28,662 matches
-
s-ar cădea să fie strict; Altminteri, e un disconfort Tot drumul, și-un amar conflict; Iar drumu-i odă, și-i păcat Să nu-l slăvești în ditirambi, Când inima-ți, chiar sub lăcŕt, Ritmează suitorii iambi. Nu-i bine treptele, cînd urci, Să le tot numeri. Nu sînt scări Mai lungi ca astea, și le spurci, Atunci, cu feluri de ocări. Nici coborîndu-le, nu cred Că-i bine să o faci. Accept Un singur fapt, - sau doar conced: E scara
Un turnir poetic by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7564_a_8889]
-
-ntr-un picior cum cocostîrcul, Și-n rîs de cîte-un biet nătîng E luat... Cei doi îndură smîrcul, Îi doare, însă nu se plîng. Atunci cînd, însă,-adoarme hoarda, Ei fac ca îngerii din Rai*: Coboară scara, sărind coarda, Iar treptele nu i le mai Ating. - Dacă vă par patetic, Încalec un velociped! Ei, într-un rond peripatetic, Fac împreună un biped. Fotografia e un leac Durabil cît un epitaf La o uitare ce,-ntr-un veac, Pe fiecare-l schimbă-n
Un turnir poetic by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7564_a_8889]
-
S-amprentez aceastî clipî Mi-e azi pe lângă zi, cu ce nu-i de rămas în ramă, că sprijin vocile care m-ating de la diminuare-n sus și las mai lesne ceva din ce luasem de necerut când se fac treptele să nu le urc, mergând să nu m-așez. (Onești, duminică, 7 ianuarie 2001) Dintre ultimele milenii Să-nlătur scame de somn la timpu-aburit, nu-mi iau graba-n serios pentru cine mă cheamă, iar de-s pregătit, nu mă
Poezie by Constantin Th. Ciobanu () [Corola-journal/Imaginative/7639_a_8964]
-
pas ce imită departele, cum nu știu până unde și ce se-apropie cât încă nu mă-mpiedic de mine. (Onești, luni, 8 ianuarie 2001) Abia-nvecinate Pentru etaj, lentoarea colectând fleacuri s-ar imprima fără motiv, însă din lăsatul treptelor mă-ncearcă negru de greier, înmiresmată memorie și mai în felul sufletului meu, cel cu nordul dezacordat. (Onești, marți, 9 ianuarie 2001) Cî se rotunjesc Un sfânt expus ne-ar fi verdictul călătoriei, în doi timpi la Trabant, pe-o
Poezie by Constantin Th. Ciobanu () [Corola-journal/Imaginative/7639_a_8964]
-
câtva timp se măsoară în sentimente difuze le pastrez astfel să nu mă împingă la suprafață mai desfigurată decât mă presimt și dacă perfecțiunea nu poate avea copii cum se spune inima mea îți poartă chipul dorian întinerind la fiecare treaptă ți-ar plăcea să locuiești într-un turn gravitez pe orbita refulărilor cotidiene cuci grăbiți trec prin mine ca printre picioarele arcului de triumf șuvoiul zilelor nopților zilelor - monologuri și celălalt obraz - un caier de crispări timidă și taciturnă cu spatele la
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
care, sub bolți de piatră veche, se odihnesc mari butoaie strânse în cercuri de fier ruginit. În crama lui, la fel ca în toate cavele din sat, intri direct din stradă printr-o poartă mare, fără să cobori nici măcar o treaptă. Doar un singur butoi de stejar, un foudre, în care încap cinci mii de litri, adăpostește un vin tare, un aperitiv, numit, după soiul de struguri, grenache. Alături de el, șase cuve de ceramică și metal, cilindri înalți și groși încât
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/7733_a_9058]
-
-n infinit, navigatorii Sunt fii expulzați, exil etern. Marină, faima ta întreci-o Pe cea sticlind cu Marco Polo, Aprinde-același dor libeccio, recife aici, poduri acolo. Pe unde cresc livezi abrupte, la Cinque terre cum se zice, terase duc cu trepte multe, iar portu-i jos cu bărci pitice. O, nave mari, nave cisterne, La care vin să bea oleoducte. In forfota de port cine discerne O nava de alta, un paner de fructe? Mă simt ca peștele în apă, Ca scoica
Adrian Popescu by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/7844_a_9169]
-
ia în casă. Oameni suntem, e și el un suflet de om. Aceasta fusese singura explicație pe care o mormăise sec duminica următoare vecinilor la biserică, și lucrurile rămăseseră așa. Ajunsese de-acum în fața prispei. Oftă la vederea celor cinci trepte abrupte care duceau spre prispa înaltă, aflată în umbră. Le urcă cu grijă, una după alta, cu pași apăsați, ca nu cumva să se dezechilibreze. La a treia treaptă fu și mai atent, își așeză talpa piciorului puțin în dreapta și
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
așa. Ajunsese de-acum în fața prispei. Oftă la vederea celor cinci trepte abrupte care duceau spre prispa înaltă, aflată în umbră. Le urcă cu grijă, una după alta, cu pași apăsați, ca nu cumva să se dezechilibreze. La a treia treaptă fu și mai atent, își așeză talpa piciorului puțin în dreapta și apăsă înainte cu vârful, apoi cu călcâiul. Un scârțâit rotund ca spatele arcuit al pisicii când o scărpina după urechi ieși din lemnul vechi. Descoperise mișcarea cu câțiva ani
