180 matches
-
Municipiul Caransebeș, situat la 20km spre Timișoara. Accesul spre obiectivele turistice se poate dace astfel: -spre Muntele Semenic și Stațiunea Trei Ape, pe Drumul Județian; -spre Muntele Tarcu și Muntele Mic, prin poteci neasfaltate, dar practicate de ciobani aflați în transhumanta (și drumuri forestiere); -spre Stațiunea Băile Herculane, prin DE 70, care traversează localitatea Sadova Veche; Pe langă legăturile mai sus menționate, o altă cale de acces o reprezintăcea feroviară, gară Sadova Veche fiind amplasată pe traseul Timișoara - București. Comună Slatina
Comuna Slatina-Timiș, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301096_a_302425]
-
epocii, pentru noile așezări întemeiate după câștigarea independenței, dar și favorizat de relieful vălurit, se pare, destul de asemănător cadrului geografic al localității omonimic-patronime din Bulgaria, loc de eroică și răsunătoare izbândă a armatei române. Se pierde astfel legătura cu mediul transhumant, localitatea începând să se individualizeze prin alte trăsături; 2- statutul satului se modifică, în localitate de prim rang, ca sediu de comună, în principal pe baza argumentului demografic. La anul 1906 situația se prezenta astfel: "„în întrega comună ( și parohie
Plevna, Călărași () [Corola-website/Science/301123_a_302452]
-
trage numele de la rolul jucat de acesta ca punte de legătură între Muntenia și Ardeal. Folosit de unii domni în pelerinajele lor, dar și pentru a se pune la adăpost de amenințări, atunci când vremurile le erau potrivnice, de păstorii transhumanți sau de comercianții preponderent pastorali, acest itinerar de creastă a fost întotdeauna umblat, ca o dovadă certă a unității vetrei etnice de dincoace și de dincolo de Carpați. Fiind aproape și chiar conducând către granițe cu Austro-Ungaria, nu se exclude ca
Brebu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301156_a_302485]
-
rediu Cucului este trecută și pe hărțile militare folosite de armată română în 1938-1945. Versiunea cea mai sigură și acceptată de mai mulți cercetători și istorici, ne arată că aceasta denumire vine de la un anume Cucu, care a venit în transhumanta de dincolo de Carpați (zona Brețcu de azi, jud. Covasna) de la izvoarele Oltului și nu de la coloniștii din Valahia Mică (Oltenia de azi, așa cum se credea până acum și locul acesta nu a fost pustiu ci pustiit). Odată ajunși în această
Comuna Cuca, Galați () [Corola-website/Science/301209_a_302538]
-
căror strămoși s-au stabilit în Cuca, venite din zona Trei Scaune, Brețcu - familiile Barla, Trihenea, Ștefan, iar din zona Rucăr - Dragoslavele - familia Țulug etc. Sunt sate în vecinătatea comunei Cuca care sunt formate în majoritate din oieri veniți în transhumanta în căutate de locuri care să le asigure cele necesare traiului zilnic și odată ajunși aici, s-au stabilit și locuiesc și în prezent. Am văzut de unde vine denumirea localității și ne-am convins că rediul cucului, Fântână Cucului, așa cum
Comuna Cuca, Galați () [Corola-website/Science/301209_a_302538]
-
în amintirea tuturor locuitorilor acestei așezări. La inițiativa unor fii ai satului și urmași ai acestora, s-au făcut primele lucrări în vederea pietruirii drumului de acces Sumei- Nadăș (3 km), facilitându-se astfel o posibilă repopulare a acestor meleaguri. Leit-motivul transhumantei s-a identificat cu destinul localității Nadăș, care, în ciuda tuturor vicisitudinilor istoriei, la fel ca fi pasărea Phoenix, a înviat, de fiecare dată, din propria-i cenușă.
