1,067 matches
-
pornea tiptil, în contra vîntului, iar cînd o zărea, arunca haina peste ea. Știi ce frumoase sînt prepelițele! Au, așa, un aer de pasăre matură, gravă; foarte căutate; au o carne!... Pe obrazul Doinei, devenită gravă, trece un surîs ca o tresărire. N-am reușit niciodată să prind conchide Mihai, nedumerit de surîsul fetei. De ce te-ai întristat? Visul din copilărie spune Doina încet, ocolindu-i privirea te stăpînește și acum: să vînezi prepelițe. Frumoase, mature, cu carne grozavă... Mihai a înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Și din nou, cînd trupul lui se mișcă, femeia are o reacție mai puternică, obligîndu-l să-și întîlnească privirea. Ochii ei sunt de un clar amețitor, iar obrazul îi radiază un calm desăvîrșit. Doar buzele, pe măsură ce se privesc, au o tresărire, înflorind în colțul stîng un zîmbet, ca un îndemn, însoțit de o strîngere disperată a coapselor, semn sigur că nu vrea să-l scape. Maria, întreabă Mihai cu glasul scăzut, să nu tulbure liniștea spune-mi dacă nu ți-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
orificiului. Atingea cu retractorul interiorul ambelor seturi de labii, clitorisul, ceea ce ar fi trebuit să fie un al doilea perineu al lui Bull (delimitat de o porțiune de carne maronie și încrețită, care se bomba pe mușchiul gambei). Pe baza tresăririlor și convulsiilor care străbăteau piciorul lui Bull și pe care le simțea cu palma și a tremurului profund pe care îl detecta undeva în abdomen, își dădea seama că echipamentul cel nou al clientului său funcționează excelent. — Chiar așa! Margoulies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
că doresc aceeași pace. Străinul nu-l auzi, căci se asculta numai pe sine: — Îți putem oferi pacea. Noi luptăm pentru pace. Cine „noi“? — Prietenii mei și cu mine. — Adversari ai războiului, pe temeiuri de conștiință? Umărul diform avu o tresărire nervoasă. — Conștiința asta poate fi uneori o povară. — Ce-am fi putut face altceva? Să-i fi lăsat să ocupe Polonia, fără să protestăm măcar? — Dumneata și cu mine cunoaștem bine lumea, și știm că Polonia era una dintre cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mai recent decît cartea. Formă totuși numărul, ca să se Încredințeze. Telefonul rămăsese, Într-un fel, singurul lui mijloc de comunicare cu oamenii: aproape că se temea să-i audă tonul. CÎnd Îl auzi, agăță repede receptorul În furcă, cu o tresărire de durere: Îi telefonase de atîtea ori lui Henry pe vremuri, Înainte de a se fi Întîmplat lucrurile acelea... Totuși, trebuia să se hotărască. Locuința prietenului său exista Încă, deși Henry putea foarte bine să nu fie acolo. De data asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
brațul meu drept s-a închis în gol, în timp ce mâna mea stângă, dând drumul crengii, a căzut în jos și a nimerit în poala doamnei Miyagi, care părea dispusă s-o primească și chiar s-o țină acolo, cu o tresărire comunicată întregii mele ființe. În clipa asta s-a întâmplat ceva ce avea să aibă consecințe incalculabile în viitor, cum voi spune mai departe. Trecând din nou pe sub ginkgo, i-am spus domnului Okeda că, în contemplarea ploii de frunze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Makiko în fața mea și atingerea doamnei Miyagi pe piele m-au făcut să fiu aproape copleșit de voluptate. Doamna Miyagi trebuie că-și dăduse seama, căci agățându-se de umerii mei m-a târât cu ea pe rogojină și, cu tresăriri iuți ale întregii ei ființe, și-a strecurat sexul ei umed și primitor sub al meu, care a fost înghițit fără greutate ca de o ventuză, în timp ce picioarele ei slabe și goale îmi încingeau șoldurile. Doamna Miyagi era de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
meu sacral, strângându-mă ca într-o chingă. Apelul meu către Makiko nu rămăsese neascultat. În spatele panoului de hârtie al ușii glisante se desena silueta fetei, îngenuncheată pe rogojină, întinzând capul prin ușă, gâfâind, deschizând buzele, căscând ochii, în timp ce urmărea tresăririle mamei sale și ale mele cu interes și dezgust. Dar nu era singură: de dincolo de coridor, în deschizătura altei uși, o siluetă de bărbat stătea imobilă. Nu știu de câtă vreme era domnul Okeda acolo. Privea fix, nu la soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
