541 matches
-
e perfecțiunea însăși, ci numai o imagine a perfecțiunii; ca nu e nemurirea însăși, ci numai o imagine a nemuririi. Am putea spune, poate cu mai multă dreptate că, precum arta e natură transfigurată, ea e imperfecțiune transfigurată, e moarte transfigurată. O replică ideală a realității terestre. Ea e deopotrivă reală și nereală. Realitatea artei stă în frumusețea ei incontestabilă, care ne trage cu sine în regiuni superioare. Nerealitatea artei stă în faptul că nemaifiind loc sau timp, ea nu izbutește
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
rădăcinile lor transcendente, în arhetipurile cerești. Scriind tratatele sale despre Cultul sfintelor icoane, Ioan Damaschin a formulat în sensul acesta filosofia sau estetica picturii bisericești. Icoana e chipul artistic al Domnului Hristos, al Fecioarei Măria, al sfinților, adică al umanității transfigurate din istorie în eternitate. Icoana nu e identică cu persoana pe care o reprezintă, dar participînd prin asemănare la figura istorică, concretă, a persoanei, ea participa totdeodată, în mod simbolic, la forma ei pură, cerească. Funcția, pe care o prescrie
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în general. Arta în sensul ei înalt nu este o imitație a naturii, fiindcă nu urmărește să ne reamintească natura așa cum este. Scopul ei e revelația în forme sensibile a tainelor de sus. în vraja ei participăm simbolic la lumea transfigurată sofianic în ordinea veșnică. Deosebită de toate lucrurile terestre, arta nu e o creație a naturii, ci a omului de geniu, care urmărește prin ea înfrângerea naturii și evadarea în regiuni superioare acesteia. Iar geniul, prin definiție, nu este un
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sau morală, nici receptivitatea față de mediul ambiant” nu dispar. Natura psihofiziologică a subiectului mistic, prinsă în focul unei viziuni divine, își păstrează întreaga configurație firească. Puterile omenești, pătrunse de această lumină, nu sunt nici anulate, nici înlocuite, ci dilatate și transfigurate ca fierul în flacără, care se înroșește și își mărește volumul, fără să și piardă conturul. Concluzia lui Marechal este că: „între modurile fundamentale ale activității psihologice omenești și între feluritele realizări mistice înțelegând cuprinsă aici chiar o mistică supranaturală
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nenorocire. Extazul religios și cel artistic sunt trăite ca fapte extraordinare, dar nu ca stări maladive, ci ca stări de negrăită fericire, pe care subiectul le vrea mereu repetate. În extazul sănătos, fața celui care îl trăiește e strălucitoare, e transfigurată ca de o lumină cerească, pe câtă vreme în transa epileptică nenorocitul spumegă, contorsionat și desfigurat în mod înspăimântător. Cei care trăiesc extazul religios sunt personalitățile culminante ale vieții creștine. Cei care trăiesc extazul artistic sunt geniile creatoare ale omenirii. Cu excepții
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
creaturală e raiul devenit ceresc, din pământesc cum a fost odinioară. Arta bizantină e oare altceva decât expresia estetică a acestei viziuni a cosmosului spiritualizat? Și ce este oare stilul bizantin decât modelarea în formele acestei arte a contururilor făpturii transfigurate? Născută în epoca imperială a creștinismului, arta bizantină, spuneam adineaori, reprezintă un triumf. Trimful Bisericii asupra stăpânirii păgâne și mai mult decât atât: triumful cosmosului transfigurat prin Iisus Hristos. Arta bizantină e astfel indisolubil legată de dogma Bisericii ortodoxe și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
noul umanism" postmodern. Despre consecințele ei, să se vadă capitolul următor. Dar iată ce zice Părintele Stăniloae: Destinația trupului este ca spiritul uman să lucreze prin el la transfigurarea sau spiritualizarea întregului cosmos, a întregii naturi. El trebuie înnobilat și transfigurat sau spiritualizat în simțurile lui, pentru ca prin el să transfigurăm lumea. Pilda și puterea aceasta ne-o dă Hristos"64. Numai un trup perfect sănătos spiritualicește, ca al lui Iisus, putea să suporte supraumanele chinuri de pe Golgota. Însă cei care
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
a unui popor în cultura poetică a altui popor. Asta înseamnă, în al treilea rând, că ceea ce se vehiculează dintr-o cultură în altă cultură, ca bagaj tipic cultural, nu e o sumă de semnificații ideatice desprinse de expresia verbală transfigurată ce le conține, ci tocmai această expresie înțeleasă ca «punere în figură» estetică a lor... Rezultă, în al patrulea rând, că traducerea poeziei universale în românește nu constituie numai o îmbogățire a sensibilității și gândirii noastre cu conținuturi spirituale noi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
a ființei mele. În acest nou context, nu mai aparțin unui grup ce s-ar așeza în dreptul viziunii apocaliptice, ci sunt doar eu, inițial, față în față cu tabloul Apocalipsei în care mă regăsesc și pe mine învolburat, spasmodic și transfigurat. Privind la Apocalipsa lumii, văd nu o Apocalipsă a mea, individuală, ci un sfârșit al lumii ce mă abordează individual. Mă proiectez în acest peisaj și el se inserează în teluricul identității mele de conștiință și astfel îmi întâlnesc propria
