1,137 matches
-
volutele printre picioarele de masă. În Epilog încap toți interpreții din toate straturile realității și, deși toate au fost teribil de veridice, teribil de trăite cu pasiuni teribile, toate par o teribilă ficțiune. Creatorul Epilogului își permite oarecari înflorituri, transfigurând transfigurarea a ceea ce a fost. În apele înșelătoare ale reflectării se mai pot picura câteva exagerări. Niscaiva eroisme și presupuse înțelepciuni. Și mă vedeam și pe mine pe acolo, neștiind că sunt nevăzut. Eu mă vedeam înalt, slab, cu fața atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
veninul, nu a însemnat semnul: în podul palmei nicio urmă; în coastă, vița de vie așteaptă foarfecele. Nu este Dragoste! Petru, cel dintâi strănepot al lașității lui Noe și ultimul fiu al lăcomiei lui Adam, singurul moștenitor al păcatului. Păcatul transfigurarea crucii într-o piatră de moară, păcatul târâșul ademenitor deasupra mării, păcatul poartă deschisă în cer sub fiecare grindă. Petru a murit moartea: a trăit, a sângerat și s-a descompus în acel semn; pe mormânt nicio crustă. Petru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
dependentul placentei (cerul mereu în luna a șaptea), zoofilul iepelor Carului Mare, piromanul fulgerelor despicate în noaptea de Sfânt Ilie, obsedatul albastrului curs rouă în siropul de tuse. Nebunul, paranoia ombilicului ștreang în jurul inimii și nici o tăiere împrejur. Nebunia, o transfigurare anatomică a sufletului, un glonț ce explodează în țintă. Urme de ghinturi în sânge. Pulberea arde cât să străpungă vidul, precum un vierme mărul copt, regrete nici măcar în firul de cenușă. Vine dinafară și se sparge înăuntru. Explozie din suflet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
e greață, nimic mai alterată decât așteptarea într-o conștiință de gară pustiită de foame. Nemărginirea în care te caut îmi este nesațul. Petre, ai un suflet cât un cuptor de pâine! Tristețea, deznădejdea, disperarea nu pot să aprindă focul. Transfigurări de duminică vreau pe chipul tău! Privește-te dimineața în oglindă și o să vezi cum visele încă îți rămân lipite de retină. Mereu vei fi altfel și mereu vei fi tu în ele. Viața este o înșiruire de trepte, rabdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mînă pe condei În clipa În care simțise neechivoc răsuflarea slabă, rece și sigură a tărîmului de dincolo. Sărăcia asta grafică, limitată și ea la schematismul semnelor tiparului, a fost fabulos compensată de meșteșugul ei de povestitoare și transferată spre transfigurare tot asupra mea, nu atît prin numărul cărților scrise de mine, cât prin multitudinea tehnicilor de scriere folosite pînă astăzi. Am ajuns să dau formă textului În scriere de mînă, cu tocul și cu cerneala, cu creioanele de diferite mine
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
sugestive, care să-i îndrume, eventual, pe cei dispuși la meditație. Sunt povești banale, ale unor oameni simpli, nu lipsite de naivitatea inerentă, uneori, care însă au proiecție asupra problemelor mari ale vieții. Didacticist, pe alocuri, moralist, autorul apelează la transfigurarea propriilor experiențe de viață, uneori la relatarea frustră, conferindu-le acestora atribute ale universalității, în care oamenii obișnuiți își regăsesc preocupările mărunte ale unor existențe aflate "sub vremi". Autorul nu dă soluții, dar în spatele ironiei sau sarcasmului se întrevede calea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
jur, să nu se lase stăpâniți de el, lucru excelent, ce nu la aduce însă pacea sufletească. Le lipsește dimensiunea metafizică, religioasă, acea seninătate specială care a produs o carte precum Jurnalul fericirii, unde nonsensul istoric devine un vector al transfigurării și regenerării alchimice a sinelui. Este o umanitate ce se adaptează greu unor circumstanțe ilogice. Chiar și iubirea patetică dintre Hans și Martha este un fruct al nerăbdării: tânăra de douăzeci de ani nu crede că vor sosi vremuri mai
