273 matches
-
poezii învățate. În poezia Revedere poetul dialoghează cu codrul: „Codrule, codruțule, Ce mai faci, drăguțule, Că de când nu ne-am văzut Multă vreme au trecut... Ia, eu fac ce fac de mult, Iarna, viscolul ascult, Crengile-mi rupându-le Apele-astupându-le Troienind cărările Și gonind cântările...” În poezia Rapsodii de primăvară poetul atribuie însușiri omenești anotimpului de primăvară: „adună”, „risipește”, „a trecut”: „Sus, prin crângul adormit, A trecut în taină mare De cu noapte, risipind Șiruri de mărgăritare...” În poezia Acceleratul poetul
METODE INTERACTIVE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ - clasa a III-a by MARGARETA TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1588_a_2961]
-
romantici, era taxat ca mania. Reacții termice (rece-fierbinte) sfârșesc în cele din urmă într-un fel de echilibrare, într-o anumită temperanță, nu și în aplatizare: "Caii mei nebuni ca mine, caii mei fugari ca ochii / Lava sângelui mă arde, troieniți-mi în auz" (Pădureancă). Deschisă ademenirilor multiforme, privirea se complace în vedenii; ordinea profană nu escamotează însă ordinea divină; în esență ordinea iubirii e totuna cu ordinea naturii: "Cât îmi doream să fiu ca mama! Sălbătăciune de pădure, / Cu puiul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Din acest motiv, adesea orice dar poate deveni o capcană, un act captativ, ale cărui consecințe și intenții se vor vedea mult mai târziu și care poate nu vor mai putea fi niciodată reparate. Învățătura pe care au tras-o troienii Înșelați de „cal” a fost amară: Timeo danaos et donas ferentes (Virgiliu, Eneidaă. Orice dar obligă. Acceptarea acestuia subordonează persoana care l-a primit celei care i l-a dăruit. Darul devine, din punct de vedere simbolic, un obiect-punte al
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
din cerul nostalgiei unde s-au topit trenurile care n-au mai oprit, pe care le-am pierdut, care au tot stat să vină și n-au mai sosit. Și iată-le acum stînd alături de noi, pe banca de lemn. Troienindu-ne. Soare cu dinți Soare cu dințisingură la fereastră fetița știrbă Cornel C. Costea Sigur că putem rezuma satisfacția noastră suficientă la faptul că observăm și savurăm un joc facil de cuvinte referitor la dantură. E la fel de ușor să ne
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
doua moarte. Aceea definitivă, a amintirii. Iar pînza păianjenului, deși extrem de subțire, este cum nu se poate mai tenace și crește, Încet, Încet, neobosit ca timpul. Precum În versurile din Balada morții a lui Topârceanu: “Zi cu zi l-au troienit / Vremea si uitarea”. O pînză pentru amintire, o alta pentru Înmormîntare. Fără s-o spună, poemul o sugerează. PÎnza păianjenului este ca un cocon al morții. Din ea nu-și va mai lua zborul niciun fluture. Iar amintirile noastre nu
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
baladescul modernist estetizant. SCRIERI: Troienii, București, 1983; Lumina și uitarea, București, 1989. Traduceri: Mircea Zaciu, Ion Agârbiceanu, București, 1983; John Barth, Varieteu pe apă, pref. Geta Dumitriu, București, 1992. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Prima verba, RL, 1984, 11; Alexandru Condeescu, „Troienii”, LCF, 1984, 11; Monica Pillat, „Troienii”, ST, 1985, 3; Lidia Vianu, „Lumina și uitarea”, R, 1990, 3; Mihaela Mainea, Vuietul și liniștea, VR, 1991, 6. M. I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289633_a_290962]
-
tureatcă. Toți nuntașii au sărit din sănii și dând la o parte zăpada au scos-o din troian pe bunica mamei. Era moartă. Poate de oboseală sau poate că băuse și ea ceva, a căzut în zăpadă și a fost troienită. Au dus-o în satul Petriș de unde erau. Când preotul din sat îi făcea rugăciunea, bunica s-a sculat și fiind glumeață, a spus: Vreți să mă îngropați de vie? Ha?“ Toți au fugit din biserică, au rămas preotul și
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
an I, seria a II-a, nr. 3, noiembrie 1939, p. 1. 117 Cadran, an I, seria a II-a, nr. 4, decembrie 1939, p. 4. 118 "Mi-a murit mila în pragul iernii.../ Mă bate crivățul durerii neștiute./ Mă troienesc privirile pline și mute,/ Mi se'ncâlcesc în pletele sufletului lilieci/ Îmi fac din străfunduri poteci.../ ... Îmi spun, că cuprinzător, golan!/ Ce le pasă că-mi strivesc degetele sub ciocan,/ Ce le pasă că-mi dogoresc sufletul în iadul cuptoarelor
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
