248 matches
-
Gabriel văzu că omul purta niște pantofi maro cu șireturi, clar fără ciorapi. Avea un păr lung, cărunt, soios, și o față preocupată, îngrijorată. Îi văzu clar fața când încercă să se cațăre pe un tufiș de rozmarin, frângând cu trosnete puternice ramurile fragile și călcându-le în picioare. După primele momente de șoc, lui Gabriel îi trecu spaima și se lasă cotropită de milă și teamă pentru bietul nenorocii; milă față de vulnerabilitatea patetică a trupului său bătrân, palid, mânjit, flasc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și s-a cărat! — Dacă anchetatorii ar fi găsit vreo urmă, ar fi... —Iuda Cristoase! Vrei să știi ce-mi amintesc sau nu? Eu îți spun care-i chestia aici. Oameni care dispar și apar uite-așa! Pocni degetele, un trosnet agresiv. Mai întâi sunt chiar aici, dup-aia nu mai sunt. În mașină, pe șosea și duși au fost. Poate că au coborât undeva. Oricine poate să-ți dispară de sub nas, oricând. Într-o zi ești rudă cu ei, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
convins să-și pună uneltele înapoi în cutie mai repede. Se îndreptară spre mașină, printre coloane de apă. Mark fatalist, chicotind ciudat, iar Weber alergând. — Ce te grăbești așa? strigă Mark, pe deasupra șuvoiului bubuitor. Fulgerul sfâșie cerul, urmat de un trosnet atât de puternic, încât Mark căzu la pământ. Rămase acolo, râzând. M-a pus în curul meu literal! Weber ezită între a-l ajuta pe Mark și a-și salva propria piele. Nu făcu nici una, nici alta, ci rămase în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mirosul neobișnuit, pătrunzător, stătut, al animalelor junglei: mirosul cămilelor arămii, mirosul panterelor, tigrilor, elefanților și urșilor. Apoi, pe lîngă rulotele circului, pe șine, răsunau strigătele ascuțite și Înjurăturile oamenilor circului, se zărea În Întuneric dansul fantastic al lanternelor, se auzea trosnetul greoi și neașteptat al lăzilor și cărucioarelor grele, tîrÎte pe podele și pe sănii și apoi pe platforme pentru a fi date jos. Și pretutindeni, În taina emoționantă a nopții și a zorilor ce se iveau, se desfășura bătălia grăbită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
stai. — Ascultă! Ascultă-mă! strigă el și nu mai găsi nimic de spus. Se întinse pe ea și-și împinse cu disperare capul între fălcile ei. Căldura îi pîrjoli fața și părul i se ridică în sus. Se auzi un trosnet, iar vocea lui Ozenfant tună: — Ai zece secunde să pleci, domul trebuie sigiliat imediat, ar fi trebuit să fie deja sigilat, ai șapte secunde să pleci. Ea rîse din nou, iar vocea îi sună direct în urechi: — Ești supărat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
le poate rosti astăzi.“ în stranele din spate, cineva strănută și-și trase nasul. Thaw se uită într-o parte, la tatăl lui, și-i șopti: — A fost foarte bine. Slujba continuă. La cuvintele „Țărînă din țărînă“, se auziră un trosnet și un scrîșnet, iar materialul roșu se lăsase în timp ce sicriul era tras în jos. O secundă se umflă din cauza unui curent de aer venit de desubt, apoi fîlfîi și un gol dreptughiular apăru în locul în care fusese sicriul. Thaw fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cap, oftă și zise: Rima, m-ai iubit vreodată? Ea rîse, îl luă în brațe și-l sărută pe obraz. — Bineînțeles că da, deși mă îndepărtai cu atîta răutate și mult prea des. Au început din nou să tragă. Ascultară trosnetele și pocnetele. — Apărarea l-a chemat pe Alex pentru întreținere. E foarte urgent, dar a spus că vine să te ia de îndată ce va putea. Trebuie să stai aici și să nu-ți faci griji dacă întîrzie. — Bine. — îmi pare rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
scuture zdravăn! - În locul dumitale, n-aș face una ca asta, Kent! Spuse Grosvenor, calm. Te previn. Dar Kent nu-l auzi, sau era prea furios că să-i dea atenție. Radiația îl orbi pe Grosvenor. Auzi un șuierat și un trosnet, apoi un țipăt de durere - al lui Kent. Acesta încercă să-și arunce arma, care parcă i se lipise de mâna. În cele din urmă aceasta căzu pe podea, cu un zgomot metalic. Kent se clătină pe picioare, ținându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
