1,221 matches
-
Gavril întâlnește întreaga faună a tranziției, de la politicienii puși pe înavuțire la boemii loseri înecați în vodcă, scriitorii geniali și criticii lipsiți de vocație, nevestele suspicioase și amantele bovarice. Nu lipsesc știrile senzaționale din ziare și, mai ales varianta lor transfigurată la nivelul străzii, zvonurile și bârfele de tot felul. Situat pe granița foarte îngustă care separă comicul de tragic, romanul Gabrielei Gavril seamănă până la un punct cu filmele lui Lucian Pintilie, Emir Kusturica sau Cristian Nemescu. O privire exterioară pune
Tranziția la Iași by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9372_a_10697]
-
existența personajelor - Paco este îngropat într-o ladă frigorifică, cu ajutorul unei prostituate într-un loc în care-i plăcea să vină, pe malul unui rîu etc. Ca și Garcia Marquez cu romanul său, Dragostea în vremea holerei, regizorul reușește să transfigureze crochiul, să confere personajelor sale acea complexitate și trăire autentică. Nu există nici un ricoșeu cinic, moartea este întîmpinată fără spaimă, ea este deja acolo, iar viața pulsează în toate aceste femei atît de diferite nu doar ca vitalitate, ci și
Mame și fiice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9387_a_10712]
-
V. l-a omis în mod deliberat, că i se preferă tinerii incoerenți și fără talent, că cititorii sunt niște imbecili... Nu l-am auzit însă niciodată spunând că ar trebui să se retragă, să-și digere ori să-și transfigureze nevoia maladivă de a fi adulat, aplaudat. Nu l-am auzit niciodată sugerând că poate ar evolua pe o orbită anacronică, pustie, părăsită cu groază până și de alții ca el, nocivă oamenilor pentru că sătui de profeți siniștri. L-am
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
În sine, omul nu poartă necesitatea realității, a societății și a tuturor lucrurilor prin care încearcă să creeze, în interiorul lumii, o lume a omului distinctă de lumea ca atare. Energia obiectivă care întemeiază lumea și energia subiectivă în care se transfigurează omul nu poartă în ele același principiu, fiindcă omul, în sine, este o existență fără lume. Replica socială a lumii, pe care omul o va crea ca lume dis tinctă în interiorul lumii, nu face parte din viitorul conceput de energia
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
replica socială a lumii. Viața precede lumea și, ca precedent subiectiv uni versal care își poate concepe sfârșitul, este principiul tuturor transfigurărilor care dobândesc sens în prelungirea lumii. Dacă viața nu ar fi anterioară lumii, omul nu s-ar putea transfigura în energie subiectivă și nu s ar putea manifesta astfel în prelungirea lumii, nu ar face decât să își transceandă spiritual starea de dispariție obiectivă, adică să existe ca ființă reversibilă. Replica socială a lumii, pe care omul o creează
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
construiește sfârșitul după modelul precedentului subiectiv al vieții, ca principiu al transfigurării tuturor lucrurilor. Dacă omul are un destin, destinul lui este să distrugă punctul perfecțiunii absolute a lumii în care trăiește, și poate chiar lumea întreagă, pentru a îl transfigura în eve niment subiectiv absolut, după modelul metafizic al replicii sociale a lumii, care își construiește sfârșitul. Sfârșitul este întotdeauna un eveniment obiectiv absolut. Fiindcă evenimentul subiectiv absolut este transfi gurarea energiei obiective care alcătuiește lumea în energie subiectivă care
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
al replicii sociale a lumii, care își construiește sfârșitul. Sfârșitul este întotdeauna un eveniment obiectiv absolut. Fiindcă evenimentul subiectiv absolut este transfi gurarea energiei obiective care alcătuiește lumea în energie subiectivă care se proiectează pe sine în absența lumii. Omul transfigurat în energie subiectivă prin moarte își poate concepe astfel punctul perfecțiunii absolute. Își poate concepe astfel înțelesul. Punctul perfecțiunii absolute a omului este existența în absența lumii, în simulacrul ideal al înțelesului. Evenimentul subiectiv al înțelesului deplin al omului nu
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
prin distrugerea lumii. Energia subiectivă nu se manifestă însă decât ca stare de existență subiectivă în punctul ideal al viitorului propriu, context în care această stare de existență are drept principiu simulacrul trecutului ca sfârșit al lipsei de sens. Omul transfigurat în energie subiectivă devine o existență fără lume, care își poate concepe înțelesul ca posibilitate de creație a unei lumi înzestrate cu sens. Factorul spiritual prilejuiește intuiția unei lumi înzestrate cu sens. Orice lume înzestrată cu sens este o lume
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
sens. Factorul spiritual prilejuiește intuiția unei lumi înzestrate cu sens. Orice lume înzestrată cu sens este o lume indiferentă la necesitatea propriei sale perfecțiuni, obligatorie pentru ca factorul spiritual să se manifeste. O lume morală, ca posibilitate de creație a omului transfigurat în energie subiectivă, se întemeiază pe manifestarea înțelesului, în care totul este o stare de prezență subiectivă. Viața este o stare de dispariție subiectivă care se manifestă ca discurs: în posibilitatea energiei obiective de a-și concepe starea de viitor
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
existență fără lume, care este punctul perfecțiunii absolute a omului. Înțelesul subînțelege factorul spiritual ca principiu moral al tuturor lucrurilor. O lume morală, întemeiată pe manifestarea înțelesului, este ea însăși o ființă morală. Înțelesul este momentul perfecțiunii absolute a omului transfigurat în existență fără lume, ca posibilitate de creație a unei lumi morale, înzestrate cu sens. O lume morală nu este o lume perfectă, este doar o lume purtătoare de sens. Nici un fel de lume posibilă nu poate fi înzestrată cu
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
morală nu este o lume perfectă, este doar o lume purtătoare de sens. Nici un fel de lume posibilă nu poate fi înzestrată cu înțeles. Creația unei lumi morale, înzestrate cu sens, nu va fi însă niciodată o necesitate pentru omul transfigurat în energie subiectivă, în existență fără lume.