O cronică imparțială by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8049_a_9374]
-
singură ființă a celor două personaje, unul mistic și inefabil, celălalt, teluric și greu. Când e Ariel, are chipul iluminat de zâmbetul de Kore și Kouros. Sau are grația unui înțelept chinez dar cu piele neagră de abanos, dănțuind în transfigurarea-i dăruită cu umilință domestică. Când e Caliban, același trup cu mușchii săi negri e luminat ca alpacaua coclită. Cea de a treia esențializare, care sporește efectul sinestezic al spectacolului, transformă celelalte voci ale piesei în părți cântate cu personaje-instrument
Minimalism și metafizică by Ioana Zirra () [Corola-journal/Journalistic/7875_a_9200]
-
societății. Printre cele 82 de loturi scoase la licitație la hotelul Drouot Richelieu din Paris, joi, începând cu ora 14.15, se numără caiete manuscrise - "Tragicul cotidian", "Adolescenta", "Jansenismul", "Pamflet și pamfletar", "Considerațiuni asupra problemei cunoștinței la Kant", "Banalitate și transfigurare", "Cartea amăgirilor", "Lacrimi și sfinți", "Schimbarea la față a României" -, numeroase cărți poștale și scrisori adresate părinților și altor rude, o fotografie a lui Cioran reprezentat așezat, semnată pe verso, diploma de bacalaureat, datată 5 octombrie 1928, diploma de licență
Manuscrise şi documente personale ale lui Emil Cioran, scoase la licitaţie, joi, la Paris () [Corola-journal/Journalistic/70403_a_71728]
-
o privim prin prisma învierii, tenta tragică se volatilizează. Orice salt sau schimbare de statut în existența unui om este eminamente netragică. Tragică e doar acea suferință care nu are posibilitatea trecerii în altceva. Ceea ce înseamnă că orice cale de transfigurare a durerii este lipsită de tragism, cum la fel orice minune e prin excelență o întîmplare netragică. Mai mult, categoriile fundamentale ale ierahiei creștine - sfîntul și martirul - nu au nimic tragic în ele. Sfîntul plutește dincolo de stihii constrîngătoare, iar martirul
Tragic sau creștin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7379_a_8704]
-
Naționale, ambele aparțin altui spațiu al spiritualității creștine. Ar fi nepotrivit să consider că autorul a urmărit în mod formal finalizarea lucrării printr-un happy-end. Iar aceasta de vreme ce în teologia otodoxă Invierea însăși constituie ajungerea firească, o consecință a Patimilor, transfigurarea însăși. Prin natura vocal-instrumentală a lucrării, prin caracterul în parte teatral, în parte dramatic al acesteia, oratoriul nu se poate încadra în nici un chip cultului bisericii de rit bizantin. Aparține în mod exclusiv culturii muzicii în sala de concert. Să
Concerte pascale by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7392_a_8717]
-
lipsit de "strălucirea literară și eclatanța eseistică" de care dă dovadă scriitura monahului de la Rohia, e productul unui autor capabil "să facă din memoriile sale o rugăciune intensă, sinceră și permanentă". Rugăciunea e pîrghia memoriei lui Iuliu Hossu, aptă de transfigurări ce-o configurează într-un chip imanent: "Și nu e vorbă mare - măcar pentru că e strict potrivită și cuvenită - să vorbim de o veritabilă cristificare a suferinței și amintirii; veritabilă aproape în sensul cristificării literale, al cristoformizării genuine". Ieșind iarăși
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
sunet de clopot). Poezia lui Lamartine, exportată în zona Dunării, dădea un prim rezultat original. Cele mai reputate meditații ale poetului român (Umbra lui Mircea, Meditație, Răsăritul lunei, Anul 1840 etc.) sunt reușite nu atît prin lamartinismul lor, cît prin transfigurarea acestuia într-o variantă de poezie cu totul personală. Această arie a poeziei lui Alexandrescu devine memorabilă dintr-o rațiune mai greu perceptibilă la prima vedere. Versul amplu rostogolește sentențe și adevăruri sumbre, grele, de alură definitivă. Cuvintele poemelor nu
