu ultima ediție germană, A.W. J. Morrison (ed.), Ams Press, Inc., New York, 1965. Schelling, Friedrich Wilhelm, Sistemul idealismului transcendental, traducere de Radu Gabriel Pârvu, Humanitas, București, 1995. Schlegel, Friedrich, Philosophical Fragments, traducere de Peter Firchow, prefață de Rodolph Gasché, University of Minnesota Press, Minneapolis, Londra, 1991. Shelley, Percy Bysshe, A Defence of Poetry, Mrs. Shelley (ed.), retipărita după ediția
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
we aim". 90 Edgar Allan Poe, "Marginalia", în Democratic Review, November, 1844, în Essays and Reviews, 1984, p. 1315: "The great idiosyncrasy în the Divine system of adaptation [...] the complete mutuality of adaptation". 91 Friedrich Wilhelm Joseph Schelling, Sistemul idealismului transcendental, traducere de Radu Gabriel Pârvu, [1800] 1995, p. 306. 92 Idem, p. 287. 93 Idem, p. 307. 94 Idem, p. 308. 95 Claude Richard, Edgar Allan Poe, journaliste et critique, 1978, p. 475. 96 Edgar Allan Poe, Eureka. A Prose
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
revelator exemplu.563 Andrew Killgore (fost ambasador al SUA în Qatar) aprecia că "seculară neîncredere în ne-evrei s-a metamorfozat în timp într-o obsesie fanatica a evreilor față de securitate, în fața căreia trebuia să se supună în virtutea caracterului sau transcendental".564 Această perspectivă încearcă să ofere o explicație pentru convingerile israelienilor care în mod frecvent au susținut că "singurul limbaj pe care-l puteau înțelege arabii este cel al forței"565 și, astfel, din cauza neîncrederii arabii nu au fost acceptați
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
este condiția a priori, care dobândește un rost numai prin conținutul său empiric. Metoda transcendentală este inaugurată de Kant, care cercetează marginile experienței, care nu mai pot fi obiectul experienței, ci al gândirii. Prin gândire este cu putință orice experiență. Transcendentalul se referă la cunoștințele a priori (pure de orice experiență). Problema de căpetenie a „idealismului transcendental” este confruntarea cu raționalismul și empirismul din vremea sa, peste care criticismul se ridică împăcându-le în elementele lor valabile. El analizează noțiunile „corp
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
Gilabert, Pablo. "Comparative Assessments of Justice, Political Feasibility, and Ideal Theory", în Ethical Theory and Moral Practice 15, 1 (2011), pp. 39-56. Gledhill, James, "Rawls and Realism", în Social Theory and Practice 38, 1 (2012), pp. 55-82. --. "In Defense of Transcendental Institutionalism", în Philosophy & Social Criticism 40, 7 (2014), pp. 665-682. Gomberg, Paul, How To Make Opportunity Equal: Race and Contributive Justice, Blackwell, Malden, 2007. Gray, John, "Agonistic Liberalism", în Philosophy and Social Policy 12, 1 (1995), pp. 111-135. --. Two Faces
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
în Philosophy & Public Affairs 19, 1 (1990), pp. 3-46. Risse, Mathias, "What Difference Can It Make: Why Write Books on Global Justice in the First Place?", în Journal of International Political Theory (2016), DOI: 10.1177/1755088215626738. Robeyns, Ingrid, "Are Transcendental Theories of Justice Redundant?", în Journal of Economic Methodology 19, 2 (2012), pp. 159-163. Roemer, John E., Equality of Opportunity. Harvard University Press, Cambridge, 1998. Rossi, Enzo, "Reality and Imagination in Political Theory and Practice: On Raymond Geuss's Realism
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
pp. 126-161. --. "Equality, Priority or What?", în Economics and Philosophy 19 (2003), pp. 61-87. Thomas, Alan, "Rawls, Adam Smith, and an Argument From Complexity To Property-Owning Democracy", în The Good Society 21, 1 (2012), pp. 4-20. --. "Sen on Rawls's 'Transcendental Institutionalism': An Analysis and Critique", în European Journal of Political Theory 13, 3 (2014), pp. 241-263. --. "Rawls and Political Realism: Realistic Utopianism or Judgement in Bad Faith?", în European Journal of Political Theory (2015), DOI: 10.1177/1474885115578970. Valentini, Laura
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
Aim of a Theory of Justice", în Ethical Theory and Moral Practice 15, 1 (2012), pp. 7-21, Samuel Freeman, "Ideal Theory and the Justice of Institutions vs. Comprehensive Outcomes", în Rutgers Law Journal 43 (2012), pp. 169-210, Ingrid Robeyns, "Are Transcendental Theories of Justice Redundant?", în Journal of Economic Methodology 19, 2 (2012), pp. 159-163, Eric Beerbohm, "The Conceptual Priority of Injustice", în Jurisprudence 5, 2 (2014), pp. 329-343, Thomas Christiano, "Sen's Case against Perfection", în Jurisprudence 5, 2 (2014
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