Nadăș, Timiș () [Corola-website/Science/301379_a_302708]
-
frontieră, atât pe râul Tisa, dar mai ales pe uscat, Bistra are o suprafață mare în comparație cu populația. Acest fapt se datoreaza reliefului muntos și abrupt, acoperit în majoritate de păduri. Este împrejmuita de numeroși versanți, pe care încă se practică transhumanta(mersul oilor pe munte în lunile de vară), versanți șerpuiți de Vișeu, care formează un defileu cu priveliști de basm. Fost cătun iobăgesc al Petrovei. Aceasta localitate este atestata documentar încă din secolul al XV-lea, figurând în documentele vremii
Bistra, Maramureș () [Corola-website/Science/301567_a_302896]
-
râului Râmnicul Sărat. Altitudinea variază în jurul valorilor de . Câteva cursuri vechi ale râului încă se mai conturează în formă reliefului. Zona se populează intens începând cu sec. al XVIII-lea, când apar majoritatea așezărilor. Principalul factor al popularii îl constituie transhumanta, care, a favorizat apariția în această regiune a satelor. Transhumanta s-a manifestat prin trecerea transilvănenilor, prin contingențe întregi, numite "băjenari", dinspre trecătorile munților. Documentele locale amintesc de "ciobani", "ungureni" sau "de peste munți". Păstoritul a constituit principalul motiv al evoluției
Râmniceni, Vrancea () [Corola-website/Science/301895_a_303224]
-
vechi ale râului încă se mai conturează în formă reliefului. Zona se populează intens începând cu sec. al XVIII-lea, când apar majoritatea așezărilor. Principalul factor al popularii îl constituie transhumanta, care, a favorizat apariția în această regiune a satelor. Transhumanta s-a manifestat prin trecerea transilvănenilor, prin contingențe întregi, numite "băjenari", dinspre trecătorile munților. Documentele locale amintesc de "ciobani", "ungureni" sau "de peste munți". Păstoritul a constituit principalul motiv al evoluției sociale și economice a zonei. În această zonă s-a
Râmniceni, Vrancea () [Corola-website/Science/301895_a_303224]
-
prin trecerea transilvănenilor, prin contingențe întregi, numite "băjenari", dinspre trecătorile munților. Documentele locale amintesc de "ciobani", "ungureni" sau "de peste munți". Păstoritul a constituit principalul motiv al evoluției sociale și economice a zonei. În această zonă s-a manifestat fenomenul de transhumanta, prin deplasarea alternativă și după sezon a oilor dinspre și înspre pășunile de munte sau pășunile de câmpie, cutreierând zone largi între Carpați, Dunăre și Mare. Transhumanta este o fază avansată a păstoritului, utilizată de către românii ardeleni în special datorită
Râmniceni, Vrancea () [Corola-website/Science/301895_a_303224]
-
sociale și economice a zonei. În această zonă s-a manifestat fenomenul de transhumanta, prin deplasarea alternativă și după sezon a oilor dinspre și înspre pășunile de munte sau pășunile de câmpie, cutreierând zone largi între Carpați, Dunăre și Mare. Transhumanta este o fază avansată a păstoritului, utilizată de către românii ardeleni în special datorită factorului cultural, dar și datorită scutirii de dârî din Țară Românească. Majoritatea transilvănenilor evitau fiscul excesiv înregistrat peste munți, în localitățile de baștină, preferând comercializarea produselor peste
Râmniceni, Vrancea () [Corola-website/Science/301895_a_303224]
-
o fază avansată a păstoritului, utilizată de către românii ardeleni în special datorită factorului cultural, dar și datorită scutirii de dârî din Țară Românească. Majoritatea transilvănenilor evitau fiscul excesiv înregistrat peste munți, în localitățile de baștină, preferând comercializarea produselor peste munți. Transhumanta era însoțită adesea de modificarea numelor, a semnelor distinctive ale turmelor, astfel încât să poată beneficia de pe urma deplasărilor, la întoarcerea în satele de origine (Ex. ciobănii din satul ]Târlungeni, Brașov își modificau numele după denumirea satului - Târlungeanu, cu toate că în realitate se
Râmniceni, Vrancea () [Corola-website/Science/301895_a_303224]
-
