173 matches
-
Îi aduce aminte... Să mori cu ochii plini de soare și de amintiri... CÎnd vei pricepe ce Înseamnă toate acestea, vei simți ca și mine ce-a vrut Apolo... La polul opus al lui Don Quijote se află, deci, acești ochi triști ai Cassandrei. Ei ar ruina această dimineață Însorită În care nimic nu mi se pare mai ilogic și mai departe decît moartea și În care revin, poate, ca marea spre aceleași stînci, dar o fac pentru că ele dau un sens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
fost părinți. 28 decembrie 2004 REFLECȚII (CLXVIII) Sunt multe Iude printre noi, Fără să-i mustre eul, Trăind când neamul e-n nevoi Doar cu dolari, nu leul. * Unii o gaură în plus Fac în curea. Nu-ncinge burta; Alții triști o fac în minus, Fiindcă li-i redusă turta. Nu căuta străină cale Cu o minte de cocoș C-o s-ajungi la nevricale, Căutând resturi în coș. În noi, mustul nu mai fierbe. Toate au încremenit, Pe ce-a fost
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
la mine, tu cu viers duios de foc, Sburător cu plete negre, umbră fără de noroc Și nu crede că în lume, singurel și rătăcit, Nu-i găsi un suflet tânăr ce de tine-i îndrăgit. Otu umbră pieritoare, cu adâncii, triștii ochi, Dulci-s ochii umbrei tale - -nu le fie de diochi! " El s-așează lângă dânsa și o prinde de mijloc, Ea șoptește vorbe arse de al buzelor ei foc: {EminescuOpI 81} {EminescuOpI 82} " O șoptește-mi - zice dânsul - tu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
suntem atât de singuri Și atât de fericiți! Numai luna printre ceață Varsă apelor văpaie, Și te află strînsă-n brațe Dulce dragoste bălaie. {EminescuOpI 211} TE DUCI... Te duci și ani de suferință N-or să te vază ochi-mi triști, Înamorați de-a ta ființă, De cum zâmbești, de cum te miști. Și nu e blând ca o poveste Amorul meu cel dureros, Un demon sufletul tău este Cu chip de marmură frumos. În față farmecul palorii Și ochi ce scânteie de
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
rău, dimpotrivă, va fi prima localitate din România unde natalitatea va crește sub acest scut, din care se vor naște americani-români și care vor fi botezați În religia ortodoxă cu nume românești. Oamenii au părăsit centrul comunei. Unii veseli, alții triști. În urma lor s-a iscat un vânt și toate florile de cireș au căzut din pomi, amestecându-se cu praful de pe drum, formând un nor. Din acest nor a Început să plouă la Deveselu. De atunci plouă Întruna iar ploaia
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
însoțită de o zbatere diformă, haotică și total lipsită de sens. Privesc ochii prințului, care, da, și el a înțeles, ca și mine, în chiar această clipă. Nu trebuie să ne mai împotrivim. Cădem în continuare, mult mai încet, privind triști cum se îndepărtează tavanul verde și transparent al acestei lumi veșnic necunoscute, în timp ce mâna rea a apei ne strânge de gât. Aici totul e calm, spre deosebire de imensitatea și furia a ceea ce se întâmplă la suprafață. Coborâm într-o coloană uriașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Limba îmi era ca un frazzfurter carbonizat. Pe la jumătatea drumului, însoțit de plecăciunile portarului - un adevărat desfrâu de umilință bine jucată - am constatat într-una din oglinzile din hol că fermoarul pantalonilor se rupsese și că chiloții roz se zgâiau triști prin șliț... Am o teorie. Ele hotărăsc, nu-i așa? Fetele hotărăsc. Totul e hotărât, totul e acut în vedere. E una din acele nopți când îți faci apariția cu o orhidee și iei un loc la masă pentru spectacol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în defavoarea acestei vieți; despre viața de dincolo nu știm nimic!... Fericită, o inimă de femeie dăruiește viață; nemângâiată, presară în juru-i doar deznădejde. Ne bucurăm la fiecare sfârșit de săptămână, de timpul liber pentru odihnă și alte lucruri plăcute; puțin triști totuși că din caierul vieții s-a mai tors o pagină! Privește-l pe aproapele tău țintă în ochi, întrucât în lumina ochilor se citește cel mai bine adevărul. Vorba lungă, enervantă pentru unii, îi ajută pe alții să ia
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