în Jurisprudence 5, 2 (2014), pp. 329-343, Thomas Christiano, "Sen's Case against Perfection", în Jurisprudence 5, 2 (2014), pp. 344-351, Dimitrios Efthymiou "Sen's Idea of Justice", în Jurisprudence 5, 2 (2014), pp. 352-362, James Gledhill, "In Defense of Transcendental Institutionalism", în Philosophy & Social Criticism 40, 7 (2014), pp. 665-682, John Oberdiek, "The Ideal of Justice", în Jurisprudence 5, 2 (2014), pp. 363-368, Zofia Stemplowska, "Sen's Modest Justice", în Jurisprudence 5, 2 (2014), pp. 376-384, Alan Thomas, "Sen on
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
Philosophy & Social Criticism 40, 7 (2014), pp. 665-682, John Oberdiek, "The Ideal of Justice", în Jurisprudence 5, 2 (2014), pp. 363-368, Zofia Stemplowska, "Sen's Modest Justice", în Jurisprudence 5, 2 (2014), pp. 376-384, Alan Thomas, "Sen on Rawls's 'Transcendental Institutionalism': An Analysis and Critique", în European Journal of Political Theory 13, 3 (2014), pp. 241-263 sau Francisco García Gibson, "Utopias and Comparative Assessments of Justice", în Metaphilosophy 47, 1 (2016), pp. 92-107. 23 De altfel, Rawls nu a negat
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
posibilitatea acelui limbaj primar (saussurian, și, într-o anumită măsură, barthesian) care se bazează pe ritualul semnelor și pe abolirea sensului și nu pe conceptul de referință. Se observă aici apropierea teoretică de perspectiva lui Derrida de înlăturare a semnificatului transcendental, a sensului de profunzime sau a conceptelor-cheie ca Adevăr, Bine, Dumnezeu. Această situație este, de fapt, ancorată în programul nietzschean de reevaluare a tuturor valorilor, cu numeroase consecințe în teoriile postmoderne. Conceptul de seducție se armonizează și cu scăderea încrederii
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
i (�ntr? o oarecare m? sur?) istoric?. Mai presus de orice, ideile lui Eminescu au stat la baza conceptului de na? iune al lui Iorga. Drept urmare, �n? elegerea mesajului lui Eminescu a fost că �un tr? snet revelator, o experien?? transcendental? , ca ? i cum ar fi venit din alt? lume�. Nu a �ncetat nici o clip? s? pre? uiasc? limba lui Eminescu, care �a triumfat asupra dificult?? ilor inerente folosirii unei limbi abia �nviate�. Eminescu sună că �o org? de biseric? care?? i sf
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
anun? , Br? tianu a ridicat interdic? ia pe care o impusese �n privin? a lui Iorga, ba chiar i? a propus s? publice un ziar pentru soldă? îi de pe front. Vremea expectativei trecuse. Acest moment a reprezentat pentru Iorga o experien?? transcendental?. Agnosticul acesta se putea apropia de metafizic? numai dac? era animat de (ceea ce consideră el a fi) adev? rul cel de pe urm?: na? iunea. Iat? c�teva fragmente din editorialul s? u: �A sosit ceasul pe care l? am a? teptat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
sens este la fel de vizibil. Pe lângă ideea unor calități / proprietăți care "există" în toți membrii unei societăți, datorate legăturilor de sânge și de aici identitatea ca naturală, sine die, diacronică -, se remarcă și ideea că acest atașament nu e doar ceva transcendental, ci este și în funcție de percepție: "Chiar și acolo unde afecțiunea nu e mare, tangibilitatea atașamentului către altă persoană este evidentă, în virtutea percepției noastre asupra calității sale de membru în grupul de rudenie" (Shils, 1957:142). Cu alte cuvinte, caracterul inefabil
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
doctrina a celui ideologic etc. Dacă ceea ce va ieși la iveală prin demersul pe care acum îl pun la cale se va apropia de vreo "teorie" a cunoașterii, clasică sau modernă, faptul nu reprezintă decât o întâmplare. În urmare, accentul "transcendental" legat de ideea preexistenței unor "forme subiective" ale filosofării nu conduce către identitatea cunoașterii unui fapt cu recunoașterea aceluiași fapt. Despre recunoaștere va fi vorba, în ultimă instanță, în lucrarea de față. Dar nu va putea fi trecută cu vederea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
la forma judecății analitice. În schimb, judecata sintetică a priori este tipul fundamental de judecată din perspectiva logicii transcendentale, care nu doar o asistă formal, ci îi precizează condițiile de posibilitate, o constituie ca atare. Adevărul corespunzător acesteia este cel transcendental. Din această perspectivă, adevărul transcendental apare ca o condiție pentru însuși adevărul empiric: În ansamblul oricărei experiențe posibile se află toate cunoașterile noastre, și în raportul general la această experiență constă adevărul transcendental, care precede orice adevăr empiric și îl
