184 matches
-
Ei, zise Betty dubitativ, am putea să intrăm Într-o cafenea sau ceva de genul ăsta. — Nici Într-o cafenea nu mă simt În stare să intru, spuse Viv. N-am putea sta jos undeva? Doar cinci minute? Vocea Îi trepida, amenințînd să se frîngă. — Bine, zise Betty, conducînd-o pe o stradă laterală. După cîțiva pași, se treziră Într-o zonă rezidențială cu piațete și intrară Într-o grădină. Era genul acela de loc În care n-ai fi avut acces
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
curînd, Într-o explozie ultimă de scîntei, pereții tremurară și se prăbușiră. Pompierii alergau dintr-un loc În altul. Apa curgea murdară peste pavaj sau se ridica asemeni unui abur gros de acid. La un moment dat, pămîntul urui și trepidă, probabil din cauza unor bombe care cădeau În vecinătate; dar efectul exploziei era ca și cum locul ar fi fost străpuns de un vătrai uriaș; focul mai lumină vreo cincisprezece minute, apoi Începu să se stingă. Unul dintre motoare fusese oprit și furtunele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
același nume ca și mine, își zise el cu o scurtă tresărire. Dacă în tribul său o fi obiceiul să se adauge și un nomen la prenomen, mă întreb dacă nu cumva ceilalți aborigeni îl strigă așa: Albert! Albert! Albert!... Trepidă, încântat de presupusa coincidență. Tresări ca o trestie trezită de zefirul zorilor care adie ușor printre tremurătoarele stufărișuri, dezmeticindu-se treptat la chemările repetate ale doamnei: Albert! Albert! Albert!... Albert, de câte ori să te anunț că micul dejun se răcește de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
tot mai mult un solid meterez de furnici, de pureci-săritori și de sclipitoare tăișuri. Acest meterez, masiv ca un fronton de fortăreață, se deplasa cu totul spre tribuna de onoare și cu cât distanța se micșora, solul dedesubt începu să trepideze, tot mai tare și mai tare, la fel ca podina de gheață a unui fluviu ferecat de ger, care e asaltat de presiunea apelor de primăvară. Impresia acestei înaintări în monolit asupra privitorilor era cutremurătoare, chiar dacă se știa că totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
grupului nostru. Suzy și cu mine întîrziam: ea mă ajuta să-mi desmorțesc picioarele și să-mi reamintesc cum poți frâna o alunecare prea vertiginoasă, plugul, o oprire, cristiana, echilibrul în viteză mare, flexiunea genunchilor, corpul înainte, căderea fără pericol... Trepida de nerăbdare, îmi dădea târcoale stârnind pulberea fină a zăpezii, cu chipul îmbujorat, cu privirea strălucind, stăpânită de o bucurie apropiată de violență, strigîndu-mi, din când în când, "aoleo, Victoraș... fricos mai ești... până faci tu o cristiană ne-apucă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și (ceea ce stârni în mine o mare veselie) cu certitudinea că învățasem totuși ceva, înainte, brav soldat!..." Căzui de cel puțin trei ori până ce reînvățai fiecare figură, pe care, știind-o în teorie, o uitam îndată ce schiurile începeau să-mi trepideze sub tălpi. Dar unde dispăruse Suzy? Între timp pârtia începuse să se populeze de noi schiori și observai că nu eram singurul care cădea. Mă urcai într-un scaun și revenii sus. Abia urcând îmi dădui seama că pârtia era
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
la seminar, mă simțeam jignit, iritat. I-aș fi strâns de pe stradă, prietenește, ca la o partidă de fotbal. Mai încercau o dată, la examene. Se regrupau în amfiteatru, cu hainele zburlite, privindu-mă intens și foșnind din cărți și fițuici. Trepidau din pantofii lor clonați. Alianțele se formau pe loc, rânduri întregi căutau să mă supună, în grup, mișelește. Fetele se uitau fix, cu cârligele de rimel în colțul ochilor; băieții, mai puțini și mai prudenți, mă urmăreau pe sub sprâncene sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe prietenul Paul, colegul meu de grupă, să-i scrie o scrisoare (ea a ajuns, mai târziu, la Securitate). Învățasem la „Comparată“ cât de devastatoare pot fi efectele unei epistole aranjate; profesoara, o mamaie nebună, cu ochelarii săriți de pe nas, trepida de nervi când venea vorba de Stendhal sau Laclos. Tovarășă Popescu“, zicea scrisoarea, sunteți somată să vă prezentați de urgență la sediul Biroului de Partid de sector, pentru a vă ridica Diploma de membru, precum și un buchet de garoafe, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu-o inspecție pe cap). În plus, câteva din pramatiile gălăgioase îmi puneau întrebări-încuietoare, luate de prin Hristea și Ciompec, la care trebuia să caut răspunsul acasă și să-l aduc data viitoare. Cu fiecare ocazie când mă încurcam, clasa trepida de fericire. Se zâmbea feroce, cum numai copiii se pricep s-o facă. Răfuielile continuau dimineață după dimineață, ei pregătind capcanele și mustăcind în germană, eu inventând teme grele (gen: „Caragiale - jocuri cu mai multe strategii“) și confiscându-le CD-playerele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
