22,945 matches
-
de linșaj care va ajunge peste ani lider politic de opinie lăfăindu-se ba în fotoliul de parlamentar, ba în nesfîrșite emisiuni ale televiziunilor cu libertatea de expresie privată..." Și noi sîntem curioși să știm dacă paradigma este comună tuturor tranzițiilor care au succedat fostelor dictaturi. Mai ales că umblă vorba că un astfel de poet de curte l-a dat în judecată pe un ziarist care, în loc să-l facă lingău, colaboraționist, zelator sau în alt fel, l-a făcut poet
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13998_a_15323]
-
tendințe, pluralității de coduri artistice. Într-o mai mare măsură decât la componenții promoțiilor anterioare, lumea fiecăruia dintre acești poeți e una personală, de uz propriu, cu margini bine trasate; și greu reductibilă la idei critice preconcepute. "Aerul timpului", contextul Tranziției, limbajul determinant, realismul, expresionismul și alte asemenea elemente de analiză sunt cu totul insuficiente pentru a prinde substanța volatilă a poeziei tinere, structura ei de sensibilitate. În fond, orice experiență lirică autentică își inventează reperele, cerând criticii un serios efort
Nirvana by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10391_a_11716]
-
fundamentale de viață". Ce rămâne în urma tuturor acestor excluderi? Un lung șir de meditații pe teme dintre cele mai diverse de la probleme de filosofie a limbajului până la chestiuni ce țin de soarta scriitorului (unde scriitorul este chiar Gheorghe Crăciun) în tranziție, inutilitatea literaturii, rosturile criticii literare, bătrânețe, miza confesiunii, teoria dispersiei, proza antiepică și chiar descrierea unor vise. Este o carte radical egocentrică. Paradoxul acestei cărți este acela că, dacă literatura este în mod fundamental un act de comunicare între un
Caietele lui Crăciun by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10405_a_11730]
-
În Cuvântul de întâmpinare al cărții, Andrei Pleșu scrie că "studiul aplicat al nesimțirii echivalează cu o analiză spectrală a Ťomului nouť". Foarte performantul program de imbecilizare pus la punct de comuniști a rodit spectaculos în acest mutant antropologic de tranziție capabil să transforme în infern viața tuturor celor din jurul său. Produs de vârf al eticii și echității socialiste, grobian și adaptabil la orice realitate, "omul nou" este mai pregătit ca niciodată să devină cetățean al Europei unite. Aveți puțintică răbdare
Viața la bloc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10448_a_11773]
-
plătind cu viața pentru o crimă care n-a avut loc încă) și încerci să explici oamenilor din România de azi, anul de grație 2006, secolul XXI, mileniul 3, că un asemenea crâmpei de absurd există la tot pasul în tranziția infinită a unei țări care n-are timp să rezolve o dramă că alta o și pândește de după colț, că frica aceea viscerală, despre care ne vorbește un personaj deloc charsimatic, într-un spațiu sordid, e aproape un sentiment național
De ce mi-a plăcut Elisaveta Bam? by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/10460_a_11785]
-
următoarele cinci-șase generații de urmași, în cazul în care aceștia se vor dovedi cât de cât capabili măcar miezul prăzii să-l păstreze, dacă nu să-l și fructifice. întru cinstirea unor merituoși bunici din minunata eră a tuturor posibilităților, tranziție numită. Atunci, la fiecare colț de stradă te loveai de câte o supraponderală avere ce te implora cu patetice gesturi să n-o lași acolo, în rigolă, la buna voie a cine știe cărui fost proprietar, arțăgos nebun, edentate babe, trăindu-și
Cui de trecut îți vorbește... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10485_a_11810]
-
lui Caragiale, care n-a "murit" niciodată, ci de recidivele mele în abordarea subiectului. G. R.: Voiam să spun că preocuparea susținută pentru Caragiale a umbrit întrucîtva explorarea altor orizonturi, în cărți precum Tensiunea lirică, Stelele cardinale, Pygmanolion, Alfabetul de tranziție. Care ar fi numitorul lor comun? Șt. C.: Mi-ar fi greu să-l descopăr și poate că nici nu există, în afara faptului că toate reprezintă "ieșiri din Caragiale". (Un volum mixt, publicat în 1984, se intitulează Nu numai Caragiale
Ștefan Cazimir: "Sîntem prea convinși pentru a fi și convingători" by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/10521_a_11846]
-
am putea numi metafore ultime, deoarece prin ele amplexiunea lirică a universului descrie orbitele cele mai largi. Pygmanolion, cu bizarul său titlu, e un eseu de mitologie comparată, ai cărui protagoniști sînt Pygmalion și Meșterul Manole. în fine, Alfabetul de tranziție își fixează atenția asupra perioadei 1830-1860, cînd țările române părăsesc modelul oriental în favoarea celui occidental, iar amploarea fără precedent a schimbărilor cuprinde toate sferele vieții sociale. Titlul cărții nu acoperă strict decît una din secțiunile ei, altminteri justificîndu-se doar în
Ștefan Cazimir: "Sîntem prea convinși pentru a fi și convingători" by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/10521_a_11846]
-
