504 matches
-
așa ca pe vremea lui bunica ! Da, nu mai vine lume, dar televiziunile mint și iar mint, bagă arhivă cu mulțimea, să spună că-i puhoi de lume aici la Iași. Păi nu ați văzut că aseară proteveul arăta cum tropăiau oamenii în ploaie ? Păi ce, a plouat ieri ? Hai că ați fost aici, spuneți, a plouat ? Nu. Vedeți ! Minciună, pe toată linia ! Vă spun eu, nu mai e așa multă lume ca în alți ani”. Despre condițiile meteo și corpul
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
personajului. 28 octombrie, ora 09.00. Mă încăpățânez să intru din nou în rând, mai mult din dorința personală de a atinge încă o dată racla decât din alte motive. Este frig de-a binelea, soare cu dinți. Un jandarm care tropăie pe loc pentru a se încălzi îmi spune că „astăzi dimineață, în jurul orei patru, era un frig de ieșea abur din ei. Dacă mai erau 300 de persoane, cu totul”. Componența grupului în care sunt înscris : multe persoane din Ilfov
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
se oprea de fiecare dată la intrare. Atunci lucrurile au început să se clarifice. Dar ce motive aveau acești oameni ca să-mi facă rău? Cu Dosoftei am avut probleme încă de la început (din 1978 când m-am mutat), dădeau petreceri, tropăiau toată ziua până târziu și nu puteam să dorm, băteam și eu în perete, iar la un moment dat mi-a izbit cu piciorul în ușă, era băut și a sărit la bătaie. L-am dat în judecată, aveam și
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
chiar el, Biță. Când nouă, celor obișnuiți, ni se părea că e liniște, pe el îl dureau timpanele de zgomot. Tipul cu pricina percepea orice foșnet ca pe un zgomot formidabil. Și când pășea musca, lui i se părea că tropăie. Era în stare să audă de la nu știu câți kilometri foșnetul frunzelor în pom ori ce-și spun doi oameni care stau de vorbă. Și plutirea norilor pe cer pentru el se transforma în sunet puternic, era audibilă, totul era pentru el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
a semnalat că e confecționat numai din certitudini a fost dl Virgil Ierunca. Ca să nu-l ia pe sus briza realității, dl Cornea continuă să-și pună blacheuri de mercur la ciuboțelele de trestie, în care, înfundat ca motanul Jerry, tropăie necruțător. Când și când, scoate de la brâu pușcociul de soc, înghesuie în el plumbi de câlți și ochește către cine nu trebuie. Pe la începutul anului, îl urechea pe dl Vladimir Tismăneanu din scrierele căruia, prin anii ’80-’90 făcea conspecte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
infame urzeau cei doi? Cu inima grea Încercă să descifreze ce Îi rânduise soarta, dar se dădu bătut. Așa că se mulțumi să-și aștepte În tăcere sfârșitul. IV — M-au lăsat muritor de foame, blestemații, se văită starețul. Asinul rotofei tropăia mărunt alături de calul uriaș al ministerialului din Opfingen. și el, și stăpânul lui răsu flau greu, neobișnuiți cu ritmul precipitat al nobilului animal. — M-au făcut cerșetor, blestemații. Mai bine m-ar fi omorât. — Cerșetor? Nu s-ar zice, preasfinte
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
SAU ADEVĂRUL ÎNAINTE DE TOATE A doua întâmplare privește tot pe niște femei, dintre cele mai tinere, mai frumușele și mai inteligente. Sunt studente în medicină, sârguitoare; umblă la cursuri, la cantină și la căminuri cu gente de piele sub braț, tropăind mărunțel. Din când în când se opresc cașicum și-ar fi adus aminte de părinți ori le-ar fi fulgerat în cap o descoperire: deschid geanta și se privesc cu mare grabă într-o oglingioară, apoi scoțând tot din aceiași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
celorlalți. Ceea ce contează pentru ei e „să se simtă bine”. Ce fac pentru asta? Unul cîntă popește, altul fluieră după motanii de pe alee, al treilea rîde și pîrțîie. Tustrei se culcă devreme și se scoală cu noaptea în cap. Dupăie, tropăie, trîntesc ușile. La cantină alte vecinătăți indezirabile. Ieri seară, între „feluri” (varză și budincă), am fost nevoit să ascult conversația unor țoape, evident de la oraș. Cea de-o vîrstă cu mine: „Puloverul ăsta l-am cumpărat la München de la grămadă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
malefică, pentru că demonologia privilegiază inversiunile. Reacția lui Lefter are ca și în celelalte episoade caracte- risticile unei crize de isterie : „ș-a-nceput să se jelească, să se bată cu palmele peste ochi și cu pumnii în cap și să tropăie din picioare, făcând așa un tărăboi, încât a trebuit bancherul să ceară ajutorul forței publice ca să scape de d. Lefter...”. Discursul său îl știm, este la rândul lui un decalc după discursul politic de gazetă gen Răcnetul Car paților. Îl
