313 matches
-
Mângâieri pe o străveche rană De prea mult noroc și nenoroc. Răstignit în lemn și plumb - Cuvântul E și lance, dar e și colind... Mă trezesc în noapte legănându-l Când iluzii iarăși se aprind... Zorii reci mă cheamă la trezie Și mă prind de umeri să le spun Ce mi-ai dat, Ardeal bătrân, și mie, Și din câte daruri să te-adun? Vinovat, dator pe-o viață-ntreagă, Tu mi-ai hărăzit cuvântul scris, Iar prin mine secolii dezleagă
DEDICAȚII by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/2575_a_3900]
-
să mă lase să mai dorm cînd trezit în somn iar să cobor înc'o zi fără să știu de mine de-orișicine-ar fi în jur să mă îmbie să n-aud de nimeni și nimic să nu mă provoace la trezie VESTURI Lui Bogdan cînd tristețea-mi face loc să trec frumusețea ei mă dă deoparte într-o lume-n care nu mai mor deși plină e numai de moarte nu-i mai cer nimic nici ea nu-mi dă vreo
Alungînd tristețea, ca paganini. by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/7950_a_9275]
-
la care se desfășoară acțiunea nu este niciodată al faptelor brute, ci întotdeauna acela, superior, al vieții în conștiință. Amprenta acestui tipar intelectual apăsat ( Tiefdruck) se regăsește, inconfundabilă, în toată literatura lui C. Țoiu. Plăcerea spunerii "deștepte, atît în sensul treziei, al veghii, al lucidității în exces, cît și în cel al ingeniozității ( o astuzia culturală de mare clasă) este sporită de harul receptării. Conștiința, "urechea imensă prin care trec întîmplări, păcate, crime sau remușcări, vești bune sau "otrăvite, transformă lumea
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/13741_a_15066]
-
Să nu mă păcălești./ Cine asculta, vede, de-nceată, albă ești?/ Călătorește beznă. E strigat noaptea grea./ Se ia la trânta. Lanțul e rupt, s-o liberă./ Patru pumnale lungi o stea din urmă-mbie./ Se-nvolbură-nainte. Norii vuiesc trezie./ Cum crește. Așchiază lumină casei, cănd / Cu-n cântec sufletelor noastre face vânt." (Paul Antschel/ Celan, Die Geisterstunde/ Ceasul duhurilor) Sau, vom recunoaște tonalitatea eminesciana: "Vrej verde infinit de iederi crește/ Pe a tăcerii despletite față./ Vrea albă-arípă de columbă
Poezia de limbă germană a evreilor din Editura Bucovina by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7142_a_8467]
-
scrâșnită a unui music-hall încropit printre sertarele cu morți îi dau dreptul tânărului atât de marginalizat de echipă să se considere personajul principal al propriei sale vieți. Nu e puțin lucru și această energie a visului alimentează, în starea de trezie, și sentimentul revoltei: Maler se opune când tovarășii lui de muncă vor să treacă la hăcuirea unei tinere atrăgătoare și rămâne singur cu ea. Ar trebui să fie momentul când visul devine compatibil cu realitatea: tânăra e doar aparent moartă
Lor le pasă by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14552_a_15877]
-
roman în mîini, pentru o jumătate de oră; sau mă duc "să iau puțin aer", o oră, pe cheiurile Senei și mă trezesc, deodată, că au trecut (cum? cum?!) trei zile, trei săptămîni, trei luni. Așa stau, între somn și trezie, - și timpul trece golindu-mă. La urma urmii, ce importanță are și asta? Toți oamenii trăiesc la fel, în toată lumea. Dar eu simt nevoia să mă umplu, să nu fiu gol. (Uman, uman, uman, uman! Pînă-n gît! Uman, uman! M-
Scrisoare din Paris uitată în paginile "Vieții Românești" - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12032_a_13357]
-
