837 matches
-
între oameni foarte rafinați, mai mult ca sigur trecuți de vârsta acneei. Concert la Carnegie Hall este un titlu care trimite cu gândul la grandoare și eleganță, te face să visezi la muzica orgii, nu a țambalului, și la elitismul trufaș al smochingului, al pantofilor de lac și al rochiilor lungi de seară. Dacă v-ați făcut asemenea speranțe legate de romanul lui Constantin Virgil Negoiță, le-ați făcut degeaba. Puteți să vă luați gândul. Pentru că în imaginarul naratorului acestei cărți
Fuzzy-terapie literara by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10152_a_11477]
-
petrec diverse substituții. în locul semenilor sînt cîntați homunculii alcătuiți din trăsăturile umanului dezagregat, produse ale unei amare fantezii combinatorii: ,Homunculii atîrnă de pereți și de tavan/ ei pătrund unul într-altul și încă le rămîn goluri libere/ ei au tăceri trufașe ca platfussul și-un numărător de pupile/ ce-și amintește de soarele mezozoic în care plutea/ homunculii se respectă între ei ca hainele false ale statuilor/ care se fărîmițează laolaltă cu trupul/ iar fețele lor grase ca asfaltul buimăcite bituminate
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
colegii de la România literară. Bineînțeles, Valeriu șCristeaț lezat personal de plecarea mea ca și când i-aș fi făcut-o lui în mod special. Raicu mai apropiat, mai tandru și supărat, în principiu. Dinescu s-a instalat, a făcut deja niște declarații trufașe, că n-are chef să lucreze. Eugen Simion ne duce cu mașina până la Casa Scriitorilor. La "Secolul" se lucra la machetă. Frig. Plină de zel, am luat deja de la Iorgulescu două articole despre Istrati și niște fotografii. Hăulică mă primește
Dana Dumitriu în posteritate - Jurnal inedit din ianuarie 1985 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Memoirs/9210_a_10535]
-
inocentul fir de brebenoc, Și deslușești în sine-ți că răsare O tihnă-afectiv-mântuitoare, Și simți cum nervii ți-i aduni la loc. Pui mâna pe condei ca pe-o cravașă, Anume-n cioflingari să o pleznești: în urma lor abjectă și trufașă, Amirosind fetid a bulibașă Care-ți insultă semenii onești. Pui mâna pe condei părându-ți rază Purceasă-n univers, ca un lăstun, Și simți cum împăcarea se așează în zodia-ți trecută de amiază. Peregrinând spre un eon mai bun
Gheorghe Azap by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/10091_a_11416]
-
Victoria Radu: “Și s-a terminat totul pe masa de operație a Spitalului Fundeni, la 3 februarie 2000”.) În Bărăgan lui Paul Goma Prietene - cum ți-e toamna pustiu-n fereastră? Coama ta aspră încâlcită de vântul secetei, ciuful tău trufaș albind ca aripile îngerilor răzvrătiți... (O, îngerii Bărăganului căzând din cer, ei, exilații în colb de Dumnezeu pentru păcatul de a fi gândit nimicnicia...) Îngeri prăfuiți, melancolici, cu marele lor nimb clătinat de vântul setos evadând în largul închis. Coama
Florența Albu - inedit () [Corola-journal/Imaginative/13365_a_14690]
-
pe rând brațele, picioarele și capetele revin la locul lor. De data aceasta se retrag sfioși din fața cele-i fără zâmbet care nu admite glume sau compromisuri. Vameșul de la granița celor două tărâmuri, al vieții și al morții, se apropie trufaș de babă. - Te rog din inimă mai păsuiește-mă vreo douăzeci-treizeci de ani, doamnă Moarte, o imploră vrăjitoarea. Cea cu pelerina și cu coasa pe spate o privi sobră, iritată de îndrăzneala și obrăznicia acestei muritoare de rând. - Rup pactul
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
