894 matches
-
val de vânt. De-atunci o lumânare sfântă pun; Neîncetat ca inima arată Visatul nord, zăpada preacurată Să lumineze drumul drept și bun. Troița e-ntre noi. Cum nu o vezi? Simți lacrima într-o tristețe blândă? În floarea rătăcirii tremurândă O mână caută bemoli, diezi. Deasupra unui veac prin nori târât Vom ține o icoană răbdătoare- Mai e în trup un dor amar de soare Și roza de lumină o sărut. Referință Bibliografică: Și ruga / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN
ŞI RUGA de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360765_a_362094]
-
din vremurile trecute... Mai răzbate, așadar, o undă de nostalgie, de întristare, atunci când bătrânii își amintesc de clipe dintr-o viață care a trecut prea repede și a rămas parcă și o neîmplinire în urma ei. Regrete și tristeți, când mâna tremurândă, trudită de treburile unei gospodării ce a fost odinioară, undeva, acum prea departe, încredințează hârtiei imaginea unei case cu micile bucurii sau cu marile necazuri, a casei care oricum nu mai este. Fiecare dintre ei are o poveste de spus
Agenda2005-21-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283727_a_285056]
-
lume. Mai mult am dedus decât am înțeles, că-mi spunea să intru. Oarecum ezitând, intru în casă. Privirea mi se oprește pe un Om... Să fi avut în jur de 80-85 de ani. Era gârbovit, slab, nebărbierit, cu mâinile tremurânde, murdare de funingine. Se chinuia să scoată cenușa din vatră. În fața sobei era destulă cenușă pe jos, cât să-mi dau seama că suferă de Parkinson, într-un stadiu suficient de avansat, astfel încât să nu reușească să verse toată cenușa
PLEDOARIA NEUITĂRII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384751_a_386080]
-
în poziții nefericite. În colț, un trup firav de mamă, făcut una cu poza unei tinere frumoase, repetă mecanic: „fiica mea..., fiica mea..., fiica mea...!” Privirea îi trece, pierdută, dincolo de existență. „- Am trei băieți și-o fată!” strigă cu voce tremurândă, cu-o urmă de mândrie, însă obrazul lacrima-i îneacă bătrânului ce-n brațe ține poza cu draga lui soție. Moartea se plimbă, mândră, cu cheia nemuririi la gât, pe potecile bătătorite de rugile sufletelor din azilul inimilor frânte. Doar
PLEDOARIA NEUITĂRII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384751_a_386080]
-
poveste O fiică și un tată, atâta tăcere înfrigurată. Se înțeleg doar din priviri, ea să-L roage, el să tacă. El resemnat, cu sufletu-mpăcat, ea tulburată, speriată, el, doar un râu ce pleacă, ea, o piatră. Acoperind, cu mâna tremurândă, o lumânare pâlpâie a despărțire. Mâinile tatălui împreunate-n sfântă-nchinăciune, privirea-i se închide pe candelă-n iubire. Din cuib de ochi, eternă despărțire, două lacrimi pleacă, una de fiică, alta de tată. Într-un sătuc, cu multe neștiute, o
ÎNCĂ, TE CAUT... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384927_a_386256]
-
1934 din 17 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Sunt călător , Hoinar pe drumul vieții , Biet scamator pe scenele de lut . M-aplec umil , Să vă salut , S-apoi , ferit de ochii curioși , O lacrima în colț de ochi , Sub pleoapa tremurânda , Se scurge-ncet Pe-obrazul stâng ... Și plâng , si plâng , Si nimenea nu știe . Sunt biet hoinar Pe drumuri prăfuite . Prin glod , prin ploi , Bătut de vânt , Cu suflet trist Și ochi râzând , Cu zâmbetul amar , In colt de gură
HOINAR PE DRUMUL VIETII de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384969_a_386298]
-
