121,745 matches
-
la această călătorie de suflet, am poposit, în cele din urmă, cum era firesc, în spațiul teatral. Dialogul a fost pașnic, profund și nuanțat. Relația regizor-actor, temă la care ne-a incitat George Banu, a făcut ca fiecare să nască trimiteri și comentarii substanțiale, ne-a trezit o plăcere fantastică de a căuta fel de fel de răspunsuri în noi înșine, în cultura fiecăruia și a civilizației din care venim, în amintiri și repere extrem de variate. Purtam vîrste diferite, la propriu
Ariel și Caliban by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12743_a_14068]
-
așadar, dintr-o civilizație frustă, din realitatea imanentă a substanței pe care și-o asumă și, mai apoi, o transferă în coduri culturale și în secvențe etico-artistice, sublimînd materia în adevărate axiome plastice și într-un hieratism suficient sieși, fără trimiteri explicite către un spațiu sacru instituit. Sultana Maitec coboară din lumea celestă, din spații imponderabile și dintr-o îndelungă tradiție a semnului de factură orientală. Ea pare un simplu accident al luminii, o întrupare provizorie a unor pîlpîiri a căror
Ovidiu și Sultana Maitec by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12817_a_14142]
-
ce extermină băștinașii din junglă. Dac-ar fi adevărat, acest lucru ar fi extrem de periculos nu doar pentru America, dar și pentru întreaga civilizație planetară. În cel mai pur stil al filmelor de propagandă sovietice (jurnaliștii au făcut, de altfel, trimiteri la "arta montajului" a lui Eisenstein din peliculele puse în slujba lui Stalin, după cum ovațiile de la Cannes au fost descrise ca având aceeași sorginte - "Ca pe vremea Tătucului, cei prezenți continuau să aplaude, fiecare, înspăimântat de moarte să nu fie
Temperatura nerușinării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12805_a_14130]
-
altora această convingere despre onestitatea sa. De aici decurge toată drama sa, din faptul că e o victimă sigură a suspiciunii, ca regim moral maladiv. Citind atent și cu o anumită generozitate, acestea sunt conexiunile ce pot fi făcute (posibile trimiteri firave spre un existențialism abia întrezărit), poate puțin cam abuziv. E o bună doză de supralicitare într-o astfel de conexiune, dar ea nu e cu totul nemotivată. Desigur, sunt de acord că aș putea fi acuzat de prea multă
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12854_a_14179]
-
reflecției sale privește recenta adeziune la marxism a lui Breton și a suprarealiștilor, foarte discutabilă din punctul său de vedere. Mai exact, adeziunea vizată este cea legată de amintita publicație "Clarté, organul comunist din Paris", același, așadar, la care făcea trimitere și în textul precedent, și de care suprarealiștii se detașaseră după o scurtă perioadă de colaborare. Comentând răspunsul lui Breton (un pamflet, Légitime défense, tipărit în revista "La Révolution surréaliste", în decembrie 1926) la o broșură semnată A.D. (alias Pierre
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
pe seama factorului economic, și "înțelege să-și rezerve totul, inclusiv spiritul." Și adaugă imediat, ironic: "Copyright by ziarul l'Humanité" - cunoscutul cotidian comunist. În context, autorul articolului se îndoiește serios de noutatea valorilor propuse de zisa revoluție proletară, făcând o trimitere explicită la ceea ce se petrecea în URSS: "Scontează oare Breton pe valorile cu adevărat noi care nu s-au lăsat văzute nici prevăzute până în prezent - ideile URSS-ului fiind tot atât de vechi și de burgheze pe cât e lumea"... De aici, și
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
