176 matches
-
fisiune atomică, este un proces în care nucleul unui atom se rupe în două sau mai multe nuclee mai mici, numite produși de fisiune și, în mod uzual, un număr oarecare de particule individuale. Așadar, fisiunea este o formă de transmutație elementară. Particulele individuale pot fi neutroni, fotoni (uzual sub formă de raze gamma) și alte fragmente nucleare cum ar fi particulele beta și particulele alfa. Fisiunea elementelor grele este o reacție exotermică și poate să elibereze cantități substanțiale de energie
Fisiune nucleară () [Corola-website/Science/304270_a_305599]
-
În ceea ce privește digestia, van Helmont observă că transformarea alimentelor are loc nu datorită căldurii, ci prezenței unor substanțe chimice, "fermenți", prefigurând astfel conceptul modern referitor la enzime. Van Helmont era tributar ideilor alchimice ale epocii. De pildă, susținea că este posibilă transmutația în aur a mercurului, precum și obținerea pietrei filozofale. Cu toate acestea, devenit adept al metodei experimentale, începe să combată mai multe concepții și idei eronate ale înaintașilor. Din cele patru elemente considerate ca primordiale, apă, aer, pământ, foc, exclude ultimele
Jan Baptista van Helmont () [Corola-website/Science/312522_a_313851]
-
Albertus Magnus (1195-1280) renunță la viața lumească și se retrage în mănăstire unde studiază alchimia și se dedică speculațiilor filozofice ale acesteia. Printre lucrările sale să enumerăm: Discipolul său, Aquinas, menționează, în lucrarea "Thesaurus Alchimiae", "succesele" maestrului său în arta transmutației. În secolul al XIV-lea, alchimia înregistrează un recul datorat edictului Papei Ioan al XXII-lea, care interzicea practicile alchimiste, ceea ce a descurajat alchimiștii ce aparțineau de biserică. De asemenea Inchiziția urmărea și persecuta alchimiștii, considerându-i vrăjitori și eretici
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]
-
istoria naturală. Naturaliștii încep să-și îndrepte atenția către domeniul variabilității speciilor; apariția paleontologiei și apoi a conceptului de dispariție a speciilor determină renunțarea la imaginea statică a naturii. La începutul secolului al XIX-lea, Jean-Baptiste de Lamarck elaborează teoria transmutației speciilor, prima formă științifică a evoluționismului. În 1858, Charles Darwin și Alfred Russel Wallace au elaborat și publicat o noua formă a teoriei evoluționiste, explicată mai detaliat în lucrarea lui Darwin, "Originea speciilor" (1859). Diferit față de Lamarck, Darwin propune conceptul
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
Deși în general se opune evoluționismului, prin această concepție uniformitarianistă, Lyell exercită o puternică influență asupra viitorilor evoluționiști, precum Charles Darwin. În lucrarea sa, "Filozofia geologică" ("Philosophie Zoologique", 1809), Jean-Baptiste de Lamarck, unul dintre fondatorii paleontologiei, propune teoria sa privind transmutația speciilor. Această "teorie a catastrofelor" presupune perindarea a 32 de catastrofe însoțite de o nouă geneză, cu acumulare de caracteristici genetice. Ajunge la această concluzie în urma studiilor asupra fosilelor în succesiunea straturilor geologice, încercând să armonizeze noile date furnizate de
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
lui Étienne Geoffroy Saint-Hilaire, anatomist francez aflat în dispută cu colegul său Cuvier în privința unității regnului animal. Robert Grant, devenit o autoritate în anatomie și în domeniul reproducerii nevertebratelor marine, dezvoltă ideile lui Lamarck și ale lui Erasmus Darwin privind transmutația și evoluționismul, și, având ca argument de bază omologia existentă între organele diferitelor specii, dovedește originea comună a lumii vii. Charles Darwin, pe atunci tânăr student, îl asista pe Grant în investigațiile sale privind ciclul de viață al animalelor marine
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