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
urechi ieși din lemnul vechi. Descoperise mișcarea cu câțiva ani în urmă și de atunci nu scăpa niciodată ocazia s-o facă să scârțâie. Asta se întâmpla doar la urcare, la coborâre scândura se încăpățâna să rămână mută. Celelalte două trepte le urcă absent, cu o umbră de zâmbet în colțul gurii. Toader se oferise s-o repare, spusese "scândură", arătând cu mâna treptele, dar el îi spusese să nu se atingă de ea. Trecuseră mulți ani de când îl luase în
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
scârțâie. Asta se întâmpla doar la urcare, la coborâre scândura se încăpățâna să rămână mută. Celelalte două trepte le urcă absent, cu o umbră de zâmbet în colțul gurii. Toader se oferise s-o repare, spusese "scândură", arătând cu mâna treptele, dar el îi spusese să nu se atingă de ea. Trecuseră mulți ani de când îl luase în casă, și băiatul crescuse voinic și harnic, ajutând-l la treburile din curte și de la câmp. Singurul lucru de care îi părea rău
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
soare tihnit Împart eternitatea în cupe mici de culoarea șofranului Încurcă trupuri și schimbă sufletele între ele Ziua se joacă de-a moartea cu răbdare ironică Și o iau de la capăt spre asfințit. III Promisiunea morții amânată Epave agonizând Pe treptele Iadului Cu față de sfânt înfometat Mocnește focul pe rug Aprins de bărbați fără vârstă Distrugătorul suflă cenușa unei fete Pe o aripă de albină De sus, doar rânjetul corbilor Iluzia morții din urmă IV Trupuri descărnate intrând și ieșind din
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/7990_a_9315]
-
purității și puritatea putrefacției Pe Himalaia urlă zăpada cu palmele împreunate V Cât din noi a fost dat întâmplării Și cât erorii țintite Care respirație își poate alege trupul Când tot ce se vede printr-o gaură în cer Sunt trepte albe egale Coastele zeului trăgându-și resemnarea prin deșert Pelerini sorbind din copita sfântă Apa unui imperiu străin VI Ne vom întoarce aici nevăzuți Pe aripa unei gâze Sau în piele de șarpe Ne vom desfășura cearșafurile tăcuți Și din
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/7990_a_9315]
-
o curte pentru cei mari și o curte pentru cei mici. Când ajunsesem în clasa a șasea - o să-mi amintesc totdeauna de asta, căci e cea mai abjectă amintire a vieții mele - în curtea celor mari ce domina cu câteva trepte curtea celor mici, un elev dintre cei mari mă cheamă și, arătându-mi mădularul în erecție, îmi cere să-l masturbez. Era fiul unui pastor protestant și el însuși protestant - și el, mai târziu, a avut impudoarea să-mi trimită
Rezistența la neadevăr by Lucian Raicu () [Corola-journal/Imaginative/8352_a_9677]
-
absolut necesar ca punctele de vedere argumentate extrem de convingător în această carte să fie cunoscute și să schimbe abordările tradiționale: un alt fel de a înțelege fenomenele gramaticale ale limbii trebuie de exemplu să țină cont de existența gradelor, a treptelor de tranzitivitate - cel puțin a unei tranzitivități „tari” și a uneia „slabe” - , ori de fenomenul tematizării, explicație pentru numeroase structuri specifice (este discutat în detaliu, cu foarte interesante paralele balcanice și romanice, tiparul De văzut, am văzut destule, folosit în
Despre gramatică, altfel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13137_a_14462]
-
aparent indiferente - din ochii întunecați, prăfoși ai unei necunoscute obârșii - și care îl făceau totuși, într-un fel inexplicabil, să pară important și distinct. Momentul acesta al unei surprinzătoare înălțări l-a șocat pe tata-mare, când a început să coboare treptele vagonului plutind pe deasupra mulțimii în așteptare, așa cum m-a șocat pe mine când ajuns în Dacca, am părăsit hala aeroportului și am pătruns prin ușa de sticlă, din cursul sangvin al națiunilor industriale în aerul incins și prăfos. Cred că
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
ce mărgineau zidul terenului, la intrarea laterală a casei impozante purtând amprenta Jugendstil-ului vienez. Intrară în holul de la intrare. — Bagajul va fi dus în camerele dumneavoastră, probabil că sunteți obosit de călătorie, spuse Leo Schachter, în timp ce urcau cele trei trepte ce dădeau în antreu, unde aveau să-și lase la garderobă pălăria și bastonul. Dar până când se isprăvește vânzoleala, o să bem o cafea, dacă nu aveți nimic împotrivă. Poftiți! Arătă spre ușa salonului de primire și tata-mare se lăsă condus
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
