295 matches
-
culturale sau convențiile gestualității ................................................................ 199 8.9. Gestualitate și gen ................................................................... 202 9. PROXEMICA ............................................................................ 206 9.1. Comunicare verbală și neverbală. Experiența spațiului ........... 206 9.2. Proxemica. Definiție și delimitări ............................................ 208 9.3. "Limbajul tăcut" al relațiilor spațiale ...................................... 211 9.4. Transgresări ale distanței ......................................................... 216 9.5. Corelația proxemică/personalitate ........................................... 217 9.6. Proxemică și pattern cultural ................................................... 218 10. SEMIOTICA ȘI MASS MEDIA. SCHIMBAREA SOCIALĂ ÎN ROMÂNIA ........................................................ 221 10.1. Postmodernitate, identitate, comunicare ................................ 221 10.2. Mass media. Caracteristici structurale, socio-semiotice și
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
1964) Don Quijote = prima operă literară modernă întrucât în interiorul său siguranța similitudinii este înlocuită prin diferență, iar râsul lui Borges este un "râs care zguduie" (Foucault) Parodia = constestare și distorsiune (Macherey) Parodia = comic (și parodia modernă = pseudo-transgresare), în timp ce carnavalescul (cf. Bahtin) = transgresare serioasă (contribuie și la dialogismul sau intertextualitatea tradițiilor menippee și polifonică) (Kristeva) Parodia = critică a realității (Foucault) Parodia = nesănătoasă (Hassan) Parodia = lipsa forței, intenționalitate și diferență (Baudrillard) Parodia = lipsa autorului (Derrida) Parodia = intertextuală, dar uneori crudă (Todorov, în prelungirea teoriilor
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
dar le modifică esențial]); • devierea sensului anterior al acelui text-matrice; relația cu textul precedent este una "de alter(n)are, distorsiune, schimbare, diferență"338; de aici rezultă caracterul paradoxal al parodiei postmoderne, duplicitar pentru că unește continuitatea și schimbarea, autoritatea și transgresarea ei; • intenția distorsiunii este, de obicei, umoristică, satirică, ironică; sunt găsite modalități pentru a-l implica pe cititorul ce decodifică textul astfel încât acesta să nu se simtă plictisit, ba chiar să se amuze. Semnificația de închidere a textului e generată
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
lungul volumului La apa Vavilonului, cât și în calitate de critic literar. Autoarea remarcă în 1973 că în România încă nu există o literatură a memoriei, a lagărelor, a închisorilor sau a supraviețuitorilor: "avem o literatură fără memorie, în care încercările de transgresare hotărâtoare, cum a fost Ostinato al lui Paul Goma, n-au putut să vadă lumina tiparului. Or, numai memoria e în stare să redea unei societăți peste care a domnit totalitarismul o respirație normală sau cvasinormală. A scrie despre ce
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
armonizarea părților într-un tot comun, indestructibil. De asemenea, este mult apreciat caracterul verosimil al pieselor dat, mai ales, de concordanța perfectă între modulațiile limbajului și contextele care le generează. Cu toată fibra sa clasică însă, Johnson este îngăduitor cu transgresarea granițelor în ceea ce privește dimensiunea comică și cea tragică. Îmbinarea celor două elemente nu este respinsă, considerându-se că astfel actul dramatic produce mai multă plăcere receptorului, asigurându-se, în acest sens, și o dublare a puterii educative. Oricât de surprinzătoare ar
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
nu ști. Peregrinul imaginar planând peste ape în felul unui personaj biblic, își trimite porumbii (mesageri ai speranței și armoniei) "să-ncerce pajiștea cerului", dar calea spre infinit, "subt semnul înalt al curcubeului magic", e închisă. Câtă vreme posibilitatea de transgresare a limitei întârzie, s-ar părea că rămânerea lângă glii și ape în tangibil deci ar duce la o provizorie reconciliere, dacă nu la acomodarea cu cenușia poveste a lumii. Enigme teribile se întrepătrund însă și aici, în toate chipurile