țigănci. De fapt, literatura nu merita foarte multe (iar dacă totuși o făcea, nimeni nu trebuia să afle de ce). În fiecare vară, studenții apăreau transfigurați la examenul de licență, fericiți că s-au regăsit în vreo carte sau vreun autor. Trepidau, îi vedeai luminoși, ca niște sectanți. După patru ani în care încercam să le scoatem gărgăunii din cap, ei tot erau convinși că prin paginile cărților se mișcă realitatea, clară și de necontestat. Asta făcea literatura din ei, niște sclavi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
piper și sare, râșnite dintr-un butoiaș furat de la bunica Aneta. Sucul îl cumpăram de la „Alimentara“, la sticlă de jumate, capsulată ca berea. Rămâneau dinți de rugină pe gâtul ciobit, îi simțeai pe vârful limbii. Pe ecran, fetele continuau să trepideze. Nu mai mergea ca pe vremea noastră, când mișcai o dată din picior la stânga, o dată la dreapta, și gata dansul. Nu se mai arunca cu confetti, nu mai țâșneau nori de-azot lichid de sub scenă, ca la „Multi-Stereo“, „Disco-Stop“ sau Casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
istoric, mergând în trecut și lăsând în cine știe ce biserică sau criptă dintr-o epocă îndepărtată cutiuța neuro-digitală? Ia zi, amice? Cine-i cel mai tare, șeful Economiștilor Minții?“ Dintre firele țesăturii, buzele au început să se miște. Apoi scaunul să trepideze ușor, cu tot cu prizonier. Dar nu de spaimă. În loc să implore iertare, scriitorul a mârâit prin fanta sacului: „Vă agitați de pomană! Degeaba ați descoperit toată schema! Sunteți doi fraieri, doi amărâți. Mi-e o milă de voi...“ Mihnea a dat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dispărut. La fel ca romanul lui.“ Scaunul a început să se miște ritmic, cu tot cu sac. „N-am putea să...“ „S-a stins din viață.“, am continuat, ignorându-l. „A plecat dintre cei vii. Vezi câte resurse are limba română?“ Prizonierul trepida. Aproape m-am lipit de el, făcând zgomot, să știe. „Prietene...“, a încercat scriitorul să sară, smucind scaunul cu ultimele puteri. „După cum ai spus, prietenia nu există, e-o stare, o senzație. Iar, de stările neplăcute, care ne sâcâie sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
În România și În românește, unde tânărul autor se exprimă printr-o „logică directă”, adică, atunci când este, de exemplu, „nemulțumit de istoria sau de destinul României”, trebuie luate ca atare. Ca și Eliade și alți câțiva În epocă, tineri genialoizi trepidând de o anume hystérie creatoare, avizi de a arde etapele proprii și vrând să târască după ei „și Națiunea!”, furioși ca niște „școleri” precoce pe dirigintele sau pe profesorul lor „preferat” - „profesorul”, În acest caz, autoritatea vizibilă și imediată fiind
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
aia. Nu-i așa că te inspiră? Nouă ne spui? Cu vederea aia spre munți, în vale pîrîul și la dreapta turnul bisericii. Te prinde așa, o moleșeală, o pace sufletească! Ierți pe toată lumea... Atunci te-a apucat scrisul? Nu. Atunci trepidam. Eram electrizat și am rămas așa două zile. Ca un somnambul care face și nu știe ce face. Adică... iartă-l Doamne că nu știe ce face... Lasă-l în pace, ironiile tale nu-și au locul, se zborșește un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
îmboldit repede s-o pornească prin iarbă, și m-a urmat o scurtă distanță peste stânci, până când ne-am putut așeza pe o creastă însorită, cu vederea spre mare. Apa își schimbase culoarea, era acum de un azuriu-sur, palid, licăritor, trepidând în mișcări ușoare. Ce zăpușeală! James, nu te superi că trebuie să te duci la hotel, se numește hotelul Raven, și are o priveliște minunată asupra golfului care ți-a plăcut. Și poți merge cu mașina pe drumul de coastă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Năstrușnica vreme englezească, după ce îmbrăcase masca unei acceptabile imitații de iunie, hotărâse acum să joace rolul lunii martie. Dinspre mare bătea un vânt rece care aducea ploaia în rafale dezordonate, agresive, asemenea unor pietricele zvârlite în geamurile din spate. Casa trepida toată de zgomote stranii, de încordări și scârțâieli, iar perdeaua de mărgele răpăia la intervale neregulate în clincăneli nervoase, sacadate. Mi-am căutat jerseul irlandez și, în cele din urmă, l-am găsit prin păturile și pernele ce continuau să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
