876 matches
-
mănăstire și însurat fără dispens, cum la seminarul de clerici de la Curtea de Argeș s-a numit profesor... cine? Chiar acest doctor Russel. Efectul cuvintelor I. P. S. Sale a fost zdrobitor; d. Brătianu n-a răspuns, a îngînat cu glasul înecat și tremurător scuze, întrebuințînd subterfugiul că toate acestea se fac pentru a-l răsturna de la guvern. Și ce poate oare zice d. Brătianu decât atîta? Are mai multă minte, mai multă seriozitate, mai multă nobleță de suflet pentru a vedea că nu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de la organul d-sale. [10 ianuarie 1880] ["TOTDAUNA ÎNAINTEA UNUI VOT... "] Totdauna înaintea unui vot economicos sau a unor discuții economicoase guvernul se-nblînzește, iar ziarele lui foiesc de făgăduințe. Acum, când crapă lemnile și pietrile de ger, " Romînul' încălzește sufletele tremurătorilor contribuabili arătând ce admirabilă situațiune (mincinoasă) financiară e aceea a guvernului roșu și ce multe proiecte minunate pentru a ferici nația va vota marele partid naționale-liberale in majorem Romaniae gloriam. De câte ori vedem pe marii magistri ai partidului fanariot făgăduind și
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
izvorăsc din credință: că și săvârșește lucruri mari, în același timp și pătimește mari”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariile sau Explicarea Epistolei către Evrei, omilia XXVII, p. 317) „După cum toiagul nu lasă să alunece și să cadă mădularele noastre tremurătoare și slăbite de bătrânețe, pentru că le sprijină, tot așa și credința sprijină mai bine decât un toiag sufletul nostru slăbănogit și abătut de slăbiciunea gândurilor. Prin purtarea propriei ei tării, îi dă sufletului odihnă, îl sprijină cu putere și nu
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
din aceste rămășițe contorsionate ale unei lumi Încă pline de energie negativă. Îi vine În minte Diavolul. ZÎmbește trist, ca și cum ar vrea să spună „Înțelegi ce vreau să spun?“. Wakefield nu Înțelege ce vrea să spună Diavolul. Îi Întrevede forma tremurătoare. Majestatea Sa aduce foarte tare a țap În costumul ăsta de Pan. Nu mai are nimic din aspectul său pămîntean, ușor obosit pe care l-a afișat la prima lor Întîlnire. Pare odihnit și proaspăt. În spatele său se află ruinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
al gazelor lacrimogene și un ciobănesc german cu dinții rînjiți se așează pe marginea patului mîrÎind la el. Toarnă Într-un pahar două sticluțe de whiskey din minibar și le dă pe gît. Ia meniul de room service cu mîini tremurătoare și numele hotelului, ștanțat pe carton, Îi trezește o amintire. Aici au stat, În 1968, delegații la convenția democrată. Ceea ce aude este... istorie. CÎinele dispare, dar camera Începe să salte și să se legene. Îi e rău. Sunetele revoltei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
la normal. În mod ciudat, băiatul Îl urmează În cameră, ia loc pe un scaun și lasă la iveală o copită cînd se așează picior peste picior. — Arăți ca un cur, spune Diavolul-băiat. — Mulțumesc, Majestate, șoptește Wakefield cu o voce tremurătoare. Asta e opera ta? — Deloc, sînt la fel de nedumerit ca și tine. Se pare că nu sîntem singuri. O urmă de zîmbet apare pe buzele uscate ale lui Wakefield cînd vede uimirea sinceră a Diavolului și sprîncenele lui stufoase Înălțate a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pentru ca demonul care bîntuie lumea să nu Îi afle În somn. Veghea lor era o odă de preamărire a unei noi și vibrante nopți de jazz, sex și vitalitate, care sfida America anilor ’50, o sărbătoare desfășurată deasupra unui munte tremurător de melancolie juvenilă și de teamă. Noaptea americană a lui Kerouac era un carnaval și America Însăși de abia se trezea. Fraternitatea născută la orele mici ale nopții nu cunoștea diferențe de vîrstă sau de situație economică; nimeni nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
