15,306 matches
-
Treceau pelerini. Fecioarele-aveau jartiere de pluș cu nostalgice funte/ Cînd, pajiști scoțînd din corsaj, către-amurg, ieșeau la plimbare.// Călătoream (ți-amintești?) în cea mai frumoasă caleașcă/ C-un fluture miop, între noi, privind fericit înainte./ Eram pe atunci detectivul tău trist și cuminte/ Care-ți turna la popasuri laptele dulce în ceașcă.// Apoi într-o seară (caută-adînc în memorie!)/ Ne-am dezbrăcat, neștiind întîmplarea aceasta ce-nseamnă,/ Și renunțînd la găsirea pisicilor tale, la glorie,/ Oh, ne-am pictat unul altuia
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
la Craii de Curtea-Veche. Întîlnirea finală, în WC-ul din Piața Romană, cu fostul comandant de la școala de cavalerie din Oradea e unul din puținele momente în adevăratul sens al cuvîntului tragice: degradat, scos din armată, redus la o umbră tristă a celui ce fusese, terorizat, bolnav, cu reacții animalice, maiorul e un om care nu se mai simte pe sine însuși (în Autodenunțuri și precizări există un episod paralel, deși nu în această cheie, cu fostul șef al cenzurii, în
„Adevărul integral” al ficțiunii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13433_a_14758]
-
și eufemizată la maximum, a acelui amestec de sclavagism tardiv, voaiorism în masă și pedofilie camuflată în tot felul de principii de castă și de cutume imemoriale, numită mediatic și convențional nunta prințesei Ana Maria Cioabă. O (sau O,) țară tristă, plină de humor, cum este România, în care setea de evenimente ieșite din comun este mult mai mare decît, să zicem, judecata lucidă și instinctul moral, pare dispusă iremediabil, dintr-un estetism convertit în frigiditate sufletească prin împingerea lui la
Regele nebun și masacrul inocenților by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13458_a_14783]
-
m. d. Poate că încă nu, dar - înspăimânteze-se unii - ce echipă românească de „Cupa Davis” punem noi la cale... Trimisul TVR în calitate de comentator al meciului de tenis Ecuador - România, care, nu știu de ce, îmi amintește de versul eminescian „Daniel cel trist și mic”, m-a făcut să-mi fie dor de Cristian Țopescu. Pe nedrept, fiindcă: dacă de la celebrul comentator de odinioară nu știu noutăți/ inovații lingvistice, cu ocazia meciului în cauză, am aflat câteva. De exemplu, se spune uzanța jucătorilor
Știri Sportive by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13462_a_14787]
-
continuitate firească, ci de-o ruptură sîngerîndă de țesuturi vii, de necroze și amputări ale organismului creator care nu s-a mai putut redresa decît la mai bine de un deceniu de la stingerea prematură a poetului în discuție. În lumina tristă a unei asemenea abordări, ne bate gîndul că „ceasornicul biologic precipitat” al conștiinței lui Constant Tonegaru a dorit a concentra, ca sub imperiul unui impuls ocult, cît mai multă substanță din poezia interbelică ce sta să intre sub obroc, a
Poezia lui Constant Tonegaru (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13455_a_14780]
-
Prieten și apărător din totdeauna al evreilor, participă la una din sărbătorile lor (Kol-Nidrei), la Templul Coral, „spre supărarea lumii întregi”, cum consemnează ziarul „Momentul”, ceea ce-l duce pe atât de însuflețitul și neobositul slujitor al lui Christos la concluzia tristă că „antisemitismul și legionarismul (contra cărora vituperase toată viața - n. m.) stau sub cenușe, ca niște cărbuni gata să aprinză iarăși pământul”. În același timp, în 1946, regretă că prietenii lui izraeliți nu l-au invitat la concertul marelui Jehudi
Gala Galaction după 1944 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13473_a_14798]
-