făcut un pas uriaș înainte și s-a extins învățămîntul obligatoriu pînă la vîrsta de 16 ani, modificîndu-se legea anterioară, care prevedea exact același lucru. Și pentru ca modificarea să fie completă și în pas cu timpul, liceul are acum două „trepte” - una obligatorie, alta cum va vrea fieștecine - ca în... 1976! E drept, astăzi ele se numesc „cicluri”, deși nimeni nu s-a obosit să explice care e diferența. Că faimoasa formulă a liceului în trepte a trebuit să fie abandonată
Stagnează reforma? by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/13154_a_14479]
-
timpul, liceul are acum două „trepte” - una obligatorie, alta cum va vrea fieștecine - ca în... 1976! E drept, astăzi ele se numesc „cicluri”, deși nimeni nu s-a obosit să explice care e diferența. Că faimoasa formulă a liceului în trepte a trebuit să fie abandonată imediat după 1990, fiindcă nu funcționa defel, pare să se fi uitat. Lîncezește reforma? Acum avem deja, de cîteva săptămîni, planuri noi de învățămînt pentru clasele a IX-a și a X-a, care seamănă
Stagnează reforma? by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/13154_a_14479]
-
O ediție ce pare completă a creației acestei poete din Craiova, cu resignare intitulată Zilele una cu alta (Ed. Aius, Craiova, 2002), n-a avut darul a risipi indiferența din jurul unei autoare nu de toate zilele, ajunsă acum pe o treaptă a bilanțului. Ne luăm sarcina, în prezenta cronică, o sarcină, mărturisim, impregnată de nostalgie, a comenta menționatul volum, cuprinzînd și textele de odinioară, din paginile Stelei, ce ne stîrneau o neveninoasă, emulativă invidie... Un prim aspect al poeziei oferite de
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]
-
Zăpezi”, nervos, dă exemplu personal urcându-se la volanul unui greder și pornește vijelios. Trece prin gard ca prin ceapă, se întoarce cu utilaj cu tot să vadă ce-a făcut și, cu toată viteza, reușește să urce vreo trei trepte de la sediul SRL-ului. Grederul nu vrea mai multe, degeaba și-a băgat directorul speriat piciorul în accelerație până la ventilator... Totul e o nebunie! Iar Robert Turcescu discută cu Mona Nicolici liniștiți despre jurnalism și viața unei vedete. E de
Hibernală cu Mona Nicolici by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13201_a_14526]
-
E frig, e umed, e ceață. Dau colțul de pe străduța mică și pustie și văd o mare de oameni, un ceaun imens cu vin la fiert - simt și acum aroma lăsată de bucățile mari de mere roșii, frumoase - oameni pe treptele librăriei, în fața ei. Mă blochez puțin și începe să-mi devină limpede faptul că înaintarea îmi va fi grea. Recunosc chipuri, ne salutăm, ne îmbrățișăm, zîmbim - lucru mare - mă strecor încet printre enorm de mulți tineri și amici. Într-o
După ziua de miercuri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13195_a_14520]
-
capătă o viață în sine;“materia” are o independență, o inteligență și un mister al ei (v. jaluzeaua care țîșnește de una singură, după crimă, v. ciorba care fierbe în oală, v. apa curgînd în pahar sau sticlele tîrîte pe trepte, v. țăcănitul forfecuței cînd colonelul se pregătește de ultima - de fapt de prima! - lui misiune eroică). Parafrazîndu-l pe Kundera (evocat și de Pintilie, în “Bricabrac”), s-ar putea spune că noul film, Niki Ardelean, nu examinează realitatea, ci existența. “Iar
Viața în șapte zile by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13197_a_14522]
-
cu o luciditate și un cinism capabile să-ți taie respirația. Motorul acestei fabuloase ascensiuni sociale a unei tinere din Calafat este sexul. Fiecare lucru are prețul său și eroina lui Eugen Șerbănescu mărturisește că și-a plătit fiecare nouă treaptă urcată în carieră prin favoruri sexuale dintre cele mai diverse, de la deja banalizatele îngenuncheri sub biroul șefilor, pînă la practici sado-masochiste dintre cele mai sofisticate. Viața sexuală a Luciei Hosta este bogată și rafinată (iar descrierea ei în carte, mai
Cherchez l’homme! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13256_a_14581]
-
monstru-dragon, scos din decorul iarmaroacelor, imagine proiectată pe un fundal soror, un leit-motiv, reamintindu-ne deopotrivă de muzica din manej și de melodiile flașnetarilor de odinioră... Și dintr-o dată, pe micul ecran apare Aglaja, filmată de sus, stînd ghemuită pe treptele unei scări în spirală recitînd cu furie episodul aproape incestuos al pîngăririi de către un tată, prin atingeri lubrice, a păpușii propriei sale fiice, jucărie ulterior aruncată... Reconstituire, puzzle, portret colaj, eseu cinematografic - filmul lui Ludwig Metzger se sustrage delicat și
Cu Ludwig Metzger, autorul filmului Aici cerul despre Aglaja Veteranyi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13225_a_14550]