a căsuța s-a. La privit încă odată și la înpodobit. ” 53.Grupează cuvintele cu sens opus: scade, proaspete, bătrân, crește, luminate, tânăr, vechi, întunecate, s-a oprit, bucuros, vin, trist, plec, a pornit. 54.Compune după modelul: drumurile-s troienite drumurile sunt troienite 55.Transforma după modelul. 56.Găsește sinonime pentru cuvintele. 57.Scrie o convorbire telefonică ! 58.Formează după modelul. 59.Desparte în silabe cuvintele: prinț, accelerat, fiica, accident, licee, știință, alee. 60.Transforma în scriere cu cratima. Pentru
ABC-ul lucrului in Microsoft Word by Aurora Adam () [Corola-publishinghouse/Science/84036_a_85361]
-
a. La privit încă odată și la înpodobit. ” 53.Grupează cuvintele cu sens opus: scade, proaspete, bătrân, crește, luminate, tânăr, vechi, întunecate, s-a oprit, bucuros, vin, trist, plec, a pornit. 54.Compune după modelul: drumurile-s troienite drumurile sunt troienite 55.Transforma după modelul. 56.Găsește sinonime pentru cuvintele. 57.Scrie o convorbire telefonică ! 58.Formează după modelul. 59.Desparte în silabe cuvintele: prinț, accelerat, fiica, accident, licee, știință, alee. 60.Transforma în scriere cu cratima. Pentru a vizualiza conținutul
ABC-ul lucrului in Microsoft Word by Aurora Adam () [Corola-publishinghouse/Science/84036_a_85361]
-
locuri există doar în amintiri, fotografii și în ilustrate de epocă. Culorile anotimpurilor, an de an, erau aceleași dar de fiecare dată sub o altă formă personalizată. De la albul imaculat al iernilor lungi și friguroase, cu vântul spulberând zăpada și troienind drumurile de acces, care câteodată parcă erau fără sfârșit, la primăverile scurte dar cu toți pomii înfloriți și urmați de înverzirea rapidă a naturii, îți dădeau impresia că te afli în Paradis. Vara, cu verdele strălucitor ca smaraldul în lumina
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
s-a scuturat: E iubirea noastră, caldă și senină, Căreia și timpul i s-a închinat. Jilava, mai 1955 Dezamăgire Copil curat cum e cristalul Pe drumul vieții am pornit, Și nu credeam că tot amarul În cale-îmi va fi troienit. Cei răi, cu ură ne-ncetată, M-au tot pândit și m-au lovit Cei buni, cu frică blestemată, Ca pe-un proscris m-au ocolit. De ce gândeam, le era teamă, Cuvântu-mi n-avea crezământ, La ce făceam, priveau cu
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
desfacă și să se împreune"21. Poetul nu "lucrează" pe cadavrul uman (rege, faraon, prințesă, călugăr), ci pe acela al naturii "operând" cu laserul metaforei: "A putrezi în albia unei ape, a adormi până la umplerea odăii de paianjeni, a fi troienit de zăpadă sau de frunze, a te "desface" în univers, acesta e conceptul."22 Imagistica prozelor ne duce cu gândul la un creuzet, în care actanții sunt doar umbra și lumina, și unde desfacerea nu are nimic agonic, ci degajă
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
lut, frunte de stea Privea paharul și nu bea. Și ei au zis: Tu nu blestemi, Nu bei și moartea nu ți-o chemi, Tu ochi nu plângi, tu piept nu gemi. Când noi vom coace stârvuri grele, Vei trece troienit sub stele Iubind, cântând, visând sub ele! Și ei au plâns și au gemut, Dar el a râs și a tăcut A râs de ei și n-a băut. în zori s-au împărțit apoi Pe trei poteci spre zariști
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
mână trecând încet, printre căruțele și animalele din incinta morii spre drumul anevoie de parcurs, la capătul căruia o mamă neliniștită, înfrigurată și frământată de gânduri aștepta întoarcerea fiilor săi greu încercați. Refăceam la întoarcere același traseu, aceeași cărare invizibilă troienită de zăpadă, ca la venirea spre moară. Dar acum ne era mult mai ușor. În aceeași formație consacrată de "șir indian", am lăsat gara și spitalul în stânga noastră, ajungând în câmp deschis și trecând prin locul unde Leu câinele nostru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Cine-și va mai aduce vreodată aminte de el? "Și de-atunci peste mormânt Plopi cu frunza rară S-au zbătut ușor în vânt Zile lungi de vară. Soarele spre asfințit Și-a urmat cărarea Zi de zi l-au troienit Vremea și uitarea" (G. Topîrceanu) Stând pe scăunelul de vânătoare sub vișinul preferat, în poziția "Gânditorului de la Hamangia", și-a închis pleoapele ostenite, lăsând să-i cadă o lacrimă târzie asemenea unei picături de agheasmă purificatoare pe trecutul său, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
