283 matches
-
acoperi fața cu o pernă și-l împușcă de două ori în cap de aproape. Pocnetele răsunară înăbușit. Zbieretele lui Audrey se auziră ca vaierul prelung al unei sirene. Buzz coborî din pat și o strânse în brațe, înăbușindu-i tremuratul în propriile lui spasme. Îi șopti: — Du-te în baie, nu aprinde lumina și ține capul jos. A venit pentru Mickey, iar dacă mai e vreunul afară, vine și ăla. Stai dracului jos și stai dracului calmă! Audrey se retrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
amintire, alții, cu un drapelaș cu coroana regală. — Trebuie să fi fost un spectacol cutremurător pentru tine, am murmurat. — Am fost incapabilă să rostesc discursul pe care-l pregătisem. Am izbucnit în plâns, nu mai aveam glas, ci doar un tremurat înăbușit de durere și de fericire. În jurul meu se strânsese România de altădată, bună, fierbinte, familiară, avidă de cunoștințe, însetată de artă. Ioana vorbea cu ochii în lacrimi. Ascultând-o, retră iam sfâșiată încrâncenarea cu care de atâția ani ne
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
După așezarea în bănci și întocmirea catalogului, a venit din nou "Don' petagog Pavelescu", care ne-a spus: ― Fiți atenți, că strig catalogul și vă dau numere de ordine... Notați-le în maculatoare! Și, după ce-și drese glasul, tușind tremurat, de câteva ori, începu: ― Alexandrescu Virgil, Nr. 1; Antonescu Gheorghe, Nr. 2; Apostolescu Vasile, Nr. 3; Ben Jules, Nr. 4; Botez Nicolae, Nr. 5! Le făcui cu cotul colegilor de bancă: ― Auziți, mă... ați venit la rînd! ― De, păcat că
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
spre o fântână sau ce ți se ivește în față, apoi să te arunci într-o parte... Veselia lui este forțată. De fapt, nu se simte deloc bine. N-a băut nimic toată ziua și simte că-l va apuca tremuratul. Concentrându-se asupra lui Vesey, închide ochii un moment. Când îi deschide, petrecerea, fiecare centimentru din ea, este colorată în roz și presărată cu insecte cenușii. — Foarte interesant, bătrâne, zice Vesey bătându-l pe maior pe spate, datoria noastră este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
amintire, alții, cu un drapelaș cu coroana regală. — Trebuie să fi fost un spectacol cutremurător pentru tine, am murmurat. — Am fost incapabilă să rostesc discursul pe care-l pregătisem. Am izbucnit în plâns, nu mai aveam glas, ci doar un tremurat înăbușit de durere și de fericire. În jurul meu se strânsese România de altădată, bună, fierbinte, familiară, avidă de cunoștințe, însetată de artă. Ioana vorbea cu ochii în lacrimi. Ascultând-o, retră iam sfâșiată încrâncenarea cu care de atâția ani ne
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
nu poate fi pusă la îndoială. Însă trupul îi trăda boala. Atunci când a arătat cu degetul spre mine, spunându-mi că sunt rea, mâna îi tremura, făcând-o să arate ca și cum era pregătită să mă lovească. Încerca să-și stăpânească tremuratul, dar până la urmă, a căzut pe spate și nu s-a mai putut ridica în capul oaselor fără ajutorul eunucilor ei. Asta nu a împiedicat-o să mă înjure: „Inculto!“, mi-a strigat. Nu am înțeles de ce a ales acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să-l prindă din urmă creditorii de la bănci și în special cei de FMI. Văzându-l atât de speriat Dumnezeu îl întreabă blând: „Cine ești muritorule și de ce ai venit aici”. Omul s-a opintit puțin ca să se oprească din tremurat și a cuvântat cam cu spaimă: „Doamne eu sunt român și am venit aici ca să-mi spui când vom trăi și noi românii, dacă nu bine, măcar omenește”. Dumnezeu a căzut adânc pe gânduri, și demult trecuse cele trei secunde
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
opream ca în copilărie, privind îndelung, doar doar voi fi zărind-o.... Și parcă o zăream, cu bățul nelipsit care era ca și crescut de mâna ei, cum bate cu palma în sticla oglinzii, rotindu-și haotic privirile golite, întreabând tremurat, dar puternic: -Cine-i?...Cine-i acolo?..I- aș fi răspuns acum: -Sunt eu...cea mică, însă știam că glasul meu nu mai poate răzbate până la dânsa. Din ochii goi ai oarbei se prelingeau prin labirintul ridurilor șuvoaie de lacrimi și
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
