552 matches
-
statisticile rusești din 1912, cu 37,2% evrei, 24,4% ruși, 15,8% ucraineni, 14,2% moldoveni, exprimă măsura rusificării Basarabiei. Întoarcerea la patria-mamă însemna o întoarcere la românitate. REALITATEA RĂZBOIULUI Națiunea română intră în război în august 1914 pentru transilvăneni și Basarabia, Vechiul Regat rămînînd în afara conflictului. Unitatea ce va rezulta în 1918-1919, în urma acestui război acceptat de București în august 1916, este precedată de o lungă criză între anii 1914-1916, urmată de acțiuni tragice. În 1919, la Congresul de la
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
ea a fost succesiv abandonată de Aliați și de ruși. Memoriul, în simplitatea lui, nu spune nimic despre istoria luptelor interne ca expresie a unei drame politice și sociale. Primul act al dramei este cel din august 1914. Dramă pentru transilvănenii mobilizați în armata austro-ungară, dramă pentru românii din Regat al căror viitor depinde de decizia regelui, credincios alianței din 1883, și a partidelor politice divizate. În Transilvania, este proclamată legea marțială și este decretată mobilizarea generală. Lingvistul ardelean Sextil Pușcariu
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
invazii în Transilvania. Generalul Berthelot ordonă trupelor sale trecerea Dunării pe 9 noiembrie, iar pe 10 noiembrie România reia luptele. Acest sfîrșit de război părea unul de eliberare și chiar se transformă în război contrarevoluționar datorită situației revoluționare din Ungaria. Transilvănenii începuseră de cîteva săptămîni o mobilizare națională, iar ungurii înclinau spre secesiune. Această acțiune bilaterală româno-ungară se integrează în etapele desfacerii Imperiului austro-ungar: pe 29 octombrie, împăratul Carol rupe alianța cu Germania și acceptă, a treia zi, propunerile lui Wilson
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
număr de agenți, Parisul era prost informat. Nerealizată a fost și cererea lui Saint-Priest adresată Porții la 17 august 1770, de a întruni confederații de la Bar în Muntenia, lor urmând să li se alăture un corp militar format din unguri, transilvăneni, munteni și moldoveni; s-ar fi organizat astfel o armată care, pusă sub comanda francezului Valcroissant, trebuia trimisă în luptă contra rușilor. În mai 1771, Saint Priest se arăta îngrijorat de clauzele privitoare la independența Principatelor și a tătarilor, pentru ca
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
etc. publică articole despre Principatele Române privite ca o „chestiune” politică, iar la 5 mai 1823, „Journal des Débats” a tipărit un articol în care sunt evocate formarea poporului român, originea sa latină, luptele purtate pentru independență, moldovenii, muntenii și transilvănenii fiind înfățișați ca alcătuind o singură națiune. În aprilie 1821, Austria și-a expus oficial binecunoscuta-i poziție față de evenimentele din Principate în „Wiener Zeitung”, în vreme ce Rusia, urmărind libertatea deplină a comerțului ei în Marea Neagră și întărirea influenței sale politice
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
mișcării naționale românești, care vedeau în polonezii ce luptau în Transilvania o șansă reală și unică de înțelegere cu maghiarii, au înfățișat în culori veridice ideile și acțiunile lui Bem, și ale conaționalilor săi. Erau însă opinii formate de la distanță. Transilvănenii vedeau lucrurile ceva mai nuanțat. Într-adevăr, Bem și polonezii nu aveau înalte atribuții de decizie politică. În această privință ei puteau impune hotărâri ce țineau de competența comandamentului militar. Este adevărat că Bem, prin proclamațiile sale și unele măsuri
