451 matches
-
Acasa > Strofe > Valori > DACII Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1618 din 06 iunie 2015 Toate Articolele Autorului De pe columnă văd coboară dacii, Cât de smeriți ne-au fost înaintașii Duc oile acum în transhumanță Și trec prin munți cu-atâta cutezanță! Din câmp adună spicele de soare, Cu viața toată-n strai de sărbătoare, Pe deal, când seara se proptește-n mal, Cu foc doinesc din cobză și caval! Căciula-i așezată pe-o
DACII de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372467_a_373796]
-
Miorița - Dosarul mitologic al unei Capodopere (Editura Opera Magna, Iași, 2013, cu ilustrații și postfață de Ștefan Arteni), să spunem că acesta însumează 328 de pagini, organizate în șase mari capitole, după cum urmează: Aventuri thanatice exemplare, Imaginarul mitic al păstorului, Transhumanțe sufletești și de imagine, Înaltul de Sus și Înaltul de Jos, Ars moriendi, Mit și literatură.Cartea se încheie cu o Adenda, care cuprinde traduceri ale baladei în diferite limbi.. Fie și numai din înșiruirea de mai sus a celor
DOSARUL MITOLOGIC AL UNEI CAPODOPERE de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376052_a_377381]
-
iarnă. Iacătă-o, așa cum mi-o aduc aminte: Taică-meu se îmbolnăvise de pancreaită, și cum eram eu la vremea *ceea prâslea, necăsătorit și fără compromisuri, frații mei m-au rugat să merg la Slatina, unde erau oile noastre în transhumanță, să am grijă de ele, și să le mai duc cele de trebuință, ciobanilor. Într-o seară, sătul să stau la târhat (loc unde ciobanii își lasă tot ce are de trebuință pentru iernat, și aduc oile la odihnă), am
AMINTIRI DIN IERNI DE MULT TRECUTE (II). de ARON SANDRU în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376784_a_378113]
-
puternic. In stânga brațului Sulina a apărut întinderea cenușie a lacului Obretinul Mare, ale cărui ape îmbrățișau cu dragoste și dărnicie miraculoasa conviețuire a zecilor de specii de păsări, ce staționau aici, din primăvară până toamna târziu, rod al milenarelor transhumanțe dintre Orient și Occident. Aici își desfășurau legăturile de tandrețe și procreere, își creșteau puii, îi învățau să zboare și să se hrănească singuri, pregătindu-i pentru lunga și periculoasa călătorie intercontinentală. Nagâți, cormorani, berze, stârci și alte păsări ale
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
puternic. In stânga brațului Sulina a apărut întinderea cenușie a lacului Obretinul Mare, ale cărui ape îmbrățișau cu dragoste și dărnicie miraculoasa conviețuire a zecilor de specii de păsări, ce staționau aici, din primăvară până toamna târziu, rod al milenarelor transhumanțe dintre Orient și Occident. Aici își desfășurau legăturile de tandrețe și procreere, își creșteau puii, îi învățau să zboare și să se hrănească singuri, pregătindu-i pentru lunga și periculoasa călătorie intercontinentală. Nagâți, cormorani, berze, stârci și alte păsări ale
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
în cuvânt, toată tristețea omenirii în pragul unui colaps existențial. Anne Marie își strigă în imagini literare de o frumusețe greu de suportat de cititorul neavizat, toată dogma adunată din vieți, în chivotul sufletului. Este un cod al trecutului în transhumanța sa spre Infinitul Tată. Ordinea versurilor autoarei este dată de dezordinea clocotului interior. Scrisul ei este asemeni unui râu de munte după o ploaie torențială care nu mai are spațiu suficient între maluri, se sufocă de restricții și se revarsă
AUTOR: CARMEN POPESCU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371680_a_373009]
-
râs sardonic, sau a plâns resemnat, a suferit de temeri, îndoieli, a revenit optimist sau a extras radical ideatic din experiența sa- toate acestea s-au întâmplat din harul său aparte, cel de a sublima trăirea și realitatea prin scris-. Transhumanța scriitoricească de la critica literară la versuri, de la dramaturgie la proză, de la un gen liric la unul umoristic, are un vector comun, necesar sau stimulent scrisului, un “change of writing style” ... Citește mai mult Exilat în strigăt, Viorel SavinEditura Ateneul Scriitorilor
CRISTINA ŞTEFAN [Corola-blog/BlogPost/379129_a_380458]
-
râs sardonic, sau a plâns resemnat, a suferit de temeri, îndoieli, a revenit optimist sau a extras radical ideatic din experiența sa- toate acestea s-au întâmplat din harul său aparte, cel de a sublima trăirea și realitatea prin scris-. Transhumanța scriitoricească de la critica literară la versuri, de la dramaturgie la proză, de la un gen liric la unul umoristic, are un vector comun, necesar sau stimulent scrisului, un “change of writing style” ... XXII. GEORGE SCHINTEIE -67 -POEME DEZNODATE -, de Cristina Ștefan , publicat
CRISTINA ŞTEFAN [Corola-blog/BlogPost/379129_a_380458]
-