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
București, 1975; Imnele Transilvaniei, București, 1976; Iubirea de patrie. Jurnal de poet, I, Cluj-Napoca, 1978, II, București, 1985; Imnele Moldovei, București, 1980; Imnele Țării Românești, București, 1981; Poezii - Poesie, ed. bilingvă, tr. George Lăzărescu, pref. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, București, 1981; Pământ transfigurat, pref. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, București, 1982; Imnele iubirii, București, 1983; Imnele Putnei, București, 1985; Imnele Maramureșului, București, 1988; Bat clopotele în Ardeal, București, 1991; Căderea zidurilor Ierihonului sau Adevărul despre Revoluție, Vălenii de Munte, 1993; Amintirea poetului, îngr. Ion Cocora, pref.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
că o descriere completă a componentelor ontologice ale universului, precum și a relațiilor dintre acestea. Concomitent, trebuie avut în vedere faptul că, întocmai cum viziunea dublă trebuie înțeleasă în raport cu viziunea simplă (prima substituind datele percepției furnizate de ultimă cu fenomene noi, transfigurate metaforic), nivelul metafizic trebuie intuit în relația similară pe care acesta o dezvolta cu nivelul social. Astfel, conflictul care se desfășoară în universul material (teribilă contagiune a revoluției) este transferat la o scară ontologica superioară, fiind înlocuit de războiul intelectual
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
o subiectivitate feminină asumată („despre rândurile acestea/ oricum se va spune/ le-a scris o femeie”), visătoare și duios-maternă, iar cealaltă, exterioară, concentrată pe real și concret. De aici, pendularea poemelor între consemnarea interiorității și descripția cu trăsături de peisaj transfigurat, dar și corespondența regnurilor sub semnul fecundității, nostalgia comunicării cu natura și conștiința unei rupturi dureroase: „Să fii un inocent navetist/ să nu-ți părăsești condiția/ tiparul genetic/[...] Să petreci aniversările frunzelor,/ nucilor, fragilor, merelor/ lângă reclame” (Să fii). Notația
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288403_a_289732]
-
Hristos, Dumnezeu adevărat și Om adevărat, prin unirea Euharistică. Împărtășindu-ne, noi suntem În lume, dar nu mai aparținem acestei lumi, fiindcă Trupul și Sângele euharistic ne transformă din oameni cu natură de lut și păcătoasă, În oameni cu natură transfigurată, Îndumnezeită. Rostul mistic al unirii noastre euharistice s-ar cuprinde În următorul mănunchi de realități: apartenența noastră la Adam și trupul păcătos, prin Euharistie devine apartenență la Hristos și Întrupare În trupul mistic duhovnicesc al lui Hristos: ,,voi sunteți trupul
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Marius Daniel Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92298]
-
a Domnului În fața Apostolilor, Înainte de Înălțarea Sa la cer, pe când depunerea lor la Proscomidie simbolizează Însăși Înălțarea, un act ultim al proslăvirii Mântuitorului, Începuta mai Înainte prin Înviere”. Liturghia se Încheie prin rugăciuni de preamărire a lui Dumnezeu, iar credincioșii, transfigurați și Îndumnezeiți prin unirea mistic - euharistică cu Hristos, părăsesc plini de bucurie duhovniceasca sfântul lăcaș, pentru că s-au Învrednicit de prezența reală a lui Hristos În Sfânta Euharistie, cu deosebit de importante consecințe: este prezent În euharistie nu numai cu
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Marius Daniel Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92298]
-
cântă cu un partener sau în formație camerală, iată câteva atribute care uimeau asistența de fiecare dată când maestrul se afla în fața claviaturii.” Compozitor genial, în creația pianistică a reunit într-o sinteză de mare rafinament folclorul românesc esențializat și transfigurat și marile tradiții ale muzicii europene. În Metodica predării pianului (1965), Gina Solomon consacră un întreg capitol tușeului, de unde am selectat următoarea recomandare: „ ...elevii trebuie să cunoască acele principii ale mecanicii pianului și a forțelor care îl acționează, din care
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
a regăsi, topite în trama nuvelei, paginile publicate în 1905 în Epoca despre Cascine și despre poezia Florenței. Va fi fost atât de impetuoasă această experiență încât deznodământul ei ratat să rămână păstrat în surdină în adâncul memoriei, și chiar transfigurat? Va fi lucrat atât de persistent iradiația subitei vitalități miraculoasă pentru cineva ce se crezuse tuberculos și muribund întețite de un neobișnuit incendiu afectiv? Avem confirmarea (sic!) prin subtextul simbolic al unui episod secundar din Aripa morții". 5 "Cum poate
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