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
culturi marginale, admise „la limită” și situate, prin urmare, departe de „splendidele temple ale artei”, în sfera „ciudățeniilor lipsite de orice valoare”. E o primă formă a transgresiunii dorite de Kantor, dar ea nu se oprește aici; adevărata forță de transgresare a canoanelor artistice vine mai ales din erezia „acestor creaturi lucrate după chipul și asemănarea omului, într-un mod aproape profanator și cvasiclandestin” și marcate de „latura obscură, nocturnă, răzvrătită a demersului uman”. Se vede că nici de data aceasta
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
este destinată omului (Gen. 1:28, 2:19), și amîndoi participă la inteligența ecosistemică: omul pentru că a fost creat după chipul lui Dumnezeu (Gen. 1:26), iar lumea pentru că Dumnezeu, inteligența creatoare, o socotește „foarte bună” (Gen. 1:31). Din cauza transgresării (Gen. 3:6) unei interdicții (Gen. 2:17), echilibrul se rupe: omul se vede exilat În lume (Gen. 3:32), iar supremația lui asupra lumii devine relativă (Gen. 3:17-19). Tradiția platonică pare să fragmenteze de la bun Început inteligența ecosistemică
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
dimensiunea unui corp organizat - ca organism (structuri, granițe, organe și ierarhii precis definite, universal stabilite și obiectiv formulateă, ci ca flux și dorință corporală. Astfel, aveam de-a face cu fluiditatea dezorganizată a afectelor, turbulența emoției, flexibilitatea contingentă a simțurilor, transgresarea limitelor și a dihotomiilor, fragmentarea subiectivă a corpului. Plecând de la premisa faptului că, în cadrul organismului, organul are o funcție particulară, o structură definită și o activitate sistematică, prin care se organizează, putem discuta intruziunea protezei în organismul uman în legătură cu posibilitatea
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
dintre uman și tehnologic nu este confortabilă și pașnică, dimpotrivă reliefează noi constrângeri trupești, de la suferință la percepție și noi cadre ale disciplinării corpului, în același timp dorind, paradoxal, să depășească limitele corporal-umane. Oricât de mult insistă discursul cyborgic în transgresarea și în eliberarea trupului de necesitățile și de barierele pielii, arta cyborgică nu face decât să scoată la lumină noi și crude limitări ale corpului cibernetizat. Sau, în alte cuvinte, cu cât încearcă trupul să se adapteze spațiului tehnologic virtual
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
selecție artificială” și denumește interfața hibridă a interacțiunii om-artificiu, învecinându-se cu înțelesul de fizică artificială a spațiului virtual (vezi Seaman, 2000Ă, înțeles discutat în primul capitol. De asemenea, este caracterizat de principiile unei etici care ia în serios posibilitatea transgresării limitelor umane și oportunitatea oferirii unei vieți mai bune și mai lungi, cu abilități intelectuale, fizice și emoționale sporite și încununate de prosperitate, de libertate și de egalitate. Problematica controlului asupra propriului corp și asupra circumstanțelor sociale este centrală în
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
cauzale ale tehnologiei cu finitudinea umanului ca o integralitate biologică, cognitivă, informațională și autonomă (Herbrechter și Callus, 2003Ă. Spre deosebire de transumanismul excesiv și ostentativ, postumanismul temperat recunoaște limitele ființei umane și importanța trupului în constituirea unei identități virtuale și nu dorește transgresarea cu orice preț a acestor limite în scopul evoluției și al progresului. Nu crede în revoluția tehnologică, precum nu cade în meditații apocaliptice pe tema invaziei trupului de tehnologie. Postumanismul critic-moderat speră și se teme, însă nu-și pierde din
