1,604 matches
-
luat sticla de vin și am intrat în cameră. Mi-am dat seama că unchiul plecase și lăsase ușa dechisă - o crăpătură ca o gură de mort; dar râsul bătrânului îmi răsuna încă în urechi. Se înnoptase; lampa fumega, dar tremurul plăcut și înfricoșător pe care îl simțisem rămăsese încă viu în mine. Din această clipă viața mi s-a schimbat. A fost de ajuns o singură privire pentru ca acest înger din ceruri, această fecioară diafană să facă să pătrundă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
deschiși, fără să văd pe nimeni; obscuritatea era desăvârșită. Trecură așa câteva minute; un gând morbid mi-a trecut prin minte. Mi-am spus: „Poate este Ea!“ În aceeași clipă, am simțit o mână rece pe fruntea fierbinte. Mă cuprinse tremurul. Poate era mâna Îngerului Morții. Apoi am adormit din nou. Dimineața, când m-am trezit, doica mi-a spus că fiica ei (voia să spună curva de nevăstă-mea) a venit la patul meu, mi-a luat capul pe genunchii săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cap și înjurându-l pe mutește pe medic. După o jumătate de minut, se întoarce cu masa plină de tot felul de instrumente care lui nea Vasile i se părură niște obiecte de tortură foarte complexe și strălucitoare. Un ușor tremur îl cuprinse. Stai liniștit, domnule Mirică!", îl îndemnă medicul. Pacientul însă tremura și mai abitir, mai ales când văzu cum doctorul apucă o chestie metalică și o apropie de fața lui. "Nu o să te doară", îl asigură domnul Gherasim. Ce
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Flăcăi! Treziți-vă din vise! Ce ați rămas așa cu gurile larg deschise, ca să nu spun căscate? - a întrebat Pâcu pe cărăuși. Eram și noi curioși să aflăm ce-o făcut caprariul cu ceaiul acela. Te pomenești că de atâta tremur l-o fi vărsat pe jos - a răspuns Mitruță pentru toți. Așa-i că o început să vă înghesuie fiorii? Cei întrebați nu au dat nici un răspuns, semn că așteptau cu nerăbdare ca Pâcu să povestească mai departe. El însă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
la poarta lui moș Dumitru. Hooo! Ho! Băieții tatei! Azi îi ultima zi când vă întoarceți din cărăușie... De acum o să vă hodiniți pentru toate drumurile grele pe care le-ați făcut - a oprit boii moș Dumitru. Pâcu privea cu tremur de gene la boii lui... Se gândea că marțea ce vine o să meargă la iarmaroc ca să-i vândă și... și în schimb o să caute un armăsar...Privind la moș Dumitru cum deschide poarta cea mare, ca să bage carul în curte
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
dacă or fi vreo zece, nu fac douăzeci de luminițe? Fac! Numai că aiestea îs tare împrăștiete și nu sunt două câte două...Nuuu! Nu-s lupi! Sigur nu sunt lupi! Îs luminile satului!” - mi-am sfârșit eu gândul, cu tremur în suflet. Vuietul făcut de vânt prin crengile cireșului de pe creastă m-a trezit la realitate: „De aici și până acasă mai este doar o azvârlitură de băț, dar...vine gârla Șărpăriilor...Și acolo să vezi nămeți!” Îmi încordez privirea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Nici nu-i pasă că troienele îs de două-trei ori mai înalte ca el”. Nu mai aud și nu mai văd nimic altceva decât mogâldeața care se zbate să ajungă la mine! Nici nu mai pot răsufla de frică. Un tremur grozav mi-a cuprins tot trupul. Îmi clănțănesc dinții în gură...Nu mai pot face nici un pas și uite dihania se apropie de mine!!! În năuceala mea mi s-a părut că am auzit un lătrat ... Cine a făcut-o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
în mână, mergeți să aduceți sania lui Hliboceanu... Rămas cu Hliboceanu, Cotman i-a luat mâinile și i le-a frecat, ca să le încălzească. Când a crezut că e deajuns, a început să-l frece cu omăt pe obraz... Un tremur al mâinilor rănitului l-a făcut să tresară: „Așa, băiete! Trezește-te. Hai, că altfel îngheți aici, omule! Deschide ochii, că acușica plecăm acasă! Nu mai dormi, băiete, că îndată se întorc flăcăii cu sania și îi mai mare rușinea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de gheață! Când mergi și te lupți cu troienele te încălzești, dar când stai îi altă treabă. Și unde mai pui sângele pierdut până l-am găsit noi? Dar dacă nu-l găseam? Până dimineață îngheța, sărmanul - a vorbit cu tremur în glas Mitruță. Aista o fost norocul