vâslea din greu. Era dintre robii rome, luați din câmpiile de jos ale țării Ta Kemet. Părea să fie țăran, muncitor de pământ, așa îl arătau mâinile lui înnegrite și brăzdate de crăpături, și spinarea lui încovoiată, și ochii lui triști deasupra feței uscate și supte, ca și întreg trupul lui slab, înalt și osos. - Ți-e dor de ai tăi, Iahuben, așa e? îi spuse Auta, după ce se mai uită câteva clipe la vâslaș. Niciodată nu te-am întrebat câți
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
fi lipit de sufletul dumneavoastră, m-aș fi aruncat direct sub pielea dumneavoastră, m-aș fi înecat în adânc, în sângele dumneavoastră, persuasiv și demonic, v-aș fi făcut să vibrați în fața cuvintelor mele... pentru că noi, da... suntem atât de triști, atât de singuri de la începutul lumii... noi, care suntem începutul însuși, un început pe măsura sfârșitului ei grandios... În sfârșit, cam așa aș fi făcut introducerea, v-aș fi amețit puțin de cap... o aiureală pentru a vă slăbi facultățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de către natură; care, doar ridicau din umeri, și părăseau, locul răspânditor de jale. Cei doi și-au luat fetița de mână, au apucat ligheanul, unul de o toartă, altul de cealaltă, și au pornit a urca, încet și năucitor de triști, dealul țurluiului, cea mai înaltă ridicătură de pământ din zonă. Sus, mai întâi s-au odihnit. Apoi, și-au făcut semnul crucii, au sărutat cenușa fostului lor copil, după care, au răspândit-o în zarea cerului, către dunga, care, roșie
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
aurul spiridușilor, așa cum le promisesem. Și uite așa am devenit eu eroina lor. După ce mi-au mulțumit și m-au îmbrățișat, m-au condus la un portal și așa m-am întors la părinții mei. O zi deosebită Cristiana Buzea Triști pentru că ne-am despărțit de vară, am pășit în prima zi de școală. Este 15 septembrie, o zi frumoasă, cu soare blând, când toamnă a deschis porțile școlilor... În fiecare toamnă, primul drum către școală înseamnă emoții mari, curiozități și
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
jocurile de la loterie sunt scumpe și măsluite. Sunt prea bătrân ca să mă duc în străinătate și să mătur pe acolo străzile. Ce fel de societate este aceasta? încotro ne îndreptăm? Aici, în România este iadul pe pământ, oamenii au devenit triști, nu mai au nici o speranță.. Am reprodus exact cele spuse de omul acest,a care cândva, asculta plin de speranțe cele două posturi. Eu le ascultam cu o oarecare reținere și nu din motive partinice, Doamne ferește, fiindcă nici nu eram
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
sau ținea să pară, emoționat, grupurile care pînă atunci se foiseră Între ele Încetară mișcarea, Înlemniră Într-o muțenie perfectă, era un moment al Istoriei adevărat, oamenii, dacă te uitai la ei, aveau fețele triste, În realitate țineau să pară triști pentru a nu fi trecuți pe listele ce erau convinși că se Întocmeau, chiar dacă nu era așa, - purtau În ei bucuria ascunsă a eliberării la care sperau acum mai mult ca oricînd. Clopotele bisericilor băteau, ca o ultimă ironie, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
trecere, un timp neliniștit tradus într-o muzică eminesciană: "Pentru vapoare, pentru catarge,/ Vântul se duce, marea se-ntoarce,/ Pentru copilul care crescu/ Timpul continuă liniștea nu." Toamna apare cu o tristă durere, deși poartă în ea sămânța florilor viitoare: "Triști de moartea frunzelor, care zilnic se petrece/ Ochii mei, ochilor tăi/ Le răsfrâng albastru rece." În contextul acestei lumi, în care timpul macină existențe, este invocată divinitatea, pentru împlinirea destinului: "Doamne, m-ai uitat în cer cu totul/ și mă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
confruntat tinerii în perioada imediat următoare ieșirii din instituție constau în acomodare la condițiile vieții exterioare instituției și găsirea unui loc de muncă, pentru unii chiar și a unui loc de dormit. Mulți tineri au afirmat că s-au simțit triști, fără protecție și demoralizați. Le era greu să-și facă planuri de viață. Câțiva dintre ei au apreciat că „lupta cu viața” ar fi expresia ce ar caracteriza cel mai bine perioada respectivă. Câțiva tineri care nu au găsit pe