generate. Aici era susținut un scenariu al originii sistemului solar, dar și ale vieții pe Pământ. Mai mult, era subliniat faptul că fosilele dovedesc o evoluție continuă a speciilor de animale, ajungând până la cele recente și la om. Ideile privind transmutația speciilor erau asociate cu materialismul radical al Iluminismului și au fost vehement combătute de gânditorii conservatori. Georges Cuvier atacă ideile lui Lamarck și Geoffroy Saint-Hilaire susținând concepția lui Aristotel, conform căreia speciile sunt imutabile. Cuvier consideră că dispariția acelor specii
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
Originii speciilor" și chintesența darwinismului. Observațiile biogeografice efectuate de Charles Darwin în locuri ca Insulele Galapagos i-au stârnit îndoiala în ceea ce privește presupusa imutabilitate a speciilor. În notițele sale vom găsi, începând cu 1837, dezvoltarea unor concepte ca cel legat de transmutație. Aceasta îl conduce la ideea divergenței evolutive a lumii vii, adică ramificat, spre deosebire de progresul liniar, sub forma de scară, prefigurat de Lamarck și alții. În 1838, Darwin citește lucrarea "Un eseu asupra principiului populației" (a șasea ediție), scrisă la sfârșitul
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
discutat-o cu alți naturaliști și cu prieteni ca Joseph Hooker. Conștient de controversa pe care o poate genera, în toata această perioadă a adunat dovezi și argumente care să-l susțină. Spre deosebire de Darwin, Alfred Russel Walace a dedus ideea transmutației speciilor pornind de la lucrarea "Vestigii ale istoriei naturale a creației" ("Vestiges of the Natural History of Creation") a publicistului scoțian Robert Chambers (1802 - 1871). Fără să știe că Darwin își publicase deja ideile sale evoluționiste, în februarie 1858, Wallace îi
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
și că adevărul se obține pe baza rațiunii, nu a dogmelor religioase. Tot acest curent era împotriva fundamentalismului religios și favorabil ateismului. După întoarcerea sa, în octombrie 1836, Darwin se gândește tot mai intens nu numai asupra geologiei și al transmutației speciilor, dar și asupra religiilor în general, punându-și întrebarea dacă au toate religiile aceleași drepturi, în virtutea faptului că fiecare din ele își susține supremația. Aproximativ din 1849, Darwin nu mai frecventa biserica locală. Duminicile, când familia mergea în lăcașul
Concepția despre religie a lui Charles Darwin () [Corola-website/Science/314698_a_316027]
-
din "Principiile geologiei" a lui Charles Lyell. În timpul călătoriei, Darwin va studia acestă carte cu o deosebită atenție. În încercarea de a da o explicație celor observate în cursul expediției, la începutul lui 1837, Darwin începe să facă speculații privind "transmutația speciilor" pe care o considera o nouă teorie. Luând hotărârea să se căsătorească, la 29 iulie 1838, o vizitează pe verișoara sa, Emma, la care se reîntoarce la 11 noiembrie. La fiecare astfel de întâlnire, discută cu viitoarea soție și
Concepția despre religie a lui Charles Darwin () [Corola-website/Science/314698_a_316027]
-
mult. Este o dorință a mea, deși mi-e greu să-ți spun de ce nu aș dori să-mi spui părerea ta în legătură cu aceasta."" Deja Darwin își pusese problema materialismului implicat în ideile sale, după cum vedem în notițele sale privind transmutația: ""Gândirea, mai bine zis dorința, fiind ereditare, este greu să ne închipuim altfel structura creierului, decât ca fiind ereditară, lucru dovedit și de analogii - iubirea efectului divinității asupra organizării, ah, materialistule!"" Darwin era interesat de legile care stabileau "armonia" în
Concepția despre religie a lui Charles Darwin () [Corola-website/Science/314698_a_316027]
-