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Xenopol nu s-a abătut cu o iotă de la marele crez al vieții sale: desăvârșirea unității politice. În numele acestui crez, cerea el la 1871 întărirea materială și spirituală a României, recomanda stăruitor, trei decenii mai târziu, unitatea de acțiune a transilvănenilor, văzând în „Marea Unire” steaua călăuzitoare a gândurilor și faptelor compatrioților săi. Unirea deplină - scria el - „aceasta să fie idealul către care tindem, ținta noastră pe pământ”. Nimic nu poate ilustra mai bine atitudinea lui A. D. Xenopol față de marile probleme
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pseudonimul Moise), la „Minerva” din Bistrița, la „Vatra”, „Cultura creștină”, „Calendarul revistei «Lumea ilustrată»”, „Calendarul «Unirii»”, „Tribuna” din Sibiu ș.a. Publicistica lui, alcătuită din articole politice și culturale și destinată să susțină în termeni ponderați, cu argumentare pertinentă, drepturile românilor transilvăneni, nu și-a păstrat, cu trecerea timpului, interesul pe care îl trezea în anii de la începutul secolului. O „disertație”, Poetul Coșbuc, din 1897, este demnă de menționt prin faptul că D. încearcă, între primii comentatori, o privire generală asupra activității
DOMSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286824_a_288153]
-
ezită între intuiții promițătoare și soluții facile, ratând adesea acolo unde ar fi putut să izbândească. Disponibilitățile omului de cultură, ale prețuitorului de literatură s-au dezvăluit însă fericit în relațiile cu scriitorii din Regat și, mai ales, cu cei transilvăneni. Prieten cu G. Coșbuc, cu O. Goga ș.a., el era apreciat de I. L. Caragiale, pe care l-a și găzduit, și de N. Iorga. În această ipostază, influența lui asupra numeroaselor serii de absolvenți ai Seminarului, care au împânzit satele
DOMSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286824_a_288153]
-
în „Concordia” (17 martie 1863 - 19 ianuarie 1864), memorialul Peregrinul transelvan sau Epistole scrise den tiere straine unui amic in patria, de la anul 1835 pana inchisive 1848, apărut în 1865, presupune o primă redactare în chiar timpul peregrinării europene a transilvăneanului, fiind definitivat ceva mai târziu, prin 1861. Alte trei episoade, din corpul unui al doilea volum - anunțat, însă neapărut - sunt publicate în „Familia” din Pesta (două în 1869, al treilea în 1879). Călător pasionat, C.-D. descoperă lumea cu încântare
CODRU-DRAGUSANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286319_a_287648]
-
nu apare, Cumbria, mama protagonistului. Simbolic, cele două ipostaze stau sub semnul focului, respectiv al apei. Oximoronică este și alcătuirea umană a eroilor reprezentativi din cealaltă evocare istorică, Focul rece (1982), urmărind destinul familiei Mocioni, pe fundalul luptei bănățenilor și transilvănenilor în a doua jumătate a secolului al XIX-lea pentru emancipare națională (mișcarea memorandistă etc.). Eroii, ca și naratorul, trăiesc febril obsesia memoriei și a urgențelor istoriei, care le animă toate inițiativele. Scrise de un om cultivat, cu stringența expresiei
BELLU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285694_a_287023]
-
românească. Partea de cultură se concentrează asupra tradițiilor progresiste, datorate activității unor personalități și asociații culturale. Un domeniu bine reprezentat în revistă este acela al istoriei naționale și în special transilvănene; se publică documente ce evidențiază lupta seculară a românilor transilvăneni pentru drepturi sociale și politice, întru apărarea ființei naționale. Este înfățișată opera istorică și filologică a Școlii Ardelene, se dau informații prețioase despre evenimente istorice, se tipăresc documente referitoare la Avram Iancu. B. prezintă constant diverse reviste din țară și
BLAJUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285757_a_287086]
-
