431 matches
-
cu arbori falnici, dealurile, apele și câmpiile. Ascultau vorbele lor urmărindu-le cu interes gândurile. Pe când pluteau ei așa în apropiere de mănăstiri ori locuri cu multă liniște, într-o seară au auzit înălțându-se către cer glasul subțire și tremurat precum un firicel de fum, al unui copil ce cânta o poezie, asemeni nunei rugăciuni; ,, Scară către Dumnezeu ,, scrisă de poetul Vasile Militaru. ,, Sufletul, sau însăși viața - freamătul misterios. Nu-i legat, în ce e trupul, nici de carene, nici
O POVESTE PENTRU CEI MARI SI PENTRU CEI MICI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379806_a_381135]
-
Corina Lucia Costea Publicat în: Ediția nr. 1981 din 03 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Ploaia a stat. Strâng într-o mână umbrela udă și în cealaltă un ghiveci cu trandafirași roșii. Pașii îmi devin șovăielnici...simt chiar un ușor tremurat în picioare, în tot corpul. Sper să nu leșin! În cimitirul de la marginea satului, unde am rugat șoferul să oprească pentru câteva clipe, ierburile zâmbesc obraznic peste trupurile părăsite, de vreme, de cei vii și nepăsători. Caut cu privirea, în
VIEŢI RISIPITE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379881_a_381210]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > PLÂNGE ORA, PLÂNGE CEASUL Autor: Florica Gomboș Publicat în: Ediția nr. 1654 din 12 iulie 2015 Toate Articolele Autorului PLÂNGE ORA, PLÂNGE CEASUL Plânge ora, plânge ceasul, în secunda tremurată. Nu știi? Înalță-te pe stâncă, să simți timpul în care ne-am rătăcit demult. Azi,e doar ecoul amintirii încremenit într-un bulgăre de viață ce se trece în tăcere, dinspre mai demult, spre tocmai când... plânge ora, plânge
PLÂNGE ORA, PLÂNGE CEASUL de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379946_a_381275]
-
de ceasornic încercând să spună ceva deja prea mult pentru oricare fericire jucată-n foaierul trezirii dinspre o undă nemăsurată-n pași nici măcar în gând coada iluziei încă nu se făcuse de cometă aveai chiar și orizontul tău imprecis mai tremurat poate obosit în colțuri sau rotunjimi tot era bine că te aflai încadrat geografic când pe-un cub când cine știe pe-o sferă după cum șovăielnic îți era prezentul venit să bată palma cu trecutul ai luat balamucul în brațe
LICENŢĂ PENTRU ZBOR INTERIOR de DANIEL MARIAN în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381873_a_383202]
-
chiar fiind, indiferentă. Cuvintele începeau să valseze în jur, iar timiditatea se topea între pumnii strânși la spate. Nu se uita la colegi. Încerca să privească spre același punct pe care îl fixa și profesoara și povestea, cu glas ușor tremurat, lecția. Nu reușea să termine paragraful, dar nici să obțină note mai mari de nota 8 la acea materie. Lipsa de afecțiune pe care i-o imprima acel pedagog o făcuse să îi displacă materia predată de acesta. Mira iubea
GIMNAZIU de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381980_a_383309]
-
Tot risipindu-mi tinerețea. Și m-am închis pe mine-n mine Și zâmbet platoșă mi-am pus, Să lupt cu ziua care vine Pășind în drumul spre apus... ¤¤¤¤ Sămânța iubirii Prin neguri de timp străbate spre mine, un glas tremurat înecat în suspine. Rostogolire nebună ca o pală de vânt, o umbră desculță fantomatic cuvânt Străbătând din neant a tăcerilor vale... Mă cheamă duios mă cheamă cu jale. - Ai iubire să-mi dai, ori un strop de alint? fericirea din
LĂSÂND IUBIREA SĂ CUVÂNTE... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379577_a_380906]
-