nevasta lui la telefon sau să mă duc să-i comunic acesteia ceva, ceva care comporta un răspuns. I-am spus să aștepte la telefon și... n-am ieșit din casă. Capul îmi plesnea, curtea interioară era, pur și simplu, troienită de nămeți. În starea mea, mi se părea o nebunie să ies afară. Și totuși, omul aștepta... M-am frământat astfel câteva minute, fără să mă pot decide să mă duc să-i îndeplinesc rugămintea. Sfârșitul deliberărilor mele a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Li se părea foarte important să trăiască fiecare clipă, să culeagă ce este mai bun, ca și când ar fi ultima. Viața se poate pierde uneori fără să fim întrebați, iar soarta se poate schimba într-o clipă. Adeseori gândurile le rămâneau troienite în căutarea timpului irosit departe de AndreiAlinandru, simțindu-se ca niște elemente ale naturii strânse unul de celălalt într-o hotărâre decisivă. Lucia era femeia care o întruchipa pe Maria Magdalena, alergând după Andrei-Alinandru cu privirea lipsită de gheață ca
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
comedia Două fete ș-o neneacă, unde are prilejul să (re)vadă propriile ei pățanii din actele I și II ale piesei: „Da știi?... bucățică tăietă... Ba încă ce?... să mă arăte la o mulțime de boieri, cum m-am troienit în Păcurari, și cum îmi fac sprincenile, și cum mă sfădesc cu Ioana țiganca, și cum mă chinuiesc ca să-mi mărit fetele!...“ Iată, cred, în cadrul literaturii noastre, primul exemplu de „punere în abis“ („enclavă întreținând o relație de similitudine cu
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
suficiente. Sau poate chiar mai multe feluri. Nu puteam explica nimănui așa ceva, și chiar dacă aș fi explicat cuiva, tot nu m-ar fi înțeles. Oricum, nu știam s-o concretizez, să-i dau o formă. Ea creștea, liniștit, precum zăpada troienită într-o noapte fără vânt. Țin minte că în tinerețe am încercat să exprim o asemenea tristețe în cuvinte. N-am reușit nici să-i fac pe alții să înțeleagă, dar n-am înțeles-o nici eu însumi. Așa că m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
-mi pot aminti încetul cu încetul vechea mea lume. Cred că există o mulțime de lucruri pe care trebuie să mi le amintesc. Oameni, locuri, lumini, cântece... Umbra și-a frecat mâinile de câteva ori. Părea tare caraghioasă cu zăpada troienită pe umerii firavi. În urechi nu-mi răsunau decât mâinile ei. Apoi și-a plecat puțin capul într-o parte și-a zis: — Eu mă duc. Mi se pare ciudat că n-o să ne mai întâlnim niciodată. Nici nu știu ce s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Hușul unul din locurile consacrate ale românismului, ca și Ipoteștii sau Lăncrămul, un loc capabil să producă și în viitor mari personalități harismatice care să salveze poporul român”. În 1989, scriitorul Costache Olăreanu, vizitând Hușii, privea cu admirație „înălțimile verzi troienite de culori”. În „orașul dintre vii”, între cele patru dealuri Ochi, Dobrina, Corni, Dric, „aerul se mișcă într-un anume fel, are o consistență pe care aș asemăna-o cu cea a orașelor italiene din nord; cerul, sprijinit de dealuri
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Și vechea revoluție agrară presupunea niște mutații conținute chiar în deviza: „să sameni ochiul boului și să culegi „mentulla equinae /ad summum colinae!””, însă, atenție, trebuia totuși, să sameni. Acum, când ne merg toate din plin și pomenile Europei ne „troienesc cu drag”, nu mai e nevoie nici să sameni, că tot ce ai ce culege. Comisarul nostru energic a și obținut aprobarea ca să nu se mai cultive orz, nici măcar pentru bere și nici pentru gâște (nu mai au ce salva
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
orizontului acela care lin suspină și prin frunzele uscate/ Rânduri, rânduri trece-un freamăt, ce le scutură pe toate 125 . Codrul, ca și copilul în naivitatea și impresionabilitatea sa sinceră, își deschide inima-n lumina misterioasă a lunii: dragul codru, troienindu-și frunza toată,/ Își deschide-a lui adâncuri, fața lunei să le bată126. Adierea de vânt, troienirea și duhul pădurii deschid perspective către văile cosmosului. Referitor la stadiile inițiatice pe care le sugerează Eminescu în poezie, fiind vorba de codru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
în urmă, ce importă? De-am fi amândoi în... în anii primei noastre sărutări. Ah! Iaca ce era să-ți spun312... Tonul familiar, grijile aceleiași familii răzbat în toată intimitatea lor, așa cum le-a cunoscut copilul în casa părintească. Aducerile-aminte troienesc cărările gândirii poetului: Nu-mi aduc aminte de mama decât ca de-o ființă palidă, un înger care mi-a descântat copilăria cu glasul ei dureros și suferitor 313. Dar moartea mamei este deasupra tuturor amintirilor. Ea este prezentată prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]