prefăcute în tăceri sunt puncte ori virgule, câte un oftat prelung ori un hohot de plâns sunt semen de întrebare ori de mirare... Îmi fac batistă dintr-o pânză de paianjen ce dantelează umbrele părinților mei gătiți în surâsuri... Degetele tremurânde și obosite le trec, agale, prin pletele albe ale timpului doar umbre, tăceri, și amintiri îmi însuflețesc resemnarea... În casa veche care cândva îmi era “acasă” miroase a praf, a moarte și a lacrimi; soneria bătrână și ea va rămâne
DINCOLO… de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384992_a_386321]
-
scâncit în resemnări.Au trecut pe lângă mineOameni, munți și sentimente,... XI. PELERINA, de Camelia Cristea , publicat în Ediția nr. 2242 din 19 februarie 2017. Să nu spui adio, coarda încă doare Pe rana deschisă mi-au turnat iar sare, Pleopa tremurândă caută și-acum Colțul de lumină și Omul cel bun. Aripa se frânge când furtuni lovesc Cad mereu în mine și mă poticnesc Stâncile crescute chiar în fața mea Știu că într-o zi sigur vor cădea... Vulturi o să vină să
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
mea Știu că într-o zi sigur vor cădea... Vulturi o să vină să mă înalțe-n zbor Sufletul e tânăr chiar nemuritor, ... Citește mai mult Să nu spui adio, coarda încă doarePe rana deschisă mi-au turnat iar sare,Pleopa tremurândă caută și-acumColțul de lumină și Omul cel bun.Aripa se frânge când furtuni lovescCad mereu în mine și mă poticnesc Stâncile crescute chiar în fața meaștiu că într-o zi sigur vor cădea...Vulturi o să vină să mă înalțe-n
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
Poeme > Duiosie > DOUĂ CUVINTE Autor: Margareta Merlușcă Publicat în: Ediția nr. 2191 din 30 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Noaptea, își strânse vălul de mătase, Deschid fereastra, las zorile să intre-n casă, Un fluturaș, se așeză pe mâna-mi tremurândă, Știu că ești tu iubire, cu aripa-ți plăpândă. O adiere de zefir, îmi alungă iubirea, Întinsei mâna, urmărindu-l cu privirea, Însă, făcându-i-se milă, la mine se întoarse, Pe-obrazul meu în lacrimi, el se așezase, Apoi
DOUĂ CUVINTE de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385057_a_386386]
-
de floare-albastră și steaua nopții Îmi spun povestea ta, cu sufletul...cum n-o zic nimănui... Și-astă dulce pace mă trezesc la viață, tresar de bucurie, De-ntuneric și uitare n-oi mai plânge nicicând în veșnicie Ci speranța tremurânda dar nemuritor de vie, O voi pune-ntr-o poezie, draga Eminescu, ție! Tu ai fost Luceafărul și nu doar poet, Ci omul care pentru adevăr, martiriul a-ndurat, Ei nu-ți știură taină, în van te omorâră Cuvântu-ți tămăduiește
SCRISOARE CĂTRE EMINESCU de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385072_a_386401]
-
vina mea. Cândva,mă bucurăm că plângi, Și nu-mi pasă prea mult de tine, Mi se părea firesc,să lăcrimezi Doar pentru mine. Nu plânge! Spune-mi doar,iubito De mine dacă-ți este dor. Nu adună sub pleoape tremurânde, Al ochilor izvor. Nu vreau,să te mai văd plângând Acum,cănd mi-esti atât de dragă. Zâmbește,si zâmbetul tău, Va fi ca un bandaj,pe-o rană. Iubito,plângi? De fericire lăcrimezi acum, Ca inima-mi de ghiata
PLANGI? de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384583_a_385912]
-
de timp și spațiu Sufletu-mi se afundă în brațele Unui întreg univers de iubire Ce mă fascinează și sunt fericită Fiindcă există și se manifestă Ca un miracol ce mă umple de Nădejde vie și neînșelătoare. Spun cu buze tremurânde: Asta e dragostea! E frumoasă! E curată! E dreaptă! Mă așteaptă! E sfântă! E așa cum o doresc eu! Cluj Napoca 27 martie 2016 Referință Bibliografică: Lacrimi de primăvara / Marina Glodici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1913, Anul VI, 27 martie
