254 matches
-
vădană și avea șapte feciori... Așa-și Încep vrâncenii frumoasa lor legendă. Și cum sta bătrâna pe prispă și torcea, către un amurg de seară, iată că tresare de un ropot venit de pe deal. Un călăreț se oprește În fața ei, trudit, cu calul În spume. Sunt Ștefan, turcii ne-au călcat țara, vin din război, oastea mi-i spartă și-s singur ! Am șapte feciori, frumoși și voinici, și mi-s dragi ca lumina ochilor...ai tăi sunt, doamne. În zori
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
specifice precum asigurarea tratamentelor preventive de bază, educația eugenică, consiliere maritală și sfaturi pentru creșterea copiilor În special pentru populația rurală: Baza statului etnic este fără Îndoială țărănimea, Înrădăcinată În glie... Prin ea neamul stăpânește În statornică așezare și muncă trudită, pământul și din interacțiunea fondului ei biologic și a mediului rezultă Înainte de toate destinul neamului 74. Afirmația de mai sus pune Încă o dată În evidență ambivalența sa față de noțiunea lamarckiană de determinism ereditar. Moldovan, spre deosebire de numeroși alți adepți ai ideilor
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
1999. Culegeri: Merge dorul și răsare, Alba Iulia, 1975; Cântece și tradiții populare despre Horea și Iancu, Alba Iulia, 1978 (în colaborare cu Monica Anton); Legende și povestiri din Munții Apuseni, I-II, Alba Iulia, 1979 (în colaborare); Iancule, soare trudit, Alba Iulia, 1992; Florile dalbe, flori de măr, Alba Iulia, 1993; Horea, munte al vrerilor noastre, Alba Iulia, 2000. Repere bibliografice: Ion Buzași, „Stele în munți”, TR, 1977, 18; Aurel Sasu, „Stele în munți”, ST, 1977, 11; Laurențiu Ulici, Imagini
MARGINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288017_a_289346]
-
Bârlad (1884-1890). A fost directoare a Fundației „Alexandru și Aurelia Aman” din Craiova (1921-1954, azi Casa memorială „Elena Farago”) și inspectoare a azilurilor de copii. Este mama scriitoarei Coca Farago. Ca poetă, debutează în ziarul „România muncitoare” cu poezia Gândul trudiților (1902), iar editorial, cu volumul Versuri, apărut în 1906. S-a aflat printre cei care în 1922 au întemeiat, la Craiova, revista „Năzuința”. Colaborează cu versuri și proză la „Adevărul”, „Epoca”, „Ramuri”, „Almanahul Societății Scriitorilor Români”, „Dimineața copiilor”, „Sămănătorul”, „Floarea
FARAGO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286956_a_288285]
-
de l-am văzut în viață,/ Dar știu că-n vis l-am cunoscut.” Prin câteva motive, ca acela al călătoriei pe mare („Pornea o barcă verde spre albastrul unei mări”) sau cel al slujitorilor excentrici ai „albastrelor legi” („triștii, trudiții, nebunii pribegi”), care amintesc de „vagabonzii” lui Ion Minulescu, prin reliefarea cu majuscule a unor abstracții (Nădejdea, Durerea, Speranța, Lumina, Minunea), animarea unor adverbe de timp („azi”, „ieri”), prin recursul la numărul fatidic trei („Plângeau pe mal trei sălcii, cernindu
FARAGO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286956_a_288285]
-
1920 conține o poezie generată de rememorări, de retrăirea unei copilării întunecate de moartea mamei, de meditații triste și resemnare dureroasă. Timpul pare comprimat într-un prezent fără viitor, umbrele celor duși apasă obsesiv sufletul, provocând o stare de „durere trudită”, toamna trezește „o cântare strunată-n plâns” etc. Deși tonul elegiac mai persistă o vreme, primăvara, cu „înfiorate balsamuri dulci”, activează altă zonă a sensibilității, prilejuind intuiții subtile, traduse în imagini nu lipsite de finețe. Evoluând spre o atitudine lirică mai
SCURTU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289587_a_290916]
-
Învățătură, și ca inteligență, n-a putut să izbutească” (G. Galaction); - se pune virgulă Între complementele circumstanțiale așezate Între subiect și predicat, dar numai când subiectul este așezat Înainte de predicat: „Povestea bătrână, În măreția codrului, aduce Înfiorări pe chipurile lor trudite” (M. Sadoveanu); - se despart prin virgulă substantivele În cazul vocativ: „Am trei copii, Costică!” (I.L. Caragiale), „Deșteaptă-te, române!”; - după interjecții se pune virgulă: „Ei, ce veste ne mai aduci de pe la târg?” (I. Creangă). Observație După interjecție se poate pune
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