se călcau în picioare pe coridoarele pline de fum, încurcîndu-i, prin panica lor, și pe cei care aveau treabă, să scoată din magazie gălețile, ori să pună cât de cât ordine în debandada generală. Printre strigăte se auzea destul de clar trosnetul flăcărilor care devorau bălăriile și lingeau, din întuneric, ferestrele azilului ca niște fiare apocaliptice. Un îngrijitor care venise de-afară și căruia i se aprinsese halatul se tăvălea pe jos. Siminel, Nelson, Dominic și chiar Victor, asistați de Domnul Andrei
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
călcau în picioare pe coridoarele pline de fum, încurcându-i, prin panica lor, și pe cei care aveau treabă, să scoată din magazie gălețile, ori să pună cât de cât ordine în debandada generală. Printre strigăte se auzea destul de clar trosnetul flăcărilor care devorau bălăriile și lingeau, din întuneric, ferestrele azilului ca niște fiare apocaliptice. Un îngrijitor care venise de-afară și căruia i se aprinsese halatul se tăvălea pe jos. Siminel, Nelson, Dominic și chiar Victor, asistați de Domnul Andrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mă uit, și când mi-am ridicat privirea, am văzut că Romulus Frunză se uită la mine, dând din cap și zâmbind și spunând că e-n regulă, până aici e bine, și am auzit cum ritmul pocnetelor și al trosnetelor se accelerează, dar nici de-al dracu’ nu m-am uitat în jos, mă uitam în continuare la Romulus, și atunci Romulus m-a întrebat dacă sunt eu într-adevăr sigur că vreau să iau mingea aia, iar eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
adevărat, nu sunt, și m-am uitat în jos la mâna mea, iar mâna lui Remus ajunsese să se miște atât de repede încât nici nu se mai distingea clar între care două degete ale mele înfigea cuțitul, pocnetele și trosnetele păreau un singur sunet, scândura vibra grozav sub palmă, era de parcă simultan, pe toate degetele, aș fi simțit răcoarea lamei, de parcă mi-aș fi pus o mănușă de fier, mare și care vibra, simțeam că pe tot trupul pielea mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
dar cu mult mai amar decât dopurile de plută arse, n-am vrut să-l inhalez, am vrut să mă ridic, să fug de-acolo, să fug înapoi spre postul de observație, deși bubuiturile s-au amplificat foarte mult, auzeam trosnetul focului peste tot în jurul meu, și atunci am știut cu siguranță că n-o să mai am puterea să mă ridic, că-n genunchi o s-aștept să mă cuprindă flăcările. Zgomotul ajunsese atât de puternic-încât aveam impresia că numai capul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de-a valma, la început mai aveam grijă ca nu cumva să calc ceva în picioare, ocoleam hainele și sticlele și cărțile împrăștiate pe jos, dar la un moment dat am lovit cu piciorul un radio dezmembrat, am auzit un trosnet, a sărit și Zsolt drept pe o pălărie de paie, apoi muzica se făcuse tot mai tare, spirtul acționa, punându-mi mâinile și picioarele în mișcare, și atunci nici nu mai știam pe unde calc, în ce dau cu piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
-i promit, atunci Csákány s-a întors, s-a dus la perete, a deschis una din colivii, a scos o păsăruică, mi-a spus să nu mă uit, dar până să întorc eu capul, deja îi sucise gâtul, am auzit trosnetul molatic, Csákány a venit la masă, a scos un briceag, i-a tăiat aripile, am văzut că era o vrabie de câmp obișnuită, leșul i l-a aruncat pe jos, apoi a luat un pumn de noroi, mi l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
viscerală. Atunci am văzut-o. *** Gwen mergea repede pe potecuța pe care ceața Începea s-o Învăluie și privea uneori În urma ei, cu senzația limpede că este urmărită, dar nu vedea decît landa și ferigile Înecate În penumbra vătuită. Un trosnet o făcu să tresară iarăși. Scotoci cu privirea Împrejurimile, În van. Grăbi pasul, chinuită de o neliniște difuză care sporea. Foșnete furișe. Pași rapizi. Respirația cuiva? Părăsi poteca, o tăie de-a curmezișul landei, Începu să alerge, indiferentă la ramurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
făcuseră strămoșii noștri cu secole Înainte, agitîndu-ne felinarele, ca niște zăpăciți inocenți cum eram la vrema aceea. CÎnd am zărit vasul, era deja prea tîrziu, venea drept spre stîncile care ieșeau din mare și Începuse să se disloce cu niște trosnete sinistre. Apoi am auzit țipetele... Stătea În picioare la fereastră, cu privirea pierdută În direcția vîrfului de la Ty Kern. - Noaptea era neagră, neagră ca smoala... Nu vedeam nimic, dar era și mai rău. Țipetele alea În beznă... E de ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