a îmbrățișat. Arăta așa de fericită. Am îmbrățișat-o și eu și amândouă am rămas în picioare, ca două idioate, rânjind una la cealaltă cu lacrimi în ochi. Cred că a început să-mi treacă, i-am spus cu voce tremurătoare. Cel puțin așa cred. Și-mi pare rău că am fost așa o isterică. Și-mi pare rău că v-ați făcut atâtea griji din cauza mea. Știi că nu trebuie să-ți ceri scuze, a zis mama cu blândețe continuând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de familie. Nu eram în stare să gândesc limpede. Trebuia să mă calmez înainte să stau de vorbă cu James. O s-o sun pe Laura, am decis. Ea o să-mi spună ce să fac. —Laura, am spus cu o voce tremurătoare când aceasta a răspuns. —Of, Claire, a izbucnit Laura. Tocmai voiam să te sun. Ghici ce s-a întâmplat! Asta e replica mea, m-am gândit. —Ce? am întrebat-o. —Ticălosul ăla mic, Adrian, tocmai mi-a dat papucii! Adrian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
adus aminte. Pentru că odată a fost așa de bine! Din cauza asta merită să mai încercăm o dată, i-am spus lui Adam. Dar chiar și pentru mine, răspunsul ăsta suna neconvingător și lipsit de sinceritate. —Și, Adam, am continuat cu voce tremurătoare, m-am simțit cu-adevărat minunat cu tine. M-ai făcut să mă simt frumoasă și specială și, din nou, valoroasă. Sigur, oricând, mi-a servit-o el sarcastic. —Of, te rog, nu fi supărat pe mine, i-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
partener și apoi invitați-l să ia atitudine și după asta să-mi spuneți dacă bărbatul în cauză mai crede că avortul este o greșeală. Ha! Pun pariu că, în drum spre cabinet, tipul s-ar transforma într-o epavă tremurătoare. În orice caz, haideți să revenim la Adam feministul. Adam continua să-mi explice, îngrijorat și serios, uitându-se la mine cu o privire imploratoare proiectată de ochii lui superbi. Știți că avea cele mai splendide gene pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Parcă ar vrea să spună ceva deodată, dar se simt pierduți, Băiatul urcă la geam și o privește cu duioșie: “Draga mea, ești chiar tu, femeia ce am așteptat-o de-o vecie” Fata, timidă, îi răspunde cu un glas tremurător: “Ești chiar tu, băiatul pe care l-am așteptat cu atâta dor” Fericiți, ei își zâmbesc și se sărută atât de fierbinte, Nici focul făcut cu lemne, atât de tare nu s-ar aprinde. ... Trec zilele și lunile, și anotimpurile
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
și cad pradă gândurilor sale, Aș vrea să fug, să fac cumva să scap, Căci poate într-o zi nu va mai răsări același soare. Mă vrea la el în brațe, eu mă mișc încetișor Și mă întorc cu spatele la el, tremurătoare. Ce vrea? Ce vreau? E un mister, ca o iluzie tulburătoare. Sunt ca o prințesă iar el e prințul meu, Cel pe care l-am așteptat o viață întreagă. Aș da orice să mor acum cu el, dar să nu
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
pe profesorul Camestres și pe alții pe care-i Întâlnisem În seara aceea În Piemont. Și, cred că În calitate de Cavaler al Tetragramatonului, l-am văzut pe domnul Garamond, sobru și hieratic, pătruns de noul său rol, atingându-și cu mâinile tremurătoare Lâna de Aur pe care o avea pe piept. Iar În timpul acesta, Bramanti continua: „Mistic Legat de Karnak, Mistic Legat de Bavaria, Mistic Legat al Barbelognosticilor, Mistic Legat de Camelot, Mistic Legat de Montsegur, Mistic Legat al Imamului Ascuns... Suprem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
timp, destul de zgomotos, astfel încât nu mai putea să fie acoperit de organistul satului. Apoi a intervenit o tăcere atât de profundă de parcă toată lumea ar fi fost scoasă din priză. Iar tăcerea a fost urmată de un sunet metalic, straniu și tremurător. Uitându-se peste umăr, Alice a văzut un bărbat cu părul lung, împletit într-un soi de cozi, cu o haină care-i ajungea până la brâu și era compusă din petice și cu un rânjet de nebun. Tipul înainta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
vedea lumea ca pe o cutie de bomboane de ciocolată din care ea lua întotdeauna prima, ura să aibă senzația că pierduse vreo ocazie. Trebuia să se alinieze acestei mode. Și asta rapid. Amanda a ridicat în aer o mână tremurătoare când o stewardesă hăituită a trecut cu căruțul pe lângă ea. —Mai vreau vin, a lătrat ea. Sticla era și mai caldă decât precedenta. Dar Amanda aproape că nici n-a observat când a turnat lichidul în pahar. Toate gândurile îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
decât cu asta? Fiindcă durerile o apucaseră din nou și-o împungeau cu forță, Alice a închis ochii. Și-a arcuit spatele și-a lăsat să-i scape un geamăt agonic, prelung și profund. Apoi a simțit pe frunte mâna tremurătoare și transpirată a lui Jake. —Of, Al, draga mea, nu-ți face griji... —Ai chemat moașele? a gâfâit ea. Cred că ar fi timpul să vină încoace. Jake a sărit în picioare și s-a repezit la telefon. În ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