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Dar din ideea acestui statut nu trebuie pierdut sensul operației de legare, anume faptul că un subiect posedă forme a priori și că orice cunoștință este, cumva, pentru el. Sensul acesta de legare, astfel conceput, reprezintă însuși conținutul conceptului de transcendental. Prin urmare, judecata, ca formă și condiție de posibilitate a cunoștinței, în ipostaza sa de judecată sintetică a priori, are rolul transcendental ca atare în scenariul "critic" al lui Kant. Intelectul este facultatea judicativă în acest scenariu. Dar el nu
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
intuiție el, dat ca o conștiință de timp, este, totuși, obiectul unei intuiții, pe care Kant a respins-o cu putere, în forma de intuiție intelectuală, dar pe care fenomenologii, mai târziu, prelungind unele aplicații propriu-zis kantiene ale sensului de transcendental, o vor accepta ca atare: este vorba chiar despre două specii ale intuiției: categorială și eidetică. Timpul, dat ca o conștiință de timp, tocmai pentru că nu poate fi obiect al unei intuiții empirice, trebuie să fie obiectul unei intuiții categoriale
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fenomenale veritabile), cât și cele care se referă la elementele dialectice (regulative și falacioase). Rațiunea reprezintă etajul superior al facultății de cunoaștere și este gândită de Kant asemenea sensibilității și intelectului, adică într-un sens logic și, apoi, într-unul transcendental. Pe de o parte, rațiunea este facultatea raționării, a construcției de raționamente deductive, adică mijlocite, în înțelesul lui Kant (care au două premise, nu doar una); raționamentul deductiv categoric, cel deductiv ipotetic și cel deductiv disjunctiv sunt speciile posibile ale
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
modul de operare dogmatic, potrivit căruia, de exemplu, din conceptul existenței și modului de existență al unui lucru "se poate ajunge, prin simple concepte, la existența altui obiect sau la modul lui de a exista"139, și modul "critic", adică transcendental de operare, potrivit căruia cele trei niveluri de constituire fenomenală trebuie să fie prezente continuu, așadar în orice ipostază a obiectului corelativ operației temporale. Ar avea sens următoarele cupluri operațional-obiectuale: permanență-substanță, succesiune-cauzalitate, simultaneitate-comunitate. Al doilea termen nu indică o categorie
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
o parte, așadar, absența timpului din structura operațională a intelectului pur, atunci când acesta lucrează transcendental, nu empiric. Iar de alta, diferența dintre fenomen și noumen. Ceea ce Kant a indicat în acest context, referitor la posibilitatea intelectului de a lucra și transcendental, nu doar empiric, aplicându-se lucrului în sine, nu materialului sensibil, cuprinde o problemă de constituire fenomenală în sens judicativ care trebuie avută în vedere mai departe. Kant însuși, pregătindu-se să treacă la a doua parte a Logicii transcendentale
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cele non-judicative. Topica nu mai apare cu un înțeles strict logic; de altfel, Kant are grijă să stabilească clar diferențele dintre ceea ce el înțelege prin "topică" și ceea ce înțelege Aristotel, în tratatul omonim din corpus-ul Organon-ului. Sensul de transcendental este cel dorit de Kant și pentru topică (nu doar pentru analitică și dialectică). Tocmai de aceea, încercând, așadar, să conducă topica spre registrul transcendentalului, primul concept pe care el în introduce este acela al "reflecției", socotită activitate de cercetare
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
topică" și ceea ce înțelege Aristotel, în tratatul omonim din corpus-ul Organon-ului. Sensul de transcendental este cel dorit de Kant și pentru topică (nu doar pentru analitică și dialectică). Tocmai de aceea, încercând, așadar, să conducă topica spre registrul transcendentalului, primul concept pe care el în introduce este acela al "reflecției", socotită activitate de cercetare a conceptelor folosite în felurite judecăți, în privința aparteneței lor la o anumită facultate de cunoaștere, în privința sursei sau originii lor. "Numesc reflecție transcendentală acțiunea prin
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
însă pe el ca atare, ci veșnicia: aceasta este cu adevărat, iar timpul reprezintă "imaginea" sa prin facultățile sufletești ale omului. O îndepărtare de teoria temporală a facultăților sufletești observăm la Husserl. Acesta socotește că timpul originar, a priori-ul transcendental al oricărei constituiri obiectuale, deși este curgere fără oprire și fără gol "subiectiv", constituie ("formează") el însuși totul, așadar și ceea ce ar putea fi o facultate sufletească. Fără îndoială, curgerea temporală originară, îngăduind alături temporalitatea obiectivă a duratelor temporale umplute
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]