259 matches
-
pot fi: infecțioase, vasculitice (sindromul Wegener, Behcet), imunologice (lupus eritematos sistemic, sindrom Sjögren), metabolice (dislipidemie, etilism), neoplazice infiltrative, iatrogene toxic-medicamentoase (antibiotice, anestezice, unele antilipemiante) sau secundare obstrucției biliare (litiazică, tumorală). Hepatitele acute infecțioase pot avea etiologii diverse: Virale Virusuri cu tropism hepatic primar: VHA, VHB, VHC, VHD, VHE, VHG Virusuri cu hepatotropism facultativ: herpesvirusuri (HSV, CMV, VEB), enterovirusuri, adenovirusuri, coronavirusuri, virusul rubeolic, virusul amaril Bacteriene: febra tifoidă, septicemia, tuberculoza, luesul Parazitare: Cryptococus neoformans, Cryptosporidium enteritidis Fungice: Aspergillus, Candida. Hepatitele acute virale
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
hepatotropism facultativ: herpesvirusuri (HSV, CMV, VEB), enterovirusuri, adenovirusuri, coronavirusuri, virusul rubeolic, virusul amaril Bacteriene: febra tifoidă, septicemia, tuberculoza, luesul Parazitare: Cryptococus neoformans, Cryptosporidium enteritidis Fungice: Aspergillus, Candida. Hepatitele acute virale (HAV) sunt inflamații acute ale ficatului, cauzate de virusuri cu tropism hepatic primar, care se manifestă clinic și anatomo patologic asemănător, dar care au mecanisme patogenice și evoluție specifice agentului etiologic (Tabel 7.1). Hepatitele acute virale 122 Tabel 7.1 Agenți etiologici ai hepatitelor acute virale Virus Familie Genom Transmitere
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
subtipuri: 1(a,b), 2(a,b), 3(a,b), 4(a), 5(a), 6(a). Genotipul se corelează cu prognosticul bolii. Genotipul 1, prevalent în România, este cel mai agresiv și răspunde slab la tratamentul cu interferon. VHC are tropism hepatic, dar și extrahepatic, explicând implicarea sa într-un număr mare de afecțiuni extrahepatice: tiroidita autoimună, glomerulonefrita, vasculitele, crioglobulinemia, ulcerul cornean, etc. Replicarea VHC a fost evidențiată în limfocitele periferice, dar semnificația infectării limfocitelor nu este cunoscută. Hepatitele acute virale
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
pe un disc de 12 cm în diametru, este un suport mai costisitor, dar mai mic și mai rentabil. Reducerea formatului are prioritate față de dematerializarea suportului. * Consecvența, în tehnica de memorie materială, devine sinonimă cu minusculul. Dar exercițiul autorității păstrează tropismul majusculelor. Puterii îi place vizibilul și compania lui. În optica puterii, fie politică, fie culturală, e frumos ceea ce e mare. Așezările mizează pe grandiosul pe care-l confundă din instinct cu grandoarea. Te Deum-ul mai degrabă decît simfonia și orchestra
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
la Alexandru Dragomir ne plasează într-un proces de imitație obstinată a conținuturilor produse într-un centru pres ti- gios, vehiculate ca forme cum sunt etichetele pretențioase preluate din franceza și legate cu „et”. „Provincial este ceea ce trăiește într-un tropism față de capitală, dar care nu interesează capitala. Rezultă că provincia trăiește într-un cadru ce nu-i aparține, că acesta este un cadru suprapus.” Interesul pentru străin ca mesager al Centrului se reflectă în obstinația cu care acesta este urmărit
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
indivizi cu un clasament cultural diferit. Deformarea se naște dintr-un transfer defectuos, bruiat al limbajului fabricat la Centru. „Or, la Caragiale, deformate cum sunt, cuvintele nu mai sunt la ele acasă, sunt xeno- logisme. Ele se așază, cu întreg tropismul lor, spre Occident, pe care-l manifestă, trădând totodată și nedoritul provin- cialism cultural, ba chiar și inconfortul localului care nu se mai recunoaște, cu continuitatea sa închegată pe relații personale, în neologisme cel mai adesea stâlcite. Tot ce vrea