În același timp, în 1946, regretă că prietenii lui izraeliți nu l-au invitat la concertul marelui Jehudi Menuhin, despre care scrisese în „Adevărul” și nu-și poate reține o anumită nemulțumire: „Israel își aduce aminte de mine atunci când e trist și bolnav. Sunt un fel de infirmier al lui. Când e sănătos și vesel, nu mai are nevoie de mine”. Dar ca un creștin iertător ce este îl binecuvântează: „Israele, fii pururea fericit și deasupra tuturor nevoilor.” O mare tristețe
Gala Galaction după 1944 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13473_a_14798]
-
potrivite este elogiat („Oamenii mari sparg cu capul orice tavan contemporan”), M. Sadoveanu, „un Omer moldovenesc” este văzut de astă dată în mod critic, altfel decât în mistificatorul encomion amintit: „Fără îndoială că opera lui, că participarea lui politică la trista noastră comedie omenească, și multe laturi cunoscute și necunoscute din viața lui vor da mult de furcă și de vorbă umașilor” (3 nov. 1954). Bătrân și bolnav (va fi lovit în 1955 de paralizie), scriitorul-deputat regretă că nu s-a
Gala Galaction după 1944 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13473_a_14798]
-
nu s-a putut prezenta la procesul lui Ovidiu Papadima: „Bietul băiat, acuzat de legionarism, ar fi avut în mine un cald martor al dezvinovățirii lui”. Executarea lui Lucrețiu Pătrășcanu, în urma unei înscenări monstruoase de tip stalinist, e o „veste tristă”, ca și condamnarea la închisoare a prietenului său sionist A. I. Zissu, dar se abține de la orice comentariu. O face însă fără să ezite, când patriarhul Justinian îi povestește despre vizitele lui la Moscova și izbânzile avute acolo, „opoziția victorioasă pe
Gala Galaction după 1944 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13473_a_14798]
-
pot fi citite și în cheie culturală, ca replici la poeți, poezie, filozofi, mitologie și în cheie polemică, ca replici la lumea noastră. Dar ar fi păcat să nu fie citit în cheie pur poetică, adică în voia armoniei lor triste, ca în acest nou (și mereu vechi) Levant: Să părăsim, prieteni, Levantul, arcă moartă, Purtată de famelici slujbași, îngăitănați. Levantul: regi și dame, optari, nouari, bărbați... Mereu, oricît schimbi cartea, aceeași chintă spartă. Cioran în dezbatere rimul număr al revistei
Oratori, retori și politicieni by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/13484_a_14809]
-
fiscalități cu efecte sufocante asupra unei viitoare administrații dispuse la însănătoșirea economică a țării. E o simplă ipoteză, poate fantezistă. Dar câte aberații nu s-au dovedit, în societatea românească, adevăruri de neclintit?! Presat din toate părțile, la fel de hăituit ca triștii fazani și bietele vulpi luate în cătare, prim-ministrul comite greșeală după greșeală. Nu dă bine deloc (dar deloc, deloc!) la un electorat fascinat de liderii macho, să mergi la Cotroceni cu o idee și să te întorci cu alta
Scheletul de plumb by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13482_a_14807]
-
pe care conștiințele false își experimentează, clipă de clipă, eșecul. Eu îi reprezint pe Ulisse, pe Don Quijote, pe Hans Castorp pe Raskolnikov și pe atîția alții, al căror adevăr este dincolo de starea civilă și de argumentele fiziologice, iar tu, labă tristă, reprezinți o specie torpilată de vanitate și isterizată de obsesiile puterii și de spaima morții” (pp. 48-49-50). Sinuciderea se amînă este o carte agreabilă, scrisă cu farmec și inteligență de un scriitor care privește lumea cu ochii lui I.L. Caragiale
Viață-literatură și retur by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13486_a_14811]
-