Manole! Dilema se rezumă în două cuvinte: "înmărmurire" sau "dezmărmurire"? întorcînd chestiunea pe toate fețele, am ajuns la concluzia unor mituri simetrice, ai căror protagoniști se separă prin opțiuni, dar se regăsesc prin nostalgii. Ideea, în fine, a Alfabetului de tranziție s-a născut privind o gravură a lui A. Raffet, Obșteasca Adunare a Valahiei (1837), în care giubelele alternează cu fracurile precum slovele cu literele în alfabetul de tranziție. G. R.: Dacă nașterea ideii stă, cum spuneai, sub semnul hazardului
Ștefan Cazimir: "Sîntem prea convinși pentru a fi și convingători" by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/10521_a_11846]
-
dar se regăsesc prin nostalgii. Ideea, în fine, a Alfabetului de tranziție s-a născut privind o gravură a lui A. Raffet, Obșteasca Adunare a Valahiei (1837), în care giubelele alternează cu fracurile precum slovele cu literele în alfabetul de tranziție. G. R.: Dacă nașterea ideii stă, cum spuneai, sub semnul hazardului, elaborarea, desigur, se supune altor legi. Ce ne poți spune în legătură cu asta? Șt. C.: Am citit cîndva, nu mai țin minte unde, că secretul de a duce o treabă
Ștefan Cazimir: "Sîntem prea convinși pentru a fi și convingători" by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/10521_a_11846]
-
totalitare. Un îngheț pe care l-au lichidat doar parțial comentariile "neortodoxe" ale cîtorva critici care, în genere, fac figură de marginali, de "cazuri" izolate, nu o dată ocolite dintr-o superstiție ce vizează pluralismul opiniilor, climatul de libertate al discuției. "Tranziția culturală" înaintează anevoios, însă ea indică un drum la capătul căruia "handicapul ideologic" ca și cel postideologic vor fi negreșit depășite. Marin Mincu dă glas unei convingeri și totodată articulează un angajament: "Sînt convins că procesul odată declanșat nu se
Un muschetar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10514_a_11839]
-
necruțător. Mari medici, uriașe eforturi, impresionante momente de dăruire profesională și umană devin sub tirul său nemilos, păcate capitale. Or, Tolontan Cătălin, mânat de intransigența lui care nu iartă nimic și pe nimeni, se dorește un fel de Robespierre al tranziției băsiste care consideră că are misiunea să ghilotineze printr-o judecată sumară de-a valma, vinovați, nemernici, și oameni de bună credință și valoroși în profesiunea lor nobilă - aceea de medic. (Degeaba afirmă Tolontan Cătălin că l-a admirat pe
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94282_a_95574]
-
Mie-mi plac schimbările. Totul trebuie dat jos, hainele mă zgârie, totul zgârie. Mlaștină! Mlaștină!“ Actul al II-lea se încheie prin reiterarea disperată a strigatului de ajutor: ,,Chemați poliția! Chemați poliția! (...) Turme de rinoceri... Rinocerii! Rinocerii!“. Interludiul care face tranziția la actul III constituie, de asemenea, un segment inventat pe deplin de Robert Wilson. De astă-dată, din mlaștină răsare o singură căpățâna hidoasa, care perorează despre felurile de rinoceri: ,,...Au trei degete. Rinocerul de Singapore... Rinocerul african sau cu buza
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
s-a definit în bună parte prin credință, prin Biserică. Și în prezent, identitatea religioasă este un liant puternic al societății românești: ea creează solidarități comunitare și contribuie astfel la consolidarea țesăturii sociale, atât de destrămată după o perioadă de tranziție chinuitoare. Dar, pentru că am vorbit atât de mult despre finanțarea lăcașurilor de cult de către stat, țin să vă mai spun un lucru: bugetul Secretariatului de Stat pentru Culte de anul acesta este foarte mic. A scăzut la o treime din
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
de Stat pentru Culte Victor Opaschi, a vorbit într-un interviu pentru Q Magazine despre diplomația religioasă, subiectivismul credinței și politică printre culte. Căci, de 23 de ani neîntrerupți l-a însoțit pe Președintele Ion Iliescu pe drumul sinuos al tranziției românești în calitate de consilier pentru cultură și culte (1990 - 2012). După cum bine știm, Premierul Victor Ponta l-a cooptat în echipa guvernamentală ca secretar de stat în Ministerul Culturii și Patrimoniului Național (2012 - 2013), iar din luna februarie anul 2013, după cum
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
Horia Gârbea Povestea unui om leneș Amu', cică era odată într-un sat, în vremuri grele de tranziție, un om grozav de leneș. De leneș ce era, nici îmbucătura din gură nu și-o mesteca. La televizor nu se uita, politică nu făcea, în sindicat nu era înscris, iar de citit, citea numai reviste de-alea cu muieri
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
cu gluma, lăsând montagnarzii să fiarbă în suc propriu. Le dădeau timp să se răzgândească sau să rămână consecvenți principiilor inițiale. Somnul limitat al Lunettei îi putea determina să o urmeze, vigilența generalului de arme, să-i oprească din drum. Tranziția neagră, că așa putea fi numită perioada, mai ales că se afla și sub copertina întunericului, era hotarul ce-i obliga iarăși să gândească. Traiul comod al medievalilor și stressul clipei erau cele două variante: a treia, intermediară, nefiind posibilă