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
o ideologie „apolitică” (precum Sadie Plantă, iar pe de altă parte adoptă viziunea postgender a cyborgismului, o viziune intens politizată (precum Donna Harawayă. Ambele orientări însă profesează depășirea limitelor ființei umane prin procesul bazării pe utilizarea noilor tehnologii informațional-comnunicaționale și transgresarea constrângerilor umanismului. În același timp, propulsează axarea teoretică și practică pe natura corporală, feminină sau, dimpotrivă, cyborgică, ca singura modalitate de raportare alternativă la cultura și la existența dominante (masculineă. În cea de-a doua accepție, cyberfeminismul mixează știința ciberneticii
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Yates și Littledon (2001Ă relevă rolul jocurilor pe computer în relațiile sociale de tip gender, prin opoziția dintre mișcarea Girrl Gamer și Girl Games, White (2001Ă sau Roberts și Parks (2001Ă analizează spațiile sociale MUDs și MOOs în funcție de posibilitățile de transgresare a genului (transgenderă și de alegere a identității avatarice (de pildă, dacă opțiunile pentru rasă, vârstă sau venit sunt facultative, avatarurile trebuie să aleagă unul dintre cele zece tipuri de gender în cadrul unui MOOĂ. De asemenea, Green (2001Ă se focalizează
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
prin relaționarea subversivă la practicile tehnologiei cibernetice. În acest scop, imaginea cyborgului este propusă drept un „mit politic ironic” care subminează „dominația informaticii” (vezi Haraway, 1991, 1998Ă și o rediscuție deopotrivă a feminismului, a socialismului și a materialismului. Prezentând utopia transgresării și a emancipării cyborgice prin scenarii de tip science-fiction, această figurație se dorește a fi, în același timp, o critică satirică a ciberneticii și a noii hegemonii globale, tehnomedicale. Dar și o critică a feminismului ecologic și a celui religios
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
vânt, / Ochii mei de dor adânc, / Veștejit ca iarba-n câmp. Tremură frunza pe fag, / S-o dus norocu meu drag; Tremură frunza pe-alun, / S-o dus norocu meu bun / Ș-am rămas nenorocit, / Ca și bradu desfrunzit."232 Transgresarea "lumescului", pășirea într-o altă existenția litate, se realizează printr-un pact gnoseologic dintre individual, cosmic și social, pact realizat, la nivel semantic, de metafora revelatoare și de comparațiile analogice: "Lume, lume și iar lume, / Cin` ți-o pus numele
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
disciplinaritate, deși delimitări de nuanță nu se fac întotdeauna. Mai mult, fiecare dintre concepte poate apărea cu accepții diferite, la autori diferiți. În privința transdisciplinarității, un aspect cu care mulți sunt de acord se referă la faptul că ea ar viza transgresarea granițelor, "a need to step outside the limiting frames and methods of phenomenon-specific disciplines" (cf. Davis și Phelps, 2005). Pe teritoriul științific există tendința de a asocia T cu alte concepte conexe (sau chiar a-l confunda cu acestea) cum
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
fermă în puterea regeneratoare a științei ne poate face să surîdem astăzi. Dar orice evoluție a cunoașterii re-prezintă un drum presărat cu capcane și ocolișuri. Importantă e urma indiscutabilă lăsată de Grupul celor Zece, care a fost animat de bucuria transgresării frontierelor disciplinare, în căutarea unei lumi mai puțin schizofrenice, mai drepte, care să respecte demnitatea ființei umane. Autoarea a avut excelenta idee de a-i intervieva pe actorii principali, la douăzeci de ani după autodizolvarea grupului. Fiecare și-a urmat
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
în mod vizibil pe parcursul arhivei judiciare. El este o prezență activă și trăiește cu intensi tate fiecare moment din lunga sau scurta sa aventură, deplasându-se pe o axă temporală și morală fixată de Biserică, oscilând între observarea, interpretarea sau transgresarea regulilor jocului marital. Prin intermediul acestei surse vom putea citi norma stabilită de Biserică, de comun acord și în colaborare cu puterea laică, și apoi multiciplitatea interpretărilor sau rezistența la această normă venită din partea subiecților sociali. O altă miză importantă oferită