lui și bucuria noastră. Și acum, la drum, oameni buni! Mergeau de o bună bucată de vreme și toate se petreceau după cum au fost rânduite. Din ultima sanie însă s-a auzit strigătul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Ajuns În cameră, cu inima zbătându-i-se ca peștele-n minciog, Napoleon trânti ușa și se propti cu spinarea În ea. Un timp, podeaua și zidurile mai vibrară, ca și cum clădirea, după trezirea ocupanților, Încă ar fi sforăit Încetișor, apoi tremurul se potoli. Împăratul Își recăpătase Însă Întreaga energie. În ciuda morții pe care-o traversa, se simțea mai viu ca niciodată. Ca la Arcole, când Îi oprise pe austrieci să traverseze podul punând În capăt o plăcuță cu „Închis pentru consolidare
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ecranul luminos al parbrizului, ca atunci când, la cinematograf, o persoană de pe rândul din față se ridică În picioare, devenind astfel mai vizibilă și mai vulnerabilă decât dacă ar sta dezbrăcată În bătaia reflectoarelor. Când caroseria a fost străbătută de acel tremur ușor care anunța repornirea motorului, ea și-a Înălțat din nou privirea spre oglinda retrovizoare. I-am zâmbit. A făcut un gest de scuze cu brațul drept, apoi a tras din țigară. Deja Între noi se instalase acel Început de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
atît mai mult ascultînd două pupeze care fac filosofie. Continuau să se contrazică, să se Înțepe cu ironii mai mult sau mai puțin izbutite și, pe măsură ce disputa lor se prelungea, Christina simțea cum alunecă Într-o stare asemănătoare panicii, un tremur tot mai fierbinte Îi cuprindea Întreg corpul, Însoțit de o Îndîrjire la Început difuză, apoi tot mai ascuțită și care se alimenta singură, pînă cînd ajungea un fel de exaltare nevrotică, o beție autodistructivă. Atunci suferea cumplit și voia să
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Îndelung Înainte de a-l chema Înăuntru. — Vino puțin, zise. În definitiv, asta era Îndatorirea lui, nu? Să ajute clienții. Îi arătă ce trebuia să facă, un lucru la urma urmei simplu, dar mîinile tînărului se mișcau nefiresc, aveau un ușor tremur care-l Împiedica să rezolve corect sarcina primită, mai ales că fusta stătea, și de data asta, prea strîmt pe corp. Gesturile Îi erau precipitate și cumva temătoare. — Ah, cît ești de neîndemînatic! exclamă nemulțumită Naggie. Ar fi vrut să
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
direcția focului. — Vîlvătaia asta seamănă cu bolta luminată pe care Iehova i-a arătat-o lui Avraam, trezindu-l în toiul nopții, trăgîndu-l de mînecă înspre un loc anume, spune Gulie. — Mie nu mi-e frică, răspunde Tîrnăcop, stăpînindu-și un tremur al obrazului, n-au mai rămas decît două-trei sticle, o nimica toată, zice. — Fără foc, explozii și bubuituri nu există revoluție, schimbare, purificare, nu poți șterge totul cu buretele ca s-o iei de la capăt, e convins Roja. — Sîntem deci
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
am gîndit cum ar fi mai bine pentru ficare dintre noi, să dea bine și cu vîrsta, și cu sentimentele. — Adică să nu se bată nimic cap în cap, completează Curistul. Uitați cum este, spune Părințelul cu o undă de tremur în voce, eu m-am gîndit la Angelina, iar Curistul a zis că îi place Tușica. — Nici nu putea fi altfel, zice Roja, n-ar fi fost plăcut ochiului, dacă știți la ce mă refer, spuneți. — Din prima clipă am
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
a instalat la putere. În țara asta n-au existat și nu există eroi, în România încă nimeni nu și-a dat sufletul pentru România. Dacă ar fi avut cel mai mic dubiu, dacă ar fi simțit cel mai mic tremur de îndoială în suflet, ar fi fost primul care s-ar fi angajat într-o nouă acțiune, s-ar fi dat peste cap numai să inventeze ceva nou, să pună pe picioare un grup adevărat în jurul său, să-și folosească
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
întotdeauna soluția de moment, nu gîndesc deloc în viitor. — Să nu se înțeleagă că am ceva cu afacerile lor, adaugă Roja, sau cu viața lor de familie, care oricum le merge cum nu se poate mai prost, spune, simțind un tremur în voce, vreau doar să le dau o lecție, adaugă. S-a gîndit ce-ar fi dacă ar încerca să treacă peste toate astea? Nu s-ar simți oare mai bine să uite de toți și de toate, să înceapă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