munții Vrancei. Țara Vrancei avea în evul mediu o identiate proprie, diferită de cea a Moldovei. Nu întâmplător, balada "Miorița" are ca personaje un baci vrâncean, distinct de cel moldovean și de cel ungurean. Cu toate că nu au fost ei înșiși transhumanți, mocanii de aici locuiau în acele sate montane vrâncene care au fost parte integrantă a așa numitelor „drumuri ale oilor” din evul mediu și o zonă de confluențe complexe. Mai la nord, în munții Bacăului, există o altă zonă mocănească
Mocani () [Corola-website/Science/299686_a_301015]
-
hotarele muntelui Vai de Ei. Vechi locuitori ai satului Vai de Ei • Monumente istorice: a. Biserică de zid cu hramul « Sf.Ioan Botezătorul » (1878), în satul Vaideeni; Elemente de patrimoniu etnocultural a. Centrul etnografic Vaideeni, important centru etnofolcloric, legat de transhumanta și obiceiuri pastorale ; renumit pentru prelucrarea artistică a pieilor. lânii și confecționarea de instrumente muzicale, port popular ciobănesc cu influențe din zona Marginimii Sibiului ; b. Arhitectură tradițională- case vechi cu pridvor, specifice zonei etnografice “Oltenia de sub munte” și case cu
Comuna Vaideeni, Vâlcea () [Corola-website/Science/299779_a_301108]
-
sau iunie Târg săptămânal în fiecare vineri din săptămână • Forme de turism practicate în zona TIP DE TURISM Obiectiv turistic Organizator (date de contact) Facilități turistice existente Turism etnocultural. Țesături executate manual (costumul popular) cusături cojocarit, prelucrarea artistică a lemnului, transhumanta Primăria comunei Vaideeni Fundația “Vaideeni” Turism cultural-religios Bisericile din localitate Speoturism - Turism rural și agroturism. Obiceiuri și tradiții păstrate și practicate de locuitorii comunei Vaideeni Turism științific Simpozionul anual de Agroturism Școală cu clasele I-VIII Vaideeni Turism de sfârșit
Comuna Vaideeni, Vâlcea () [Corola-website/Science/299779_a_301108]
-
de relief, ce urmeaza luncii Oltului. Din punct de vedere istoric, zona a fost locuită din cele mai vechi timpuri în special datorită amplasării sale, care favoriza agricultură, dar se află și în calea turmelor de oi ce migrau sezonier(transhumanta). Inițial satul a fost așezat către răsărit într-o zonă împădurita (și în prezent), ceea ce avea avantajul evitării jafurilor periodice ale turcilor. Odată cu crearea unui climat politic și social mai stabil (sec. al VIII-lea), localnicii au coborât încet cu
Valea lui Alb, Olt () [Corola-website/Science/302029_a_303358]
-
întreruptă prin invazia mongolo-tătarilor care a distrus toate marile orașe din țară, rezultând dinastia Elhanizilor cu fondatorul Hülaki (Hulaghu) han. Invazia sus-numită la fel ca și cea a lui Tamerlan (anii 80 sec. XIV) a intensificat migrația triburilor turcice seminomade (transhumante) din estul Caspicii în Azerbaidjan între care se aflau neamurile "Qaraqoyunlu" (Karakoyunlu) și "Ağqoyunlu" (Akkoyunlu). Denumirea lor vine de la totemul reflectat în însemnul confederației tribale - "„Oaia Neagră”" și cea "„Albă”". Triburile menționate vorbeau aceeași limbă cu localnicii și reprezentau aceeași
Uzun Hasan () [Corola-website/Science/303380_a_304709]
-
incizii geometrice, s-a produs o uniformitate culturală. Așezările din aria culturii apeninice erau de mici dimensiuni, aveau aspect sedentar, agrar-pastoral, fiind amplasate în zone montane, în sudul Etruriei, în Apulia și în Latium. Satele de mici dimensiuni practicau păstoritul transhumant. Conform descoperirilor de ceramică apeninică , regiunea colinară a Romei era slab locuită. Către sfârșitul epocii bronzului, ceramica se modifică și uneltele se dezvoltă în conformitate cu creșterea demografică și amplificării dimensiunilor așezărilor umane . Cremația înlocuiește sau dublează inhumația, fiind descoperite câmpuri de
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
