9,257 matches
-
adevărata cunoaștere, prin comuniunea esențială nu se poate realiza decît în acel loc păstrat în memorie ca esențial. Eroul este cuprins atunci de nostalgie. În Itaca îl așteaptă liniștea înțeleaptă de după cunoaștere, iatacul construit de el însuși, patul cioplit în trunchiul măslinului uriaș ca o axis mundi, semnul secret încrustat acolo, soția, fiul, tatăl, doica, porcarul, zeii locului vorbind prin cîinele Argos. Nostalgia păstrează în înțelesul ei pe nostos - "întoarcere" și algos - "durere". Dorul de casă seamănă cu această stare - așteptarea
Ulise ca prototip by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16730_a_18055]
-
un mod frecvent insolit. Astfel, Dominic Stanca propune " notorietate - observăm - întemeiată pe un caz rar de divorț între firea omului, șturlubatică, și gravitatea cu gust de cenușă a poetului, cum și pe ciudatul altoi de îngîndurare blagiană operat pe un trunchi esențialmente nemetafizic. Sau și mai exact: o inspirație în gamă minoră, în prelungirea mai degrabă a lui Șt. O. Iosif (frecventat și în prelucrările de motive folclorice), mai aproape de elegie și lied, de molcomeală și resemnare, contrastînd violent cu jovialitatea
Ultimul Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15855_a_17180]
-
veșnic răcorindu-mi buzele însîngerate""; �o pornire de studios grefată deîndată pe o constituție atrasă de drăcovenii"; �cartea de față care agerește folcloristica"; �volumul de față în care poemele, fără a afișa (cele mai multe) anul nașterii, poartă în cercurile interioare ale trunchiului indicația vechimii"; Nicolae Balotă se întrerupe din spornicul tors, făgăduindu-și, cam abrupt, o altă formulă de jurnal"; �detectiv de ascunzișuri sufletești și... trupești, care nu întîmplător a trecut printre modelele sale pe Marcel Proust"; �aceasta face ca aforismul să
Ultimul Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15855_a_17180]
-
România va reveni din nou la independența ei de altădată și că cele publicate de mine și de oamenii din timpul meu vor fi continuate și de aci înainte, formînd cu acelea ce se vor publica de viitorime un singur trunchi de cultură românească. Astăzi văd că m-am înșelat". În general se poate spune că bătrînul filosof, copleșit de invazia atotstăpînitoare a sovietismului, gîndea că această nouă realitate lui (dar numai lui?) silnică și imposibilă, se va înveșnici. Oricît de
Final de jurnal by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15887_a_17212]
-
se va înveșnici. Oricît de dotat filosofic era, n-a avut, atunci, forța previzionară de a înțelege că acesta e numai un moment din ciclul nostru evolutiv și va veni vremea, ce-i drept tîrziu, cînd se va reveni la trunchiul solid al culturii române de dinainte. Iată, așadar, că îl descoperim pe îmbătrînitul filosof, carent la capitolul acesta, confundînd o etapă (ce-i drept cam prea lungă) cu întregul. La 23 august 1948, vorbind despre Europa care va redeveni o
Final de jurnal by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15887_a_17212]
-
Din unghiul retrospecției, grandioasa inocență naturală își dă în vileag incongruențele, fie și inițial delicate, devine suspectă. Clarvăzătoare, pana poetului detectează astfel precaritățile conținute în transluciditatea îmbătătoarelor aparențe: "Un duh al răcorii renăștea din sevă; prealesne/ Rîul își mîna greutatea trunchiului în cer./ Copii ai anotimpurilor aspiram la moștenirea curcubeului./ Năluca unei promisiuni și în cele din urmă/ Desfăcută palma norului, fără nimic./ Scriitura meteoriților deasupra mării zăbovea neînțeleasă" (Fruntariile inocenței). Inaugurala imagine apare ciuruită de "ispite", de o "arsură", de
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
roșii ai castanilor stau atîrnate lacrimi de păcură, valuri de lipitori iau cu asalt gîturile feciorelnice de mesteacăn, vițele sălbatice descind în noapte pentru a-i sugruma pe oameni, o gingașă floră înnebunește în serele-ospicii, totul fiind îngăduit "întru surparea trunchiului Ființei" (Cărțile junglei de asfalt). Evident, amoralitatea își pune pecetea pe această rezervație a zădărniciei care e universul transpus în "limbajul spaimei", în "dialectul groazei", inspirate de el însuși. "Efigiile Binelui și Răului s-au șters de pe monezile date la
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
un secol. Sîntem nevoiți să constatăm uluiți și indignați că între opinia din 1891 a lui Sturdza și cea din 1908-1912 a lui Lovinescu deosebirile de apreciere sînt, totuși, atît de minimale încît aproape că s-au ivit din același trunchi de cecitate obtuză. Dar, încă răvășiți, iată opinia lui Zarifopol din 1922, marele prieten al lui Caragiale, cel ce va iniția, la Editura Fundației Regale, ediția monumentală de Opere din creația scriitorului fără egal: "Lumea aceasta, de care se îngrozesc