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
tribulațiile angajate. Și totuși, o analiză relativ recentă, a lui Peter J. Sorensen, asupra textului răstoarnă posibilitatea exegetică de mai sus, aducîndu-ne într-un cu totul alt punct al textului/criptei. Criticul avansează ideea că Poe ar fi intenționat aici transfigurarea unui eveniment istoric real, cu care era indubitabil familiarizat. În 1826, Căpitanul William Morgan publică o carte de referință intitulată Illustrations of Free - masoury by One of the Fraternity/Ilustrări ale Masoneriei de către un membru al Frăției (Sorensen 45). Lucrarea
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]
-
râs este vorba în filmul său, ci despre un chip mai vechi al Spaniei, un chip ridat, dar la fel de expresiv precum cel al Eloisei a cărei frumusețe veștejită de trecerea timpului are o noblețe aparte pe care i-o aduce transfigurarea. înainte de a fi un foarte bun regizor, Juan Carlos Falcon este un admirabil portretist și un remarcabil realizator al tablourilor de gen care trimit către pictura spaniolă. Din filmul lui răzbat vocile ancestrale ale vechii Spanii, iar ele vorbesc cu
La „giudețul” femeilor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6810_a_8135]
-
Gheorghe Grigurcu A spune că în 1989-1990 s-a produs doar o transfigurare a comunismului, și nu o transformare fundamentală a lui, înseamnă a da dovada unei pierderi de contact cu realitatea care frizează patologicul". Unei asemenea evaluări clinice i se adaugă și cea a "anticomunismului maniacal", distructiv, întrupat de "misionarii anticomuniști", nu
O carte bizară (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7594_a_8919]
-
Oul, celui sterp la fel,/ Dar nu-l sorbi. Curmi nuntă 'n el./ Și nici la cloșcă să nu-l pui!/ Îl lasă 'n pacea întâie-a lui,// Că vinovat e tot făcutul/ Și sfânt, doar nunta, începutul." Și, pierduți, în loc de transfigurări complicate, "dăm cu sâc/ Din Isarlîc." Bucurîndu-ne, în același vălmășag de imagini, de clipa cea repede. Pe-alături de ea, Grecia veșnică își face, neabătută, jocurile. Violente și drepte. Ca și metafora, poezia lui Barbu este o figură a substituției. La
A doua șansă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7095_a_8420]
-
publică ritmic, cu mai multă sau mai puțină inspirație creatoare, dar într-o ramă de indiscutabil profesionalism literar. Marile cărți sunt rare: momente faste, izolate în care activitatea stăruitoare, "orizontală", a unui scriitor câștigă dintr-odată numeroase trepte, ducând spre transfigurare, altitudine, unicitate artistică. Iar majoritatea poeților dau ce au mai bun într-o tinerețe rapidă, incandescentă, după care își supraviețuiesc fie prin volume inerțiale, tot mai inconsistente și mai previzibile, fie prin experimente forțate și riscante, cu rezultate și mai
Naștere ușoară by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7336_a_8661]
-
Legea talionului). Doar că poetul este o natură delicată, de o finețe constitutivă, căreia îi repugnă exprimarea fățișă, preferând nuanța, aluzia, sugestia, mult mai poetice, în opinia noastră, decât ostentația și brutalitatea expresiei. Profesarea scrisului ca luciditate, rostire surdinizată (understatement), transfigurare și sublimare îl exprimă, credem, cu fidelitate pe poet. Nu din slăbiciune vitală își exersează acesta asceza, ci dintr-o convingere, intim asumată, a necesității de a avea ținută și stil în timpul suferinței inerente condiției pământești. Poetul face mereu aluzie
Noblețea discursului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7346_a_8671]
-