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Cara Costea șconform ortografiei numelui de artistț conjugă un desen riguros cu o materie carnală care nu datorează nimic întâmplării și se însuflețește de culori care fac să freamete, să fiarbă sau să cânte pânzele sale precum sângele unei emoții transfigurează un chip și fac să bată inima./ Acest aliaj de rigoare și de baroc, de senzualitate ținută în frâu de o construcție stăpânită, seamănă acestui pictor, născut în timpul Ťanilor nebuniť șŤles années follesťț, dintr-un tată român și dintr-o
Un pictor francez de origine română by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9454_a_10779]
-
să proiecteze, ca în niște oglinzi paralele, oglinzi sparte sau oglinzi retrovizoare - comparabile, poate, cu cele din care e construit Memorialul copiiilor de la Yad va-Shem -, violența atroce, sadică, absurdă, de opresare a ființei, până la aneantizare și replica ei tăcută, interiorizată, transfigurată de o puritate cathartică. Dar, modalitatea ideală de a accede la cunoașterea de sine și a lumii în care trăiește rămâne, pentru Ulpiu Vlad, exersarea visării lucide. În Poetica viselor, de pildă, compozitorul își reamintește și ne reamintește, apelând la
"Rezonanțe" în memoria Holocaustului by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/9505_a_10830]
-
pe post de precedent juridic, de orice critic literar al momentului. Asta dacă e să dăm crezare bucăților de memorialistică versificată din Povești pentru a-mi îmblânzi iubita: "eram hotărât să absolv universitățile mele, și/ toate aceste zbateri le-am transfigurat, în fața gravului/ profesor, într-o descriere personală și infernală a/ celor două stânci, punând de la mine, îndepărtându-mă/ de text, profesorul ascultându-mă cu calm în hainele-i/ thomasmanniene, dându-mi nota 10 și sfătuindu-mă,/ cu o suprarealistă politețe
Delfinii personali by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7728_a_9053]
-
poveste, unde bătrânețea și decrepitudinea nu există, iar viața, răsfrântă, e mult mai curată. Acest joc secund, mai pur, datorat influenței barbiene, ar face și mai pregnantă mizeria, "ordura" lumii de afară, dacă poetul nu ar amesteca (sau confunda) planurile, transfigurând dejecțiile și, pe de altă parte, apucând cu lăcomie Absolutul. Ce e mai original, în Inima de diamant, vine tocmai din această percepție asimetrică: a realității pătate, cu lentila intelectului, și a transcendenței străvezii, cu simțurile toate. Sexul și mistica
Sex și mistică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9631_a_10956]
-
celebrei Vienna Art Orchestra și a coincis cu aniversarea (la 19 mai 2007) a trei decenii de la înființarea ansamblului păstorit de Mathias Ruegg. Carieră ce sfidează vicisitudinile unei epoci deloc faste pentru formatul big band. Se știe că VAO a transfigurat cu maxim rafinament jazzistic lucrări de Mozart, Schubert, Verdi, Wagner, Strauss, Satie, Gershwin și mulți alții, devenind un instrument suplu pentru gândirea dirijorului /compozitorului/aranjorului din fruntea sa. Cred că alegerea programului intitulat Duke Ellington the Sound of Love a
Sibiul rămâne capitala jazzului by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9638_a_10963]
-
care ceilalți membri ai comunității ar trebui să-l aibă În această ecuație. Din păcate, de prea multe ori lipsa spiritului civic dă naștere unei atitudini pasive, de nepăsare la adresa problemelor celorlalți, fără conștientizarea faptului că acestea se pot deseori transfigura În devianțe sociale (delincvențe, adicții, prostituție etcă care se răsfrâng tot asupra colectivității. Neimplicarea terțelor persoane, fie și prin refuzul de a aduce acest gen de situații problematice (conflicte conjugale degenerate În violență domestică, abuzuri asupra minorilor etcă În atenția
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
sau obsesii, să mânuiască cu abilitate fraze bine construite, dar - cel mai important - să imagineze subiecte unice și cât se poate de normale totodată, pentru că, în definitiv, lui Rareș Tiron îi place să studieze cu atenție oamenii și să îi transfigureze în prozele sale prin profiluri psihologice unice, analizându-le cu grijă gândurile, sentimentele și trăirile ce-i domină teribil: „Oare, în lumea animalelor, ce ajunge cel înfrânt, în urma luptei dintre doi masculi pentru o femelă, în ochii tuturor celorlalți? Ajunge