-n văzul tuturor, Aș bea și eu când inima mi-aș pune-o pe cântar În lin balans, să văd ce grele mi-s păcatele Sau cât de mult atârnă, -n taler, dorul călător. De albatroșii ar țipa cu glasul tremurat Și-ar sângera-n amurg cu lacrimile mării, Ca o corabie m-aș avânta în val curat, Să port comorile în infinitul inimii Și să le prind, apoi, pe crengile mirării. De tu mi-ai dărui lumina zâmbetului tău, Eu
ALEGERI de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379602_a_380931]
-
le deschise, iar PEGASSUL le plimbă Printr-un ținut de basme - a cerului grădină... PLEIADELE, cu SIRIUS și ORION, le schimbă Podoaba lor săracă cu alta de lumină. ABDELBARAN dansează prin jerbe de pucioasă Precum îi cântă LYRA cu voce tremurată. COROANA BOREALĂ, în voaluri de mireasă, Către PERSEU, în taină, privește-nfiorată. Dar GEMINI, văzându-i, se-aprind de gelozie, În timp ce URSA MICĂ stă tot nepăsătoare Lătrată cu turbare de CÂINII din stihie, Scăpați de zgarda lungă a STELEI reci POLARE
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
ce fac de mult, / Iarna viscolu-l ascult. (Revedere) Dar în restul anului? Problema morții lumii o dezleg. (Cărțile) Ce e poezia în opinia Domniei voastre? Ce e poezia? înger palid cu priviri curate,/ Voluptos joc cu icoane și cu glasuri tremurate,/ Strai de purpură și aur peste țărâna cea grea. (Epigonii) Mai scrieți poezii? La ce?... Oare totul nu e nebunie? (Mortua est!) Sunteți marele nostru poet național, se știe. Dacă ați continua să compuneți versuri ați putea dobândi o faimă
INTERVIU CU MIHAI EMINESCU de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374561_a_375890]
-
trupul de vioară, Buzele ei roșii te poartă în visul: Jarului aprins de Lună în fiecare seară... Atingeri de petale pe buzele flămânde Inspirând din respirații pe furiș furate, Trupurile lihnite de dor îs tremurânde În tantrica iubire prin șoapte tremurate... Frumoasa Păcătoasă, rebelă-i ca vântul, Sărutul îi este taina izvoarelor adânci... Morgană care îți răpește gândul, În călimare albastre te face să te- arunci... Este rugăciunea vie din fiecare seară, Ce pâlpâie prin umbrele din a sa odăiță, Lumină
FRUMOASA PĂCĂTOASĂ de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371318_a_372647]
-
trupul de vioară, Buzele ei roșii te poartă în visul: Jarului aprins de Lună în fiecare seară... Atingeri de petale pe buzele flămânde Inspirând din respirații pe furiș furate, Trupurile lihnite de dor îs tremurânde În tantrica iubire prin șoapte tremurate... Frumoasa Păcătoasă, rebelă-i ca vântul, Sărutul îi este taina izvoarelor adânci... Morgană care îți răpește gândul, În călimare albastre te face să te- arunci... Este rugăciunea vie din fiecare seară, Ce pâlpâie prin umbrele din a sa odăiță, Lumină
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
până la umeri, trupul de vioară,Buzele ei roșii te poartă în visul:Jarului aprins de Lună în fiecare seară...Atingeri de petale pe buzele flămândeInspirând din respirații pe furiș furate,Trupurile lihnite de dor îs tremurândeîn tantrica iubire prin șoapte tremurate...Frumoasa Păcătoasă, rebelă-i ca vântul,Sărutul îi este taina izvoarelor adânci...Morgană care îți răpește gândul,În călimare albastre te face să te- arunci...Este rugăciunea vie din fiecare seară,Ce pâlpâie prin umbrele din a sa odăiță,Lumină
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