înainte, zâmbindu-le oamenilor care îl priveau nerăbdători. —Pământ! spuse. După lăsarea întunericului ne vom putea considera în afara oricărui pericol, pentru că Teatea Maó nu atacă aproape niciodată în timpul nopții. Cu toate acestea, fu o noapte lungă, plină de neliniște și tresăriri, în care nimeni nu reuși să adoarmă. Cu puțin înainte de răsărit, un uriaș șarpe de adâncime de peste un metru și jumătate contribui și el la atmosferă de neliniște care domnea pe Marara, sărind pe punte și semănând nedumerirea printre oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
găsi o intrare în laguna care se zarea pe partea cealaltă a recifului și, după ce se convinse că totul era în ordine, isi rezema capul de catargul de la pupă. Pentru prima oară de multă vreme încoace, dormi adânc și fără tresăriri, pana cand dinspre răsărit își făcură apariția primele lumini ale zorilor. Insula la care ajunseseră de această dată era un con vulcanic tipic, erodat de trecerea secolelor, si care se scufundase încetul cu încetul în mare, în timp ce coralii formau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
l-a luat armata. Din a tăcut o bună bucată de vreme, dar s-a uitat fix la Adam, ochii i se mișcau imperceptibil. De-o parte și de alta a gurii lui Din, Adam a putut să distingă fine tresăriri ale mușchilor, de parcă se pregătea să zâmbească. Dar n-a zâmbit. — Te-a lăsat singur. Ghicisem eu, a spus el calm, dar foarte hotărât — Nu, nici gând. Margaret Încearcă să intre În legătură cu el. O să se Întoarcă foarte curând. Adam a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
într-un târziu, să mă debarasez de carte. Acum zace de mai mulți ani într-un colț al bibliotecii, nici nu mai știu pe unde-i, n-am mai văzut-o de multă vreme. Pur și simplu am avut o tresărire când am văzut-o aici, la tine. Și, uite, acum mă gândesc că nu-mi mai este atât de intim necesară, e doar ceva, sau cineva drag pe care-l revezi cu plăcere. Carmina rămăsese sprijinită de tocul ușii, încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
spate. Vineri la ora șase avem meditație, Evelina. Da, vineri la șase, repetă ea. Ești o fetiță drăgălașă. Îi mai zise Alexe și-i bătu obrazul cu două degete maronii. Ia să vedem dacă știi să zâmbești. Evelina avu o tresărire a umerilor, un fel de răzvrătire. Pe urmă o privi pe Carmina, pe Nina și zâmbi cu adevărat relaxată. Așa e bine, aprecie expert Alexe. E foarte, foarte bine, mă. Poți pleca, adăugă mai apoi rece, clipind din ochii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
decât înverșunare, înverșunare oarbă și atât. Și totuși, nu, își zise, nu pot să-i accept ideile numai de frica acestor lovituri atât de dibaci pregătite. Nu pot să-l secondez ca Nina sau Marga, fără nici o rezervă, fără nici o tresărire, nici o împotrivire, nici o mustrare de cuget, mi s-ar părea că mă îndobitocesc. Atât ar mai lipsi, să întăresc și eu corul vocilor feminine, să declar cu seninătate: TREBUIE SĂ FII SUPERGENIAL CA SĂ ȚI SE IERTE CĂ EȘTI PORC. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să prelungească în conștient prezența lui fizică, atât de certă, atât de aproape, știa că, oricum, peste o jumătate de oră, sau peste o oră, un orologiu care suna perfect în sângele lui îl va deștepta, va avea o scurtă tresărire, pe care va voi s-o camufleze printr-un gest de mângâiere și de îndată ce va deschide ochii, minutele care urmau erau ca și numărate. S-a făcut târziu, va spune și după câteva sărutări date în joacă, aproape calculate, atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
era jos sub privirile lui, Carmina bănuia că Ovidiu arde de nerăbdare să plece, îl cunoștea atât de bine, acum abia își strunea nervii. În cameră se lăsase tăcerea, o liniște stânjenitoare, Carmina era atentă la gesturile soțului ei, o tresărire pe mușchiul omoplatului stâng, o clătinare nervoasă a capului, mișcarea oscilantă de pe un picior pe altul. Târziu observă lacrimile Sidoniei ce săreau anevoie peste ridurile ce-i cutau obrazul, mari, limpezi, ostentative, oferite cu generozitate. Se auzea ceasul ticăind. Ovidiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în picioare, rezemat de bibliotecă, Trofin aștepta radiind de satisfacție. E splendid, recunoscu ea și chipul i se înnegură. Căută în dreapta și-n stânga, înghiți în sec, nu găsea cuvintele, tocmai ea! E cu adevărat splendid. El avu o imperceptibilă tresărire a umerilor, de mândrie, era ca și cum ar fi spus: dar ce ți-ai închipuit? Cu vorbe alese, încete, Sidonia îi mărturisi despre preocupările sale din ultima vreme, despre înfrigurarea cu care pregătește lansarea la apă a acestei perechi, tulburată îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