puse o mână pe umăr. ― Să sperăm că vei avea, scumpo. 11 ― O să fie bine. Maria mă strânse de mână. ― Așa e, spuse tata, care mă ținea de cealaltă mână. Se va termina totul curând. Nu mă puteam opri din tremurat. O asistentă mă conduse Într-o Încăpere din spital, Întrebându-mă de ce păream atât de speriată. Nu m am obosit Însă să-i explic. M-am așezat cuminte În poziția indicată de ea, sperând că Într-adevăr totul va fi
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
am exclamat fără să-mi pese de privirile ciudate care-mi erau adresate. M-am ridicat de pe scaun, apoi mi-am dat seama că era o prostie și m-am așezat la loc. Transpirasem și nu mă puteam opri din tremurat. Obrajii și fruntea Îmi ardeau ca la o febră puternică În timp ce mi dădeam seama. Eu eram acea fată pe care o invidiasem. Acea fată pe care nu putuse să și-o scoată din minte. Acea fată pe care o desenase
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
în New York, își urma cursul și fără mine. Ce altceva se mai întâmplase de care eu nu aveam habar? Am ascultat ritmul acela nebunesc, plin de energie și pe când melodia se apropia de final, am încercat să mă opresc din tremurat, să mă adun ca să pot vorbi. Dar nu! Mai urma o strofă. Domnul Plant o luase din nou din loc, urlând și cârâind și promițând amor pasional în stânga, în dreapta și în mijloc. După care a urmat un solo frenetic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
judo, trântindu-l pe inspector la podea. Tocmai era gata să repete procedura și cu cei doi agenți, când Wilt se repezi în fața lor. — Aici sunt, draga mea, zise el. Eva își opri avântul. O clipă fu străbătută de un tremurat și, văzută din perspectiva inspectorului Flint, dădu impresia că se topește. — O, Henry, exclamă ea, ce ți-au făcut?! Ce ți-au făcut?! — Absolut nimic, draga mea, îi zise Henry. Dar acum îmbracă-te. Mergem acasă. Eva se uită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Bietul tata: nădăjduia din toată inima că exagerează atunci când spunea ce spunea despre Rus... Și despre Ucrainean... TRĂIASCĂ GUTENBERG! Stau În calidor. În calidorul casei. Stau În calidorul casei noastre din Mana. Stau În calidor și tremur. Tremur acum, pentru tremuratul de atunci: nu-l mai țin minte, dar mi-l-am-Însușit-ca-la-școală; a devenit al meu, direct. Stau În calidor și tremur - la urma urmei, de ce n-ar avea dreptul să fie considerate memorie și lucrurile, evenimentele la care, totuși, am fost martor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de ger, nu de altceva) și mă iau după mama. Jos, În curte. E atâta omenire În curte, Încât, de capetele lumii, nu pot vedea vârful Pomului. Mă Întorc la locul meu, pe calidor. Cânt aici. Colind de-aici. Colind, tremurat, din calidor, cu ochii la bradul Înalt cât școala (adus de depaaarte, de la munte, unde el e mare-n grad - sau: mare-n brad), la Pomul ’podobit, sticlind din toate globurile puse, sus, de tata, din toate stelele, puse ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
își strâng cu putere în brațe femeile. Însă ele tot izbucnesc în plâns. Bărbatul ne-a condus într-un birou luminos. Traducătorul ne aștepta acolo. Se terminase. Tata a luptat formidabil. A folosit și pauzele, exact unde trebuia, ca și tremuratul. Tremuratul mâinilor provoacă milă. Ceilalți se gândesc: „Omul are probleme. N-ar fi bine să-i creez eu unele în plus.” Tatei nu-i era greu să le provoace altora milă. O făcea într-un fel neobișnuit. „Mândria și slăbiciunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
strâng cu putere în brațe femeile. Însă ele tot izbucnesc în plâns. Bărbatul ne-a condus într-un birou luminos. Traducătorul ne aștepta acolo. Se terminase. Tata a luptat formidabil. A folosit și pauzele, exact unde trebuia, ca și tremuratul. Tremuratul mâinilor provoacă milă. Ceilalți se gândesc: „Omul are probleme. N-ar fi bine să-i creez eu unele în plus.” Tatei nu-i era greu să le provoace altora milă. O făcea într-un fel neobișnuit. „Mândria și slăbiciunea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