lui Andreescu apăruse deja în Observatorul cultural. L-am scos din pagină, ce era să facem?, înlocuindu-l cu altceva, operație care ne-a creat destule dificultăți. în numărul următor, Cronicarul a relatat pățania la "Ochiul magic", considerând că procedeul trimiterii unui text simultan la două reviste este deontologic incorect. Cu aceasta socotisem micul incident închis. Dar nu a fost așa. Dl Gabriel Andreescu revine în TIMPUL(nr. 10/2004) trimițându-le d-lor N. Manolescu și Alex. Ștefănescu o scrisoare nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12319_a_13644]
-
purta prin romantismul german, freudism, Stendhal, Martin Buber, Sartre și rigorismul moral al lui Kant, Radu Enescu începea printr-o referință la Lenin, despre emoțiile umane în procesul de cunoaștere, și continua imediat, absolut stupefiant, după părerea mea, cu o trimitere la "recentele hotărâri ale partidului și statului nostru cu privire la întărirea familiei, la consolidarea deplină a drepturilor femeii, la ocrotirea maternității" (p.19). Surpriza plăcută vine însă pe pagina imediat următoare, când eseistul apelează la Heidegger, al cărui Sein und Zeit
Eseul Corupt by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12328_a_13653]
-
însă pe pagina imediat următoare, când eseistul apelează la Heidegger, al cărui Sein und Zeit e citat la sursă într-o ediție din 1941, și la Conceptul de angoasă al lui Kierkegaard. Referințele germane curg firesc în continuare, intersectate cu trimiteri la Blaga și Călinescu, pentru a pune în evidență ideea că "angoasa este expresia afectivă a înstrăinării omului într-un univers ostil", iar "bucuria creatoare este semnul victoriei asupra alienării" (p. 23). Apelul la concepția marxistă revine periodic, ca și
Eseul Corupt by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12328_a_13653]
-
cum că, până la acest meci, mulți ani de zile a trăit într-un fel de semiobscuritate în ceea ce privește înțelegerea jocului de fotbal. Ba a avut și destule prejudecăți în privința lui ca strategie, tehnică și spectacol, ajungând până acolo încât "un-doi"-urile, "trimiterea portarului" după țigări", sau driblingurile á la Dobrin, Dumitrache, Pelé, Maradona sau Ronaldo, îi provocau o somnolență mai eficientă decât o întreagă doză de "diazepam". Ca să nu mai fi amintit de schemele tactice gândite de generalul-antrenor român Iordănescu de care
Fotbalul - acest joc miraculos... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12390_a_13715]
-
informative de la posturile de radio și televiziune și introducerea în acțiune a unor personalități reale (Cornel Regman, Paul Goma etc.) care dădeau aerul de autenticitate al romanelor din ciclul început cu Hotel Europa. Nu lipsesc însă nici în acest roman trimiterile la viața politică reală. Atîta doar că autenticității absolute oferite de decupajele de presă din romanele anterioare le corespunde în acest roman includerea, mai lejeră, a politicului în poveste, sub forma unui flash-back. "Un eveniment dătător de speranță a fost
Un șaizecist postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12370_a_13695]
-
ar fi ieșit un master-piece în genul filmului lui Terry Gilliam, Life of Brian (1979). Cele câteva situații de un comic incontestabil, ar fi trebuit să dea tonul unei farse de tot hazul, unei "vesele Apocalipse": SRI-ul are ideea trimiterii lui Vespasian la Chișinău, pentru a destabiliza acolo "niște forțe politice", Ministerul Culturii oferă sprijin fundamentaliștilor neoortodocși, un politician de la Partidul pentru Mileniul Trei propune proiectul Catedralei Sf. Andrei pe rondul de la Universitate ("o sinteză a stilurilor bizantin și gotic
Mesinism New Age și terorism neoortodoxist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12395_a_13720]
-
alarmant imediată și atît de insolubilă parcăť". Iubirea reprezintă pentru Fred o "bucurie a minții", o experiență "la rece", proiectată cu superbie pe ecranul absolutului. Realul nu-l interesează, căci "sentimentul" pentru doamna T. e o latență veșnică, deci o trimitere în ireal, "o iluzie mai puternică și mai durabilă decît împlinirea ei". Paradoxul acestui Eros sublimat, descărnat ca o teoremă, implicînd fuga de posesiune, e tranziția de la intensitatea actului vital, de la crîncena identitate a Erosului comun, stigmatizat de cruzime, la
