430 matches
-
este, la începuturi, ermetică, de un pronunțat onirism, încifrându-se în „dodii” (concept liric care va evolua până la stadiul de „doine în dodii”, trecând prin „indodii”). Ea se dezvoltă însă într-o poetică proprie, originală, româno-indoeuropeană, cu note suprarealiste, interiorizându-și, prin transcenderea sunetelor „dhvani”, exprimări supralingvistice, mantrice sau nirvanice și echivalând nu o dată sunete sanscrite cu înțelesuri românești. În cele mai realizate poeme, de la prima carte, Invocații (1968), până la ultima, versul se pune în mișcare ca după un sunet universal, semnalizat mereu
ANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285345_a_286674]
-
reflex de negare a lumii burgheze. Exacerbarea individualității, prezentă În decadentism, e o marcă a neputinței de dezindividualizare; „decadentul” Își este „trup și hrană sieși”, se autodevorează sufocat de o lume Închisă, care nu e altceva decât propria sa răsfrângere. Transcenderea vieții prin artă Înlocuiește eticul cu esteticul. Frumosul rămâne o formă sensibilă percepută cu insațietate prin simțuri. Devenit principiu suprem, frumosul favorizează, ca În Moartea lui Tizian a lui Hofmannsthal, o evaziune din contingent: „Ale frumuseții necuprinse porți/ Prilejuri pentru
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
alte calități duale care încă mai împart filozofia, religia și știința occidentale în două tabere adverse. Conform învățăturilor lui Ta Mo, cheia atingerii celei mai înalte stări de conștiență o constituie evitarea efectuării distincțiilor arbitrarea între „acesta” și „acela” și transcenderea tuturor diferențierilor prin găsirea elementului comun al amândurora. După cum a scris în Tratatul clasic de schimbare a tendoanelor, „este de o importanță capitală să se caute mișcarea în liniște și liniștea în mișcare, mișcându-ne încet și continuu până când ajungem
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
pentru pîinea pămîntească. În orice caz, tocmai absența „pîinii cerești“ (în sensul cel mai larg) face din Însemnări o scriere atît de întunecată, de apăsătoare. Ion Ianoși consideră că acestea sînt o scriere neterminată: „Însemnările trebuiau să se încheie prin transcenderea din imperiul voinței individuale, absolut libere, în imperiul lui Dumnezeu“1. Afirmația sa se bazează însă pe o lectură lejeră, credem noi, a scrisorii pe care autorul i-o expediază fratelui său la 26 martie 1864. Acolo găsim, într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
propriul cult, dar interzice ca oricine să facă legea în locurile publice. Republica garantează autogestionarea sacralităților. Dar pentru a garanta respectarea acelui " Fiecare cu transcendența lui", trebuie ca agentul protector să fie el însuși recunoscut ca persoană care transcende aceste transcenderi particulare. Gestionarea spațiilor comune nu trebuie cedată nici unui interes sau fanatism particular, cu riscul de a se distruge ea însăși, căci nimeni nu poate fi în același timp judecător și parte vătămată. A susține că principiul de laicitate republicană este
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
cum de la particulele elementare se ajunge la altele superior organizate. Spiritul este principiul fundamental de organizare, cu originea în psihicul obiectiv. Din acest principiu, partea care este trăită ca specifică subiectului se numește suflet. Conștiința pură - existentă prin sumarea și transcenderea tuturor conștiințelor individuale - apare ca un câmp (ca în fizică Materia Profundă), adică nu este continuă, căci nu există nimic palpabil care să lege o minte de o alta. Deci se ajunge din nou la ideea de cuante (porții) din
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