am deschis ochii dimineața, m-am simțit încordat și abătut, căci, pe lângă notele la examene, mă mai aștepta și căutarea unui nou adăpost. Îmi tremurau mâinile și transpiram. Fir-ar să fie, tare aș vrea să știu de unde îmi vin tremuratul și transpiratul ăsta, căci la noi în familie n-a fost nimeni care să sufere de așa ceva, se știe doar că țăranii au nervii tari. Când îi lasă nervii, atunci fac scandal ori încep să se uite mai des în fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
omu’ de care-ai nevoie. Îți țin spatele orice-ar fi. M-am uitat la el - Înalt și confuz, tremurînd tot - fărĂ să spun nimic. — Auzi, Harry? Nu vrei să-mi dai măcar o băutură? Nu vreau să m-apuce tremuratul. I-am dat una și pe urmă ne-am așezat și am așteptat să se Întunece. Era un apus frumos și bătea o briză ușoară, plăcută, și cînd soarele aproape că dispăruse am pornit motorul și am luat-o Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
să-mi dau seama fărĂ probleme unde eram. Stinsesem toate luminile. — Ce tre’ să facem, Harry? mă-ntreabă Eddy. Iar Îl apucase frica. — Tu ce crezi? — Nu știu. M-ai făcut să mă Îngrijorez. Mai avea puțin și-l apuca tremuratul, și cînd s-a apropiat de mine i-am simțit respirația de șoricar. — CÎt e ceasu’? — MĂ duc jos să văd. CÎnd s-a-ntors mi-a spus că-i nouă și jumătate. — Ți-e foame? — Nu. Harry, știi că În momente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
m-acoperi. Nu se poate să nu fi văzut toată băutura aia. Ce facem? — Willie-i de treabă. O să zică-n oraș că sîntem aici. Și pescarii Ăia n-o să ne facă probleme. Ce le pasă lor de noi? Îl apucase tremuratul, așa că se așeză pe scaunul de la timonă, strîngîndu-și brațul drept Între coapse. Îi tremurau genunchii și, odată cu tremuratul, simțea cum i se freacă unu de altul oasele din partea de sus a brațului. Își desfăcu genunchii, scoase brațul și-l lăsĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
zică-n oraș că sîntem aici. Și pescarii Ăia n-o să ne facă probleme. Ce le pasă lor de noi? Îl apucase tremuratul, așa că se așeză pe scaunul de la timonă, strîngîndu-și brațul drept Între coapse. Îi tremurau genunchii și, odată cu tremuratul, simțea cum i se freacă unu de altul oasele din partea de sus a brațului. Își desfăcu genunchii, scoase brațul și-l lăsĂ să atîrne. Așa stătea, cu brațul atîrnînd pe lîngă el, cînd se-ntoarse barca de mai devreme. BĂrbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
nici un sunet, doar căsca din când în când botul negru. Ți-a venit imediat după asta autobuzul și, în înghesuială, era să ți se facă rău. Cred și eu, tu doar mi-ai povestit - și pe mine m-a apucat tremuratul, îți iau mâna și-ți privesc inelul cu peruzea, îmi place să mă port frumos cu tine, cu altele sânt imposibil. Te ridici și scoți din poșetă un pachet auriu de cafea în care zuruie boabele. Cafea austriacă, unii spun
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Și chiar pe madam Ioaniu a scăpat-o gura și mi-a spus cum s-a dus în audiență, când a vrut să-l dea pe Tudor afară dân școală. Și-așa se face că l-a păstrat. Da de tremurat tot a tremurat ele v o câțiva ani să nu-și ia ăia vorba îndărăt și să-l scoată iar afar’ dân școală. Măcar că Tudor era tobă de carte și ambițios, că, dacă-i punea o notă mai mică, plângea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
copil?... dar, fiindcă răspunsurile întârziau să apară, doamna s-a apropiat de ghemotocul ce începuse să tremure. O atinse ușor pe umăr, apoi apăsă mâna mai tare, încercând să îi cuprindă umărul mititel în căușul palmei. Gestul acesta oprise brusc tremuratul și fetița ridică fața roșie de plâns. Ochii priveau un pic speriați, buzele tremurau ușor. Învățătoarea o prinse de mână și încercă să o scoată din ascunzătoare. Fetița nu s-a opus. A simțit că nu i se va întâmpla
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
de ani de capodopere pictate în cinci secunde. Cine a făcut toate chestiile astea? Deci uită-te și tu! De cât timp ține chestia asta? Eu unde-am fost toată viața mea? Trecură câteva minute până când Karin se opri din tremurat. Odată, în urmă cu opt ani, îi crăpase buza cu un dos de palmă pentru că-l făcuse „cretin neserios“. Acum ar putea să-i facă rău de-adevăratelea fără ca măcar să-și dea seama. O să rămână blocat aici pentru totdeauna, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]