452 matches
-
întrebat pe el și își muncea capul să găsească un motiv plauzibil pentru a l cere. Nu a mai fost nevoie. După ce au mâncat, bărbatul i a dat poruncă să facă ordine în cameră. O privea din ce în ce mai lacom, în timp ce ea trebăluia și el sorbea din pahar. Nici nu terminase Iuliana să întindă fața de masă, că el s a ridicat încet, fără ca ea să l vadă, s a apropiat rapid, printr un salt, a luat o în brațe și a început
CHEMAREA DESTINULUI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355566_a_356895]
-
și de afecțiune, de o poezie suavă și tandră: „Am plecat spre Rohia în penultima zi a lui octombrie. Din păcate, după ... optsprezece ani. Mi-am dorit mult să ajung la Rohia. Mai ales atunci când Monahul Nicolae se afla acolo, trebăluind în Biblioteca Mănăstirii dar și trăindu-și viața de călugărie, de simplu monah, renunțând la toate pentru acel colț de rai din Țara Lăpușului. Am ratat de câteva ori, amânând întâlnirea cu Rohia, după ce, în 1989, părintele Nicolae a plecat
CENTENAR STEINHARDT. NICOLAE STEINHARDT. INTRE LUMI. CONVORBIRI CU NICOLAE BĂCIUŢ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) [Corola-blog/BlogPost/355966_a_357295]
-
Asistăm la un proces de dezumanizare, de înstrăinare și nimănui nu-i pasă dacă, prin atitudinea sa, deranjează, jignește, hărțuiește: „Vecinul meu de la etajul șapte/ are o mașină de găurit liniștea...”; „Toți vecinii mei au câte o unealtă/ cu care trebăluiesc câte ceva/ în folosul lor și în durerea altora...” („Scara timpului”, p.5). Abuzurile din partea autorităților fac viața amară. Orașele mici, de provincie, sunt victima convenabilă, fiindcă nimeni nu are curajul să se revolte, iar, dacă ar face-o cineva, acela
ALEX DANIEL: „LUMEA NEBUNILOR” de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370951_a_372280]
-
Este dorul care te duce în cele mai frumoase locuri și momente ale copilăriei pentru a te reîncărca sufletește cu energiile curate de atunci... Zâmbind, îmi amintesc cu drag de casa bătrânească, de curtea mare și de grădina prin care trebăluiam cu sarcini precise, orânduite de mama ori de tata, potrivit vârstei pe care o aveam, de acea grădină prin care cutreieram pentru a-mi împlini toate plăcerile ori pentru a mă ascunde de părinți să nu mă cheme pentru alte
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
gând, pe motiv că este mare și cere prea multă muncă. Mai târziu îmi plăceau toate aceste lucrări. Căpătasem îndemânare în timp și îmi formasem deprinderi practice stabile, care îmi dădeau încredere în mine, astfel că uneori începeam câte ceva de trebăluit din proprie inițiativă și tare mulțumit eram când mă lăuda tata că am făcut treabă multă și bună... În ziua în care am plecat la școală, îmi ziceam că am terminat cu munca în curte și în grădină. Eram fericit
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
simte acest lucru și-ți dă satisfacția împlinirii muncii tale prin frumusețea și măreția ce-o etalează în grădinița ta florală. Când coboram din camera mea de la etaj, pe domnul Zaharia îl găseam cu aparatul de fotografiat atârnat de gât trebăluind printre straturile sale cu frumuseți incomensurabile, sau, pur și simplu admirându-le și fotografiindule. Era un adevărat ritual. Le vorbea, le uda și cunoștea orice mișcare din grădinița care nu avea mai mult de două sute de metri pătrați. Prevedea când
FESTIVALUL FLORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370753_a_372082]
-
schimbe. Ieși din acel gang străbătu o altă străduță apoi ieși într-o parte a cartierului unde erau străzi asfaltate cu case de oameni gospodari la care pe alocuri erau aprinse luminile, iar oamenii mișunau pe lângă case unii dintre ei trebăluind prin curți. ,, Acești oameni ce locuiesc pe aici sunt adevărați eroi ai vieții, pentrucă ei au valoarea ca zi de zi să se scoale disdedimineață și să se avânte în necunoscutul unei noi zile lucrând din greu la locurile lor
ORIZONTURI ÎNTUNECATE ( 2 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369774_a_371103]
-
suferință pură. Mi-am adâncit apoi solitudinea, pana mi s-au arătat cele nemateriale cum ar fi oglindirea, ori negarea negației. Tot mai în singurătate zăvorându-mă, în cele din urmă, am ajuns atât de aproape încât am văzut moartea trebăluind precum o bunicuța care întinde aluatul. nnnn Referință Bibliografica: Aluat / Râul Bâz : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1572, Anul V, 21 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Râul Bâz : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
ALUAT de RAUL BAZ în ediţia nr. 1572 din 21 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368245_a_369574]