urmei, nici recitativele președintelui nu sînt chiar așa de agamițe cum par. După ce a obținut curtoazia prea generoasă (dar demnă) a suveranului, iată-l acum pe un Bucefal înstelat, în cinci colțuri, descinzînd între țăranii Sibiului. Să le traducă pretențiosul "transhumanță" ca fiind chiar el încarnarea acesteia. Să le arate, cu poze doveditoare, că e neam de oieri daci (nu de agresori romani). Nu cum l-au cîrîit cîrcotașii cu niscaiva ascendențe mult prea brunete. Las' că show-ul rural din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
venituri rezultate din valorificarea pe piețele externe a produselor rezultate din prelucrarea țițeiului, se menținea la cote alarmante. 80% din populație își ducea traiul în cea mai cumplită mizerie. Aproximativ 5% se ocupau de creșterea animalelor, în condiții de permanentă transhumanță. Pășunile răzlețe, înfipte în văile înguste și destul de sărace în vegetație, aparțineau șefilor de triburi. La o populație de 23 de milioane, venitul național anual se cifra doar la 3 miliarde de $ SUA, echivalente cu 225 miliarde de riali (iar
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
și imperiale-negustori, captivi, refugiați, se poate vorbi și de un misionarism intern-o acțiune de convertire desfășurată din și în interiorul masei romanice, prin "intercirculație umană", schimb de bunuri și idei, "roirea" satelor pe microzone, alcătuirea uniunilor de obști, căsătorii exogame, transhumanță. Absența reală din memoria colectivă a românilor a amintirii unui "apostol al neamului" pune în evidență acest misionarism anonim, popular. Prin vechimea religiei creștine și statutul său cultural mai avansat, Transilvania a jucat un rol excepțional, dar centre "apostolice" au
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din regiunile de deal și de munte (Munții Haemus, Pind) și-au conservat neamul. Păstorii români (vlahi) din Macedonia și Bulgaria, nordul Greciei și Albania sunt urmașii păstorilor traci romanizați . Păstorii români din Carpați și Haemus nu sunt nomazi, iar transhumanța lor presupune legarea de așezări omenești stabile-satele se află la câmpie iar vara urcă turmele la munte. Dar la sud de Haemus, în Pind, Rodopi și Gramos, satele se află la munte, unde locuiesc și stăpânii turmelor. Această deosebire între
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
care nu sunt cunoscute de către aromâni. Amprenta veche slavă este și ea mai puțin pronunțată în limba lor, decât în celelalte dialecte", susține Pușcariu.49 Brătianu remarcă faptul că dacă am reduce totul la migrații păstorești și la efecte ale transhumanței, n-ar exista nici un motiv ca românii emigrați în nordul Dunării să nu fi dispărut, la fel ca păstorii din Istria, Galiția sau Moravia, care s-au topit până la urmă în masa populațiilor slave înconjurătoare. În aceste condiții, în lipsa altui
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fundamentală a economiei românești medievale. Există o interdependență între cele două ocupații-agricultura (cultura pământului) și creșterea animalelor, ocupație larg răspândită la români (cf. Miorița). Creșterea animalelor presupunea păstoritul sedentar, integrat în gospodăria țărănească, și păstoritul itinerant cu diferitele lui forme-precum transhumanța. Păstoritul sedentar era larg practicat în gospodăria țărănească, de pildă, creșterea oilor. Păstoritul itinerant practicat exclusiv de păstori însemna pendularea turmelor pentru pășune și în vreme de iarnă. Pentru istoria agriculturii, avea însemnătate creșterea sedentară a cornutelor mici (oilor), specifică
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
suburbiile Constantinopolului. Cea mai mare parte a vlahilor erau, așa cum am văzut, păstori, astfel, Kekaumenos notează: "la vlahi e obiceiul ca turmele și familiile lor să petreacă pe munți înalți, în locuri răcoroase, din aprilie până în septembrie". Este vorba despre transhumanță: patria lor (a vlahilor) era la munte, cu colibele, livezile și pășunile lor, iar din noiembrie până în mai coboară la câmpie. Produsul principal al păstorilor vlahi era brânza de oi-"casseum valahicum". Ca organizare (statut), vlahii erau împărțiți în două
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
-și impune propriul sistem. (nsă, așa cum arată Henri H. Stahl, mai există o posibilitate care combină avantajele păstrării unui sistem de organizare instituit de năvălitori, aceștia din urmă fiind (nsă izgoniți. Populațiile reduse numeric, densitatea scăzută a populației, practicile sezoniere transhumanța sau retragerile din fața năvălitorilor generau situații de disputare a unor zone întinse între populații aflate la momente anume în spații considerate libere, dar revendicate de alții care reveneau după o vreme pe acele locuri. În Moldova după descălecare sau în
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
reveneau după o vreme pe acele locuri. În Moldova după descălecare sau în Transilvania după infiltrarea celor veniți din pustă, au apărut tot felul de tensiuni, unele nestinse până astăzi, toate cu influențe semnificative asupra configurării comunitare. Chiar dacă nu datorită transhumanței, ci datorită faptului că fugiseră la munte de teama năvălitorilor, și în Moldova au coborât anumite populații de la munte. "Întoarsă în acest chip stăpânitorilor ei de odinioară, țara își pierdu, odată cu legile trase din dreptul civil roman, și numele dacic