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ei! Degeaba va veni un Eugen Lovinescu să le spună că nu e cazul săl acuze pe Arghezi de pornografie, că „singura pornografie în artă este lipsa de talent“. Rinocerii de ieri, ca și cei de astăzi, vor continua să tropăie neabătuți. În momentul de față, cele mai multe televiziuni de la noi nu sunt nimic altceva decât niște facțiuni beligerante. Singurul lor rost de-a exista este să fie aruncate în luptă. Lupta politică și de fapt pentru pozițiile de putere pe care
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
aceste voluminoase acoperământuri pentru cap sunt oare prinse cumva prin interior?). Traiectoria cutezătoare a acestor acrobați ai spiritului care, odată atinsă viteza de eliberare, nu mai încetinesc nici nu accelerează alura, mă lasă cu gura căscată. Uneori vezi în urma lor, tropăind cu pași repezi sau chiar alergând, femei sau fete care profită de aceste breșe și merg apoi ca aspirate de golul de aer creat. Cum se explică o asemenea capacitate de absență din contigent la aceste obuze negre cu șosete
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ale Bulgariei în privința ambițiilor teritoriale sperînd să obținem de la ei clarificările necesare. În acest scop, cel care ni se părea mai apt era Spalaikovici, patriot pătimaș, mereu sub presiune, fremătînd din vîrful moțului rebel al pieptenăturii sale pînă la călcîiele tropăind a nerăbdare. Abia se abținea, nemulțumit de a fi doar un diplomat dotat cu o sabie inofensivă de academician în loc să se găsească în spatele unui copac dintr-o pădure deasă, cu pușca în mînă, înfruntînd inamicul rasei și aspirațiilor sîrbești în
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
amintiri străvechi. Toate cele peste o mie de animale și-au îndreptat deodată atenția spre direcția din care venea chemarea. Unele au renunțat reverențios la frunzele de grozamă, altele și-au odihnit copitele pe pietrele de pavaj, încetând să mai tropăie, iar cele somnoroase s-au dezmorțit după siesta de după-amiază. Orice mișcare a înghețat. Numai blana lor aurie tremura ușor în briza de la apus de soare. Oare ce-o fi fost în capul lor în momentul acela? La ce se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
e debil și libidinos, o aberație, dar măcar e o aberație de libertate, cum ar spune Academia Cațavencu. Probabil că mulți dintre cei 7.550.000 de romîni care au intrat să-l vadă au rîs, au fluierat și au tropăit de la un capăt la altul, simțind că în Romînia e la fel de bine ca în orice altă țară, iar în ceea ce mă privește, prezența acestui film îmi dă un sentiment ceva mai bun față de întregul clasament. Nici cu numărul 8 Haiducii
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
asemănător mai degrabă cu un mistreț decât cu un porc de casă (pecari! Îmi amintesc creatura de la un joc de cărți cu animale din copilărie). Cobor în mâl și merg către fata mirată în timp ce pecari-ul se repede spre mine tropăind cu picioarele scurte și greoaie. Fata îl interceptează, îi dă un șut răsunător și animalul se retrage câțiva metri privindu-mă în continuare cu vrăjmășie. Dacă ar fi om m-ar înjura, porc fiind cred că mi-a pus mie
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
cu zgomot, lăsând să intre un client înzăpezit până la sprâncene, cu o privire sumbră și scrutătoare: vameșul. Aoleu, șopti învățătorul, trebuie să ne descotorosim numaidecât de el. Dacă vine Constantin, n-o să aibă inima să-l trimită la plimbare. Vameșul tropăi ca să-și scuture zăpada de pe bocancii solizi și luă măturica pe care Grigore o lăsase pe tejghea ca să se deszăpezească: "Bună seara, Gogonea, unde e Grigore?" Ce ton! Pe aici pe undeva, trebuie să vină, îi spuse plictisit învățătorul și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
libertate?" Când a plecat de la Universitate, continua să-l doară capul. Vântul încărcat cu fulgi rari de zăpadă îi răcorea fața și obrajii. Se simte întremat. O țigăncușă, încotoșmănată în niște boarfe vechi, cu un coș de viorele la picioare, tropăie strigând să-ți spargă urechile: "Cumpărați floricelele! Vestesc primăvara, aduc dragostea!" Se aplecă deasupra coșului, unde violetul delicat strălucește sub vrâste albe, și alege un buchețel. Îl scutură de zăpadă și îl amușină ca un câine: Nu prea miros vestitoarele