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
sau mai puțin lucidă în caragialism. De fapt, defor- marea constituie însăși condiția de existență subalternă a acestei lumi față de un centru ordonator definit global drept Occidentul sau ceva mai restrâns, Europa. În cele din urmă, este vorba de un tropism cultural. Deformarea intră în sfera simulacrului, în simulacru evidențiindu-se cu precădere deformarea, procesualitatea unui mimetism dereglat, derealizat. Cultura personajelor lui Caragiale înscrisă în conduita lor este o cultură a simulacrelor, care creează discursuri supraponderale. Enormitatea și mon- struosul devin
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Uneori, procesul inflamator de vecinătate (periflebită) poate produce o inflamație a endovenei și, secundar, o tromboză, care este, de regulă, aseptică, mult mai rar supurată. Periflebita este frecvent secundară celulitelor și limfangitelor, rar fiind neinfecțioasă. O serie de afecțiuni cu tropism vascular cum ar fi trombangeita obliterantă, vasculitele sistemice, bolile de colagen, tumorile maligne, bolile infecțioase pot determina apariția tromboflebitelor superficiale. Rareori, TFS sunt idiopatice, apărând la persoane normale. Formarea trombusului este consecința leziunilor endovenei; el este aderent de peretele venos
Tratat de chirurgie vol. VII by IOAN ŢILEA, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92084_a_92579]
-
fără măcar o privire aruncată asupra celor ce s-au mai întâmplat între timp la Nazaret sau în împrejurimi. Este oare o atitudine evanghelică aceea care constă în a închide ochii asupra sorții păcătoșilor după răspândirea Veștii cele bune? Neîndoielnic, tropismul himerelor nu compensează incultura mea teologică, dar un vechi angajament "ideologic" nu reprezintă un impediment în a observa avatarurile unei mari promisiuni. Să nu vină nimeni să-mi spună că după ce, ca orfan al istoriei, am tot căutat stăpâni, m-
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
titluri (deloc egale ca valoare, dar având ceva în comun) au apărut în succesiune, în răstimpul aceluiași an sau la distanță mică unul de celălalt, dând impresia unei mișcări concertate de renaștere (tematică și formală) și repunere în discuție a tropismelor cinematografice autohtone. Lăsând la o parte acum aceste considerente (ce țin de istoria artei în chestiune), trebuie spus că, dincolo de ierarhii și canoane, ceea ce a adus cu adevărat nou cinematograful de după 1990 este, evident, libertatea tematică. Regizorii au fost, în
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
și un album, Uși celebre. Uși umile, cu o substanțială prefață de Alexandru Zub, ilustrând o expoziție din 1995 care a stârnit multe ecouri. Crochiurile, desenele, tablourile sale filtrează materia concretă, percepută cu acuități senzoriale, în stilizări ce mizează, în tropismul lor către un conceptual bătând spre metafizic, pe rigoarea severă a formelor și simbolismul cromatic. Ca scriitor, G. își face apariția, cu proză și însemnări despre artă, în presa ieșeană. Din 1960 numele lui poate fi întâlnit în „Iașul literar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287238_a_288567]
-
un Brecht, de un Gotfried Benn.Ă Oare amicii noștri „universitari” care au emigrat în spații culturale occidentale ne „uită” acolo, după ce „aici” ne consacraseră studii de fină și perspicace analiză a temelor și a viziunii, dintr-un, să zicem, tropism cultural, rușinându-se de „rudele sărace” rămase în țară? Să fie atunci adevărat ce clamează unii tineri de azi, în România, cerând o nouă ierarhie de valori, că volumele noastre, proză și poezie, după ’60 au fost de fapt „supralicitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