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
asemenea oamenii creșteau și vite. În această zonă se consideră a fi tradițional păstoritul de tip pendulator, doar în interiorul hotarului satului (după unii autori se mai numește și păstorit agricol local (Vuia, 1964), sau păstorit local (Dunăre și colaboratorii, 1984). Transhumanța s-a dezvoltat abia începând cu secolul XIV6, ca urmare a dezvoltării breslelor de postav și piele, ceea ce a creat o cerere mare de materie primă, tot timpul anului (Bucur, 1977b). Specificul Tălmăcelului este dat tocmai de acest lucru: faptul
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
primă, tot timpul anului (Bucur, 1977b). Specificul Tălmăcelului este dat tocmai de acest lucru: faptul că și în ziua de azi, practică păstoritul de tip pendulator, pășunile de pe munții ce fac parte din hotarul satului fiind suficiente pentru hrana oilor. Transhumanța s-a dezvoltat târziu, în deceniul cinci al secolului trecut (Stroilă, 1996). Datorită faptului că în Tălmăcel, transhumanța nu a constituit modalitatea principală de păstorit, numărul de oi pe care îl deținea o familie de-a lungul timpului nu a
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
ziua de azi, practică păstoritul de tip pendulator, pășunile de pe munții ce fac parte din hotarul satului fiind suficiente pentru hrana oilor. Transhumanța s-a dezvoltat târziu, în deceniul cinci al secolului trecut (Stroilă, 1996). Datorită faptului că în Tălmăcel, transhumanța nu a constituit modalitatea principală de păstorit, numărul de oi pe care îl deținea o familie de-a lungul timpului nu a ajuns la efectivele impresionante din Poiana Sibiului, Jina sau Tilișca. În 1959, existau șase stâne, cu un număr
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
momentul 1731, când un munte al comunei Tălmăcel a fost trecut abuziv comunei Tălmaciu. Țăranii din Tălmăcel s-au împotrivit astfel că măsurile luate împotriva lor au fost foarte dure (Dumitrescu-Jippa, Nistor, 1976: 159) . 6 Primul document ce atestă începutul transhumanței pastorale românești în sudul Transilvaniei, pe Fundus Regius, datează de la sfârșitul secolului XIV, provenind din cancelaria lui Mircea cel Bătrân, domn al Țării Românești și reînnoit în anul 1418 de Mihai al II-lea, fiul lui. (Bucur, 2004) 7 Legenda
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
sixtine”. Rareori statice, pastelurile transmit uneori exuberanța vitalității elementare: „Ies șerpii de prin buncăre de ierburi [...] // Un neam nomad de vietăți și ierburi / revine triumfal la vatra lui / și se dezumflă limbile la vite / diluviul nu dă seama nimănui”. Evocând transhumanța, poezia chiar astfel intitulată include apologia ciobanului transilvan care „Își șerpuie coloanele de turme / ca pe un templu îngropat în fum, / pornit cu noapte-n cap, din zorii lumii / el n-a ajuns la stână nici acum. Încremenit sub gluga
TUDOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290281_a_291610]
-
identifică: „Astfel tot mai neștiut/ Spre adânc îl fură/ Și-l îngroapă-n sânu-i mut/ Veșnica natură./ Vara trece pe cărări,/ Frunza-n codru sună,/ Trec cernite înserări,/ Nopți adânci cu lună”. Alte texte memorabile sunt Balada munților, poem al transhumanței și al toamnei, ori Balada popii din Rudeni, unde contemplația se însoțește cu o discretă notă de umor. În pasteluri T. cultivă o poezie delicată, suavă și grațioasă, ca în Rapsodii de primăvară, comunicând exuberanța și vitalitatea anotimpului tinereții, și
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
ales din Transilvania - mărgineni, bârsani etc. Pentru aceștia, cursul de apă al Ialomiței era sursa de apă pentru traversarea Bărăganului către Orașul de Floci și Vadul Oii, sau peste Balta Borcii, pe drumul roman dintre Burdușani și Capidava, pe calea transhumanței în Dobrogea, sau mult mai departe, prin stepa nord-pontică către Volga și Caucaz. Buzăul important afluent al Siretului este semnalat în literatura antică sub formele Musaios, Museos, iar I. I. Russu îl raportează la indoeuropeanul meu = mlăștinos. Siretul apare mai
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
ales cărțile următoare, Freamăt galactic (1966) și Tabla de oricalc (1971), vor atrage atenția asupra unei foarte personale îmbinări între lirism și SF. Poetul, integrând condiția umană marilor ritmuri cosmice, este atent la „strigătul stelelor”, la „mersul sferelor” sau la „transhumanța stelară” și caută să perceapă freamătul universal: „Ah, pământul e țărmul numai .../ Din solzi de nichel sună vântul crud./ În glasuri milenare purtate de lumină / Strigătul stelelor eu îl aud” (Strigătul stelelor). Versurile sunt însă cel mai adesea prozaice: „Ideile
KERNBACH. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287711_a_289040]