care s-a spânzurat. De Iuda și-a lui ispravă, Mai mulți înțelepți au spus Că nu-i faptă mai mârșavă Ca trădarea lui Iisus! Iuda, trădător a murit. Dar trădarea a rămas Și Pământul a-mpânzit, Să crească-n suflet trufaș. Din vol. „TRADIȚII CREȘTINE ȘI RITUALURI POPULARE ROMÂNEȘTI" Autor Maria Filipoiu Liga Scriitorilor Români * Tuturor creștinilor de rit ortodox: PAȘTE BINECUVÂNTAT! HRISTOS A ÎNVIAT! Referință Bibliografică: PATIMILE, MOARTEA ȘI ÎNVIEREA LUI IISUS HRISTOS / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
PATIMILE, MOARTEA ȘI ÎNVIEREA LUI IISUS HRISTOS de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384959_a_386288]
-
Acasa > Poezie > Imagini > DANSUL DANSATORILOR ( TANGOU ) Autor: Maria Ileana Tănase Publicat în: Ediția nr. 2143 din 12 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Privirea alunecă, ochii-ncercuiesc reverența, brațele flămânde, trufașe, măsoară distanța; ucide-mă-n milonga, această,,poveste lungă'' să simt travaliul pașilor și-mbrătișarea chingă. Contopiți, printr-un dans mândru și pasional, mă las condusă de privirile tale-n sala de bal, dar picioarele se ating în mișcări languroase, emoția
DANSUL DANSATORILOR ( TANGOU ) de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2143 din 12 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385053_a_386382]
-
tătar continua să o privească cu o pasiune arzătoare în priviri, căreia tinerei îi venea tot mai greu să reziste. Simțea la rându-i o atracție fatală pentru acel necunoscut, pe care în zadar căuta să o înăbușe cu vorbe trufașe. Fără voia sa tonul vocii și cuvintele-i curgeau dulci, fermecătoare precum adierile primăvăratice învăluind și mai mult mintea și aprinzând inima în flăcări, a tânărului han. Prințesa deși despărțită de îndrăznețul prinț, de peretele inaccesibil de stâncă, se simțea
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
autorul, o nuanță creatoare, dar pot constitui și o erodare sufletească umană, în așa fel încât forma de îmbrăcare a ideii în limbaj filosofic poate determina alteori “drumul spre infinite posibilități de rătăcire pe care nevoia de absolut a omului trufaș le dogmatizează în ideologii cu soteriologii sinucigașe”. De aceea, “replica misticilor e implacabilă: omul mândru e sclav al sinelui, iar sclavii, de regulă, vexațI șI abuzațI fiind, sunt plini de patimi subiective, care le consumă orice urmă de luciditate șI
„PUTEREA CUVÂNTULUI” SAU DESPRE ÎMPLINIREA PRIN LOGOS de VICTOR CONSTANTIN MĂRUŢOIU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383995_a_385324]
-
Legii vechi chiar în epicentrul revelației dumnezeiești: la Ierusalim. Ebr. Shalom, orașul păcii, nu putea fi întâmpinat de către Domnul păcii decât pe cel mai inofensiv animal, înconjurat de copii. Ce pașnică ofensivă, ce blândă cucerire a celui mai împietrit și trufaș oraș al lumii! Împietrit în prejudecata și trufaș peste măsură, deoarece în el a răsunat de atâtea ori glasul dumnezeieștilor descoperiri. Mulțimea revărsată pe povârnișul Muntelui Măslinilor - afirmă exegeții - nu era, în marea-i majoritate, din Ierusalim. După Iisus Hristos
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383441_a_384770]
-
Ierusalim. Ebr. Shalom, orașul păcii, nu putea fi întâmpinat de către Domnul păcii decât pe cel mai inofensiv animal, înconjurat de copii. Ce pașnică ofensivă, ce blândă cucerire a celui mai împietrit și trufaș oraș al lumii! Împietrit în prejudecata și trufaș peste măsură, deoarece în el a răsunat de atâtea ori glasul dumnezeieștilor descoperiri. Mulțimea revărsată pe povârnișul Muntelui Măslinilor - afirmă exegeții - nu era, în marea-i majoritate, din Ierusalim. După Iisus Hristos se țineau scai orbii surprinși de strălucirea luminii