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
Piatra-teiului, Ediție îngrijită de Geo Șerban, EPL, 1967, p. 255. 5. „Pe lîngă plopii fără soț...”, în Poezii, ediția cit., p. 129. 6. Iată două exemple scoase din literatura epocii: „Plopii din marginea drumului își plîngeau frunzele în vînt și triști își încovoiau vîrfurile țuguiate” (Ion Popovici-Bănățeanu, „în lume”, în Muncitorul în literatura romînă, p. 90); „Și cu cît mă duce gîndul/ Peste vremuri înapoi,/ Tot mai suflă-n vînt icoana/ Unui car cu patru boi./ Uite-l cît de-ncet
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
1930. Tip retras, n-o fi fost solicitat de inițiatorii altora. Limitîndu-mă să fiu „punctual”, am ignorat că trebuie să vorbesc despre solidarizările sale prin poezie cu anonimii: cu cei decepționați, ajunși să plîngă „cu frunțile pe masă”, cu cei triști, sărmani, bolnavi, nefericiți, - bărbați și femei. Deși esențiale, aceste gesturi nu aduc publicitate directă. Contează însă în comentariile asupra omului și a operei. în fața mea sînt, veniți la reexaminare, trei studenți (două fete și un băiat) din anul IV, ultimul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
o tentație, fie ca un obstacol al sinelui, în orice caz ca dublet (natural, complementar) al acestuia, deși nu de puține ori se mimează indiferența relației, ca în Androginica stare a lumii: "Sunt vesel și sunt trist/ sunteți veseli și triști/ peste multă viață vine multă moarte/ peste multă moarte vine iarba/ eu mă îndepărtez / tu te apropii:/ porți ștafeta la jocurile olimpice". Motivația acestui mod de a percepe lumea provine dintr-o altă certitudine a poetului Lucian Vasiliu, evidențiată de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
într-o inundație, decât citind relatarea dramatică a morții a zece pasageri ai unui autocar răsturnat într-o prăpastie. Această situație a fost demonstrată de următorul experiment: Psihologul Elisabeth Dunn le-a cerut unor voluntari să își imagineze cât de triști și de emoționați ar fi dacă ar afla din mass-media că mai multe persoane au fost găsite moarte într-un accident sau că un cutremur s-a soldat cu câteva mii de victime. Voluntarii au spus că ar suferi mult
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
la un artist care falsifica uneori data propriilor opere), contemplând gânditoare pictura, Olvido murmurase În italiană acel taci și odihnește-te: aici se sfârșește cântul. Al vieții tale. Al vechiului bocet. Apoi Îl privise pe Faulques cu ochi nespus de triști și, În lumina romană, albă și fantomatică ce Înviora casa, povestise că Înainte nu era așa, că În salon erau și alte mobile și tablouri vechi, iar sus, În atelier, stătea un soi de automat ori manechin enorm, sinistru, ca
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cu lacrima alături,/sărăcia, rănile, oftatulă Doina cui va spune, când o-mpături,/c-au fost toate astea pe la leatul când pornise omul să doboare/lepra neagră-a vechilor zavistii, ca un Făt-Frumos pe-un cal de soare/pe deasupra anticelor triștii? (Ă) Nu răsună În veacuri Herodoții?/ Câte graiuri foamea nu-și uscară, de prin funduri palide de Sciții/până-n fruntea lanelor de vară? Iar acum: puzderiile astea/de lumini, de oameni pretutindeni! Deodată tinere deprinderi -/vremea: ca poenile-n Armindeni. (Ă
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
gravate versurile din Mi ultimos adios, nemuritor poem Închinat patriei sale de Rizal, În celula sa, Înainte de execuție: Adio patrie adorată, țărm pururi Îndrăgit de soare, Perlă a mării Orientului, paradis pierdut. Mai străluciți și vrednici, mai În floare, O, triștii-mi ani aș vrea să fi putut Cu-adâncă bucurie a-ți pune la picioare... Poposim câteva clipe În metaforica grădină chinezească, apoi Încercăm să descifrăm simbolistica și farmecul grădinii japoneze. Aleile simetrice ale parcului sunt flancate de copaci seculari
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]