uitucă cuvînt de la facerea lumii/ cuvînt ziditor de bieț cîntăreț cu țthera: ale tale sunt doar frumusețea și vlaga l din aducere-aminte-n uitare și din utare-n uitare adîncă te cîștig și te pierd de parcă te-aș trage la zaruri. hyperboree trezie, pînă la gură trezită stîlpnicul cocoțat/ (colo sus) pe dezmățul meu de cuvinte (hyperboree din inima flăcării hyperboree inima mea)... nu mai știu./ parcă-ar fi uneori vestitorul bătrîn de ani și sătul de zile pururea grec și în uitare
în cîntecul singur by Mircea Cau () [Corola-journal/Imaginative/13794_a_15119]
-
putem visa. Acolo, în splendoare, nici umbra nu ajunge. Aici, în ispășire, e cald, e frig și ninge... Tu vino ca o briză ce scutură nectarul și mângâie, adoarme și-neacă-ne amarul. Tu vino ca ieșirea din somn către trezie și schimbă jalea noastră întreagă-n bucurie. Veșmântul tău de duh să îmi atingă mintea Veșmântul tău de aer să îmi atingă mintea și să-mi picuri în suflet acel balsam secret, Măicuță și Crăiasă a plânșilor și marea apărătoare
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/4893_a_6218]
-
surpă călărețu-n cal" (cenușa). Esturile (votca, zvetlana, lenea) sunt imnuri aduse uitării de sine ("înc-o zi fără să știu de mine de-orișicine-ar fi în jur să mă îmbie/ să n-aud de nimeni și nimic să nu mă provoace la trezie"), lenei "lăbărțate ca un pat de rus ce n-a fost dereticat vreodată" și beției eliberatoare de conținerea lumii exterioare, în timp ce vesturile (lui Bogdan, Norei, Sofiei) abordează claritatea treziei, tonuri trubadurești și cavalerești medievale, având drept leitmotiv: "și făcut să
Elegiile risipirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7087_a_8412]
-
n-aud de nimeni și nimic să nu mă provoace la trezie"), lenei "lăbărțate ca un pat de rus ce n-a fost dereticat vreodată" și beției eliberatoare de conținerea lumii exterioare, în timp ce vesturile (lui Bogdan, Norei, Sofiei) abordează claritatea treziei, tonuri trubadurești și cavalerești medievale, având drept leitmotiv: "și făcut să fiu lăsat în urmă/ și făcut să fiu lăsat în lume ". Nordurile (iulie, aprilie, octombrie) aduc conștiința morții, cu leitmotivul: "toropit/ copleșit"( "toropit de întrebări o mie și de-
Elegiile risipirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7087_a_8412]
-
logica fierei?". Pe care cine o analizează de bună seamă că nu o are. Pe ea, răzbătătoare întru toate, dar atît de otrăvitoare întru sine. Închid o carte pentru care tristețea e cea mai nepotrivită caracterizare, fiindcă starea ei de trezie întreținută cu hapuri de dîrzenie în fața cuvîntului, și a simțului comun, e mai aproape de rezoluție, decît de resemnare, cu cîteva dovezi de frumusețe, pur și simplu. A stilului, a gîndului: "Toate apele au culoarea înecului." Ultima, singura promisiune pe care
Zodii și planete by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7746_a_9071]
-
deplină tăcere/ zeul cu trupul de fum/ în locul cel mai strâmt cu putință/ unde lucrurile potrivnice se netezesc/ cum ar fi cel dintre ființă și neființă/ dintre lumină și umbră, cuvânt și tăcere/ dintre zîmbet și melancolie/ dintre somn și trezie./ Tu abur și ceață și fum, tu iarbă a fiarelor/ prelinsă/ răcoare a lacrimii care sfîrîie pe obraz/ ca pe o plită încinsă/ apropiete cu talpa veșnic desculță și desperecheată/ a zeului-negură, a păsării zeu;/ o ceață subțire/ răspîndește lumea
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
se plimbă prin teatrul gol și întunecat. Reprezentația s-a terminat de mult. Nici votcă nu mai este prea multă în sticlă. A adormit fără să se lepede de costumul lui Calhas, este iritat, suspendat între lumi, între beție și trezie, între ficțiune și realitatea pe care o străbate singur, încercînd să descopere cine și unde este. Un spectacol s-a terminat, altul, tocmai a început... Știe oare Calhas mai multe, poate profeți Oracolul mai mult despre Vasili Vasilici Svetlovidov? Ce
