192 matches
-
muri, adormi somnul ultim. Avionul se apleca spre stânga, scaunele vibrară. Un frison de alarmă trecu prin pântecul metalic, stewardesa se afla în fața sa, să-l servească, goală, sub rochia lungă de voal. Tava de argint din mâinile ei lungi trepida, ca și carcasa avionului. Se aplecase, totuși, spre el, îi întinse sânii sticloși, cu bobul bec din mijloc. Ochi mari mari și goi, în care nu se putea citi nimic, nimic, dar buzele vibrau peste dinții mărunți, ascuțiți. Șoptea ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-și triumful, sfidând Ciclopul care le spionase sufletele și mintea și sexul. Până diseară, până acum câteva ore, când pământul se scuturase de plictiseala care tot fermenta clocea defeca pe spinarea sa prea răbdătoare. Un ogar turbat peste cățeaua turbată, trepidând, epileptic, pe spinarea ei îngustă, asmuțit de gâtul ei alb alb și de șoldurile perfide și părul roșu, lătrând împreună plăcerea imediată, ilicită, care să răzbune amânări și interdicții. Terapia turbării, eliberarea, da, plăcerea desferecată, desfrânată, câinoasă, care să vindece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
toată galeria din jur, înaltă pe tocurile înalte, tot mai înaltă. Din pelerină se ridică un fus lung, auriu, o lungă mânecă subțire de lână aurie, ca broderia metalică de zale medievală. Făcea semne agitate spre taxiul care se apropia. Trepida, veselă, înviorată de norocul care frână perfect în dreptul ciocului roșu al botinei. Abia atunci sesiză agitația nefericitului care își tot muta sacoșele și se înclina, transfigurat. Zâmbi, îl bătu ușor pe umăr, să-l liniștească și... îl mângâie pe capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
rea, nici caldă, nici tristă, nici parfumată, ci așa cum o voia numai ea: o plapumă iubitoare. Și molia antediluviană se suci, se-nvârti și, după câteva săptămâni, Insula Mică a Brăilei, unde locuia babornița, răsună de chiote auzite până în Dardanele! Trepidă cu picioarele ei subțiri până la țărm, unde câțiva pescari se oferiră să o traverseze cu barca spre Brăila. Dar protoistorica noastră se aruncă în apele învolburate ale Dunării și, înotând voinicește, descinse vioaie pe esplanada unde tocmai se încheiase Festivalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Timpul și-a oprit acele pe cadranul iernii, umbrind zăpada afânată cu tăcerea lor. Apoi au început să alunece pe patine, încet, pe pârtia infinită, dar cu ritmul poneiului în arena de circ. Destul cât să vadă pe iubita lui trepidând unsuroasă lângă umărul unui vlăjgan cu plete blonde. Ce tren va fi fost acela care-l va fi înapoiat Brăilei în care, odată ajuns, porni țintă spre casa de la marginea orașului. A intrat în curte și un dulău l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
aparține poetului Marcel Breslașu: „Ce-i «clasic» azi - a fost cândva «romantic». Doar ce-a fost «strigăt» a rămas «ecou». Ce-i azi «modern» va fi odată «antic». Daca ajunge «vechi»;nici n-a fost «nou»”. Turistul constată că orașul trepidează în tranziție. Parafrazându-l pe scriitorul Jos Vandeloo ar spune:„Anii au trecut vâjâind ca reformele. Ceea ce s-a întâmplat cu opt secole în urmă pare să se fi petrecut ieri,atât de vie și de proaspăta e amintirea”. Orașul
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
vinovatul, Îl așteaptă să treacă, Înghesuită Într-un colț de trotuar, Înconjurată de fețele nemișcate, păzită de armele automate, Îl urăște, Îl așteaptă să treacă. Pe ea se urăște, nodul de emoție care Îi urcă În gât doar pentru că aerul trepidează de urale, ovații și asfaltul trepidează sub roțile grele, acumacumacumacumacumacum, uite-l! În mașina decapotabilă, În picioare, El salută, nemișcat, cu brațul Întins. Chipul Lui mic, scofâlcit, pe care Îl știe de pe toate panourile, din toate jurnalele de știri, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Într-un colț de trotuar, Înconjurată de fețele nemișcate, păzită de armele automate, Îl urăște, Îl așteaptă să treacă. Pe ea se urăște, nodul de emoție care Îi urcă În gât doar pentru că aerul trepidează de urale, ovații și asfaltul trepidează sub roțile grele, acumacumacumacumacumacum, uite-l! În mașina decapotabilă, În picioare, El salută, nemișcat, cu brațul Întins. Chipul Lui mic, scofâlcit, pe care Îl știe de pe toate panourile, din toate jurnalele de știri, Îi este la fel de familiar ca al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