sfaturi și mijloace pentru prevenirea sarcinii și unde medici pricepuți să le ajute la întreruperea sarcinii, atunci când nevoia o cere. Noi vom începe o vie propagandă în favoarea acestor cereri drepte și umane care, odată realizate, vor ușura viața atât de trudită a mamelor proletare. Femeia muncitoare. Buletinul Uniunii Femeilor Muncitoare din România, anul II, nr. 12, aprilie 1932. 20TC "20" Memoriu adresat consiliului internațional al femeilor de pe lângă Liga Națiunilor, Genevatc "Memoriu adresat consiliului internațional al femeilor de pe lângă Liga Națiunilor, Geneva" Femeile
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
Anghelescu etc. Cu Lolita Kibovici și cu inimosul tovarăș Daraban, din zori și până-n noapte am colindat fabricile sectorului Albastru, ducând cuvântul de organizare și hotărârea de luptă pentru o viață mai bună. Mi-amintesc cu câtă bucurie ne primeau truditele muncitoare al căror prânz mizer îl împărțeam de multe ori: pâine cu dovleac, pâine cu struguri - ăsta era belșugul după care plâng astăzi cu lacrimi de crocodil „istoricii”. Cu lacrimi în ochi ascultau cuvintele noastre despre o viață mai bună
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
pereții cargoului păreau acum mai ritmice, parcă resemnate la o logică de rezistență pe care le-o opunea acel vapor derizoriu. L-am auzit pe consilier ridicându-se și, în străfulgerarea unui chibrit scăpărat, chipul lui mi-a părut îmbătrânit, trudit. Glasul lui avea accentul ușor dezamăgit al cuiva care a pregătit o surpriză, dar a lăsat să treacă momentul potrivit pentru a o anunța: — Gata. Suntem în Marea Roșie. O să fim mai puțin zgâlțâiți... Sau mai curând era vorba despre o
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ce-am visat azi-noapte în somn, să mori și n-ai să mai auzi. - Zi, finule, îl îndemnă gazda, cuprinsă de buna dispoziție a omului. - Cum am fost eu ieri după lemne în pădure pe Chihan, am venit sara cam trudit. M-am lăsat oleacă pe cuptor și, după ceam ațipit, parcă îmi trece prin gând să mă duc la grâul din bahnă, că parcă era vară. Mă duc eu și numai ce văd pe zonă unul cu șapcă și cu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
cuvintele și expresiile frumoase. 2. Transcrieți primele versuri ale poeziei și încercuiți vocalele. 3. Transformați în proză versurile poeziei. 4. Încercuiți consoanele din ultimile două versuri. 5. Subliniați vocalele din primele două versuri. Iulie Otilia Cazimir De după dealuri arse și trudite, Înalță creste albe nori de plumb. S-adună-n iarbă umbre încâlcite Și, aspru, geme vântul prin porumb. Câmpia de paragină și scrum Întinde brațe lungi de colb în drum, Apoi își strânge sufletu-n păduri, Căscând în râpi dogoritoare guri... Dar
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
monosilabic și asta numai dacă e întrebat. Polii opuși se atrag... Oare o să mă placă vreodată? Unde e acum? E de serviciu la cantină. Spală vase, servește la mese, curăță cartofi și învață să fie frumoasă și așa, cu mâinile trudite și mirosind a mâncare. Am priceput, zise ea, poate că apreciem pe cineva pentru ceea ce reprezintă ca suflet. Contează mai puțin haina, parfumul sau limbajul. Mi-ar plăcea să fim prieteni așa cum ești tu cu ea, sau mă rog, nu
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
chiar azi am început un poloboc... Avem și pastramă bună... Poftim vinul. Dacă poftești pâne, brânză... Străinul era ostenit tare. Vorbi încet: —Să sorb întâi paharul acesta... Luă paharul, îl privi în zare, scuipă într-o parte cu înfățișare foarte trudită, apoi duse băutura la gură. —Bielșug să deie Domnul și sănătate! — Dă, Doamne! zise crâșmarul. Străinul bău jumătate de pahar, apoi se opri. Crâșmarul întrebă: —Dincotro?... Dar necunoscutul n-avu când răspunde, ochii se lărgiră deodată, se aprinseră, obrajii i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
murmur nesfârșit. Căprioara se opri între mesteceni, în iarbă naltă, într-o adiere de răcoare ce începea să alunge miresmele calde încă ale florilor sălbatice. Capu-i cu ochi negri dintrodată tresări în oglinda apei, la mal. Se lăsă jos, trudită, cu puteri puține. Sta mută cu privirile ațintite spre apă, în tăcerea măreață a codrului. Parcă asculta, parcă se gândea, și din când în când era străbătută de un tremur care-i alerga pe sub piele. Umbra creștea în juru-i. Lucirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