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
hoitul meu ce mi l-a dat dumnezeu. sînt băgat pînă la gît în cuvinte. sînt tîrît prin idei" (dependența de alfabet). În fond, avem a face cu un tip dunărean (Paul Aretzu e originar din Caracal), deci cu un trunchi incredul, inconformist, persiflator, pe care s-a altoit avangarda, precum un mod de expresie pînă la un punct convenabil. Plămada omenească din care au fost făuriți și alți scriitori ai zonei (unii de primă mărime) se "modernizează" datorită celei din
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
observăm că a împlinit multe, că are de împlinit multe în continuare. Considerată la nivelul celor peste o sută de opus-uri, muzica sa se sprijină temeinic pe ceea ce îndeobște numim datele fizice ale sunetului considerat în datele lui fundamentale, trunchiul de bază lăsându-se a fi deșirat, mlădiat, recompus, reconsiderat, iar aceasta conform unei geometrii spirituale ce se sprijină pe funcțiile ancestrale ale relațiilor dintre sunete, dintre sunete și noi înșine; este un fapt ce conferă creației lui Horațiu Rădulescu
Singurătatea artistului de cursă lungă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15596_a_16921]
-
concura ușor cu cel mai formalizat limbaj matematic. Și majoritatea temerarilor se opresc aici. Pentru că e mult mai ușor să judeci niște cuvinte după suprafața lor: curriculum (și antipaticul lui plural, curricula), manuale alternative, arii curriculare și cicluri de învățămînt, trunchi comun și (ceva de tot misterios) CDS (Curriculum la Decizia Școlii), standarde de performanță, evaluare sumativă... și multe altele. Toate acestea par achiziții ale ultimilor ani, anii de reformă a învățământului românesc și multe dintre discuțiile aprinse din presă se
Școala românească și reforma by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15655_a_16980]
-
în consens cu noile planuri-cadru. între 1999 și 2000 au fost finalizate programele școlare pentru liceu după un nou model de proiectare. în 2000-2001, s-a făcut o primă revizuire a programelor noi pentru clasele I-XII, la disciplinele din trunchiul comun. Din 2000, CNC a început să organizeze stagii de pregătire a profesorilor pentru aplicarea eficientă a noului curriculum național, proces în care au fost implicați circa 7000 de învățători și profesori. Cu alte cuvinte, o activitate consistentă, în plină
Școala românească și reforma by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15655_a_16980]
-
al bibicului a fost așezat pe un trup ce nu-i aparține. Al cui să fie oare? Al lui Lenin, fraților! Numai în Istoria ieroglifică mai întîlnim asemenea alcătuiri: capul unui dramaturg, poate cel mai important al nostru, stă pe trunchiul unui dictator, comunist și criminal. Pentru cine o fi mai greu să conviețuiască cu celălalt? Pentru Lenin sau pentru monșerul Caragiale? Hoții ăia poate n-au fost chiar niște ignoranți. S-au gîndit că "achiziția" e bună din orice direcție
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15751_a_17076]
-
decît "o vijelie cu repezi descărcări". Atare reprezentare a amorului, opusă "idilei costelive", decurge, probabil, din reacția generală a scriitorilor naturaliști față de patetismul necontrolat și sentimentalismul melodramatic al unora dintre exponenții romantismului". De unde rezultă prezența unui (robust pînă la telurism) trunchi romantic, pe care s-au altoit diverse influențe, unele de natură a-l domoli (estetismul parnasian), altele acutizîndu-l (naturalismul). Fără a aduce o perspectivă subliniat nouă asupra lui Macedonski, scrierea lui Nicolae Oprea reia datele cunoscute într-un conspect inteligent
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
Sînt aici, în literatură, ca și cum aș fi trăit o Moarte și o Înviere". Putem adăuga, în logica prozatorului, o Înviere urmată de o nouă Moarte. Astfel, puterea posttotalitară, derivată din totalitarism (lăstar vanitos al ei care a vrut să înlocuiască trunchiul), a izbutit a compromite normele democrației și ale eticii sociale. Nimic nu s-a schimbat în esență. Dimpotrivă, se ivesc noi fenomene de teratologie morală. Victimei îi este dor de torționar. Se manifestă nostalgia epocii "organizate, disciplinate, omogenizate și cultivate
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