organici, psihici, sociali, pedagogici, metodologici etc.) și reclamă de la cadrele medicale și de la psihopedagogi defectologi, ca și din partea familiei, multă preocupare pentru a cultiva și oferi relații armonioase cu ambianța, pentru a înlătura influențele nocive ale civilizației contemporane (viteza, ritmul trepidat de viață, schimbările rapide ale modului de mediu), ale unor boli, factori traumatici. În „Psihologia debilului mintal” M. Roșca conchide că: . Se pare că o metodică bine pusă la punct pentru examinarea debilului mintal, a copilului preșcolar nu a fost
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
un dar, pentru data viitoare îți rezerv o mică delectare, cu priveliștea și istoria unor locuri pe unde, pe vremea când noi colindam coclaurile, nu am ajuns. Și ce locuri! Pe curând, dragă prietene. XIX Din scrisoarea ta se simte trepidând curiozitatea... Adică cum? Mai sunt locuri pe care nu le-am colindat? Mai sunt, iubite prieten, și încă multe, dar eu îți voi prezenta doar trei, pe care am reușit să le văd și să le pipăi...Să încercăm a
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
ca sonoritate soloă cu vioara Guarnieri a lui Paganini, așa cum a fost descrisă de martorii epocii. Puneți-vă un sistem 5.1 decent în cameră, reglați cu atenție egalizatorul de frecvențe și lăsați sunetul să vă înconjoare! Dacă nu vă trepidează pieptul, dacă tălpile nu se desprind singure de pe podea, dacă mâinile rămân inerte pe spătarul canapelei, dacă mintea zace îmbâcsită sub asaltul muzical dat cu grandoare nebună, atunci e cazul să vă faceți un control medical - pesemne ați murit și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
diferența dintre mediul dens, încărcat de repere, al societății poloneze și golul sfâșietor cu care România se înfățișează la ora întâlnirii forțate cu comunismul". Este ca și cum am vorbi de "golul sfâșietor" de pe drumurile de țară din România, visând la șoselele trepidând de automobile din vestul și centrul Europei industriale, doar de dragul vituperării, fiindcă nici unui om cât de cât informat nu-i scapă faptul că deosebirile țin de sociologie, politologie, antropologie, nu de calități psihice intrinseci și cu atât mai puțin de
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
mine după masa de prânz. Vom lua ceaiul împreună." Și silueta lungă a supraveghetoarei șefe, suplă în pofida vârstei, se depărtă în unduiri de mătase neagră și cenușie. Gabriela ieși ultima, după ce-și îndeplinise, distrată, dar până la capăt, misiunea. Clădirea trepida de sus până jos: libere în sfârșit să dispună de timpul lor, elevele profitau după pofta inimii. Era clipa cea mai plăcută a zilei: prânzul venea abia peste o oră, duminica își ținea încă toate făgăduielile. Traversă coridorul și întârzie
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
din Balta Brăilei, de la Cojocaru, soldatul acela bavarez, candid ca o fecioară, care-mi povestea cu lux de amănunte tragedia trăită, cum senegalezii, târându-se noaptea cu cuțitul În dinți, le spintecau beregățile. Și oamenii nu s-au cumințit. Pământul trepidează și acum de pregătirile unui nou război, poate mai mare, mai Înfricoșător. Cotim pe șosea la dreapta. Locul e plin Încă de nebunia războiului. E greu să descoperi un metru pătrat nerăscolit de obuze. Vegetația e slabă, timid dezvoltată și
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
deasupra mesei. Ochii ei rătăciră afară, pe fereastră; era frig și fațadele magazinelor de pe Main Street cufundate în întuneric, semaforul legănându-se cu un galben intermitent deasupra intersecției pustii. Eram amândoi mai puțin severi. Devenisem mai simpli, ancorați, nimic nu trepida și nu ne panica aici, eram între noi doi, dorind să fim tandri unul cu celălalt. - La început omul ia o băutură, apoi băutura ia o băutură, apoi băutura ia omul, murmură ea. Am zâmbit în semn de scuză. A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
vodcă apărută pe biroul meu pe parcursul convorbirii cu Clayton, băiatul care vroia să fie Patrick Bateman. După ce am devenit foarte încet conștient că nu mai dormeam ochii mi-au rămas închiși și am simțit o greutate pe piept. Încă mai trepidam de pe urma unui vis în care ciorile se transformau în pescăruși. - Tată? Un ecou. Nu-mi puteam deschide ochii. Dacă i-aș fi deschis, l-aș fi văzut pe Robby apărând în contre-jour în cadrul ușii, având în fundal lumina pâlpâitoare a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]