profesor de filosofie, teologie și limba română, prefect de studii, director al gimnaziului și inspector al școlilor orașului (1854-1875), conducător al tipografiei Seminarului. A militat, alături de G. Barițiu, S. Bărnuțiu, I. Maiorescu ș.a., pentru drepturile naționale și sociale ale românilor transilvăneni, fie prin articole politice, fie prin activitatea sa din timpul revoluției de la 1848. C. este una dintre cele mai pregnante personalități ale culturii românești de la jumătatea secolului al XIX-lea. Își formase încă din adolescență o excepțională pregătire enciclopedică. Poliglotismul
CIPARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286272_a_287601]
-
etnografică și folclorică a cincizeci de localități, de-a lungul a mai bine de două decenii, a determinat lărgirea ariei de cercetare, mulți locuitori din zonă fiind urmașii unor băjenari din Transilvania. Constatarea unor identități între folclorul șomuzean și cel transilvănean i-a impus lui C. și cercetarea satelor de peste munți, de unde au venit cu secole în urmă băjenarii. De altfel, cercetarea fenomenelor într-un context mai larg este un principiu metodologic al lui C. Antologia din volumul al doilea cuprinde
CIUBOTARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286282_a_287611]
-
cu Înțeles de palid; redută= construcție pentru apărare, Înconjurată de șanțuri; dorobanț = soldat român de odinioară. DARUL LUI MOȘ MIRON după Ion Agârbiceanu Era În vara anului 1916. Războiul bântuia de-atât amar de vreme. Moș Miron, În satul lui transilvănean, de la poalele munților, intra greu În vorbă cu cei ce se Întorceau de pe câmpul de luptă răniți și bolnavi, Voia și bătrânul să afle: ,,Au intrat ai noștri În război, sau n-au intrat ?” Știa că victoria În acest război
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
infuzie în vin alb de frunze de cânepă sălbatică, semințe de cânepă și alte câteva plante pisate, ca balsam care vindecă „orice răni ați avea” (83). La jumătatea secolului al XVI-lea, domnitorul Alexandru Lăpușneanu solicita adesea, de la „apoteca” orașului transilvănean Bistrița (înființată în 1516), diferite substanțe terapeutice vegetale (herbatus), printre care cannabis (86, p. 133). Provenit din germa- nul Apotheke, termenul „apotecă” (uzual în Transilvania) trebuia uneori explicat în limba română, mai ales în Moldova și Muntenia. Astfel, Dimitrie Cantemir
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de hașiș. Cu siguranță că Macedonski citise în adoles- cență romanul lui Alexandre Dumas, volum aflat în biblioteca din conacul boieresc al părinților săi (218, p. 74). Ajuns în 1829 medic la curtea maharajahului Ranjit Singh din Lahore (nordul Indiei), transilvăneanul Johann Martin Honigberger (1795-1869) a descris rețeta preparării în Orient (Turcia, Egipt, Arabia, Persia, India) a unor astfel de pilule sau „bomboane” stupefiante. Substanța de bază era „magiunul” (din turc. madjun) de cânepă indiană, hașiș sau opium, amestecat uneori cu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
române din Transilvania au produs o mișcare care, de ce merge, de ce atinge cercuri mai întinse, mișcare ce merită cu atât mai mult atențiunea generală cu cât stă în legătură cu aspirațiuni foarte caracteristice. Motivul manifest și imediat al acestor adunări ale românilor transilvăneni e precum se știe discuțiunea în Dietă asupra proiectului de lege privitor la școalele secundare. Conducătorilor românilor nu le era de ajuns că mitropolitul, în numele bisericii sale, a făcut obiecțiuni înaintea Parlamentului în contra acestui proiect de lege; nu, pe lângă aceasta
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
a contribuit la pătrunderea ideilor junimiste în Transilvania. I. Al. Lapedatu solicitase, de altfel, și colaborarea lui T. Maiorescu, fără să o obțină însă, pentru că mentorul Junimii socotea revista lui V. Roman prea mult angajată în polemicile interne ale românilor transilvăneni. Au colaborat, în schimb, V. Alecsandri și I. Slavici, primul cu versuri, proză și teatru, iar cel de al doilea, ale cărui sfaturi au contribuit la stabilirea orientării publicației, cu proză. Prin A.C. se încerca, astfel, într-un moment când