liturgic (să participe la celebrarea liturgiei cosmice ar spune Maxim Mărturisitorul). Împotriva soartei nu te poți apăra ca împotriva unor vrăjmași; nu poți decât să dai un înțeles nou consecințelor ineluctabile ale destinului în curs de împlinire (...). Ciobanul săvârșește o transmutație - marea operă a denigraților alchimiști -, își transformă nenorocirea în taină mistică. Înfrânge soarta. Dă un sens fast nefericirii...”. În anul în care se împlineau patru decenii de la publicarea teoriei blagiene legate de „spațiul mioritic”, filosoful Constantin Noica scrie un incitant
Fatalismul mioritic () [Corola-website/Science/314189_a_315518]
-
unei supernove aflate în vecinătate. Acest fapt este sugerat de prezența în abundență în Sistemul nostru Solar a metalelor grele cum ar fi aurul și uraniul; cea mai plauzibilă explicație a provenienței acestora fiind reacțiile nucleare dintr-o supernova sau transmutațiile prin absobția de neutroni din interiorul unei stele masive de generația a doua. Masa Soarelui este insuficientă pentru a genera explozia într-o supernovă, în schimb, în 4-5 miliarde de ani, el va intra în faza de gigantă roșie, straturile
Soare () [Corola-website/Science/296586_a_297915]
-
El semăna cu chipul tăiat în piatră mai sus”". În imagine este reprezentată o creatură monstruoasă, cu trup solzos de șarpe, cu cap de cocoș, coroană pe creastă și cu 4 picioare. În alchimie, vasiliscul simboliza focul devastator, preludiu al transmutației metalelor. Vasiliscul este subiectul multor opere literare românești, precum poezia "Vasiliscul și Aspida" de Șerban Foarță și Andrei Ujică (aceasta a inspirat și piesa omonimă a trupei Phoenix). Aceasta este inspirată de o faimoasă carte medievală tradusă în limba română
Vasilisc () [Corola-website/Science/296925_a_298254]
-
piatră, lingouri de bronz și pânze de apă dimensiunea, așteptării, a pregătirii pentru un eveniment crucial în ordinea secretă a Ființei: Încolțirea erectilă, trezirea omului din exilul interior, revenirea sa sieși, sub bolta cerului din suflet, ar putea prevesti o transmutație soterică sub semnul Candelei. Să ne închipuim curcubeul: epifanie vestind, în liniștită splendoare, bucuria de a fi însorit: - culorile spectrului se nasc din roșul scânteii - agent de faptă bună/rea - și se odihnesc în purpura violetă a Sfârșitului dinaintea tuturor
Viorel Grimalschi () [Corola-website/Science/317059_a_318388]
-
care se evidențiază prin numeroasle experiențe efectuate cu diverse substanțe minerale, vegetale și animale. Geber introduce metoda științifică în chimie. De asemenea, poate fi considerat părintele atât al chimiei, cât și al industriei chimice și a parfumurilor. Al-Kindi respinge teoria transmutației metalelor susținută de alchimiști. Aceeasi teorie pseudoștiințifică este criticată și de Geber. Contribuțiile lui Rhazes sunt comparabile cu cele ale lui Geber. În lucrarea "Kitab-al-Asrar", se ocupă cu preparea substanțelor chimice și utilizarea acestora. Pentru a extrage diverse uleiuri, Avicenna
Epoca de aur a islamului () [Corola-website/Science/317215_a_318544]
-
quarc down se transformă într-un quarc up emițând un boson W, care apoi se dezintegrează într-un electron de energie înaltă și un antineutrino. Deoarece electronii de energie înaltă sunt numiți radiații beta, acest proces se numește dezintegrare beta. Transmutația neutronului în proton este esențială și stă la baza procesului de fuziune nucleară în stele, în care din atomii de hidrogen se creează deuteriu. Datorită magnitudinii interacțiunii slabe, dezintegrările sale sunt mult mai lente decât ale forței țări sau electromagnetice
Interacțiune slabă () [Corola-website/Science/317756_a_319085]
-
viață primitiv. Aceasta ridica întrebări stânjenitoare; intra în contradicție cu viziunile pe care Charles Lyell și le exprima în volumul 2 din "Principiile geologiei", acelea că rasele umane „prezintă doar o mică deviere de la un standard comun”, și că acceptarea transmutațiilor înseamnă renunțarea la credința omului în „înalta genealogie a speciei sale”. În această perioadă, Darwin a scris "Reflection on reading my Geological notes" ("Reflecții după citirea notelor mele geologice"), primul dintr-o serie de eseuri incluse în notele sale. El