și ceea ce el dorește și i se oferă după ce a orbecăit în întuneric este lumina dată de sabia de foc a venerabilului lojei masonice, simbol al Cuvântului. Ritualurile sunt însoțite în toată istoria omenirii de lumină. Această lumină este cunoașterea transfigurată pe care francmasonii au datoria s-o dobândească. De urcuș sunt legate imagini luminoase însoțite de un sentiment de euforie, în vreme ce de coborâre sunt legate imagini sumbre însoțite de frică. Lumina simbolizează dezvoltarea unei ființe prin înălțarea sa, armonizându-se
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
trimite-o la cutie// și așteaptă să-ți sosească/ fiindcă ți-ai trimis-o ție!648. Cu șoapta, cu foșnetul, cu tremurul unei lacrimi, cu freamătul neauzit al unui gând, poetul își compune fundalul meditației sale pe care se proiecterază transfigurate frânturi ale viselor sale, tresăriri ale spiritului său, reflexii și refracții ale mesajului divin. Rostuită ca spirit și ca prezență continuă în structurile latente ale versului, această lume, reală, antrenând cortegii de elemente reconstituite, încearcă să desfășoare o procesiune lirică
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
trimite-o la cutie// și așteaptă să-ți sosească/ fiindcă ți-ai trimis-o ție!932". Cu șoapta, cu foșnetul, cu tremurul unei lacrimi, cu freamătul neauzit al unui gând, poetul își compune fundalul meditației sale pe care se proiecterază transfigurate frânturi ale viselor sale, tresăriri ale spiritului său, reflexii și refracții ale mesajului divin. Rostuită ca spirit și ca prezență continuă în structurile latente ale versului, această lume, reală, antrenând cortegii de elemente reconstituite, încearcă să desfășoare o procesiune lirică
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
poate concepe, deci trebuie să o creadă necondiționat. Dacă Cristos este verbum scriptum, lapis filosophorum este verbum dictum et factum. Sfârșitul lumii și învierea morților este parte din conceptul marilor înțelepți ai tuturor timpurilor. Trupul va fi reunit cu sufletul. Transfigurat, primul va deveni indestructibil în natura sa spirituală, cea de-a doua urmând a se perfecționa după înviere. Metamorfozarea bătrânului într-un trup tânăr, tatăl devenit fiu, stau mărturie textului atribuit de alchimiști lui Platon și reluat mai târziu de
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cu cea protestantă a răului radical, teorie potrivit căreia natura este în întregime alterată, harul substituindu-se faptelor pentru a asigura mântuirea umană. În concepția protestantă, nu se discută despre transfigurare, întrucât "faptele sunt ale harului și nu ale făpturii transfigurate". În plus, la protestantism, este vorba de mântuirea individuală, în timp ce în Ortodoxie este vorba de mântuirea colectivă. În prelungirea aceleiași disocieri occidentale între natură și har, protestantismul consideră harul "ca ceva esențialmente exterior naturii umane ce se mântuiește; și nu
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Teognozia Sfântului Apostol Ioan prin inhabitarea Cuvântului și iluminare prin lumina necreată. Experiența mistică trăiește întreagă această teologie de la palierul fanic până la strălucirea sa exterioară: aura Sfinților, luminozitatea trupului lor, lumina taborică și cea a Învierii, lumina percepută cu ajutorul ochilor transfigurați. Cunoașterea religioasă autentică este cunoașterea revelată, trinitară, în descendența tradiției capadociene: în Sfântul Duh se poate vedea chipul Fiului și, prin El, Arhetipul abisal, pe Tatăl. Răspunsul ortodox formulat de Sfântul Teodor Studitul iconoclasmului este semnificativ: chipul este întotdeauna neasemănător
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Hristos, sau să fie curățați de păcate doar în viața viitoare printr-o credință în efectul jertfei Lui, ci viața lor crește în sfințenie și creșterea oamenilor în sfințenie după modelul lui Hristos, tinde spre a ajunge la un trup transfigurat asemenea Lui în viața viitoare prin Duhul lui Hristos". 9 Ibidem. 1 Cf. Aspazia Oțel Petrescu, Strigat-am către Tine, Doamne, București, Editura Fundației Culturale Buna Vestire, 2000. În această lucrare reprezentativă pentru eroismul feminin din spațiul recluzionar comunist, Doamna
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
de lăcrimioare". Adică mărgăritărelele ar fi lăcrimioare. De fapt, cele două cicluri sunt cât se poate de diferite. Primul conține evocări ale unui amor pierdut și în cazul lui "lăcrimioarele" se referă la lacrimile transformate în poezie, adică la suferința transfigurată literar. Așa se încheie Steluța, primul poem din ciclu: Tu dar ce prin iubire, la a iubirei soare, Ai deșteptat în mine poetice simțiri, Primește-n altă lume aceste lăcrimioare Ca un răsunet dulce de-a noastre dulci iubiri!. În
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
după ce citează o scrisoare a lui Popovici-Bănățeanul în care acesta i se confesează, face exerciții de lectură estetizantă pe materialul biografic: ...e admirabil scrisă toată scrisoarea, cu acel stil intuitiv din care renaște realitatea și se înfățișază în același timp transfigurată în imagini tipice. Ce duioasă e figura mamei "cu mintea turburată, uitându-se speriată în juru-i ca o fată mare care a păcătuit"! Și ce clar e moșul, cojocarul de 72 de ani, care "șucăie" și geme toată noaptea! Și
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]