zi de vacanță,/ se joacă leapșa cu Satan./ Dă bobîrnace ciornei unui poet:/ ascultătoare, slugarnică, hîrtia mototolită/ se rostogolește bezmetic/ pe străzi secetoase” ( În grădină la Nicole). Din care pricină gloria, chiar de s-ar produce, n-ar putea fi tristă”, delegitimată, prostituată, o caricatură a poeziei, o butaforie de doi bani: „O glorie tristă, domnilor, ca rochia/ unei prostituate/ pe care n-o mai rîvnește nimeni,/ ne tîrăște pe străzi,/ prin pulberea mulțimii lehamisite.// Cîinele, cel mai bun prieten/ al
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
slugarnică, hîrtia mototolită/ se rostogolește bezmetic/ pe străzi secetoase” ( În grădină la Nicole). Din care pricină gloria, chiar de s-ar produce, n-ar putea fi tristă”, delegitimată, prostituată, o caricatură a poeziei, o butaforie de doi bani: „O glorie tristă, domnilor, ca rochia/ unei prostituate/ pe care n-o mai rîvnește nimeni,/ ne tîrăște pe străzi,/ prin pulberea mulțimii lehamisite.// Cîinele, cel mai bun prieten/ al Poetului,/ cîinele Aron mîrîie la stele precare,/ la ultimii cititori de poezie.// Ce os
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
prieten/ al Poetului,/ cîinele Aron mîrîie la stele precare,/ la ultimii cititori de poezie.// Ce os fără gust, fără miros,/ poemul acesta! Aron aleargă tehui,/ udă statui eroice,/ se rostogolește/ pe asfaltul răcorit de sudoarea/ din gușa privighetorii.// Ce glorie tristă, domnilor,/ fraților de mucava!/ Poezia, vivandieră dibace, se grăbește/ cu pîine și sare în fața dușmanului.// Flutură steagurile albe ale nimicului,/ domnilor poeți, fraților de mucava!” (Glorie tristă). „Nimicul” alcătuiește fondul real al provinciei care e doar umbra sa... Sub emblema
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
eroice,/ se rostogolește/ pe asfaltul răcorit de sudoarea/ din gușa privighetorii.// Ce glorie tristă, domnilor,/ fraților de mucava!/ Poezia, vivandieră dibace, se grăbește/ cu pîine și sare în fața dușmanului.// Flutură steagurile albe ale nimicului,/ domnilor poeți, fraților de mucava!” (Glorie tristă). „Nimicul” alcătuiește fondul real al provinciei care e doar umbra sa... Sub emblema maniheismului intrăm într-un spațiu al dedublărilor productive pentru substanța moral-plastică a poeziei. De pildă, trupul se desparte de ființă, încercînd a viețui de unul singur, a
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
totul pe față, tot ce s-a întîmplat în perioada dictaturii, ce s-a întîmplat cu cultura, ce se întîmpla în uniunile de scriitori din țările foste comuniste. Ele erau uneori, din cîte cred, citadele ale dictaturii. Este un lucru trist, dar adevărat. Fiecare istorie a fiecăreia din fostele uniuni ale scriitorilor în perioada comunistă era pur și simplu o mini-istorie a dictaturii. Eu însumi am scris un scurt roman care se intitulează chiar așa: Istoria Uniunii Scriitorilor din Albania văzută
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
vorbește românește. Pe alții, conflictul mondial i-a atins indirect, dar comunismul care i-a urmat le-a făcut viața de nerecunoscut: povestea Catherinei Iernici, născută Constantinescu, ajunsă la 95 de ani singură, îngrijită de fostul șofer, e cumplit de tristă - 40 de ani de fericire și belșug urmați de alți 50 de supraviețuire: “Realizări? N-am realizat nimic, duduie.Cînd am avut o casă așezată și cînd să fiu, fiecăruia îi place să aibă lucruri frumoase, să trăiască mai bine
80 de ani, 14 mărturii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13523_a_14848]
-
zvârlind sămânța cariată a cuvintelor lui pretutindeni, în interviuri nesfârșite în cari răsună ca un leitmotiv acel eu, eu, eu, care arată cât îl doare preocuparea persoanei sale adorabile. Din când în când, simțindu-se prea singuratec în atâta glorie, triste et seul dans sa gloire, aciuește numele său de acel al unui politician din miazăzi și anume: eu și amicul meu Venizelos, acoperindu-se cu meritul comun. Astfel se agață de lampă panglica cleioasă de prins muște sau o tinichea