atentă să nu se expună în întregime. Pășea grăbită pe trotuar, mai tânără cu zece ani, prefera să-l însoțească în minte, în drumul lui pe strada către gară. Va aștepta alte câteva zile, nimeni nu-i va ghici neliniștea, tresăririle, poate va aștepta în van. dar totuși ceva îi spunea că Dimitrie va telefona. Bărbatul a telefonat, într-adevăr, peste o săptămână, a telefonat cu un sfert de oră înainte de ora cincisprezece, a vorbit cu Fana, fata s-a arătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Se Încruntă. Nu era pic de ironie În vorbele șefei, dar el se săturase să intre acolo tot la două zile și să nu cumpere decât, cel mult, un pachet de hârtie fotografică sau un film, o dată pe lună. O tresărire de orgoliu se impunea, chiar dacă, din punct de vedere financiar, nu se afla nici acum Într-un moment fast. Pipăi banii În buzunar: prețul unei excursii de șapte zile la Cracovia, cu trenul. Erau tot acolo. Putea deci să Întrebe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lasă pe fundul oceanului, depus de cel puțin un milion de ani, se ridică și se învârtejește la trezirea sa s H u c o el ea m p lo o a r Aust habilis M-am trezit cu o tresărire de spaimă, căutându-mi echilibrul mental, dar îmi aduceam încă aminte. Covorul din dormitor, Randle, scaunele ei de răchită, Jeepul galben, casa. Doar amintirile unei seri, dar erau suficiente ca să-mi dau seama că nu se întâmplase din nou, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
departe. Împingându-mă în pereți, zdrăngănind clanțele. Punându-mă la încercare. Punându-mă la încercare și trecând testul - nici cea mai mică zdruncinătură nu se înregistră în lume. Nici o ușoară holbare a ochilor, nici o ușoară înroșire a obrajilor, o ușoară tresărire a gurii, o ușoară ridicare a sprâncenelor, nici măcar o învârtejire a sângelui în apă, absolut nimic. Nici nu mai țin minte cât de departe, am spus și nimeni n-a simțit groapa peste care trecuserăm. Am zâmbit. — Nu mă pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
desen de modă veche, în tuș, care înfățișa un pește foarte urât. Într-o străfulgerare, mi-am amintit cartea trimisă de domnul Nimeni și scârbosul, sinuosul luxofag ascuns în ea. Aproape c-am aruncat Peștii insoliți de pe masă într-o tresărire de spaimă. Dar aceasta era camera Primului Eric Sanderson, iar aceasta era cartea Primului Eric Sanderson. Uitându-mă țintă la coperta veche și șifonată, gheața din minte mi se subție puțin. Haide, Eric. Stăpânește-te. Oricum, ce-o să faci? N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
acasă, după zidul de frunză și floare albastră și ciclamă, în cea mai vară-nevară a viețucii mele și-a anului 1983. Trăiam într-un amestec dulce-acru de fericire și de nefericire. (Proustofilă cum sînt, vișina metisă e madlena mea.) O tresărire de fericire văzînd o vrabie dînd din aripi, cu căpșorul scufundat în ligheanul de tablă de la pompa din curte; o tresărire de nefericire că Iordan îmi lipsea și cum îmi mai lipsea! Aflasem de cancer, dar parte din mine mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Trăiam într-un amestec dulce-acru de fericire și de nefericire. (Proustofilă cum sînt, vișina metisă e madlena mea.) O tresărire de fericire văzînd o vrabie dînd din aripi, cu căpșorul scufundat în ligheanul de tablă de la pompa din curte; o tresărire de nefericire că Iordan îmi lipsea și cum îmi mai lipsea! Aflasem de cancer, dar parte din mine mai spera că-i va trece. Nu eram pregătită nici pentru boala, nici pentru moartea lui. Greșeam. Lui Sebastian, dintr-o eroare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Nici chipul nu am nevoie să ți-l văd, căci îl port în ochii minții. P: Oprește-te. Nu mai pot să te aud. M: Nici de trupul tău nu e nevoie să mă lipesc, căci îl simt cu fiecare tresărire. P: De-a dreptul grețos! Încetează! E ridicol tot ce spui. Tot ce s-a petrecut între noi a fost ridicol. Eu te-am iubit într-adevăr. Nu cu celularul, nici cu e-mail-ul, nici cu aglomerația din metrou. M: Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]