și, în epoca creștinismului primitiv, de Saul sau apostolul Pavel. În această evoluție, Iisus din Nazareth are o poziție aparte, ca fiind însăși parte din Materia Profundă coborâtă în conștiința individuală. În toate aceste cazuri se observă de fapt o transcendere a cauzalității sau karmei spațiotemporale . În contextul conceptului de transmigrație, se cuvine să precizăm că există o teorie conform căreia Sfântul Ioan Botezătorul este de fapt reîncarnarea Sfântului Ilie, afirmație care se bazează pe unele declarații ale contemporanilor, redate în
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
filosofie. Totuși, Montaigne a "inventat" filosofia franceză. Marele secol (XVII) a fost apolonic (ordine, lumină, sobrietate, calm, măsură, simplitate, transparență, dialectică) și dionisiac (muzică, beție cântec, dans, viață exaltată, înflăcărare, jubilație, natură) Cuvântul "dionisiac" exprimă o nevoie de unitate, o transcendere a persoanei, a cotidianului, a societății, a realității; revărsare dureros - pasionată în stări ambigue, plenare. Cuvântul "apolinic" exprimă nevoia unui mod desăvârșit de a fi pentru sine, setea de a deveni un individ "tipic", de tot ceea ce simplifică, singularizează, fortifică
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
mai creativă a vieții este copilăria. Diferența dintre varianta teoriei de dezvoltare după Piaget și metoda studiilor de caz utilizată de noi pentru elaborarea sistemelor de dezvoltare constă în interesul nostru față de individ. Piaget ar declara că țelul său este transcenderea individului psihologic pentru a surprinde „subiectul epistemic” sau ansamblul de reguli normative pe care orice sistem e obligat să îl deprindă. Într-un interviu din anul 1975, Piaget a declarat următoarele: În general - și sunt rușinat să mărturisesc - nu sunt
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
sau în romanele lui Dickens, comicul alternează cu sentimentalitatea, iar la eroul lui Cervantes capătă din ce în ce o gravitate față de care devin derizorii ceilalți, batjocoritorii lui. Arta comică suspendă, cum spuneam, devenirea și dă momentului un caracter de transcendere. Fenomenul comic își transgresează natura momentană, este eliberat din temporalitate și capătă un caracter exemplar. Aceasta înseamnă propriu-zis că marea artă comică este esențialmente monumentală. De aceea, marii autori comici se numără pe degete și rangul lor e la paritate
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
în fond esența; prin aceasta se apropie de ideile platoniciene. Spre deosebire de Platon, cel puțin de cel din dialogurile clasice ca Fedon sau Timeu și apropiindu-se de cel din Parmenide, Bacon concepe „forma”, adică esența, ca imanentă fenomenului, adică o transcendere în imanență. Prin aceasta el a anticipat fenomenologia lui Husserl. În schimb, Hobbes, deși a fost în tinerețe în intimitatea lui Bacon, nu poate figura într-o enumerare alături de acesta, și nici alături de Locke, așa cum îl așază amicul meu Ivasiuc
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
autoritate. I. este un poet al sacrului. Ștefan Aug. Doinaș folosește sintagma „poet al entuziasmului”, pe care o vor prelua și alți comentatori. De la primul volum, universul liric se constituie ca rezultat al unei transsubstanțieri și (prin aceasta) al unei transcenderi reiterate la nesfârșit, ca un ritual ce actualizează o stare originară. De aceea, impresia că poetul se repetă, că se autopastișează sau că alunecă în verbiaj nu e decât rezultatul unei lecturi inadecvate, improprii. Ca și „nemurirea” voiculesciană („o lucrare
IONEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287578_a_288907]
-
mari elanuri și țeluri justițiare și mântuitoare întrucât privește poporul său, Vlad este un iluminat, un misionar al Cerului. Mutatis mutandis, el încorporează fervoarea ascensională a eului liric din poeme și este un insuflat de verbul divin. Valorizarea și totodată transcenderea fabulei istorice se regăsesc, pe o treaptă încă mai înaltă de febrilitate a trăirilor spirituale, în tragedia Jeanne d’Arc (1992). Accentul în interpretarea dată de I. cade, dintru început și mergând progresiv, pe forța de iradiație a sacrului întrupat
IONEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287578_a_288907]
-
nesfârșit simulacrele lucrurilor și ale ființelor, eul liric ar vrea să se convingă că semnele au o existență palpabilă și că lumea poate dobândi un sens. În aceste condiții, poezia încetează să mai fie un vehicul al cunoașterii sau al transcenderii, fără ca o asemenea reducție să diminueze întrucâtva importanța scrisului: „scriu ca să mă aflu în treabă, dar treaba mea este mare și pute a moarte din prima zi de viață” (Fuga postmodernă XXIV). Scrisul nu generează ființa, dar întârzie înaintarea neființei
MARINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
spus și de ce (nivelul în care apare metacomunicarea). Constantin Cucoș precizează că, „la limită, numai ceea ce se ascunde merită să fie cunoscut și transmis! Ne-spusul dobândește un statut semiotic privilegiat. Această posibilitate (benefică, credem) este dată de capacitatea de transcendere a limbii, de miraculoasa ei putere de a păcăli” (Cucoș, 1997, p. 36). Hybels și Weaver (1989) vorbesc despre metacomunicare atunci când înțelesul apare în spatele cuvintelor; pentru cei doi autori, apariția metacomunicării este identificabilă pe trei niveluri: (1) ce a spus
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
numai luptă aspră pentru soare. / În fiecare lacrimă din vis se zbate / Chemarea înălțimilor nemuritoare”. Unele poeme anticipează patosul vânătorilor de himere din baladele poeților Cercului Literar de la Sibiu. Poezia - tematizată în câteva piese cu aspect de artă poetică - e transcendere a „umanei făpturi” sau a „omeneștilor ape”, o „sete mai mare, mai pură”, care „ne arde, ne arde, ne arde”. Sau: „O fugă tot mai aspră după cerul pur, / În suflet ca un roșu trandafir ardea. / Și cântecul nepământean crescut
SIUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289711_a_291040]
-
alXIX-lea. Începe stimulator, dar premonitoriu incomplet În respectul pentru erudiția temeinică, pentru structura dosarelor științifice, pentru semnificația respectului major și pedagogic pentru trecut, pentru formele de trecut cele mai ample și mai coerente. Sfârșește la fel de stimulator În pasiunea pentru transcenderea sufocării istoriografice, a dimensiunilor memoriei istorice globale, și În aderența percutantă la un sens al prezentului, mai degrabă decât al oricăror forme de trecut. Chiar În ultimul citat, incombustibilitatea „verificată” de „știință” e, pentru el, mai prezentă decât momentul istoric
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
cetății va exista o contradicție, un conflict interior, manifestat fie prin „nostalgia originilor”, ca dorință de reîntoarcere la condiția primară, plasată într-o etapă edenică anterioară, fie prin dorința de depășire a condiției actuale prin „progres”, ca o tendință de transcendere, de proiecție transpersonală și transmundană. Tendințele natural-primare sunt într-o permanentă confruntare cu tendințele social-secundare ale omului. Reprimarea exercitată de „forțele sociale” va fi interiorizată ca „model socio-cultural”, generând noi forme de conduită, acțiuni, atitudini, aspirații, care vor deplasa pulsiunile
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
iubire aparent stranie în cătușele de aur ale prozodiei clasice, versul exprimă o elevație considerată de unii interpreți de natură platonică. I s-a dat și interpretare creștină. Fapt este că mai multe sonete celebrează un eros sacralizant, instrument de transcendere a materialității: „Mă-nfățișez cu duhul, nu te sărut pe gură, / Plecat ca peste-o floare, te rup și te respir... / Și nu mai ești de-acum trupească o făptură, / Ci un potir de unde sug viața și strâng mir”. Tonalitatea
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