ALBINA CARPAŢILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285221_a_286550]
-
the phase known in Romanian parlance as Mia și drumul, a thousand dollars and home again”. Deși problema comportă Încă discuții, considerăm că putem vorbi despre o emigrație a românilor În SUA În deceniul ce precedă izbucnirea Primului Război Mondial, chiar dacă mulți transilvăneni, bucovineni și bănățeni se Întorceau În țară. O deplasare permanentă de populație, constantă chiar numeric, din această regiune a Europei către America nu poate fi pusă la Îndoială, chiar dacă românii stabiliți acolo nu conștientizau, la Început, sau nu erau interesați
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
care privește totul de dincolo de Ocean. Oricare altă Încercare asemănătoare va suscita, desigur, scepticisme și posibile amendamente. În cazul formulei propuse de Samuel Beck, ne putem Întreba dacă nu cumva prima perioadă de emigrare, În care au intrat, cu precădere, transilvăneni, bănățeni și bucovineni - sporadic și români din Regat -, nu a fost determinată de rațiuni de ordin național și politic, Înainte de dorința de a aduna o sumă de bani, muncind undeva În altă țară. „The family reunification” a reprezentat, presupunem noi
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
ISANOS, Magda (17.IV.1916, Iași - 17.XI.1944, București), poetă. Este fiica Elisabetei (n. Bălan) și a lui Mihail Isanos, medici. Transilvănean din părțile Sibiului, bunicul pe linie paternă, Iosif Santa, căsătorindu-se cu o grecoaică - descendentă din negustori veniți din insula Samos -, își va spune Isanos. Bunicul pe linie maternă, Vasile Bălan, fusese preot de țară în sudul Basarabiei. Părinții funcționând
ISANOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287622_a_288951]
-
să piară!” Chemarea din 1901 lansată în „Sămănătorul” viza alienarea, decadentismul cu „vânturi rele”. În fapt, sensibilitatea rănită a poetului nu rezistă eforturilor, el nefiind o fire voluntară. Urmează inevitabil evaziunea în natură și istorie. Repudiind forfota Parisului (În atelier), transilvăneanul evocă „vremi patriarhale”. Trudit de mecanismul existenței citadine, el se adresează orizontului: „O, natură, împrumută-mi/ din odihna ta o clipă” (Rugă). Refractar „glasului urii”, „copil cuminte al naturii”, crede, împreună cu alții, în forța regeneratoare a pădurilor. Germinația universală, în
IOSIF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
care a fost prezentată viața și opera cărturarului, omului politic și prelatului greco-catolic Alexandru Șterca Șuluțiu, vezi Nicolae Edroiu, Câteva precizări intenția de a arăta: Adevărata cauză a trecerii armenilor din Moldova în Transilvania. Observațiile erau susținute de comentariile istoricilor transilvăneni Fasching și Schultzer, la care a adăugat informații din sursele narative românești cuprinse în Hronica românilor publicată în 1854 la Iași de Gheorghe Șincai. Tonul polemic al textului îl va îndepărta pe Șterca Șuluțiu de scopul propus, transformându-l într-
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
presei, I.C. Brătianu, din motive precum cele descrise mai sus, cerea lui Laurian, redactorul „României Libere“, să modeleze tonul gazetei sale. Tot acum executivul de la București nu aproba organizarea unui banchet ce urma să fie dat de un grup de transilvăneni în onoarea lui Grădișteanu 84. Odată îndepărtate suspiciunile și motivele de nemulțumire reciproce, alăturarea României la Puterile Centrale începea să prindă forme tot mai clare. Un important rol în această direcție avea să-l joace și P.P. Carp. El era
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]