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
Înainte ca Thomas Edison să inventeze becul, oamenii cu mai mult de opt ore de întuneric în genere dormeau pe segmente: de la trei la cinci ore de somn, o oră treaz și apoi încă trei-cinci ore de somn. Ora de trezie era folosită pentru citit, sex, fumat sau orice altceva cu excepția holbatului la pereți terifiat de insomnie. Conform experților dacă rămâi calm și îți dai voie să adormi în loc să te tot întrebi de ce ești treaz, totul va fi bine și nu
7 lucruri banale pe care le faci în fiecare zi...greşit () [Corola-journal/Journalistic/69507_a_70832]
-
prin tocmai foșnetu-i specific de mare, foarte mare șal" (p. 42). Alteori, sub forma unui vis, este reprodus un poem tipic pentru "holorimele lui Foarță". Cuvintele se desfac și se recompun ca într-o litanie, totul sugerează o stare de trezie, dar, paradoxal, și o luciditate textuală capabilă să țină sub control vocabulele ce tind să se revolte: "... cu umbre, lande, doamne în crinolină albă. (În crin, o lină, albă, zadarnică ardoare.) Cu umbre, lan de doamne. (În crinolină albă: za
Beţia de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9851_a_11176]
-
față (n-avem încotro!), n-am putea-o fixa decît în parametri favorabili? "Și totuși am destul de frecvent o stare de Ťlehamite de mineť. Sînt desigur și semnele îmbătrînirii, oboseala pielii, a oaselor... Mă copleșesc amintirile, în vis și pe trezie, cuvinte ca Ťperspectivăť, Ťorizontť, Ťviitorť mă tulbură și se tulbură... Sînt probabil nerecunoscătoare față de darurile pe care mi le face destinul". Vorba poetei însăși: "Dar destul cu văicărelile"! Picante ne apar confruntările Ninei Cassian, nespus de obedientă odinioară față de regimul
La scara 1/1 by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/10328_a_11653]
-
a întrebat care ar fi pentru cineva deosebirea dintre actul "de a visa" și cel "de a crede că visează". Transferîndu-se fantasma din somn într-un alt limbaj, al logicii comune, rațional, se elimină totodată și ceea ce scapă amintirii la trezie. Cel ce povestește și reconstituie visul nu poate recompune toate fazele lui și nici nu poate ocoli cenzura exercitată de sentinelele conștiinței (teoria refulării). Ar fi în stare un obervator să supună examenului obiectiv fluxul de imagini depănate pe ecranul
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
la altceva", e o generalizare încă elementară pe care o face autorul, fiindcă abia tatonează indefinitul, stratul nelămurit pînă la capăt. Mă întorc, cum am făgăduit, la tezele lui Jacques Derrida, în discursul menționat, despre ștergerea hotarului dintre vis și trezie și decepția trăită de insul respectiv de a nu mai putea reface ce s-a petrecut în închipuire. Arta poate opera și cu incertitudinea, remarcă filosoful, atunci cititorul nu mai e sigur dacă s-a pășit în afara vrajei visului prin
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
Nicu Horodniceanu Viața asta ciudată se alcătuiește parcă de la sine după un program existent. El cuprinde în mod repetitiv zilele și nopțile, starea de trezie și cea de somnolență și uitare. Atît de riguros stabilit este el că atunci când se produce o abatere întâmplătoare, ai senzația unei catastrofe. Parcă n-ar avea sens să trăiești în alt mod. Ca în cazul insomniei... faptul că nu
Programul nostru cel de toate zilele by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17178_a_18503]