se recomanda să sune la linia directă a NHS-ului. Tulburat de această turnură neașteptată a evenimentelor, Hugo a trebuit să sune înapoi de două ori ca să noteze corect numărul pe care, după aceea, l-a format cu o mână tremurătoare. Într-un final, cineva i-a răspuns și i-a cerut adresa. —Copilul meu are o erupție, a croncănit Hugo. Ce legătură avea adresa lui cu asta? Ajungem și la asta. Îmi spuneți, vă rog, codul poștal? Și data nașterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a clătinat din cap. Ochii îi înotau în lacrimi, iar în interiorul nasului avea o senzație dureroasă. —Bine, a zis paramedicul. Ia să ne uităm la el. Hugo i-a înmânat băiețelul și a închis ușa de la Fitzherbert Place cu mâini tremurătoare. S-a suit în spatele ambulanței. Acolo, bărbatul cel solid examina pieptul lui Theo. —Are o erupție de toată frumusețea, a remarcat el referindu-se vesel la tapetul cu model pufos. E grav? l-a întrebat Hugo agitat. Bărbatul cel solid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
că nici nu am șanse să devin vreodată. Am înțeles. Mâna lui Alice a prins un borcan de gem de pe masa din spatele ei. Borcanul era plin cu pământ din grădină și funcționa pe post de prespapier. În timp ce vorbea, cu voce tremurătoare, Alice l-a ridicat ușor de pe masă. — Deci eu și Rosa am fost un soi de experiment? —Exact. Pe la spate, Alice a ridicat borcanul, pregătindu-se să i-l arunce în frunte. —Un experiment! a mârâit ea. — Hei! Nu fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
prietenilor mei le părea rău la gândul că-și va pierde slujba. Era un lucru groaznic. Se uitară unul la altul cu coada ochiului, nesiguri ce să spună. Înainte ca ei să se decidă, domnișoara Rong inspiră o dată lung și tremurător ca să-și vină puțin În fire, Își luă servieta de plastic și coborî din autocar. Prietenii mei săriră toți. Ce Încurcătură, zise Moff. Ar trebui să-i dăm un bacșiș de despărțire, sugeră Harry. De ce n-am aduna niște bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
altfel. Nu știu dacă modificarea se datora faptului că Brutus îl privise (la propriu) cu alți ochi decât Mihnea sau fiindcă Mihnea chiar apucase să-și pună algoritmii la lucru, obținând rezultatul pe calculator. Sub fiecare contur se deslușea altul, tremurător, șters, gălbui ca picăturile de ploaie pe rama unui geam. Europa intrase la apă, ziceai că a slăbit brusc cu mii de kilograme de teritoriu, desprinse în sute de kilometri pătrați, de negăsit unde trebuie: Sardinia își pierduse coada, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
curajoase dădeau jos și slipul. Viața ne împingea înainte: neschimbată, constant, aproape liniștitor. Nu cerusem nimic în plus; nu ne trebuia mai mult. România mea plutea undeva departe, pierdută prin optzeci și ceva: o țară combinată, cu imagini încete și tremurătoare ca fumul de țigară, extrase din perioada interbelică și aduse, cu tot cu oameni și clădiri, în sufletul meu de copil și adolescent comunist. Un desen nesigur, supraimprimat delicios în memoria mea afectivă. Dulapul cu vechituri; Pif-urile cu eroi invulnerabili și aventuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
îndoielii și întrebărilor, umplea CV-ul ideal. Odată desfăcută public, memoria mea apărea prevăzută cu elemente de nesiguranță, ca o marfă căreia i s-a șters code-bar-ul. Invers decât pe-o bancnotă, pe ea nu descopereai decât un desen neclar, tremurător. Cantitatea de adevăr pe care o investeam în fiecare din prietenele sau cunoștințele mele nu mă implica aproape cu nimic. Cât despre brașoavele cu care se suprapunea, nimeni nu le putea găsi o formă sau o măsură: îmbinările veneau firesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ale Ravennei, ale Veneției și ale Romei, ba chiar ajunsese, pe drumurile mediteraneene de negoț, până În Îndepărtata Spanie. Acum Însă, nici Pietro nu sosise la conacul căpitanului Oană din Albești. Nici un chip cunoscut nu se ivea În lumina aspră și tremurătoare a făcliilor. Douăzeci de oșteni necunoscuți intraseră În curte după un galop istovitor, cum se vedea din gâfâitul cailor. „Nu, țipase contesa, nu, nu-mi trebuie nici o protecție, nu-mi trebuie nimic, assolutamente niente di questa maledetta paese, vreau doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]