880 matches
-
aflat mereu înaintea trupului. A treia și cea mai idiopatică ciudățenie dintre toate, și asta pentru că era cea mai în măsură să-i oglindească stranietatea ființei sale fizice, era expresia sonoră a timbrului său vocal. Ion Ianoși avea o voce tremurătoare și șovăielnică, un fel de tremolo de natură pur fiziologică, ivit dintr-o vibrație aparte a corzilor vocale, o fîlfîire sonoră ce îmbrăca forma sacadată și fluturîndă a unui glas sincopat. Ascultîndu-l pentru prima oară, erai înclinat să-i pui
Citindu-l pe Ion Ianoși by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10178_a_11503]
-
să înțelegem cum putea apărea, în amiaza literaturii sămănătoriste, ca o terifiantă Sodomă, malaxor al conștiințelor, loc de pierzanie. Cum ar fi putut să îngrozească pe cineva acest oraș astăzi defunct, dărâmat de buldozere, îngropat în pământ și în amintiri tremurătoare? Noi îl privim și îl judecăm, preponderent, pe baza a ceea ce i-a urmat, raportându-l involuntar la contramodelul urbanismului comunist. Pe lângă o monstruozitate arhitectonică precum Casa Poporului, Sodoma și Gomora devin niște cetăți aproape simpatice. Dar pentru predecesorii noștri
Versuri metropolitane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10197_a_11522]
-
nobilimii din partea locului, ducînd la fiecare subraț cîte o doamnă complet goală. Era urmat de polițistul local, care ținea la subsuoară niște catrafuse colorate, probabil hainele însoțitoarelor lui Ippolit Matveevici. - Să mă iertați, Înălțimea Voastră, spunea polițistul cu un glas tremurător, dar în calitatea mea oficială... Cele două doamne goale se uitau curioase în jurul lor. O stare de confuzie cuprinse întregul cabaret. Doar Anghelov nu se pierdu cu firea. - Ippolit Ivanovici! Drăguțule! strigă el. Ești un adevărat vultur! Lasă-mă să
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
În fața altarului Varsanufie. Impunător, potrivește porțile spre cele sfinte. Mă duc hotărât spre locurile din față. Aproape ajung lângă cei mai cucernici. Dintr-o parte îmi taie calea brusc un bărbat. Ochii aprinși de flacăra înălțătoare a momentului. Mâna ridicată tremurător spre boltă. Înlemnesc. Este El Însuși, Gigi, Marele Bărbat. Adus de nici o săptămână împreună cu fostul ministru la apărare-interne și justiție Victor Babiuc și fostul șef al Statului Major al Armatei Dumitru Cioflină. Condamnați zăpăcitor în dosarul Transferului de terenuri, hotărât
Becali i-a povestit culisele arestării lui Năstase unui inculpat din "Trofeul Calității" by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/40455_a_41780]
-
încă din copilărie, Hubert detesta atmosfera zgomotoasă a afacerilor, preferînd să se retragă în fundul grădinii în tovărășia unei cărți cu poza sau să asculte din gura bătrînei și credincioasei Hermina minunatele povești populare, pe care aceasta le depăna cu glas tremurător. Chipul legendar al lui Alk și acela al tovarășului său nedespărțit Vidri, drumeția lor plină de isprăvi neasemuite prin codrii Helagrului sau pe țărmurile Mării Iavire, lupta dintre Sardo și înfiorătorul Brinx, ca și frumusețea fără pereche a modestei și
Pagini regăsite - Hubert Hedriphin by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10204_a_11529]
-
Cu grijă prietenoasă m-ajută să descopăr o cavă în trunchi. Miros de reavăn îmi umblă de jur împrejur. Călduță și proaspătă e prejma. Și nu realizez cum din părți, de sus, de jos, de pretutindeni se-ndreaptă spre mine tremurătoare, firave radicele de viață! Și încă o dată trăiesc o surpriză, căci mișcătoarele fire-mpletesc peste mine o cuirasă de seve pline de fior! Zadarnică mi-e zbaterea! Să mă eliberez nu e chip! Istovirea mă-ncinge! Dar lașul din mine
ARBORELE VIEŢII de ANGELA DINA în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384801_a_386130]
-
farfuria cu supă de roșii și se așezase singură la o masă, aruncând din când în când câte o privire celor care intrau. Un bătrânel - așa îi părea - târându-și anevoie papucii, se îndrepta cu farfuria ținută de mâinile sale tremurătoare spre o masă. De-a lungul pantalonilor de pijama, prinsă cumva de la brâu, îi atârna o pungă de plastic în care se observa ceva întunecat. Sonia își mută privirea în altă parte. Mergând pe culoar, văzuse pe pereți reclamele acestor
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
decolați odată! De ce se uită mama peste drum? Sunt în grădina, n-am ieșit pe poarta. Pe lungi cărări am pașii zugrăviți Albe avioane, săgetați spre zare O văd iar pe bunica-n pragul ușii Cu covrigii calzi în mâini tremurătoare... Mi-e dor de-un ceai de tei, la mine-acasă, De vatra mea nimic nu mă desparte... De unde avioanele-astea toate, Unde mă duc, de ce așa departe? I NEVER LEFT MY HOME I never left my home... I never did