LACRIMI DE PRIMĂVARA de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384663_a_385992]
-
o mână gâtul... A urmat un sărut complet și profund care m-a uluit... I-am simțit vârful limbii căutându-l pe-al meu, buzele ei lacome îmbrățișându-mi gura, senzații deosebite mă străbăteau prin tot corpul, iar mâinile noastre tremurânde se căutau și se împreunau neîncetat. Am trecut și eu la atac, fără să mă desprind din sărutul ei, strecurându-mi limba printre dinții ei perfect sculptați, ascuțiți și puternici, dar lăsând-o și pe ea să continue explorarea cerului
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382213_a_383542]
-
pătrunsă? Aștept s-apară, de pe cărări infinite, Cu pași timizi, ochi verzi și gene arcuite. Zâna inimii lovite de arcul cupidonic, Uitându-se mirată și...cumva ironic, La murtorul pământean, rătăcit printre stele, Căutându-și iubita visurilor efemere. Întind mâna tremurândă, ușor șovăitoare, Simbolizând un gest, ce se vrea chemare. Steluța zâmbitoare, citind în ochii mei iubirea Și dorința vie pentru o îmbrățișare, Cu o rază mă cuprinde și-mi răspunde-n șoapte, Închegate-n melodia miezului de noapte: “Sunt a
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382393_a_383722]
-
pregătit... Și te lovesc lăuntric, ca un nebun ce simte, Turbarea însetata, ca de-un cumplit măcel, Căci simt, apocaliptic, cum arzi frângând comete, Cănd cerul ne blesteama cu mingi de foc din el... Lacrimi îți curg șiroaie pe pielea tremurânda, Cănd simte cu durere acel prea dulce chin, Care ne leaga-n lanțuri, cumplit insangeranda De-un tot întreg, ce cânta acest moment sublim... Referință Bibliografica: Dulce chin / Octavian Ghergheli : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2106, Anul VI, 06
DULCE CHIN de OCTAVIAN GHERGHELI în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382443_a_383772]
-
ta cea jucăușe. * Crini albi ascunși în sân de sub pături îți zâmbesc Buzele ce-au luat dulceața murelor te-ademenesc. Numai tu de-ai îndrăzni să pășești peste pervaz Să prinzi viață în odaie sărutându-mi un obraz. * Pleoapele ce tremurânde te-au ascuns într-o visare Gâtul alb ce de dorință tot suspină în așteptare Părul răsfirat ce-așteptă degetele-ți să-l încurce Buzele întredeschise așteptând sărutul dulce. * Ah! Dar zorii vin în fugă nopții umbrele-i gonesc Și
VIS de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382582_a_383911]
-
Acasa > Poeme > Emotie > ROUA ȘI LACRIMA Autor: Ștefania Petrov Publicat în: Ediția nr. 1955 din 08 mai 2016 Toate Articolele Autorului În căușul unei palme tremurânde Se întâlniră două picături plăpânde: Un strop de rouă picat din cer senin Și-o lacrimă căzută după un suspin. -Eu, zise stropul de rouă glorios, Sunt mult mai cristalin și mai frumos Și am venit din slava cea mare
ROUA ȘI LACRIMA de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382616_a_383945]
-
noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Șoaptele de toamnă ca-n vise, îți picură încet în vene, e toamna poveștilor scrise, - amintiri ce zac în catrene. Cu dor de viață sunt flămânde, dansează și se aplecă-n vânt, câmpii de glasuri tremurânde, să-și țină al toamnei jurământ. Pe răni de glie ruginite, pășești pe frunze ce suspină, destinul lor trăiește-n tine, căci soarta lor cu-a ta se-mbină... Le calci cu un regret în suflet, le ții în mână