-l după mine prin ploaie. De data asta nu mai aveam nici un fel de fantezii despre alunecări. Am ajuns la programul de pe peretele din clădirea principală aproape înainte ca el să iasă din căsuță. —OK, am gâfâit în timp ce stomacul îmi trepida. Vezi toate chestiile astea de-aici: terapie de grup, din nou terapie de grup, întâlniri AA și iar terapie de grup... ei bine, mai facem și altceva în afară de ceea ce e trecut pe lista asta? îmi dădeam seama că ceilalți pacienți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a nechezat scurt privindu-l pe băiat cu aceeași blândețe umană, care-l perpelea pe Tudorel și-l punea în situația de a nu găsi răspuns la multe întrebări. A trântit piciorul drept din față așa de tare că a trepidat pământul sub tălpile copilului, apoi și-a proptit botul ei catifelat în pieptul lui, fără să-l împingă. Dacă aș ști să călăresc..., aș merge, dar încă nu am învățat și... Urcă-te! a rostit vocea poruncitor, până să termine
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
din acest motiv, trecând prin dreptul fiecărui soldat, ochii îi străluceau de emoția îndârjirii. Atitudinea comandantului suprem nu rămânea nereflectată în spiritul marțial al oamenilor săi. Clanul Akechi plecase la război de douăzeci și șapte de ori. Acum, însă, oamenii trepidau într-o încordare febrilă, ca și cum ar fi intuit că bătălia spre care se îndreptau era ieșită din comun. Fiecare om simțea că pornise pe un drum fără întoarcere. Acea intuiție generală umplea tot locul ca o negură sumbră, astfel încât cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ale cui glasuri le auzeau, deși nu întâmpinau nici o rezistență din față. Totuși, porii începură să li se dilate pe tot trupul și nici măcar nu simțeau ceața rece care le mângâia fețele și mâinile cu pielea făcută ca de găină. Trepidau atât de tare de emoție, încât nu mai puteau decât să urle. Și astfel, scoaseră strigătul de luptă încă înainte de a vedea zidurile cu acoperișuri ale Templului Myokaku. Pe neașteptate, dinspre frontul unității se ridică un strigăt, iar gongurile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
că cei ce intrau în ordine să-și ocupe locurile rezervate pe Marea Arenă a Norilor, singura de altfel cu o capacitate de un miliard de suflete, se călcară în picioare și năvăliră într-o isterie generală, făcând-o să trepideze. Numai că, evident, se întâmplă ceva ce nu era bine. Naybet călcă pedala tobei mari, formată din multă piele de porc și catifea, ce acoperea cala unui vapor. Începu astfel să cadă tot, nori, castele din cărți de joc, personaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
domiciliu în diferite părți ale feței mele. O durere gingivală și de maxilar a lansat un atac concertat asupra regiunii mele vestice. Dincolo de parc, nevralgia a închiriat un apartament dublu în cartierul meu rezidențial din est. În centru, bărbia îmi trepidează, smucită în sus de fălcile pe care nu le mai controlez. Cât despre creier, unde se află administrația, acolo e Harlem-ul întreg, cuprins de flăcările tot mai fierbinți din cuptorul verii. Fierbe și se umflă. Va exploda într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în rănile noastre renașterea celor morți în accidente rutiere, morțile și rănile celor pe care-i văzuserăm murind pe marginea drumului, rănile și pozițiile imaginare ale milioanelor care mai trebuiau încă să moară. Capitolul 22 Peste parbrizul mânjit de ulei, trepidând pe sticlă, fojgăiau muște. Lanțul corpurilor lor forma un văl albastru între mine și traficul ce se mișca de-a lungul autostrăzii. Am pornit ștergătoarele, însă lamele trecură printre muște fără să le deranjeze. Vaughan stătea pe spate în scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
câmpie. Limba ți-a rămas curată, Printre brazde, printre lacrimi Doina ta a curs a jale, Îngropând dureri și patimi. 23 septembrie 2012 Ion POPESCU BRADOSCHI atenție se închid ușile de piatră nisipurile mișcătoare își fac siesta pe culoare metroul trepidează în ritm de respirații burgheze plictisite citesc le soir apoi tricotează doar îngrijitorul de morminte adună florile ucise urmează stația primul deceniu cu peronul pe partea dreaptă condorii se prăbușesc peste catedrala cu orologii înghețate bătrânul profesor scrie cu o
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cu sufletul, alegi rațional, subiectiv sau obiectiv. Trenul acesta? Sau următorul? Se aude un fluier. Urc învolburată de dorință și mă așez cu drag lângă viitor, în brațele confortabile ale ideii construite cu multă trudă și îndârjire. Mă bucur frenetic trepidând de emoție. Uneori iubesc să mă așez lângă prezent, dar viitorul e cel lângă care mă așez mereu zâmbind. Îi văd sclipirea din ochi, zâmbetul naiv și bucuria cu care se bucură de călătorie. Tot viitorul e cel care apasă