o dată trecuți de vama Curtici, își aruncă pe fereastră, din goana trenului, amintirile, aprecierile și vechile entuziasme! Această „uitare și rușinare” de valorile tale, această iute „adaptare” la criteriile și valorile pe care le găsești „acolo”, dintr-un ceea ce numim „tropism cultural”, este semnul edificator al complexului nostru de inferioritate nemărturisit altfel, al nesiguranței noastre identitare. Al grabei de adaptare, de fapt al incapacității de a avea propriile criterii ale valorii; noi și azi așteptăm ca străinii să ne descopere, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
perioadă, nu scoate o vorbă despre Ivasiuc, ba, se pare, în vreo două rânduri, i-au scăpat și câteva remarci răuvoitoare despre omul și „conformistul” Sașa. Să se fi „colorat” oare Manolescu imediat după revoluție de acea „boală”, de acel „tropism” pe care l-am întâlnit și la alți „devotați prieteni” ( G. Liiceanu, printre alții!Ă de a arunca peste bord pe vechii, intimii prieteni dacă aceștia avuseseră cât de cât de-a face cu regimul, în cariera lor, în ciuda talentului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mă împac cu ideea că „cineva” cu care ai împărțit sute de zile și mii de ore de intimitate ideatică și umană, profesând, până la detaliu, aceleași convingeri și pasiuni intelectuale, se poate „schimba peste noapte”, urmând nu știu ce „noi mode și tropisme sociale”! Să fie dorința unora, cuminți și, unii, destul de pasivi sub dictatură, de a se arunca într-o carieră politică, arși de o nouă ambiție socială, dispuși de a arunca „trupuri vii ca un lest al trecutului”, așa cum unii aruncă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nacela unui montgolfier, doritori de a-și confecționa „un dosar politic curat”?! Sau... poate că solidaritatea ideatică, complicitatea strânsă și prietenia „dinainte”, de sub tiranie, nu fuseseră decât „forme de „rezistență și de luptă”, alianțe de moment, un alt tip de „tropisme sociale”. Foștii noștri amici, inși excelenți în orice situație, să nu fi fost ei apți, în fond, de ceea ce se numește prietenie?! Sau, noi înșine, printr-un sentimentalism deplasat, acordăm o prea mare greutate acestei noțiuni de prietenie, absolutizând-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
acolo” care înfruntase hidra dictatorială la ea acasă, riscându-și pielea! (Dar despre experiența mea pariziană de aproape două decenii, mai încolo! Ca și despre „vechii și noii” dizidenți ai României, noile „table de valori”, noii oportuniști ai culturii, noile „tropisme” politice, noii conformiști drapați în mantiile seducătoare ale nonconformismului agresiv, „anticomunismul” ca platformă eternă politică în disprețul, în nepăsarea față de starea reală, mizerabilă, confuză a națiunii, despre negarea marilor personalități, valori și texte literare ale României sub comuniști pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ale socialului, nu pot trăi în afara modei. Lucizi fiind că forme ale modei, unele dintre ele, anunță viitoarea, marea artă, în timp ce altele, vai, cele mai numeroase și nu rareori cele mai insistente, cele mai insolente, nu sunt decât forme ale tropismelor sociale, ale sterilității și veleitarismului; când nu sunt simple și scuzabile, uneori fermecătoare aspecte ale snobismului; cum sunt, azi, atâtea forme ale avangardismului, ce, „el însuși”, din marginal și „revoluționar” odată, se instituționalizează, nu totdeauna cu demnitate, cu inspirat calm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
actualul fetișism al mărcilor, suntem oare obligați să reformulăm modelul consumului demonstrativ atât de drag lui Veblen? Desigur, snobismul, plăcerea de a străluci, de a figura în top și de a se diferenția n-au dispărut câtuși de puțin, totuși tropismul către mărcile superioare nu se mai bazează atât pe dorința de recunoaștere socială, cât pe plăcerea narcisistă de a se distanța de ceea ce e comun prin intermediul unei imagini pozitive de sine pentru sine. Plăcerile elitiste nu s-au volatilizat, ele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