CU UN REGRET ÎN SUFLET... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382640_a_383969]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > DULCEA MEA Autor: Gabriela Mimi Boroianu Publicat în: Ediția nr. 1393 din 24 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului O geană tremurândă atinge lacul Înfiorând fantasmele făpturii Trezind la viață ascunsul și înaltul Cu-n zâmbet agățat in coltul gurii! Încă-adormită ți-ai intins piciorul Și aprinzând un cer la răsărit Un sân obraznic își dezgolea izvorul Iar toate florile-au înmărmurit
DULCEA MEA de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384118_a_385447]
-
2016 - ÎNSEMNE CULTURALE Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 1892 din 06 martie 2016 Toate Articolele Autorului De-apuci pe drumeagul ce urmează apa înspre fosta baie de grafit, în dreapta zărești cu grozavă mirare înălțându-se cuminți spre boltă tremurânde fuioare-albii. Dau semn că-s focuri în bordeie cât să-mblânzească nu doar casa, ci și răceala-nțepătoare a iernii din preajmă. Ici-colo poți zări, anevoios târând vreo uscătură, câte-un bătrân adus de șale în straie negre ori vreun
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]
-
Acasa > Poezie > Imagini > PAȘI DE LUMINI ȘI UMBRE Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 1912 din 26 martie 2016 Toate Articolele Autorului Părea că muzica-i sfârșită Sau mintea devenise surdă La cânt de inimi tremurânde Dansează-n flăcări lumânarea,...arde! Umbrele-i reci creează pasaje secrete Păzite cu timpul de vise, Micuța lumânare deschide întunericul, Fiică a jertfei, primește-ți... momentul! Celest e gândul ce-i poposește Și-i cere a simți...privește, Totul e
PAŞI DE LUMINI ŞI UMBRE de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383384_a_384713]
-
Pe masă o porție de mâncare era întreagă... Și în seara asta. Ca în toate serile din urmă * Omul ei o privea și ea îl vedea îndepărtându-se peste vii și peste păduri , peste poteci și peste dealuri. Întinse mâna tremurândă să-l atingă, să-l cheme ... Așa, fără glas. Deschise ochii mari , apoi îi închise încet, tot mai încet. Acolo, dincolo de colțul tavanului, peste dealurile Vingardului, omul ei și băiatul îi zâmbeau duios, făcându-i cu mâna, ei doi, fericiți
TRECEREA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383496_a_384825]
-
mult ca sigur, nici el nu știa ce e de făcut și poate că plecase la țară tocmai pentru a-și pune ordine în gânduri și, eventual, pentru a a lua o decizie. Deodată tresări. Suna telefonul mobil. Cu mâinile tremurânde îl scoase cu greu din geantă încurcându-se în mulțimea lucrururilor aruncate de-a valma. Era Valer. Avu o ezitare de câteva clipe, dar în cele din urmă răspunse. Pe un ton glacial îi spuse că a trebuit să plece
LUCIA (CAPITOLUL II) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382782_a_384111]
-
Margareta Merlușcă Publicat în: Ediția nr. 2272 din 21 martie 2017 Toate Articolele Autorului Greierașul Mai cade-o frunză și un gând, De crengi se-agață fredonând, Al toamnei pastelat sonet, Dansând în pas de menuet. Un greieraș cu vocea tremurândă, Își cântă-ncet tristețea sa profundă, Prin frigul toamnei trece zgribulit, Cu-antenele pleoștite, de șale îndoit. Însă furnica tot mereu-i zicea, Când soarele pământul încălzea: ,,E timpul să muncești drag greieraș, Din fânul cald ia fă-ți pulovăraș
GREIERAȘUL de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382886_a_384215]