unei scări care se Întrerupea brutal Într-un perete aparent ermetic. * * * Armelle de Kersaint simțea că-i vine tare greu să-și recapete o aparență de stăpînire de sine, ambianța sinistră a vechiului castel Îi accentua nervozitatea, cel mai mic trosnet o făcea să sară În sus, era cuprinsă de senzații ciudate, cînd cele ale unei solitudini funebre, cînd cele ale unei prezențe invizibile și amenințătoare. CÎnd marea tapiserie de pe culoar se ridică brusc la doar cîțiva metri de ea, scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
a holbat nevenindu-i să creadă. Oare era posibil ca Hugo să fi amestecat... Tocmai atunci, undeva, deasupra ei, a explodat o serie de lătrături care-ți spărgeau timpanele. Theo a început să urle îngrozit. A urmat o bufnitură, un trosnet și ceva care aducea cu o luptă. Se auzea ca și cum cel mai mare, mai zgomotos și cel mai feroce câine din lume își făcea de cap în camera lui Theo. Farfuriile au alunecat din brațele lui Alice și s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
că-l învăluie. O pată de lumină de pe tavan, îl privi din întuneric... si, dispăru cu tot cu spaima morții întipărită pe chip. O durere cumplită îi strânse inima ca într-un cleste. Era atât de neîndurătoare!... Ciuli urechea; auzi limpede un trosnet sub podea... o prăbusitură, apoi liniste... si, un geamăt prelung si din nou tăcere. Iorgu încremenit în pat, stătea cu urechea ciulită... Da, nu se înșela, sub podea umbla cineva... se auzea scârtâitul pașilor, strecurat hotește. Ascultă, ascultă din nou
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
și gramofon! Și cum miroase a gutuie, parcă-i în grădină la Mitropolie! 184 Era înalt de atingea candela. Avea jambiere și bocanci. Mirosea a bărbat și a vin. Ninsoarea i se topea pe cojocul scurt și călduros. Se auzea trosnetul lemnelor în godinul pântecos și torsul pisicilor adormite pe o sofa scundă. Așa a început dragostea lui cu Sinefta. Copila 1-a frecat ce 1-a frecat, îl aducea noaptea, îl ținea în odaia ei, la căldură, dar nu-i
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nu se auzi decât gîffiala mulțimii care respira dezordonat. ' - Ca un câine ai trăit, dinii să te mănînce! rosti unul dintre purtătorii coșciugului, și lada de lemn fu zvârlită peste balustrada podișcei. Sicriul pluti puțin deasupra râului, se auzi un trosnet ca de mal surpat și gheata se sfărâmă de greutate. Prin copca făcută, mai putură să vadă cu toții în lumina scăzută a sfârșitului de zi chipul rânjit al mortului, îngropat fără cruce, fără luminare... La pârnaie La urmă, starostele făcea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fața lui mohorâtă se așternu un zâmbet de mulțumire. Maiul era greu și avea o coadă lungă. Stăpânul măsură înălțimea unde trebuia să pocnească o capsă. Ridică o dată ciocanul și plesni jos drugul de fier al tiribombei. Se auzi un trosnet și în capul ei se aprinse un foc mic. Negustorul scoase un pol și-i luă ciocanul din mână. Așeză apoi altă capsă. - Gata, cine mai trage? La încercarea puterii! - Eu mai trag! râse Bozoncea. -Păi ai tras. - Ce, nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
tot mai scoteau gemete înfricoșătoare. Neacșu nu ajunse departe. La vreo douăzeci de pași, căzu. Haita îl prinse și-l sfărâmă în câteva clipe. Animalele se încăierară și se sângerară. Cei trei îi auziră ultimele strigăte și puțin după aceea trosnetul oaselor sfărâmate de dinții lacomi. Din armonist nu mai rămăseseră decât ghetele peticite, burduful sfâșiat al armonicii și mânecile hainelor ferfenițate. Mitică Ciolan și țambalagiul îl blestemau în gura mare: - Așa-ți trebuie, inimă de câine, așa-ți trebuie... - Te-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Înălțime sau adîncime grozavă În care se rătăcește și se cufundă vederea, precum un munte trufaș sau un turn măreț și o rîpă fioroasă; zgomotul tunetelor și al unei artilerii, vîjÎitul vînturilor celor Învrăjbite, mugetul valurilor unei mări În vijelie, trosnetul cel vîjÎios al unei cascade, repejunea cea zgomotoasă a unui torent sau șiroi, strigătele și țipetele unui norod Întărîtat sau Îngrozit; urmările unei puteri grozave, precum cutremurile pămîntului, erupțiile sau izbucnirile vulcanice, o răscoală Între elemente, o ardere a unei
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]