-
genele lui Șerban. Sări sus ca ars. Cât să fie ceasul? Cum de adormise și nu-l auzise sunând? Îl căută cu privirea și răsuflă ușurat când văzu că era abia jumătate la șase. Avea timp berechet. Maria se auzea trebăluind în bucătărie. Intră acolo cu puțină reținere, oare ce îi hărăzise orele care se scurseseră? O văzu împachetând ceva. Îi simți prezența și își ridică privirile spre el. Avea ochii scăldați în lacrimi ce probabil le reținea cu greu și
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362658_a_363987]
-
deasupra malului, cu undița pe spinare și cutia cu râme în mână, când un șarpe de apă mi-a tăiat calea, fugind disperat spre lac. M-am speriat așa de tare, încât am rupt-o la fugă spre locul unde trebăluiau părinții mei, țipând din răsputeri: „Șarpele! Șarpele!” Undița și cutia cu râme au rămas abandonate undeva, pe cărare. Tata a râs de spaima mea și mi-a spus că, mai bine să am grija oilor, ca să nu se îndepărteze prea
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
nani! Nu mi-a dat un pupic ci un languros sărut, mai să mă sugă cu cizme cu tot. Epilog După ani buni ne-am întâlnit întâmplător pe plaje la mare. Mi-a prezentat soțul și cele 2 bomboane care trebăluiau în jur. Și eu mi-am prezentat soția și cei doi fii jucăuși. Într-o mică pauză mi-a spus de față cu toți: Aș vrea să schimbăm câteva amintiri între 4 ochi. Te crezi îndatorată? Nu ai nici un motiv
PISICUŢA MEA DULCE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352706_a_354035]
-
un pat imens cu o singură învelitoare tot imensă de parcă te invita discret să faci copii. S-au uitat unul la altul zâmbind și ea a hotărât că vrea partea dinspre fereastră apoi l-a trimis la baie. Ea a trebăluit cu lingeria din rucsac. Acesta era de fapt burdușit cu de-ale gurii. Teama mămicii să nu moară de foame păpușica ei. Când Ionel a revenit în pijama s-a așezat pe partea lui de pat cu o revistă în
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN. VOL.1 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352827_a_354156]
-
în Ediția nr. 1191 din 05 aprilie 2014. PROFIL DE AUTOR M-am născut în sudul județului Olt, zona limitrofa,în satul Potelu, la 1 decembrie 1953. Părinții mei,oameni simpli și muncitori, cinstiți ,și azi nu stau locului ci trebăluiesc cât e ziua . Au muncă în sange.Si eu ,sora mea, copiii mei, nepoata mea, de câte ori ajungem în vatra strămoșeasca, muncim fără reținere, atât de plăcere, cât și pentru a le mai ușura lor din perena povară. Pentru că în școala
SOFIA RADUINEA [Corola-blog/BlogPost/353705_a_355034]
-
și aici eram singura din liceu, ... Citește mai mult PROFIL DE AUTORM-am născut în sudul județului Olt, zona limitrofa,în satul Potelu, la 1 decembrie 1953. Părinții mei,oameni simpli și muncitori, cinstiți ,și azi nu stau locului ci trebăluiesc cât e ziua . Au muncă în sange.Si eu ,sora mea, copiii mei, nepoata mea, de câte ori ajungem în vatra strămoșeasca, muncim fără reținere, atât de plăcere, cât și pentru a le mai ușura lor din perena povara.Pentru că în școala
SOFIA RADUINEA [Corola-blog/BlogPost/353705_a_355034]
-
mea cameră de burlac. - Așa cameră umilă mi-aș dori și eu, însă văd că vrei să fii modest și te las în pace. - Mai avem puțin și am ajuns. Noroc că stau aproape de centru și tușa Saveta uite că trebăluiește prin grădină. Cum nu stă prea bine cu vederea la anii săi, nici nu bagă de seamă când intrăm în casă. - Mircea, deja mă uimești. Parcă ești unul dintre elevii tăi care se ferește să nu fie prins cu țigara
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. IV VISUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353830_a_355159]
-
un pat imens cu o singură învelitoare tot imensă de parcă te invita discret să faci copii. S-au uitat unul la altul zâmbind și ea a hotărât că vrea partea dinspre fereastră apoi l-a trimis la baie. Ea a trebăluit cu lingeria din rucsac. Acesta era de fapt burdușit cu de-ale gurii. Teama mămicii să nu moară de foame păpușica ei. Când Ionel a revenit în pijama s-a așezat pe partea lui de pat cu o revistă în
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN.-1- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353938_a_355267]
-
și cu venin și flăcări în vărf, crăpa cămașa ca hârtia și sărea sângele în mărgele roșii când erai atins de năpârcă! Femeile se opreau prin curți când trecea Urâtu, parcă le era teamă să respire, bărbații se opreau din trebăluit și îl urmăreau cu privirea, strângând pumnii și scrâșnind din măsele... “Grijania mamii lui”, rostea tata printre dinți! Toți băieții de pe stradă fuseseră șfichiuiți de năpârcă, ori pentru că scăpaseră vacile în lucernă, ori pentru că încercaseră să ia porumb de fiert