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a te ajuta?! Vă cred și vă sînt recunoscător. Bucuria lui Lupino era fără margini. În sfîrșit: greu, ezitant, depinzînd de alții, dar fără să-și piardă speranța în izbîndă, înainta. CAPITOLUL 10 Chemarea inimii N iciodată locurile n-au trepidat de mai multă agitație. Nici șoimii, din înaltul cerului privind, n-ar fi reușit să urmărească de la cap la coadă întortocheata deplasare a vreuneia dintre viețuitoare: căprioarele alergau în toate direcțiile, tăind pădurea în lung și-n lat, fără oprire
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
capăt, ochii îi saltă în cap urmărind tija acului care urcă și coboară cu viteză, se gîndește să-și ridice brusc talpa de pe reostatul de reglarea turației motorului, dar nu e în stare, fiecare nerv și oscior începe să-i trepideze tot mai puternic alături de zvîcnirile mașinii, o să strici totul din cauza nesăbuinței, de ce nu mai puteai să aștepți și tu cel puțin cîteva zile, ca să vezi ce și cum, pînă să fi luat o decizie? Zbîîîîrrrrr, Delfinașule, în cîteva clipe n-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Pînă s-a dat de gol și n-a mai avut încotro decît să le mărturisească totul și celorlalte două cu care muncea la aceeași masă, spune Roja. — Brrrrrrr....brrrrr...brrrrr, acele mașinilor de cusut, se rățoiește Părințelul, uite-așa trepidau bancurile de lucru, își aduce aminte, munceau ca furnicile, sărăcuțele, se plînge. — E limpede că de la tine a învățat Angelina smiorcăiala, spune Roja, toate fițele și mofturile alea de fată mare. — Ba eu cred că Delfina le-a lămurit s-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
faceți o vizită, n-ați fi atât de buni să opriți motoarele? Știți, se face praf... — De ce nu le-ai oprit?... șopti Felix către Dromiket 4. — Am uitat, răspunse acesta ridicând din umeri și urcă spre interiorul navei. „Bourul” mai trepidă puțin și se opri. — V-aș ruga să poftiți cu mine, le zise pedagogul, scuturându-și tweedul și aranjându-și pălăria. Îi conduse la baza unui turn, de unde luară liftul până în vârf, pe un fel de terasă deschisă. — Sistemul nostru e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
e cu ploaie și vânt, e pe bază de unde electromagnetice. Comandantul se uită chiorâș la pilot: — Pe toate le știi - mârâi el -, da’ să oprești rabla asta nu poți. Câteva clipe rămaseră în tăcere. Viteza crescuse considerabil, nava începu să trepideze ușor. Și-acum ce stăm așa? făcu furios Aciobăniței. Să facem ceva, să apăsăm pe ceva! Ce-i cu butonul ăsta verde? — E pentru aer condiționat - răspunse pilotul -, dar nu funcționează. — Mă și miram să funcționeze, zise comandantul. Da’ ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
ce căscați gurile așa? Nu v-am spus eu că toate procesele pe care le-ați cunoscut voi sunt niște maimuțăreli? N-aveți geniu, domnilor, n-aveți geniu. Mă rog, faceți și voi ce puteți, Dumnezeu să vă binecuvânteze. Bătrânii trepidau. Călugărul le făcu semn să se astâmpere. Aveți răbdare că vă povestesc tot, gunoaielor. Și cum se ploconiseră toți dinaintea papei Formosus câtă vreme a trăit; și cum, după ce a murit, ți se făcea greață cât de demni erau toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Chiar ați fost?” m-a întrebat, bănuitor, Domnul Andrei. „Am fost, sigur că am fost”. „Și?” „Și ce?” „Cum arată?” „Cine?” „Ei, asta-i bună, sala, domnule”, izbucni Mopsul. Rezervele s-au topit dintr-odată și toți m-au înconjurat, trepidând acum de nerăbdare, dornici să mă tragă de limbă. Și? Și? insistau ei, rugându-mă să nu trec peste nici un amănunt, să le povestesc totul, absolut totul, fără să neglijez nimic. Erau ca niște copii care căscau gura la cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ceea ce-o aducea rapid pe buza prăpastiei era disperarea că soțul ei își va pierde într-o bună zi, definitiv, mințile. Dacă nu l-ar fi simțit așa când fusese internat pentru prima dată în spital, n-ar fi trepidat atâta. Când îl vizitase odată la spital, de explozia de bucurie că o revede, el exclamase: O, frumoasa și înțeleapta mea Penelopă! De când așteptam să te văd! O privea, dar mai mult ca sigur că n-o vedea pe ea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]