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Citez un fragment: “ În lumea asta, parcă scăpată din mână și fără nici un Dumnezeu, când nu mai avem motivații și orizonturi, ca Într-un loc de la marginea nemărginirii... autoarea mai Încearcă - a câta oară? - o motivație a axiologiei artei, să transfigureze - prin poezie - astă lume plină de păcate și de tină, de nevoi, anemică, bolnavă și pe moarte, Într-o altă lume, poetică, virtuală, platonică, pe care nu o vom avea decât În viziunile noastre de copii. Artă sfâșiată! Sinistru! lugubru
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cele mai frumoase vin din interiorul nostru, "uneori sufletul ne stă în urechi, alteori în ochi, alteori în talpa piciorului, pipăim roua ierbii, pământul, sufletul palpită acolo, în talpa piciorului nostru, ne conduce pașii direct spre Dumnezeul nostru", spunea Maria transfigurată de fericire, Sandei știe că sufletul Mariei se afla în talpa piciorului, altfel nu ar fi alergat ca într-un zbor planat prin pădure în căutarea Dumnezeului ei, degetele Mariei ating clapele pianului, clapele se mișcă, Sandei deschide ochii și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și moldoveni“, Simion liftnicul, viața cotidiană modestă și bîntuită de „tranziție“ dintr-un bloc la Bacău. Dacă exclud pasajele fantastico metafizice din ascensor (m-au convins mai puțin), dau peste personaje caragialești tratate cu umor, firește, dar, În același timp, transfigurate de Îngăduitoarea afecțiune a autorului. O duioșie ironică dînd parcă dreptate lui Steinhardt, care propunea sub pseudonim, Într-o revistă de exil, o interpretare anticonformistă, paradoxală, greu acceptabilă, scăldată În bunătate, a finalului din Scrisoarea pierdută. Caragiale blînd, Îți Închipui
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
multe. Pentru Christina, o asemenea aventură căpăta de cele mai multe ori proporții dramatice. CÎteodată se putea rătăci chiar și stînd pe loc; atunci cînd gîndurile care o frămîntau și imaginile care le Însoțeau erau atît de vii și de puternice, Încît transfigurau spațiul exterior și-i atribuiau Însușiri care-l făceau de nerecunoscut. Traversa o intersecție și nu mai știa Încotro s-o ia. Imediat după asta, nu mai știa nici Încotro ar dori să meargă și nici nu mai dorea să
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
soarele era expresia a ceva ce iubea oamenii și suferea pentru ei. Ființe omenești pluteau ca peștii În apa aurie, scăpați de legile gravitației, zburând fără aripi, fără propulsie, Într-un acvariu de sticlă. Fețe urâte și trupuri diforme erau transfigurate, dacă nu În frumusețe, cel puțin În forme grotești, croite c-o batjocoritoare afecțiune. Se ridicau și cădeau, murmurau și visau pe mareea aceea aurie. Nu erau prizonieri, pentru că, la ora revărsatului de zori, nu erau conștienți de prizonieratul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Alan. Chiar și așa, întins pe podea - într-o poziție nefirească - mâna stângă a lui Alan era liberă să hoinărească. Era liberă să stimuleze scula surprinzător de subțire a lui Bull, abdomenul masiv, sfârcurile ca mușcăturile de insectă. Alan era transfigurat. Bull era doar o femeie pentru el. Mai întâi isteria, apoi această capitulare tremurătoare. Ce putea fi mai feminin de atât? Din punctul de vedere al lui Alan, erau doi supraviețuitori ai unei catastrofe aviatice, care se împreunează printre rămășițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
se trezi deodată îmbrăcat și în mașină. Știa o farmacie deschisă non-stop în West Hampstead, de unde și-ar fi putut lua un test de sarcină pentru acasă. Se lăsase pe vine în spațiul strâmt al cabinei de toaletă, cu fața transfigurată într-o grimasă de groază la vederea soluției albastre din recipientul de plastic, soluție care se colorase într-un roz violent. Și cu asta, basta. Sedus, trădat și lăsat cu burta la gură. Venise momentul ca Alan Margoulies să arate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]