de viață noi. Prin actul consumului se exprimă respingerea unei anumite rutine și a transformării sinelui în lucru. Hiperconsumul înseamnă mobilizarea banalității materiale în vederea intensificării faptului trăit și a vibrației emoționale. Există încă subiectivitate transcendentă în consumatorul din noul val, tropismul său traducând dorința de a nu fi înecat cu totul în rutina cotidiană și în cadența repetitivă a vieții. Modelul neoconsumatorului nu este individul manipulat și hipnotizat, ci individul mobil, individul în permanentă mișcare care achiziționează lucruri în speranța, adesea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
ele constituie expresiile unui nou individualism experiențial. Sub ce veșminte se va prezenta mâine pasiunea pentru extrem? Orice ar fi, totul arată că epoca bunăstării emoționale anunță nu resorbția acestor pasiuni, ci expansiunea lor socială. Arhaisme?tc "Arhaisme ?" „Rezistențele” la tropismul consumatorist pot fi oare considerate niște simple „reziduuri” culturale, niște rămășițe „arhaice” sortite să dispară sub cilindrul compresor al fazei III? Personal, sunt convins de contrariu. Deși capitalismul de hiperconsum a răsturnat raporturile cu sine, cu ceilalți și cu cultura
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
mie nouă sute, în interiorul literaturii noastre, lucrurile evoluează altfel decât în veacul Eminescu Caragiale Creangă, când pleiada pașoptistă, apoi junimismul (în prima lui etapă) sug3erau o anumită coerență globală, un fenomen de raliere socio-culturală. Progresiv, se produc mutații inerente, reacții și tropisme pe un fond de așteptare pe alte temeiuri existențial-istorice. Născuți în același 1871 (concomitent cu Proust și Valéry), N. Iorga și G. Ibrăileanu, structural atât de diferențiați, leagă fiecare de alte repere aspirațiile de specificitate națională; îl preocupă alte moduri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
fier de călcat/ Este poezia. Rima/ Netezește albitura mergând apăsat/ Aproape perfectă cu crima/ De a te strecura printre zări aparente,/ Cu fruntarii labile, de vis”. Teatrul lui S. se dezvoltă în paralel cu poezia, prelucrându-i cu mijloace specifice tropismele. Piesele pot fi grupate în câteva cicluri, numai aparent independente. Primul se compune din trilogia republicată în 1974 sub titlul Setea muntelui de sare, alcătuită din Iona, Paracliserul (1970), Matca („Teatru”, 1973), și textele aderente problematic: Pluta Meduzei și Există
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
mijlocului și neglijarea scopului. E o operație de finalitate, întoars, în care scopul devine mijloc. Ceea ce intereseaz e realizarea: aceasta e posibil numai când mijlocul se transform el însuși în scop. Dar orice ființ vie, chiar cele mânate de simple tropisme, sunt animate de tendințe, adic de proiecțiuni ctre scopuri. Numai arta reușește s paralizeze pentru o clip obsesia finalist, preocuparea de țel, de ajungere, de atingere a unei dorințe sau a unui proiect. A nu te mai gândi la ce
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
sau unele virusuri, pot alarma și activa punctele de control, stopând multiplicarea în G1 și G2. Legată de acest proces de stopare este și acțiunea unor virusuri antiproliferative, numite dependovirusuri. Acestea se comportă invers virusurilor oncogene. Au și ele un tropism accentuat pentru tumori (sunt oncotrope), dar au proprietăți oncolitice (distrug tumorile). În cazul în care în faza S nu s-a realizat o replicare în totalitate a tuturor cromozomilor sau nu s-a efectuat repararea ADN lezat (din diferite cauze
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]