de factori care se asociază În moduri diferite și În care dispoziția, conjunctura și predispoziția se regăsesc În procente variabile. Studiul clinic al comportamentului agresiv presupune observarea conduitelor agresive În ansamblul lor, cu precădere cele exteriorizate, “acting out”-ul reprezentând transcenderea liniei de demarcație dintre ideea agresivă, tendință și realizare. Clasificarea conduitelor agresive pe plan semiologic se poate face În funcție de următoarele criterii: modul de expresie comportamentală - cu Încadrarea În conduite agresive verbale, la nivel psihologic și simbolic și agresiunea fizică ; -obiectul
CONSIDERAŢII CLINICE PRIVIND MANIFESTĂRILE AUTO- ŞI HETEROAGRESIVE ÎN MORBIDITATEA PSIHIATRICĂ CURENTĂ. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Gh. Nedelciuc, Lăcrămioara Fărcăşel, O. Alexinschi () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1462]
-
fi putut produce următoarea reflecție: „Acești oameni nu o duc deloc rău!”. Era o victorie, ceva pozitiv, ceva câștigat cu sacrificii într-o complicitate și o eficiență perfectă care dădea acțiunii aproape o notă solemnă, asemănătoare unei epopei. Totul semnifica transcenderea biologicului. O atare petrecere avea valoare de comunicare. Ea exprima atât loialitatea familială și a prietenilor, cât și amploarea relațiilor de care dispuneai pentru a ieși din situații dificile. Puteai să te consideri un om care se descurcă, un om
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
fie antisocial. Nu trebuie apoi uitat că transcendentul - sau ceea ce se află „dincolo” - a fascinat întotdeauna orice intelectual preocupat și de alte „lumi/fenomene” din afara experienței cotidiene sau a granițelor patriei, de netrecut corporal. Atracția unei metode de relaxare prin transcendere era stimulată de oferta lărgirii măcar a granițelor conștiinței, dacă nu ale țării, și, cum erau nemulțumiți de ceea ce oferea „teritoriul” ei, au testat, pe o „hartă” mentală, o zonă liberă de condiționări repulsive. Eu o interpretez ca un refuz
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
substituire a „teritoriului fizic”, dar și ca o reacție, omenește firească, în cadrul confruntării „corpului” cu transformările vârstei și al trecerii treptate spre eternitate. Privit unitar, afirmația corectă este „Eu sunt corpul care vorbește”, spiritul și corpul cresc împreună și orice transcendere spre un alt nivel de spiritualitate implică a face abstracție de corp, însă „el simte” această „trădare/evadare” și poate reacționa „ciudat” sau refuza dezvoltarea sentimentelor de confort, mulțumire, fericire. Reprezentarea că trebuie să ajungi undeva unde nu s-a
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
concludentă a acestei căutări crâncene, febrile și totodată de o foarte sobră expresie este volumul, purtând un titlu semnificativ, Camera de subsol sau Răscumpărarea (2001; Premiul Asociației Scriitorilor din București). Există aici o sinteză a lirismului damnării, dar și al transcenderii și purificării, în care imaginilor opace (de pildă, plumbul) le sunt contrapuse polemic figurile simbolice ale suprafețelor reflectorizante sau/și transparente: oglinda, apa, gheața, sticla, diamantul, oțelul, aurul, toate culminând în imaginea purificată a muzicii și luminii. În centrul cărții
POPA-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
proză parabolică, cu un epic redus, cu elemente fantastice și poematice, grefată pe tipare mitice și turnată într-o scriitură artizanală, uneori prolixă. Astfel, romanul În preajma legendei (1989) conjugă tema creației cu erosul și cunoașterea, descriind alienarea individuală și posibilitatea transcenderii. Susținut de o metafizică spiritualistă, provenită din simbioza dintre reverberațiile arhetipale și speculațiile paraștiințifice, textul descrie autocreația personajului-narator, care parcurge o inițiere multiplă - erotică, estetică și mistică. Punctat de introspecții abisale și întrerupt de divagații eseistice, nucleul narativ se coagulează
MUNTEANU-16. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288300_a_289629]