Autorului O văd în fiecare zi, în zori, cu pasul sprinten, plin de gingășie, trecând prin parcul plin de flori, copil la chip, fără copilărie. Pășește-n sala cu ferestre luminate când alți copii încă mai dorm, mișcările-arcuite, prelungi sau tremurate, le poate repeta la nesfârșit și-n somn, iar fiecare gest, e-o altă învățare, prilej de renunțări și îndelungă trudă, dar pare că, oricum, altă plăcere n-are chiar dacă viața ei devine, astfel, crudă. Plutește parcă-n aer, cu
MICUŢA BALERINĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373824_a_375153]
-
Acasa > Poezie > Imagini > LACRIMI DE MAMĂ Autor: Daniel Dac Publicat în: Ediția nr. 2092 din 22 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Pe prispa vechii case Tu maică îndurerată, La piept o haină strângi, Cu mâna tremurată. Plecat-am toți prin lume Și nimeni n-a rămas, Să-ți mângâie durerea, Din ultimul tău ceas. Pe umeri anii-ți curg Prin plete de zăpadă Și speri la primăveri, Ce n-au să te mai vadă. În depărtări
LACRIMI DE MAMĂ de DANIEL DAC în ediţia nr. 2092 din 22 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344837_a_346166]
-
serviciu“. - Bună ziua! Vreau să vorbesc cu domnul director. - Nu zău! Chiar cu directorul? Ce dorești, de fapt? Elevul de serviciu se simțea, o persoană foarte însemnată și-l privea de sus. - Care-i problema ta? Ioan derutat, explică cu glasul tremurat: - Am participat ieri la examen și, pentru a mă întoarce acasă îmi sunt necesare actele, o adeverință, ceva să am pe drum. - Așa da, numai că domnul director nu-i în școală. Poate te ajută domnul subdirector. Hai să te
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
viu în temnița tăcerii” ; „Înfășurată în toamne și amurguri” ; „Înșelătoarea pâine a zeilor” ; „Iubirea-n pietre zăvorâtă” ; „Marele strigăt”; „bezna m-a cuprins cu brațele-amândouă”; „o coasă a trecut ca un gând”; „pe crucea destinului”; „și mai căzu un cuvânt tremurat”... acestea fiind câteva din cele 239 de poeme cuprinse în volumul „Două lacrimi de cer”. Iubirea, tristețea, resemnarea, zborul, visul, dorul , viața răsărind „timid” dintre ruine... toate și-au făcut loc în versurile poetei Valentina Becart a cărei lirică este
BIANCA MARCOVICI CRONICĂ LITERARĂ LA VOLUMUL VALENTINEI BECART DOUĂ LACRIMI DE CER , EDITURA ALFA, IAŞI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346840_a_348169]
-
transmitea că a ajuns cu bine și nu a uitat de ea. Nu se aștepta la un răspuns ... dar peste 2 săptămâni a găsit în cutia poștală un plic mic pe care adresa era scrisă cu litere destul de mici și tremurate, cea ce l-a determinat să creadă că vine de la cineva care din atare motive l-a scris în grabă. La deschis repede și s-a uitat mai întâi la final să vadă cine semneaza.Prin scrisul precipitat și nervos
DESTIN DE FEMEIE.OANA CORESPONDENTA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345161_a_346490]
-
șut ! spuse Mioara. - Atunci îi bai, continuă vecina. Fu explozie la mină, m-a sunat frate-miu acușica vreo zece minute, știi, el lucrează la suprafață. Mioara încremeni. Stropi mari de sudoare îi apărură pe frunte și spuse cu glas tremurat, sugrumat de emoție: - Vin acu’, stai să trag ceva pe mine. ************* Jos în stradă Paveluș rânji obraznic. Scoase un carnețel unsuros din buzunarul pantalonului, îl deschise și citi pentru sine: - Orele opt Mioara, asta fu deja, Lenuța la orele zece
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A ȘASEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377965_a_379294]
-