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
deasupra coșului, unde violetul delicat strălucește sub vrâste albe, și alege un buchețel. Îl scutură de zăpadă și îl amușină ca un câine: Nu prea miros vestitoarele tale..." "Ba ai matale nasul înfundat, boierule!" "Ce obraznică poți să fii!" Tot tropăind și lovindu-și palmele ca să se încălzească, țigăncușa observă cu aplomb: "Obraznicul mănâncă praznicul, boierule, timidul face treaba!" "Nu-mi mai spune boierule, sunt un fiu din popor." "Poporul are doar un fiu, boierule!" Izbucnește în râs, uite că până
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
vis. Era o noapte tristă. Ploaia cădea măruntă pe stradele nepavate ale Bucureștilor, ce se trăgeau strâmte și noroioase pin noianul de case mici și rău zidite din cari constă partea cea mai mare a așa-numitei capitale a României. Tropăiai pin bălțile de noroi ce te împroșcau cu apa lor cea hleioasă îndată ce aveai cutezarea de-a pune piciorul c-un pas înainte. De prin cârciumi și prăvălii pătrundea prin ferestrele mari și nespălate o lumină murdară, mai slăbită încă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
dimineții, mănăstirea strălucea în mijlocul lacului, albă, cu focurile arzând încă pe zidurile înalte. Podul, care mergea de la mal până în buza insulei, nu părea foarte lung, cel puțin din locul în care privea Ghighina. O luase într-un suflet spre el, tropăind pe podelele de stejar, legate bine cu funii din păr de capră. Era un pod suspendat care se legăna deasupra apei. Apoi podul devenise fără sfârșit. Zogru plutea lent, mult prea lent, în urma fetei. Ar fi vrut s-o oprească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și de aspectele inițiatice ale societăților secrete. Oameni mai vechi din PSD își amintesc că Iliescu a avut consilieri la Cotroceni cu sarcina de a-l proteja energetic. Veți spune: găsim pacienți numai pe culoarul din stânga? Nici vorbă. Pe dreapta tropăie veseli oameni cu șorțuleț, urcând sau coborând frenetici treptele inițierii masonice. Pe de altă parte, Traian Băsescu l-a ținut aproape în campanie pe Aleodor Manolea, psiholog și autor de cărți de vulgarizare a unor științe de graniță, fiind greu
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
Miliție, se va răzbuna pe gurile larg căscate a râs, pe Lăscărică și mai ales pe Parasca cea care uneori îi da fiori ascunși, pe Pascu cel care părea veșnic adormit, pe... Ieși repede din cercul acela viu și alergă tropăind pe strada prost pavată, poate de dinainte de război, bocănind cu bocancii în liniștea nopții tulburând-o pe o mare distanță, neținând seama de strigătul lui Pascu: „Mă Crăcană, nu fi nebun, vină înapoi, nu are cine să strângă gunoiul
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
clasă. Dezmeticită, Luana presimți dezastrul ce avea să se dezlănțuie dacă nu făcea repede ceva. Cu privirea încruntată, încercă să găsească o modalitate de a atrage atenția școlarilor. Deodată, strânse fața de masă, se urcă pe catedră și începu să tropăie. Atrași de zgomotul înfiorător, copiii întoarseră capul spre ea. Ce faci acolo? întrebă unul dintre ei. Bat step, răspunse fata, cu obrajii arzând. M-a învățat tatăl meu. Vorbești prostii. Tatăl tău e mort. A fost și viu, înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
păcură, ne-am dat seama că nu mai puteam înainta. Apa și nămolul nu ne dădeau voie să vedem unde era făgașul drumului. Ariald a mers înainte câteva zeci de pași, dar calul necheza de zor, scutura din cap și tropăia nervos, alunecând pe terenul mocirlos. - Eu zic să ne-ntoarcem înapoi și s-o luăm pe celălalt drum, a hotărât, înțelegându-se din ochi cu Gundo. E-ntortocheat, dar mai înalt. S-a întors spre soldații care ne-nsoțeau. - Atenție mărită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
dig și câmpul verde de deasupra. Între câteva corturi militare erau Întinse flamuri, cu blazonul familiei Oda, fluturând În vânt. Se vedeau soldați, dar Nobunaga nu era nicăieri. Și pe malul opus se afla o tabără asemănătoare. Caii nechezau și tropăiau din copite, iar glasurile surescitate ale războinicilor mugeau de pe ambele țărmuri, destul de tare ca să stârnească valuri. Un cal fără călăreț se zbătea Înnebunit În mijlocul apei, după care, În sfârșit, sări pe uscat, În amonte. „Și ei numesc asta instrucție de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]