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383441_a_384770]
-
să lucreze. -Eugen ce s-a întâmplat, de ce nu ai lucrat? Pe ce naiba să te plătesc acum? -Lasă șefu că mă plătește Olga din salariul ei, doar nu mă lasă tocmai pe mine, să mor de foame. Privirea lui Eugen trufașă și disprețuitoare a căzut ca un bolovan asupra femeii. Cu un zâmbet enigmatic în colțul buzelor Olga a primit cuvintele și privirea bărbatului. S-a aplecat spre masă, adunând privirile tuturor bărbaților în decolteul ei. Poftele carnale au făcut mințile
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU VII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385351_a_386680]
-
un kilometru, iar pe cap ținea o pălărie albă parasolară, mare cât roata de la căruță, încât, la intrarea în curtea noastră, Titanul provoca panică printre naivele găini, care cotcodăceau acuzator în frunte cu disperatul cocoș obligat să se retrăgă cu trufașa coadă între picioare. Uneori, orătăniile zburau îngrozite peste gardul salvator , în grădina cu pruni și viță de vie. Despre reacțiile contradictorii ale vânjosului nostru câine, Leul, la apariția în curte a uriașului scriitor, voi scrie în cartea mai sus amintită
Cine sunteți dvs.,domnule Marian Dumitru? ( II ) [Corola-blog/BlogPost/93538_a_94830]
-
sfârșit. Ridică din umeri cu indiferență. — Ah, felul acela de sectă. Erau așa puternici, iar mai apoi au pierdut Țara Sfântă, prefăcându-se că voiau să-și dea viața pentru Sfântul Mormânt. S-au Îmbogățit și făcând negoț cu maurii. Trufași și obraznici, hrăpăreți ca niște evrei, scandalagii... Nu, Comuna nu le-a permis niciodată să se stabilească În oraș. De altfel, cămătari avem deja destui, Încheie dânsul cu un rânjet. Dante nu se putu abține să nu zâmbească. Pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Biserica nu e singura care are ochi și urechi. Și poate că mintea mea e mai ascuțită decât credea domnia voastră, șuieră poetul. Ceva se schimbă brusc În atitudinea lui Acquasparta. Chiar și tonul glasului său, devenit dintr-o dată mai puțin trufaș, căpătase o nuanță Împăciuitoare. — Te afli pe un drum cu totul greșit, messer Alighieri. Și nu aș ezita să te las În eroare, dacă din rătăcirea unui cârmuitor al cetății nu s-ar putea naște o pagubă pentru iubita noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
-lea intra în Moldova pe la ceasurile cinci după-amiază îi era peste putință ca până la ceasurile șapte seara să nu dea peste un han. Fapt istoricește atestat: orideunde veneai, oriîncotro mergeai, era mare minune dacă, pitit într-o vâlcică ori nălțându-se trufaș la răscruce de vânturi, dosit de spaima lotrilor după spinarea unui deal ori odihnind gălbui în mijlocul câmpiei, nu întâlneai curând acel topos pomenit de mai toți povestitorii de-aici ori de-aiurea, că numai lista lor, a povestitorilor, ne-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
miroase aici a tîrtan? Afară! Marș afară! țîn mireasma teilor În scîncetul mieilor buzele fiarei unsuroase roșii mîinile ca lemnul umflat al latrinelor ce caută cu atîta Înfrigurare În buzunar corpul delict) Rasputin, Rasputin, the russian sex-machine țcăci rostind vorbe trufașe și deșarte ei momesc Întru poftele trupului cu desfrînări pe cei ce abia au scăpat de rătăcire cîinele se Întoarce la vărsătura lui și porcul scăldat se tăvălește În mocirlă) — Extraordinare poze! Marcelică În chip de Lollobrigida. — Ești genial mon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să treacă mai sus. Până la pârâul Bolii, poate să urce fără teamă