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
și credința în el. Mai nou, mecanismul funcționează și în politică. Dar asta e o altă problemă. Faptele și mecanismul psihologic al divinizării prin compasiune sunt dramatizate excepțional de Blaga în "Zamolxe" (mister păgân), fără să risipească aura de taină. Trimiterile la amănuntele constitutive ale mitului christic, bine prelucrate, sunt numeroase. Timpul evocat de Blaga era, de asemenea, un timp de fecunditate mistică, precreștină, al altei umanități. Și în piesa lui Blaga există un viclean (Magul) care contribuie inconștient la zămislirea
Iuda, o necesitate? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12382_a_13707]
-
o mistică a textului (derivată din existență) pornind de la precepte și idei preluate nu doar din tradiția iudaică, dar mai ales, din cea orientală. În bizareria sa parabolică fermecătoare, evanghelic și gnostic, labirintic și înșelător, necesitând o lectură cvasidistributivă, cu trimiteri în profunzimea simbolică a conceptelor sau doar în apropierea unor referințe textuale apropiate, Gesturi este un text test, o proză care îndeamnă la suspiciune și decriptare. Nimic nu pare scris la întâmplare, nici un cuvânt nu e de umplutură, textul fiind
Proză cât o bibliotecă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12419_a_13744]
-
o lumină consubstanțială materiei îl apropie de modelul expresiei aluvionare a lui Ion }uculescu, după cum o naivitate infantilă, o joacă mereu proaspătă și năzuința către o anumită ordine îl amintesc pe Paul Klee. Insă aceste asocieri sînt mai degrabă imponderabile, trimiteri psihologice, decît epică directă a imaginii sau similitudini factologice. Și apoi Sabin Opreanu nici nu trebuie privit astfel, adică în fluxul imaginii istoricizate, pentru că nașterea sa a avut loc spontan și s-a sprijinit pe o altă materie. El este
Sabin Opreanu, un amator profesionist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12412_a_13737]
-
de o cuceritoare dezinvoltură, secondat de această dată de mai tânăra pianistă Valentina Sandu Dediu, muzician ce probează remarcabile direcționări atât în domeniul performanței scenice, cât și a celei muzicologice. Pe aceeași scenă, un concert de o cu totul altă trimitere stilistică - concertul "Grupului de percuționiști din Haga" - a fost organizat de Asociația A.R.F.A., de Ambasada Olandei la București, de Fundația olandeză "Gaudeamus", un concert ce a probat profesionalism și imaginație timbrală. Alături de creații ale muzicienilor olandezi, am putut reaudia
În sălile bucureștene de concert by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/12410_a_13735]
-
sintaxa din pliantele/site-urile organizațiilor nonguvernamentale antidrog. O lectură mai completă poate face fiecare intrând pe www.erowid.org, www.encod.org, www.drugscope.org ș.cl. Chiar dacă site-urile sunt atent indicate și textul tipărit folosește artificiul electronic al trimiterii ("aici*") către un background bibliografic solid, procedeul nu substituie lipsurile. Discursul pare aici cel mai artificial, de fapt, concesiv, nota lui Dragoș însuși fiind de o naivitate simpatică: "Cei care citesc această însemnare sunt avizați că ea constituie portretul unui
Câte un joint, joint. joint ... by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12442_a_13767]
-
scrisă a Internetului, cît și în publicistica actuală; în acestea, telectual apare ca substantiv -"nu are nevoie de sprijinul telectualilor, că ăștia au susținut guvernul vechi și s-ar putea să-i cauzeze la proprii votanți" (Ciberplai 2000), ca adjectiv: ,Trimiterea la fosta alianță era singurul argument telectual" (EZ 19.08.2003); ,așa-i cum vrei tu nenică, nu mă obstinez că-s mai telectual" (Ciberplai 2003), și chiar ca adverb: , Vrei să te gâdile îtelectual?" (fanclub.ro); ,sună îtelectual, nu