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
fost descoperită odată cu scrierea acestor rînduri, dar distincția este importantă în destul de uniformizatul climat poetic contemporan. Dincolo de aceste foarte interesante precizări legate de propria sa artă poetică, Angela Marinescu face și cîteva observații legate de realitatea confuză a perioadei de tranziții. Cu lipsa de menajamente care îi caracterizează scrisul ea se referă la culpa intelectualilor, disidențe și false disidențe în perioada comunistă, rostul dezvăluirilor din dosarele CNSAS, chestiunea națională în contextul tragicelor evenimente de la Tîrgu-Mureș din martie 1990. Și aici ideile
Confesiuni nefardate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13132_a_14457]
-
teoria junimistă a „formelor fără fond”. E cazul să ne întrebăm ce anume din acestă analiză, a inversării raportului firesc dintre statul și societatea burgheză, nu este pe deplin caracteristic epocii lui Maiorescu și Caragiale, dar și epocii noastre de tranziție. S-ar părea că procesul este același și că, din nou, problema nu este de a combate, de a ironiza, făcînd din ele subiect de studiu politologic ori de operă literară, acele principii liberale, capitaliste, la care am revenit după
Caragiale și noi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13152_a_14477]
-
mult sau mai puțin formale ale diverșilor sfinți; slujbele, transformate în obligații de rutină, de către preoți din ce în ce mai plictisiți și mai preocupați de cele lumești) au îndepărtat enoriașii de adevăratele valori ale spiritualității ortodoxe. Lipsită de suportul spiritual, societatea românească a tranziției se scufundă tot mai adînc într-o mizerie materială și morală (munții de gunoaie care riscă să ne sufoce, corupția generalizată, tîlhăriile la drumul mare, prostituția, chipul și formele Nicoletei Luciu intens mediatizate, emisiunile de divertisment tip „Vacanța Mare” și
Tranziție fără Dumnezeu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13156_a_14481]
-
concizie specific presei cotidiene, în calitate de angajat al ziarului „România liberă”. A doua zi după moarte este o carte care respectă întocmai rețeta prozei lui Dan Stanca. Elementele care au făcut specificitatea romancierului (pendularea între textele sacre și realitatea grotescă a tranziției, glisarea din planul real spre fantastic, apariția miracolului în plină banalitate a vieții cotidiene, descrierea acidă a lumii contemporane, tot mai străină de valorile spiritului, care pare a-și fi rătăcit iremediabil busola într-o tranziție fără cap și coadă
Tranziție fără Dumnezeu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13156_a_14481]
-
și realitatea grotescă a tranziției, glisarea din planul real spre fantastic, apariția miracolului în plină banalitate a vieții cotidiene, descrierea acidă a lumii contemporane, tot mai străină de valorile spiritului, care pare a-și fi rătăcit iremediabil busola într-o tranziție fără cap și coadă) definesc și această nouă apariție editorială. Personajele romanului suferă de un fel de schizofrenie dată de distanța tot mai mare dintre aspirațiile lor spirituale și realitatea înconjurătoare. Toate sfîrșesc prin a se îneca în mocirla tranziției
Tranziție fără Dumnezeu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13156_a_14481]
-
tranziție fără cap și coadă) definesc și această nouă apariție editorială. Personajele romanului suferă de un fel de schizofrenie dată de distanța tot mai mare dintre aspirațiile lor spirituale și realitatea înconjurătoare. Toate sfîrșesc prin a se îneca în mocirla tranziției, precum Sabina, misterioasa (prin destin) protagonistă a romanului: „Ce dorea atunci de la viață dacă nu chiar negația vieții, zăvoiul de umbră unde să se odihnească și în același timp să fie trează, să nu facă nimic, dar tot corpul să
Tranziție fără Dumnezeu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13156_a_14481]
-
semnele inimitabile ale scrisului lui Dan Stanca. Cititorii fideli ai romanelor sale nu vor avea mari surprize citindu-l, dar cei care nu-i cunosc cărțile anterioare pot avea revelația întîlnirii cu unul dintre scriitorii foarte interesanți ai perioadei de tranziție. Dan Stanca, A doua zi după moarte, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2003, 280 pag.
Tranziție fără Dumnezeu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13156_a_14481]
-
orice măruntă vanitate și să nu-și lege numele și autoritatea de cea mai arbitrară dintre deciziile de după 1990. Dar legătura profundă cu artele plastice a lui Marin Sorescu nu stă în acest episod trist al politicii noastre culturale de tranziție. Încă din prima sa tinerețe, adică înainte de a împlini treizeci de ani, el scrie un număr semnificativ de texte, un fel de microeseuri, așa cum le numește el însuși, parțial experiențe fugare din expoziții, parțial observații de lectură, parțial mici note
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13145_a_14470]