oricine, nu i se întâmplă nimic. Mai sus însă, privirea zeilor deja e prea puternică și devine ucigătoare. Pe mine nu m-a ucis. Tare mai ești tu trufaș! Într-adevăr nu te-a ucis. În loc să te bucuri că ai fost iertat te încăpățânezi să te întorci iarăși aici. Și eu mă întreb cum de nu ai fost afectat. În timp ce vorbea, Ileana stătea întoarsă cu spatele la tova rășul ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la umăr. Ținută care trăda nu atît salutul de onoare al străjii față de o aristocrată (a cărei descendență era tot atît de veche ca și a Împăratului), ci mai degrabă o măsură de precauție și chiar un avertisment adresat vizitatorului trufaș din cazemata imperială. „Mă voi arunca la picioarele lui“, Îi șopti ea. „SÎnt pregătit să mor, mamă!“ zise el. Ea Îl Întrerupse tăios, poate prea tăios: „Mon fils, reprenez courage!“ Atunci, pentru prima oară, Își va Întoarce ușor capul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
opri dintr-o dată. Îi adresă lui Dante un zâmbet vag de complicitate, atunci când poetul trecu mai departe fără să Îl Învrednicească măcar cu o privire, Îndreptându-se spre chilia sa. - Oh, messer Alighieri, nu-i cazul să fim atât de trufași, dat fiind că pentru două luni de zile trebuie să stăm Închiși aici, unde-i mai rău decât În temniță la Stinche! Îi strigă celălalt. Se pare că măcar domnia ta izbutești să ieși, noaptea... Dante se Întoarse dintr-o dată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
teorii Întregi, cum ai Încercat să faci tu. Dacă ajungem să rezolvăm problemele de cum apar, una câte una, și ne mai rămâne și un ceas pe zi În care să gândim, putem realiza minuni, dar dacă se pune problema planurilor trufașe de dominație completă, nu reușim decât să ne facem de râs. — Dar, Monsignor, nu-mi stă În fire să rezolv problemele una câte una. — Amory, Între noi fie vorba, eu Însumi abia m-am Învățat cu asta. Rezolv cu plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de luat În seamă e bunicul, Ramilly Savage; Înălțime - un metru șaizeci și cinci; numărul gravat pe ceas - 3077 W; nasul - ușor acvilin; temperamentul - neliniștitor... - Dar pe mine, a oprit-o Amory, pe mine când m-ai văzut? - O, a răspuns ea trufaș, așadar și tu ești dintre ăia care trebuie neapărat să-și vâre eul bătrân În conversație! Ei bine, băiete, săptămâna trecută zăceam la soare În spatele unei tufe când dintr-o dată a apărut un bărbat ce zicea pe un ton plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ea scrie, contra cost, adrese pe plicuri. Cartofii, portocalele și bananele din magazinul de legume‑fructe au ceva natural în ele. Cu siguranță, Anna și Rainer ar compara aceste lucruri cu ceva artificial și forțat, împrumutat din literatură, gândește Hans trufaș. Eu sunt mai aproape de natură și trăiesc în pas cu vremea. Las lucrurile să vină și să treacă, să mă pătrundă și să mă părăsească. Tramvaiul 5 scârțâie cu întreruperi ciudate în stația de la brutăria de pe Laudongasse. Încă nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
său aprins Pribeagul oaspe prinse să coboare Pe urma lui de foc, triumfătoare O zgură plumburie ai întins... Ea mușcă din pășune și din tină Se-mplîntă-adînc și neînduplecat În câmpul pînă-atunci transfigurat De calda revărsare de lumină. O! valul tău trufaș și-mpotrivirea Celor din urmă insule-aurii... O, moartea strălucirilor târzii Și doliul ce-nvestmîntă iarăși firea! Căci nu e loc unde să nu fi pus Temeinic gheara ta, neîndurato! Câmpia vastă ai înveninat-o Și în curând nu va mai fi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]