Acasa > Stihuri > Semne > LEGENDA SALCIEI Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1437 din 07 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Demult, pe malul unui râu, Ascunsă-n trestii tremurate, Fecioara goală pân` la brâu, În ape calde și curate Își spală părul galben grâu. Era mlădie și frumoasă Toată un zâmbet și cânta Ca ciocârlia, dar sfioasă De taina ce în piept purta, Ascunsă celor de acasă. Clătind cosița
LEGENDA SALCIEI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376759_a_378088]
-
nu! Atala, par M. le Vicomte de Chateaubriand! Ia te uita, o carte din 1857, de unde o ai? Îi simțeam răsuflarea caldă într-o ureche și o șuvița de păr îmi gâdilă obrazul. Din bibliotecă tatei, îi spusesem cu glas tremurat. O puteți vizită... O poti vizită, mă corectase ea. Doar ne-am împrietenit. Dar aș prefera o ieșire, mi-ar prinde bine, ah, putin aer proaspăt e tot ce aș dori! Te-ai supără dacă ți-aș râpi puțin din
TANTE AURORE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372782_a_374111]
-
să fie - Cum spuneam mai înainte - Pentru ea, o poezie . Fără ritm, fără măsură, Cum noi o știm din vremuri vechi De-ti scrântește limba-n gură Și îți tropae-n urechi. I-am citit strâmbând din buze Și cu gesturi tremurate Ce voiau să o amuze, De râdea căzând pe spate. Doar cu-aceste fantezii Puerile si-ndraznete Care-ncanta pe copii Reuși să o învețe. Și dacă greul a trecut, Stiti, desigur, ca Maria M-a -ntrebat de la-nceput: Ce
POEZIA de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379633_a_380962]
-
-n văzul tuturor, Aș bea și eu când inima mi-aș pune-o pe cântar În lin balans, să văd ce grele mi-s păcatele Sau cât de mult atârnă, -n taler, dorul călător. De albatroșii ar țipa cu glasul tremurat Și-ar sângera-n amurg cu lacrimile mării, Ca o corabie m-aș avânta în val curat, Să port comorile în infinitul inimii Și să le prind, apoi, pe crengile mirării. De tu mi-ai dărui lumina zâmbetului tău, Eu
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
acolo sus, pe Dâlmă, prin covorul adormitor de cimbrișor și colilii, am ascuns fiecare din noi câte o fărâmă din copilărie. Poate că tocmai de aceea acum, în toamna vieții, lăcrimatul nostru suflet mai picură din când în când pe tremurata-i geană, o boabă de aducere aminte pentru locul în care cândva, demult, am trăit un timp îndulcit și norocos al vieții noastre. Și poate că tocmai de aceea, în taina unui gând ascuns și curat mulți dintre noi și-
PIERDUTA LUME de MIRCEA DORIN ISTRATE în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374745_a_376074]
-
adăugat noi frumuseți la cele mai frumoase poezii ale sale și pe care cu generozitatea binecunoscută vi le dăruiește odată cu inima și sufletul lui. Eu, simțitorul muritor, măruntul acestei lumi, trăitor vremelnic a unei clipe din veșnicie, în lăcrimarea unei tremurate pleoape și-n taina unui sincer gând, mă rog smerit la Măritul, să-l țină pe Mugural Pușcaș mult timp viu în cuibarul poeziei, pentru ca el să ne poată dărui încă multe poezii ce să ne bucure inima și sufletul
ALE TALE VERSURI TOATE de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374192_a_375521]
-
2306 din 24 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului De zile-ntregi își perie cosița, regina în oglinda fermecată, privește lung și-o roagă înc-odată - Știi cine mi-a răpit mironosița ? Răspunsu-i doar o simplă tulburare de ape, spus cu voce tremurată: - Nicicând nu vei afla pe mândra fată de stăruiești cu-o astfel de-ntrebare ! Zăpadă-Albă, mândra ta copilă, pierdută-i pe vecie de când Zmeul, o ispiti, țesându-i curcubeul ca nadă. Și-a răpit-o fără milă. O ține în
POVESTE DE DEMULT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377712_a_379041]