Publicistul Vinea by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13524_a_14849]
-
oricine, răsfoind revistele conduse de „febrilul jucător mediatic”. Asta dacă nu cumva Cornel Nistorescu insinuează că „agricultorul” de la C.N.S.A.S. a furat din dosarele rumegate în exercițiul funcțiunii rețeta vinului pe care încearcă să-l impună pe piață. Dincolo de comicul trist al situației, mă miră că un băiat atât de inteligent precum Nistorescu mistifică esența feciorelnicei firme pe care se străduie s-o apere de influența băiatului rău din Slobozia. Rolul legal al C.N.S.A.S.-ului e opus celui presupus de
Dublu Dinescu și simplu Nistorescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13540_a_14865]
-
pentru atmosfera din urbe. Uneori, aceștia trebuie să facă față unor situații neprevăzute, dar și atunci acționează în virtutea propriului lor sistem de valori, adesea depășit, ceea ce îi plasează în situații tragi-comice. Văzuți de Nicolae Stan, oamenii din Slobozia au ceva trist și ridicol, sînt goliți de idealuri și speranțe, trăiesc într-un fel de automatism și în absența unui sistem de valori valabil (cele vechi au fost parțial abolite, iar cele noi întîrzie să apară). Privirea autorului către personajele sale este
Oameni din Slobozia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13544_a_14869]
-
Gheorghe Grigurcu Traian Ștef a elaborat un soi de monografie a ridicolului. Gest mai curînd previzibil decît insolit, la intersecția coordonatei noastre spațial-morale („O, țară tristă, plină de humor”) cu cea temporală (perioada „de tranziție”, „de o absurditate degradantă, incredibilă, rizibilă prin toate fețele și discursurile, prin toate măștile din piețele publice”, în caracterizarea defel plușată a autorului). Cineva trebuia să trateze subiectul. Deoarece avem nevoie
Despre ridicol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13528_a_14853]
-
la Preajba și le-a continuat la Giurgiu, pe atunci un elegant orășel de provincie, cu oameni așezați și case frumoase. Acolo, a devenit vedeta școlii, datorită felului în care spunea poeziile. Nici o serbare nu era completă fără o poezie tristă, spusă de Rica, cu ochii în lacrimi. În rest, jocuri copilărești, prietenia surorii mai mari cu Tudor Vianu și savuroase detalii culinare din sudul României vechi. În război... Nu fără peripeții a trecut Profira Botez prin Primul Război Mondial. Singură
Enigmatica doamnă R... by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13594_a_14919]
-
mână în mână, și al discuțiilor din mansarda de pe strada Melodiei. “N-am vorbit niciodată despre dragoste - își amintea Profira Stoicescu - chiar dacă Mircea a încercat de multe ori să mă facă să-nțeleg. El m-a iubit cu o iubire tristă”. În decembrie 1925 merg, împreună cu alți colegi, cu Moș Ajunul și sunt primiți la Familia Regală, la Patriarhie, de către Patriarhul Miron Cristea, la Palatul cu Lei, de către Principesa Cantacuzino, la Octavian Goga și la alte personalități ale timpului. În 1926
Enigmatica doamnă R... by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13594_a_14919]
-
un an de la premieră? - Ceea ce noi am încercat să construim de la bun început nu a avut nimic în comun cu atmosfera abstractă cehoviană. În majoritatea montărilor Cehov lumea devine „prizonier” al atmosferei: Cehov înseamnă seminuanță, totul e atmosferă, e ceva trist - ceea ce este o mare greșeală. Cehov numea toate acestea „mierlehliundie” - un termen imposibil de tradus. Nici în rusă aproape că nu are explicație. Ar fi un amestec de melancolie, smiorcăială, suspin și alte cuvinte ciudate. E ceva trist-abstract. În spectacolul
Interviu cu regizorul rus Yuri Kordonski by Maria Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/13600_a_14925]