e un pot cît toate zilele, se dă de gol zbughind-o pe ușă în cea mai mare viteză. — Informația e putere, Părințele, zice Roja, așezîndu-se în genunchi și trăgîndu-și patrafirul pe creștet. — Cine ești? îi răspunde Părințelul cu un tremur în voce aproape insesizabil, ne cunoaștem de undeva? — Un demon m-a călăuzit la dumneata, îi răspunde Roja plin de seriozitate. — Dacă îți bați joc de mine, vezi că te scot imediat afară, încearcă Părințelul să-și adune țoalele și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și ea mi-a scos cureaua și eu zic: — Nu nu zău Chrissie, așteaptă un minut Chrissie, așteaptă un minut Chrissie, iar ea Își dă hainele jos, ia șnurul din geantă și Îl Înfășoară În jurul propriului ei gît. DÎrdîi și tremur și am nevoie de cocaină, e În buzunarul meu și trebuie s-o văd pe Shirley sau pe Carole... de ea am nevoie... dar ea mi-a strîns cureaua În jurul gîtului Înainte de-a putea spune ceva, iar unghiile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
să urlu: CĂCAT. MĂ DOARE-N CUR DE ASTA. MAI AM PUȚIN ȘI MOR N PULA MEA! Fiincă așa ie. Nu pot să respir În mașina asta de rahat. Cocaina aia Împuțită mă arde pe sinuși, pe bronhii. Tușesc și tremur, iar mirosul parfumului ei e insuportabil. Probabil că stă prost cu lovelele dacă se zgîrcește așa. O slujbă patetică sub acoperire. Pute ca Într-o cămăruță a unei curve din cartierul roșu Într-o sîmbătă seară la apogeul sezonului turistic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
citeț, Îngrijit și ordonat. Calculatorul de pe biroul ei, scoate la intervale egale de timp un oftat jalnic, făcându-și simțită prezența atotstăpânitoare. O nouă țigară este aprinsă, și fumul plutește În Încăpere legănându-se În valuri subțiri. Antoniu tremură, un tremur nervos și necontrolat, născut din emoție și din furie. -Dumneata ai adus ieri, aceste două caiete și, pentru că avem obligația de-a nu respinge nimic fără să fie citit Înainte, am rupt din timpul dedicat editurii, ca să văd ce ,,capodoperă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
am venit să te chinuiesc, răspunse Honor. Era serioasă, dar în ochii ei licărea o lumină ironică. — Înțeleg, firește, că asta s-ar putea întâmpla fără voia ta, am spus. Știu că ai o fire de asasin. Mă cuprinsese un tremur și, pentru a-l stăpâni, am simțit nevoia să mă mișc. M-am dus până la fereastră, m-am întors și, când am privit-o din nou în față, n-am putut să nu zâmbesc. A zâmbit și ea. Apoi, speriați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
umplu nările cu mirosul pielii lustruite a pantofilor Îndesați În buzunarele textile, care atârnau pe interiorul ușii - Îmi ajungea oricare dintre aceste acțiuni inocente, și uneori, chiar simpla lor amintire, ca să simt furnicătura revelatoare de-a lungul șirei spinării, un tremur pe cât de delicios, pe-atât de evident, de la talpa pantofilor, fierbinte ca fierul Încins, până la firele de păr de pe gât, ridicați ca aceia ai periuței de dinți. — A fost excitant... Dora se uita la mine curioasă. Excitant? Da, poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să citesc un articol despre un tânăr italian numit Alfredo Binda, care avea toate șansele să devină cândva „un adevărat fenomen“ al ciclismului. Mi-a luat o săptămână, după mai multe după-amiezi petrecute În baie, să simt dintr-odată un tremur bolnăvicios și incotrolabil; un fel de crampă. Neatent, am țipat și m-am Înjurat singur. Tocmai Îmi Întinsesem cel mai important mușchi! Aveam nevoie de ajutor urgent! Din camera de zi maică-mea m-a Întrebat dacă am pățit ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Am traversat strada și am ajuns la o poartă destul de largă cât să treacă și o trăsură. Toamna trecută, Într-o seară l-am condus pe Otto până aici, după ce-l Învățasem cum să creeze, folosind doar clapele negre, acel tremur special, care face audiența să se Înfioare de plăcere. În umbra răcoroasă a porții, un băiat de aproximativ cinci-șase ani trăgea șuturi cu mingea Într-un perete. Aceasta zbura cu o bubuitură Învăluită În praf - și se rostogoli Înapoi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]