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
aflam în singura zonă în care fumatul era permis. Am descoperit o altă scrumieră, mică, transportabilă, pe masa lungă, așezată spre peretele opus ușii prin care trecusem, cu bănci, toate din lemn masiv și bine șlefuit. La acea masă tocmai trebăluia o fată tânără, care ne-a urat bun venit și ne-a invitat la masă. Tacâmurile erau orânduite frumos pe capetele tăvilor acoperite cu șervețele curate, în lucrătura tradițională a locului, alături de câteva boluri cu gem de prune și fructe
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353046_a_354375]
-
deasupra malului, cu undița pe spinare și cutia cu râme în mână, când un șarpe de apă mi-a tăiat calea, fugind disperat spre lac. M-am speriat așa de tare, încât am rupt-o la fugă spre locul unde trebăluiau părinții mei, țipând din răsputeri: „Șarpele! Șarpele!” Undița și cutia cu râme au rămas abandonate undeva, pe cărare. Tata a râs de spaima mea și mi-a spus că, mai bine să am grija oilor, ca să nu se îndepărteze prea
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346950_a_348279]
-
Se dusese vestea de acel incendiu și despre „ploaia de fulgere” de care vorbea cam toată lumea, încercând să găsească explicații la fenomenul acesta destul de straniu... În seara cu pricina, înainte de culcare mă jucam cu cei doi copii în dormitor. Soția trebăluia prin bucătărie. Nu am auzit primele tunete. Oricum, nu le luam în seamă. Eram acasă cu toții și asta însemna mare liniște pentru noi. Când joaca era în toi, s-a deschis ușa brusc și soția a intrat speriată, albă la
PRIMEJDIA NAŞTE EROI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357111_a_358440]
-
undeva dinspre prima remiză metalică în care se aflau adăpostite câteva autoturisme și două autobuze. - Dă-mi o lanternă imediat! i-am ordonat, știind că trebuie să o aibă în dotare pe timp de noapte în serviciu de pază. Pompierii trebăluiau în viteză pe lângă mașina lor. Ordine scurte și mișcări rapide, exacte era tot ce vedeam și auzeam. Au dispărut în apropierea rezervoarelor de benzină. Din acea direcție s-a desprins o siluetă și s-a apropiat de mine, în același
PRIMEJDIA NAŞTE EROI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357111_a_358440]
-
cu înțeles deștept, apoi neferul mustăcea, se proptea în chicere, își umfla bojocii și-apoi făta un chiot țapăn de s-auzea din Rucăr în Sătic ... O dată ... înc-odată ... subțire, gros, o șfichiuială-n scurt și un lung de u-hu-huuuu ! Pe unde trebăluiau sătenii îi știau chiotul și își zâmbeau mirarea cu neputința de a se-ntrece cu neferul ... Noi hohoteam vârându-i pe ascuns câțiva bănuți și el, fără să ne privească zicea că o să fie de-amintire ... Cu capu-n pălăria
CIUBUCICĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357177_a_358506]
-
spre el dar s-au oprit când le-a ordonat pe ton imperativ: „duceți urgent femeia de pe caldarâm la spital. Ceilalți trei sunt mai puțin gravi”. În consecință salvarea a plecat cu femeia rănită. A rămas un singur medic care trebăluia pe la celelalte corpuri inerte întinse de primul venit pe trotuar. Nici unul nu dădea semne de viață deși doctorul Kurt, încă ocupat cu ultimul, i-a spus: „trăiesc, sunt în comă dar nu în pericol vital. Ocupă-te de fracturi, al
UN ACCIDENT ACCIDENTAL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357765_a_359094]
-
triste, Natura a alcătuit, din vechi și noi, ...cum au fost, un Rai adevărat al copilăriei mele în care mă jucam nestingherit, dar supravegheat, bineînțeles, îndeaproape de mama! Când la poarta noastră bătea sau striga cineva, eu, indiferent pe unde „trebăluiam” imitând-o pe mama, lăsam totul și săream ca arcul, pornind fuga spre poartă, căci tare mult îmi plăcea să-i mai primesc pe oaspeți... ─Nenea, Necea! Mamă, este nenea Necea! Și gata, eu eram la poartă. Mama nu apuca
CINE N-ARE CARTE, N-ARE PARTE! de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 503 din 17 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358417_a_359746]
-
față și încetase pentru moment să mai spună ceva. Ești curios să afli ce îmi scrie Rennhoff? mă întrebase însă mai târziu, văzând că mă tot foiam în preajma lui. Diverse. Îmi scrie, de pildă, că acum la el în Pomerania trebăluiesc polonezii, că a devenit, ceea ce n-ar fi crezut niciodată, proprietar de săli de spectacole la Hamburg. Și că mă invită să-l vizitez ... Te pomenești că, își trădase adevărata preocupare tata, după ce mi-au citit scrisoarea, cum le stă
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]