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
împreună cu hoții și tâlharii, căci nu am decât o singură închisoare“, îi spune judecătorul acuzatului. Cutuma, numită în limbajul epocii „obiceiul țării“, este de asemenea folosită. În pricinile legate de proprietate, moștenire, zestre, testamente, ea are întâietate. Dreptul trăit și transgresarea legii Care sunt cunoștințele actorilor sociali despre lege, cutumă și practică atunci când se hotărăsc să se adreseze instanțelor? Ce este „dreptatea“ pe care o reclamă cu atâtatărie în jalbele lor? Cine este îndreptățit să le acorde această „dreptate“? Ce-i
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
realității în textul blecherian 250 6.3. Sacrul ca experiență a unei realități trăite 264 BIBLIOGRAFIE 275 CAPITOLUL I INTRODUCERE 1.1. Argument Ideea acestui proiect de cercetare a plecat de la o realitate, constatată în timp, din practica la catedră transgresarea incorectă/ inadecvată a graniței disciplinei în momentul interpretării textului literar. Limita dacă există, trebuie transgresată corect. Problematica lumii contemporane este atât de complexă încât nu mai putem merge pe ideea monistă promovată cândva în pedagogie, dând prioritate interpretării monodisciplinare a
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
George Bacovia, Thomas Mann, Franz Kafka), apoi trecerea la o abordare interdisciplinară, prin compararea limbajului literar al lui Max Blecher cu cel al filosofilor și pictorilor expresioniști și suprarealiști care l-au influențat. Punctul final al cercetării l-ar constitui transgresarea limitei disciplinei prin reliefarea ,,nivelurilor de realitate" pe care le propune textul lui Max Blecher care se modifică, conform teoriei transdisciplinarității lui Basarab Nicolescu, în funcție de gândurile, sentimentele și acțiunile naratorului-personaj, formând astfel mai multe realități în care acesta trăiește. CAPITOLUL
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
ale suferinței exact în același fel în care urmăream modulațiile și diversitățiile unei bucăți de concert cu aceleași reveniri și cu aceleași teme, pe care le descopeream în compoziția durerii exact ca în muzica ce-o ascult 373. Asocierile și transgresările limitei continuă în mod halucinant, odaia devine insulă: ... o melodie extraordinară, obsedantă ce mă împiedica să dorm și mă făcea să-mi creez în mijlocul orășelului de provincie, în odaia închisă, fără ferestre, unde dormeam și lumina venea prin plafon, o
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
au afirmat de nenumărate ori că drama personajului blecherian constă în imposibilitatea eului de a fi altceva decât ceea ce i-a fost dat să fie. Privind textul lui Blecher din perspectivă transdisciplinară, observăm punctul maxim la care acesta poate ajunge: transgresarea/ transcenderea limitei înguste a unei indentități care oricum nu poate fi schimbată. Rezultatul obținut în urma acestor transgresări, realitatea multidimensională, este mai important, din punct de vedere literar, decât orice schimbare. Satutul de ,,bolnav etern" îi permite lui Blecher să meargă
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
decât ceea ce i-a fost dat să fie. Privind textul lui Blecher din perspectivă transdisciplinară, observăm punctul maxim la care acesta poate ajunge: transgresarea/ transcenderea limitei înguste a unei indentități care oricum nu poate fi schimbată. Rezultatul obținut în urma acestor transgresări, realitatea multidimensională, este mai important, din punct de vedere literar, decât orice schimbare. Satutul de ,,bolnav etern" îi permite lui Blecher să meargă ,,dincolo" și să creeze pagini de inegalabilă măsură. În ceea ce privește ultimul roman al lui Blecher, demersul pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]