scotea fără întrerupere hapca, înghițind snop după snop. Munceam ca un rob; răcneam și înjuram până ce răgușeam, de-a valma cu Neculai Dragoș vătaful și cu feciorii boierești. La amiază mă repezeam acasă și îmbucam în fugă mâncarea; iar sara, trudit, lăsam calul să mă ducă domol, în pas legănat, spre hodină. Pe întinderi nu adia nici cea mai ușoară suflare de vânt, și sus, pe muncelul sterp, cele două mori negre stăteau încremenite, tăind cu spetezele linii negre pe cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de nebunie. A doua zi dimineață Sanis, spăriat în cele din urmă, a dat fuga la doctor. Tânărul, vlăstar al neamului, subțirel, tras la obraz, cu privirile cercetătoare, intră zâmbind și începu a pune întrebări cu glas moale. Femeile răspundeau trudite, cu fețele ca de piatră. Iar jupitorul, în clipe de reculegere, înainte de a porni la crunta muncă a zilei, se trăsese într-un colț cu cele trebuitoare pentru rugăciune, și-și murmura în neștire silabele tremurate, bătându-se încet cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
sprâncene tufoase. Barba-i era de mult nerasă. Mustața creață, rotunjită la capete, nu-i acoperea gura. Buzele-i erau uscate și arse; din când în când le întredeschidea și le umezea cu vârful limbii. — Mi-i sete, grăi el trudit, fă-ți pomană c-o ulcică de apă... Cum nu? pacat mi-a fi dacă nu ți-oi da, răspunse moșneagul. Hai la bordei... Fața bătrânului se făcu prietinoasă. Pe mine mă chiamă Nastase Tentea, vorbi el râzând, pe când mergeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Fața bătrânului se făcu prietinoasă. Pe mine mă chiamă Nastase Tentea, vorbi el râzând, pe când mergeau spre bordei. Eu îs humelnic aicea de mult... Aicea m-au găsit și m-au lăsat trei rânduri de stăpâni... Și la mulți băietani trudiți, ca dumneata, am dat eu apă... Le-am dat - ca să am și eu cu ce mă răcori pe ceea lume... Grăind așa, pășea mărunt, și opincile-i nerase de porc fâșâiau prin bătătura uscată. Cămeșoiu-i de câlți fâlfâia în bătaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
trăiești așa... cum dă Dumnezeu. Și dă, și ea-i un suflet... dorește și ea să-și petreacă tinerețile. Da’ aici în bordei la mine ce petrecere poate să aibă?... Așa-i... zise Lepădatu așezându-se pe laiță; și oftă trudit. —Așa... hm... începu iar moșneagul. Aici te sălbătăcești... A crescut și fata asta ca o sălbatică... Se mai duce ea pe la curte, au mai deprins-o mădămile de-acolo să vorbească și să umble... A mai fost de vreo două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vedea acuma bine Dăvidel Boghean. Gâfâia și-i crescuseră în cap ochii, sub streșinile lor cărunte. Când ajunseră la coliba știută, dosită în râpa Lupăriei, bătrânul se puse gemând la pământ, pe patul de frunze. Măi băiete, grăi el zâmbind trudit, frumos îi codru, ca o tinereță - da’ de acu îmi pare că mă las de el. Tu trage de ici, din traistă, garafa, și dă-mi o leacă de putere. După ce bău un gât bun de rachiu, moș Calistru se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
puțin în aceste patru zile și se luptase cu greutățile și cu cheltuielile, cu preoții și oamenii de devale. Numai cât luptase ea ca să poată dobândi tot ce trebuia pentru moartă și ca să nu se înlăture nimic din rânduiala slujbelor! Trudită și nedormită se întorsese; dar se ținea tare, cu buzele strânse și cu ochii cercetători pe obrazul veșted. Cum trecu ea spre sobă, lumina de la ferestre înflori spre cotlonul lui Culi. El o cunoscuse și o privea fără să zâmbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pe domn și nu cuteza. Culi n-avea poftă să vorbească; a îmbucat de puține ori și s-a dus în fundul odăii, întinzându-se în patul cel mare pe o coastă, cu tâmpla rezemată în palmă. Vânătorul s-a simțit trudit și a adormit îmbrăcat un somn; după aceea a ieșit afară, dinaintea casei de vânătoare. Luminile încă ardeau în casa de sus și în cea mică. Nana Floarea se afla afară singură, între tăceri neclintite, privind cerul senin și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
au dovedit celor inițiați că Dumnezeu e o născocire pentru cei slabi, ca să-și poată suporta mizeria. Duhul pe care-l avem în noi e o forță în sine, care poate restabili cumpăna împrejurărilor. Deci Roxelana a zâmbit numai puțintel trudită domnului său când el a venit s-o cerceteze. Era tare și totuși trebuia să pară slabă. Era hotărâtă să înfrunte orice și totuși a căzut în genunchi înclinându-și fruntea și cuprinzând acel trup care vibra de câte ori ea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Am tras zăvorul cu țigara și paharul în mână și am deschis ușa. Un tip masiv, cu părul vâlvoi, se sprijinea de tocul ușii de parcă ar fi fost sfârșit de oboseală și își freca ochii cu pumnii. Zâmbetul mic și trudit nu era îmbibat de prea multă veselie. Da, era mare, atârna cam cât mine. Costumul lucios, dintr-un material plin, își arăta adevărata culoare la capătul coridorului. — Da? — Domnul Llewellyn? spuse el, ridicându-și capul. Nu se aștepta să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]