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
exemplare din toate animalele, plantele, insectele și reptilele, și a făcut speculații că va găsi „din comparații viitoare cărui district sau «centru de creație» trebuie atașate ființele din acest arhipelag”. În acest moment, gândurile sale reflectau respingerea de către Lyell a transmutației speciilor. De acolo, ei au călătorit în Insula Isabela, unde Darwin a văzut un mic jet de fum dintr-un vulcan recent activ. La 1 octombrie, a debarcat lângă micul golf Tagus și a explorat craterul Beagle. Acolo, a văzut
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
Brotherhood cuprinde episoadele din anime-ul Fullmetal Alchemist: Brotherhood, în care doi băieți care își pierd mama în urma unei boli incurabile. Folosindu-se de alchimie, cei doi încearcă să o învie, încălcând astfel cel mai mare tabu al acestei științe „transmutația umană”. Încercarea eșuează, iar fratele mai mare, Edward „Ed” Elric, își pierde piciorul stâng, în timp ce fratele său Alphonse „Al” își pierde întreg corpul. Sacrificându-și brațul drept, Ed reușește să fixeze sufletul lui Al într-o armură, dar, pentru a
Lista episoadelor din Fullmetal Alchemist: BrOtherhood () [Corola-website/Science/335267_a_336596]
-
de o lună (deși se pare că a reușit furând livrările fortăreței de nord). Izumi îi consideră pe frații Elric, ca pe propii ei fii, si, deși ea taie legăturile elev-profesor cu ei după ce a aflat de încercările lor cu transmutația umană (și în mod similar lui Ed aderarea militară de stat), ea continuă să facă tot ce poate pentru a-i ajuta. [ch. 28] Ea poate fi destul de violență de,la pedepsi sau lovi pe frații Elric, astfel încât aceștia fiindu
Fullmetal Alchemist () [Corola-website/Science/333960_a_335289]
-
Este simbolul unei ființe care îngenunchează în fața tronului divinității: 1 în fața lui 3. Deopotrivă reprezintă manifestarea binelui sau râului generatoare de putere - dupa Schwaller. Arcana desemnată în Tarot de cifră 13 este aceea fără nume, asociată cu "trecerea", "descompunerea", moartea, transmutația, echivalente simbolic etapei de "putrefacție" din cadrul procesului alchimic. Al 13-lea capitol al "Revelației" îi este dedicat Anticristului. În mitologia egipteană, în Templul lui Osiris, 13 figurează ca simbol al eternei creații și distrugeri a vieții. Semnificațiile sale sunt mult
Marți 13, trei ceasuri rele. De ce este o zi nefastă by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/104847_a_106139]
-
la ideea de germene ne poartă și tradițiile alchimice. Oul închide în sine elementele vitale, așa cum vasul închide ingredientele ‘operei’ care trebuie încălzita pentru a putea prepară elixirul sau a transforma în argint sau aur. Oul filozofic simboliză sediul tuturor transmutațiilor, fiind uneori numit piatră encefală sau piatră de cupru. De obicei cuptorul alchimiștilor era comparat cu oul cosmic. Tot la acestă ne fac aluzie și imagini mai puțin directe, ca de pildă capul scarabeului, pietrele ovale, scoică, ombilicul, în genere
Oul, simbolul universal. Un element legat de geneza omenirii și a eroilor - FOTO () [Corola-website/Journalistic/102156_a_103448]
-
Național, de expoziția dedicată actorului Marcel Iureș - Atitudini, de la Kube Musette, de expoziția de afișe ale celor mai bune spectacole jucate de-a lungul timpului pe scena Teatrului Act, care aniversează astfel 18 ani, și de instalația scenografului Dragoș Buhagiar, TransMutații, care vă așteaptă la Muzeul Național de Artă al României. În cadrul FNT, în aceste zile, puteți viziona Spectacolul Iulius Caesar de William Shakespeare, regia: Silviu Purcărete se va juca astă-seară, la ora 18:00, în Sala Mare a Teatrului Național
Miez de Festival în București. George Banu: „Dacă cineva vrea să vadă ce este în teatrul românesc, să vină la FNT” by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/104443_a_105735]