POEME DIN CUMPĂNA VIEŢII de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383153_a_384482]
-
descrierea unor structuri similare de la pelerinii care se Întorceau de dincolo de mare. Cineva, În trecut, Încercase să blocheze accesul printr-o palisadă, care Însă, În mai multe locuri, apărea ridicată sau smulsă. De dincolo de poarta larg deschisă se apropia lucirea tremurătoare a unor torțe În mișcare. — Acolo, Înăuntru, a fost găsit trupul, zise Bargello, cu nările dilatate de mirosul unui pericol neașteptat. Dante văzuse o expresie asemănătoare la vitele duse la tăiere. Nu Îl considera un laș. În bătălia de la Campaldino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fixă perplex veșmintele, iar apoi chipul răvășit. Dante Își potrivi bereta pe cap și cutele hainei, Înainte de a-și repeta Întrebarea, aproape strigând. — Acolo... pe stânga. Taman În spate la Fontana della Morte... bâigui omul, indicând direcția cu o mână tremurătoare. Dante se Îndreptă Într-acolo, satisfăcut de efectele pe care Însemnele autorității sale le produceau asupra concetățenilor. Se Întoarse să se uite după bărbatul care se Îndepărta grăbit, fericit că scăpase de un nebun Îmbrăcat În prior. Pășea Împiedicându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu adevărat bunăvoința divină asupra acelei călătorii. I se părea că e Înconjurat de umbre, ca și când un grup de spectre și-ar fi dat Întâlnire În spatele lui. Harta celui de-al cincilea pământ era Întinsă sub ochii lui. În lumina tremurătoare a torței, suprafața de pergament, lucioasă de ani și de uzură, părea să ardă precum aurul pe care Îl promitea. Dante reflecta asupra pericolelor despre care Veniero Îl pusese În gardă. Se Întrebă cu cine ar fi putut Împărtăși secretul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ca un resort, m-am aruncat spre el. Era Însă prea târziu. O explozie uriașă a zguduit Centrul. Am simțit o arsură În piciorul stâng, apoi mi-am pierdut cunoștința. 39 În salon s-a așternut o liniște pâcloasă și tremurătoare. Adam Adam nu făcea nici o mișcare, Încremenise aplecat Într-o poziție nefirească, prizonier, parcă, al amintirilor lui tenebroase. M-am temut că i s-a făcut iarăși rău și cred că nu eram departe de adevăr. A găsit forța să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
strigăt de mirare: sub sos stătea frumușel, cu aripile desfăcute, un pui de dropie, atât de veridic fript, că parcă una-două zbârrr! pe-o dugheană. Cu o mișcare delicată, de domn, Barzovie răsturnă puiul în sos, făcând apoi o incizie tremurătoare în abdomenul ciudat de plin al tradiționalei păsări. Minune mare! Din abdomen prinseră a se revărsa în sos bucățele de carne de porc, de vită, de curcă, spre profunda satisfacție a invitaților și a unui numeros public de câini care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și Cel de jos. — Cel de Sus prin Cel de Jos - răspunse liniștit Metodiu, obișnuit cu astfel de capcane laice. — Bine zis - murmură în barbă vistiernicul Ximachi. Ruxăndrița se ridică și dintr-un nou salt, fu din nou pe genunchiul tremurător al lui Sima-Vodă. Se aplecă și-i șopti ceva. Papagalul plecă și el urechea. — Sunt de aur, sunt de aur! - chițăi veselă pasărea. Am întrebat și eu! — Taci, Alfred - făcu moale Sima-Vodă. Da, Ruxăndrița, lumina mea, crucile cuvioșiilor lor sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
afară pe această firavă domniță, pradă țânțarilor și altor diverse averse posibile. — O judecată mai dreaptă nici că se putea - încuviință pe dată spătarul - și prevăd, Măria-Ta, și ceea ce voiești a zice mai departe: că neputând îndura gândul ca tremurătoarea domniță Cosette să rabde răcoarea nopții și pișcăturile țânțarilor pe prispă, o vei chema înăuntru în colibă, iar domnia ta, ca om serios și trecut de mult de vârsta zburdălniciilor, vei ieși să dormi cu noi afară. Nu asta am vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
acelor tante Marie, Sofie, Didy, cu jderii lor jigăriți aruncați leneș În jurul gîtului alături de soții lor impozanți: Domnul Daniol și Domnul Teodorovici, Domnul Marcoff și Savoff și Cutzifidi și Nebunelii, sonorități caraghioase, blazoane derizorii, azi Înghițite de o apă cețoasă, tremurătoare, prelingîndu-se pe geamurile vitrinelor de pe Lipscani, tulburînd liniștea ușor jenată a manechinelor goale. Altă lume Împărătește acum peste aceste locuri. La recepții se pot citi pe tăvița de argint cărți de vizită: Domnul și Doamna Puradel, Domnul și Doamna Procopsitu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În sexul tău răbdător, cîte orașe te-am silit să naști, făcîndu-te părtașă la crimele mele zilnice. Deliciile Îngurgitării, gălbenușurile băute dimineața pe stomacul gol, alunecarea lor gîdilicioasă pe culoarul moale și zgîrcios al esofagului, papilele limbii excitate la umeda, tremurătoarea atingere cu corpul evanescent al stridiei - ce act perfect, voluptăți animale și copii sacrificați pe altare de jertfă, fețe descompuse de groază În vagoane de vite, buze arse de sete sorbind urina proaspătă, caldă, plămîni pietrificați cu plumb și ciment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