cetățile campaniene. Romă a reluat și accelerat expansiunea în toate direcțiile. Armata română concentra 10 legiuni. A intervenit în conflictele dintre muntenii samniți și agricultorii campanieni. Inevitabilă ciocnire cu federația samniților a avut loc și a fost cumplită. Românii stânjeneau transhumanta samniților spre pășunile de pe litoral, samniții fiind săraci, dar numeroși și buni războinici. Au atras de partea lor populații italice, iar în anii 348-338 î.Hr., a fost momentul crucial în expansiunea maritimă română, Romă, fiind abia intrată într-o politică
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
Ion Vlad (n. 24 mai 1920, Fetești, Ialomița - d. 28 ianuarie 1992, Paris) a fost un sculptor român, stabilit în Franța, membru de onoare al Academiei Române. A fost un descendent al unor ardeleni transhumanți stabiliți în Bărăgan. Părinții săi se numeau Petre și Alexandrina. A absolvit clasele primare, gimnaziul și liceul Barbu Știrbei la Călărași, unde și-a și petrecut o bună parte a tinereții sale. A studiat la Școala de Arte Frumoase din
Ion Vlad (sculptor) () [Corola-website/Science/308985_a_310314]
-
regiuni ale sud-estului european învecinate cu Turcia cum ar fi Tracia, Macedonia, Bulgaria sau Bosnia-Herțegovina. Unii antropologi i-au semnalat și în Dobrogea secolului al XIX-lea. i sunt crescători de oi, a căror turme le păstoresc în cicluri de transhumanta succesive din zonele de câmpie litorale înspre platourile montane de mare altitudine care dealtfel constituie baza lor permanentă. Numele de iuruc vine de la turcescul "yürümek" care înseamnă "a peregrina", a "hoinari", desi aceștia nu vagabondează propriu-zis ci doar își conduc
Iuruci () [Corola-website/Science/304773_a_306102]
-
se denumesc pe limba lor "Yörük Türkmen". Deși de origine turcica, ei se diferențiază de turcii selgiuci propriu ziși aparținând mai degrabă ramurii oguze. Unii istorici îi asociază uzilor, cumanilor sau pecenegilor din Evul Mediu. În Iranul de azi, triburi transhumante cum ar fi Afshari sau Qashgai sunt tot de origine turcomană, si se înrudesc îndeaproape cu iurucii din Turcia. Iurucii fac parte dintr-un mozaic complex de etnii azi sedentarizate sau semi-migratoare, uneori greu de deosebit una de alta și
Iuruci () [Corola-website/Science/304773_a_306102]
-
de cult. "Activitatea agricolă", deosebit de intensă la marginea spațiului montan, a pătruns și în interiorul acestuia, până la înălțimi de 800-1000 m, cu plante adaptabile la temperaturi scăzute ( cartof, porumb ,varză, etc."Creșterea animalelor" are tradiții străvechi pe aceste meleaguri, iar deplasările transhumante se practicau în mod obișnuit. Pe lângă așezările permanente, în Munții Șureanu, sunt, de asemenea, o serie de "așezări temporare" ( stâne, cabane forestiere) majoritatea aflându-se pe culmile din partea centrală a muntelui (la peste 1500 de m.) "Activitatea industrială" s-a
Munții Șureanu () [Corola-website/Science/306299_a_307628]
-
textile și zarzavaturi și erau crescute vite. Majoritatea preocupărilor s-au păstrat până în ziua de azi. Sunt cultivate cereale cum ar fi grâul, porumb, secara, orz, ovăz. Sunt crescute vite- boi, vaci, capre, oi- porci, căi, galonacee, iar păstoritul este transhumant, determinat de relief, clima și vegetație. În sfera preocupărilor agricole intra și cultivarea zarzavaturilor precum cartoful, ceapă, varză, mazărea, fasolea, morvovul, gulia, lintea, salată. De asemenea, se acordă atenție și pomiculturii, existând numeroase livezi de meri, pruni, peri, nuci și
Râul Cerna, Mureș () [Corola-website/Science/306339_a_307668]
-
din care s-au răspândit, în neoliticul îndepărtat, toate limbile indo-europene, dintre care foarte aproape de trunchi, mai aproape ca latina, se află limba dacilor". Mai prozaic dar mai realist, majoritatea filologilor universitari explică această unitate și armonie prin intensa circulație transhumantă a păstorilor români de la o țară românească la alta, precum și prin frecventele strămutări și dedublări de sate din motive climatice, hidrologice sau istorice (Brad-Brădet-Brădeni-Brădești...). Unitatea lingvistică românească este însă oprită în secolul XI odată cu scăderea influenței imperiale bizantine și cu
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]