unei evoluții creatoare în care acești poli ai expresiei s-au îmbinat și au crescut din surse îngemănate de inspirație și eflorescență. în limbajul propriu acestui creator de nobilă stirpe, - de la huma umilă din care tot trupul se plămădește, la transfigurări ale realului ca cele acum oferite nouă în expoziție; prin purcedere, de la mai vechi întrupări simbolice ale chipului uman încastrat cândva în plămada lutului originar, - la întruparea gracilă a ființei celei mai fragede, a coroanei creației - femeia; și, alături de ea
Universul picturii lui Vladimir Zamfirescu by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/7228_a_8553]
-
mai rău decât cea mai janghinoasă specie comunistă! Și mai vrei să pătrunzi și pe locul de consilier rămas liber. Îți garantez că nu ai să ajungi să faci parte dintre diriguitorii orașului." Prozaismul relatării, umorul ieftin, incapacitatea selectării și transfigurării faptelor fac ca romanele lui Emanoil Toma să prezinte interes doar pentru cei care sunt personaje în cuprinsul lor. Dacă nu ești Bernard Shaw... Despre ce poate fi vorba într-un roman? Despre orice. Abuzând de această larghețe a "genului
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7265_a_8590]
-
înțelepciune ancestrală devine prin antiteză scena unei tragedii. Spațiul mioritic nu mai asigură ca în baladă confortul unei nunți postume cu asistența principalelor elemente cosmice care ridică evenimentul la dimensiunea aproape extatică a unei beatificări sau cel puțin a unei transfigurări. "Plaiul", spațiul mioritic vuiește surd de sunete care vin parcă din adâncul pământului, sunete chinuitoare care îndreptățesc pentru eroina tragediei în curs de desfășurare sintagma caragialiană "simt enorm și văd monstruos". Katalin Varga (Hilda Péter) a fost victima unui viol
Pe-un picior de plai... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7139_a_8464]
-
sînt decît aproximări ale unui indeterminat ce cunoaște, astfel, multiple întrupări. Lucrul absent la care trimite simbolul definit de Durand poate fi un sinonim al substanței „creațiilor (ce) nu posedă o semnificație prin ea însăși”. Imaginația simbolică devine astfel o transfigurare a unei reprezentări concrete, în funcție de un sens tot timpul abstract. Așadar - cum afirma Blaga despre metaforă revelatoare - un simbol, scrie Durand, e o „reprezentare ce face să apară, deci să se manifeste un semnificat ascuns, el e epifania unui mister
Personanță și/sau funcție transcendentă by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/4915_a_6240]
-
nimeni nu a devenit gînditor rumegîndu-și neputințele în efortul de a scăpa de ele prin soluții raționale. De aceea, e o naivitate să credem că, pus în fața unei drame, filosoful scoate din mînecă o schemă și o domolește imediat prin transfigurare speculativă. Dacă în asta ar sta fibra disciplinei, atunci gînditorul are fi un preot înzestrat cu puteri șamanice aflat în primejdia de a uzurpa prerogativa religiei. Mai mult, o filosofie care vede în rațiune cheia deschiderii ușilor este fie o
Terapia filosofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5900_a_7225]
-
cu cea a Istoriei... lui Mihai Cimpoi. După două perioade mai lungi - începutul secolului XX, până la Primul Război Mondial, urmat de epoca interbelică -, poezia basarabeană se „așează” în generații care coincid aproape perfect cu deceniile: realist-socialiștii dintre 1950-1960, resurecția șaizecistă, „transfigurarea” dintre 1970 și 1980, „reformarea paradigmei” indusă de postmodernism (1980- 1990), respectiv momentul actual. Nu toate aceste momente sunt la fel de importante și nu toate produc poeți care să intereseze dincolo de marginile provinciei, iar antologia nu distinge net între valori, preferând
Nici depozit, nici manifest by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5933_a_7258]