Telectuali by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12492_a_13817]
-
protagonistului, Clavdia, (aluzie evidentă la doamna Chauchat din romanul scriitorului german) demonstrează influența de netăgăduit pe care Muntele vrăjit a exercitat-o asupra scriitorului la redactarea acestui roman. De altfel, prozatorul român face în cîteva rînduri, chiar în corpul romanului, trimiteri explicite la cartea lui Thomas Mann: "Mă cheamă Clavdia, ca pe doamna Chauchat a lui Mann, Thomas Mann, și sper să nu fii un Hans, vrăjit, nu știu, nu înțeleg, Damian, Muntele vrăjit, amabilă Clavdia, da, da, parcă mi-aduc
Hans Castrop în România comunistă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12484_a_13809]
-
să economisească energia... nu e apă caldă, și eu aș fi vrut să mă îmbăiez (...) nu mă săruți? îl îmbie ea, nu, îmi mirose gura, m-am îmbătat... (p. 97) Exemple de acest fel se pot da la nesfîrșit cu trimitere la aspectele cele mai absurde ale vieții în comunism, unele dintre ele de neimaginat astăzi: turnătoria la nivelul propriei familii, activiștii și ofițerii care cumpărau din librărie cărți la metru din necesități de decorare a apartamentului, iluminatul casei cu lumînări
Hans Castrop în România comunistă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12484_a_13809]
-
Pavel Șușară Pe la mijlocul anilor '60, pînă și în cele mai ascunse colțuri ale țării a pătruns știrea privind zborurile spațiale rusești și americane, al căror scop declarat era trimiterea unor echipaje umane pe Lună. Primul pas fusese deja făcut prin lansarea lui Iuri Gagarin, iar următorul nu era decît o chestiune de timp. Nu știu dacă peste tot aceste evenimente au stîrnit o curiozitate la fel de mare și au creat
Vizualitate și metafizică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12500_a_13825]
-
neajunsul de a te fi născut. Doar ca titlu, ca sintagmă care "dă bine", preluată fără ghilimele: Un fior de resentiment răzbate din străfundurile ființei personajului despre acest neajuns de a te fi născut". Ici-colo "marele critic" Valeriu Cristea și trimiteri confuze la Vasile Lovinescu pe care autorul și-l ia, se pare, drept model. Premisa cărții este, totuși, ambițioasă: Ion Creangă este un "mare scriitor" care încearcă să vândă o marfă plină de "aurul și argintul" marilor valori sub învelișul
Creangă și bâtă de aur by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12511_a_13836]
-
ar fi maestrul de zi, celălalt maestrul de noapte. Eroul oscilează între cei doi poli de iradiație spirituală, de atât de diferite facturi, ilustrând prin frământările lui o dramă a neputinței de fixare. S-au făcut în legătură cu Ziua și noaptea trimiterile de rigoare la Nietzsche, evocându-se corespondența dintre categoriile apolinic-dionisiac ale filosofului și diurn-nocturn la care a recurs prozatorul. în Voința de putere, romanul următor, filiația de idei nietzscheeană este nu doar subînțeleasă, ci afișată vizibil, cartea deschizându-se cu
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
a unei recunoașteri sau chiar o cerere de iertare. In timpul prezentărilor în fața papei de la Roma, era obiceiul să i se sărute piciorul. Era un semn de deferență față de papă ca șef al Bisericii catolice, dar și, după unii, o trimitere la imaginea crucii pe care acesta o avea pe încălțăminte. Ceremonialul se limita la o simplă înclinare lîngă picior, fiindcă era mai importantă intenția și nu realizarea ei literală. Yannick Carré a arătat foarte bine că mîna, chiar dacă avea o
Alain Montandon - Sărutul sacru by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11465_a_12790]