patul desfăcut Înfiorîndu-se la atingerea cearșafului apretat și rece. A aprins veioza. A dat drumul la ventilator. Prin perdeaua subțire silueta plopului cunoscut - așa o să-l vadă și atunci, ca de fiecare dată Înainte de a intra În somn, cu frunzele tremurătoare bîzÎind ca elitrele unui bondar, la fel de singură ca acum, la fel de ațîțată ca de o promisiune care-ți mîngîie simțurile În liniștea răcoroasă; nimic agresiv, nimic răzbunător, doar un văl transparent pergamentos, o filă de incunabul al propriului tău trecut Îndepărtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
dau afară În jeturi egale această pulbere perfidă. Invidiez pulverizatoarele, pompele de flit, spray-urile. Mă umplu continuu fără să mă pot goli. Mă dilat ca un balon, plutesc deasupra parcului, caut frunzele. Frunzele nu-s. Doar grămăjoare de praf tremurătoare, suspendate deasupra unui deșert cenușiu. Cu cît mă umflu și mă Înalț peisajul se micșorează. Dune mărunte, vălurite pretutindeni, pe bănci, În jgheaburi, În gurile pubelelor, pe capota cărucioarelor de copii, pe căpăcelele sticlelor de lapte, dune care foșnesc amețind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
m-ar obliga să ajung nicăieri, să deschid o ușă, să aprind o brichetă. Și iată aceste aripi ca două sugative mari desfășurate deasupra mesei la care scriu uscînd cerneala unei priveliști. Îmbrăcată toată În alb o femeie de hîrtie tremurătoare se Întinde sub mîna mea, nu mai știu să-i desenez ridurile de expresie, nu mai știu unde să-i pun acel punct care o făcea pe vremuri atît de interesantă. „și deodată apare agentul de circulație / pedantul scrobitul impecabilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
alte ere developînd ciclurile amoebei și ale peștelui, ale șacalului și leului - august soare de foc, coarnă roșie aprinsă, el se naște azi sub acest semn maxim - Maximilian, nume de Împărat care-și refuza diminutivul. O femeie tînără, o trestie tremurătoare Îl Învăluie În neliniștile ei, Își desface părul, Îi Întinde pe apă ca pe un năvod: vino rață de-l răsfață și tu pește de mi-l crește, cheamă necuvîntătoarele blînde, Înduplecă stihia, alungă cu brațul chipul letargic al lunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
imediată secundă, orice ar putea însemna conceptul de eu sau mine, sau simțirea stranie la care aproape toți oamenii s-au referit printr-un pronume personal care să constituie individualitatea cuiva, eu sunt Bogdan. În spatele meu se află, speriat și tremurător, stupidul prinț Luca. Câmpii sub noi, jos de tot. Case. Bătrânul Kremlin rămâne repede în urmă, cu arhitectura sa superbă și acoperișurile adormite ca niște aripi de mult împietrite ori golite de viață. Orașul vechilor patimi și iubiri se depărtează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
s-a ciocnit de mine, îmbrățișându-mă. Corpul ei fierbinte se lipise de mine, atingându-mă în partea de jos a burții, buzele ei se subțiară, se deschiseră și lăsară să treacă în gura mea limba ei umedă, rece și tremurătoare. Încercând sentimentul, obișnuit în asemenea momente, că tot pământul se prăbușește în afara peticului pe care stăteam, ca să nu cad, m-am sprijinit de ea, îmbrățișând-o la rândul meu. Mai departe, totul a fost îngrozitor de simplu. Mai întâi, echipajul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
următoarea porție pe care o voia Zander. - Ah, n-o acoperi, te rog, spuse acesta când Hirghe, parcă admirându-și opera, privea dintr-o parte spre grămăjoara de praf, ah, nu-l presa, nu trebuie. Și, luând cu o mână tremurătoare praful nepresat din mâna neclintită a lui Hirghe, Zander își puse în palmă o porție minusculă de cocaină care era totuși mai mare decât porția pe care o luase Nelly. Apoi, întinzându-și gâtul acoperit de păr astfel încât totul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Mik cum intră în cameră. Aduce încă o porție de cocaină și închide ușa cu mișcări stranii, de parcă aceasta s-ar putea prăvăli peste el. Cineva a stins becul din tavan. În cameră e aproape întuneric. În lumina slabă și tremurătoare a luminării, între portieră și dulap, stau înghesuiți Nelly și Zander. Stau cu gâturile întinse. Nelly are gâtul strâmb și-și ține capul într-o parte; mi se pare că tocmai din direcția aceea vin spre noi șoaptele amenințătoare ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]