-
însă așteaptă mereu în starea de veghe pe care o cunoaște și o repetă. Somnul Apoi chiar somnul nu este o dispariție și nici măcar o cale spre neființă. Este doar un fapt cunoscut prin repetare și alternare cu starea de trezie. Trezia apare ca modul firesc de a cunoaște lumea pe cînd somnul pauza, întreruperea! De fapt somnul sugerează multitudinea modurilor de existență. Destrămînd programele repetibile, transmite nemijlocit o intuiție a potențialității lumilor posibile. Apare un paradis al destrămării tuturor programelor
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
așteaptă mereu în starea de veghe pe care o cunoaște și o repetă. Somnul Apoi chiar somnul nu este o dispariție și nici măcar o cale spre neființă. Este doar un fapt cunoscut prin repetare și alternare cu starea de trezie. Trezia apare ca modul firesc de a cunoaște lumea pe cînd somnul pauza, întreruperea! De fapt somnul sugerează multitudinea modurilor de existență. Destrămînd programele repetibile, transmite nemijlocit o intuiție a potențialității lumilor posibile. Apare un paradis al destrămării tuturor programelor. De
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
fără nicio consecință specială. Filmul Florinei Titz se încarcă până la refuz cu imagini obsedante, ceea ce se întâmplă aparține unei lumi paralele pe care nu o mai poți asimila realității chiar dacă tinerii drogați se întâmplă să aibă și scurte momente de trezie. Cartierele sărăcăcioase de blocuri, gunoaiele, clădirile dezafectate nu sunt decoruri minimaliste în care să intre o "poveste adevărată", dar atroce, ca în filmele lui Cristi Puiu, Cornel Porumboiu, Nemescu sau Cristian Mungiu. Ele reprezintă chipul desfigurat al unui tânăr care
Călătorii într-o curte interioară by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7047_a_8372]
-
simt nevoia să ofere adevăruri universale, nu au nici un fel de îndoieli. Vorbele se revarsă nestăvilit fără a mai ține cont de logică, semantică sau gramatică. Citite la rece toate aceste replici debitate parcă de oameni aflați în starea de trezie (o fi având și becul roșu de la camera de filmat efectele sale hipnotice) nu pot stârni decât homerice hohote de râs. Acestea nu vor fi însă niciodată în măsură să ducă la o mai atentă autoanaliză a celor în cauză
Clasicii decerebrării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10067_a_11392]
-
se tot ridică așa cum face mereu și se duce ba după o cană cu vin, ba după un coș cu pîine ( p. 29). Absența punctuației din acest fragment și sacadarea frazei prin marcarea grafică a unor versuri marchează starea de trezie în care se află mintea încărcată de emoții, sentimente și amintiri a personajului. Speranța de a regăsi pentru o clipă paradisul copilăriei îl îndeamnă înainte deși este convins că la sfîrșitul drumului îl așteaptă un peisaj demn de finalul basmului
Bricolaj cu sentimente by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13735_a_15060]
-
iar el nu este Președintele României... Rezultatul fiind nul, reiau ideea de mai sus: jertfirea valutei pe altarul fotbalului fiind inutilă, telespectatorimea ar fi dat-o în suferință națională, în timp ce, conform altei ziceri a prietenului Haralampy, într-un moment de trezie, noi am fi vizionat doar un reportaj tevé, în care telespectatorii-orășeni tocmai plecau în bejenit spre sate, iar sătenii prin pustii, ca în vremea ciumei lui Caragea - fără să știe de ce i-a apucat dintr-odată dorul de ducă. Pe când
Spaga la Muntele Athos by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10167_a_11492]