construiesc un discurs poetic obositor la lectură: "un copil. alerga pe sub piele (gratii revelatoare)/ pe șantierul silențios/ o! gratii revelatoare cimitirul de mult ridicat e/ cu macaraua la cer/ și ce mai tată avea; aplecat peste rîu agățat de un/ trunchi peste ceasul imens. și ce mai/ mătușă; eczeme grăunțe cel mai risipite-n metrouri." În a doua parte a volumului poezia Dorei Pavel virează către un biografism care diluează tensiunile metafizice și se eliberează de metafore. Aici se găsesc, de
Inovații formale by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16277_a_17602]
-
de creste ale munților, gata să scapete peste o culme dincolo, în jos, pregătind natura răbdătoare de noaptea ei datornică. Păsări negre, grele, silențioase străbăteau spațiul de legendă medievală, germană. În mijlocul tăcerii, din cînd în cînd troznetul, geamătul cîte unui trunchi poate mai înalt decît toate și, de aceea, prinzînd numai el de sus de tot, în vîrf cîte o poală de vînt rece, tăioasă, nepercepută de ceilalți arbori mai mici, turbura liniștea. Pămîntul uscat, plin de cetina îngălbenită mirosea a
Răzlețe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16559_a_17884]
-
vîrf cîte o poală de vînt rece, tăioasă, nepercepută de ceilalți arbori mai mici, turbura liniștea. Pămîntul uscat, plin de cetina îngălbenită mirosea a rășină curată, a biserică în sărbătoare. Numai fagii luminoși, prietenoși, păgîni (i se păreau inginerului-vagabond), cu trunchiurile lor îndrăznețe, imponderabile, ca aluminiul industriei aero, îți aminteau că te afli doar în natură, asemeni unor zei pripășiți pe pămînt în poziții lubrice. Spre deosebire de desimea întunecoasă a brazilor prea mulți strînși la un loc, înghesuiți acolo, ca de cine știe ce
Răzlețe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16559_a_17884]
-
astfel atmosfera de formalism stupid, de birocrație ridicolă, de solemnitate vacuă a unor inși care pretindeau că reprezintă clasa muncitoare, întregul popor ce le-ar fi încredințat mandatul prin simulacre electorale grosolane. Remarcăm textura faptică densă, "altoirea" fiecărei aprecieri pe trunchiul solid al concretului, evocat în detalieri cuprinzătoare, într-o dispoziție pofticioasă de comeraj, nu departe de modalitatea folosită, bunăoară, de către Mircea Zaciu în Jurnal. Tabloul ultimei plenare a CC al PCR, din 12 decembrie 1989, care urma să "discute" planul
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]
-
creațiilor lor, așa încît arderea crengilor și coroanelor a reprezentat un fenomen de ordin germinativ (ca transmiterea unor dispoziții ereditare), dar și ceea ce a făcut să trăiască și, totodată, să moară într-un opus sonor. Au ars, de asemeni, și trunchiurile muzicii savante, trunchiuri ce adăposteau seva sacralității, a misterului artei sonore, ca operă a unei înalte origini. O origine purtătoare de multe lucruri tainice. Pîrjolirea caracterului sacru evidențiază acel vestigiu al mutilărilor sălbatice, care face parte dintr-un vechi cult
Tentația vinovatului incurabil by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11868_a_13193]
-
încît arderea crengilor și coroanelor a reprezentat un fenomen de ordin germinativ (ca transmiterea unor dispoziții ereditare), dar și ceea ce a făcut să trăiască și, totodată, să moară într-un opus sonor. Au ars, de asemeni, și trunchiurile muzicii savante, trunchiuri ce adăposteau seva sacralității, a misterului artei sonore, ca operă a unei înalte origini. O origine purtătoare de multe lucruri tainice. Pîrjolirea caracterului sacru evidențiază acel vestigiu al mutilărilor sălbatice, care face parte dintr-un vechi cult al durerii, ce
Tentația vinovatului incurabil by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11868_a_13193]
-
monumentale, dar au și atributul grației ori al sublimului, în timp ce mare parte dintre creațiile moderne și post-moderne, construite pe formule abstracte, convoacă doar fastul și grandoarea. Incendierea frunzelor, ierbii și vlăstarelor (a tehnologiilor componistice), crengilor și coroanelor (a curentelor estetice), trunchiurilor (a caracterului sacru) ori rădăcinilor (a surselor și arhetipurilor) au dus, inevitabil, la carbonizarea întregii păduri de muzică savantă, care se transformă astfel în fosile ale unei arte încrustată în durată, rămase și ațipite ca niște eterne efemere, ca o
Tentația vinovatului incurabil by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11868_a_13193]
-
cârlionțat, ochi mari, frumoși și strălucitori. Sute de priviri curioase se îndreptau spre el, uitându-se la el ca la ceva nemaivăzut. Mergea înainte prin cetate, până ajunse într-un loc deschis ca o piață, unde se așeză pe un trunchi de copac, ce părea o băncuță de lemn. Se rugă iarăși Domnului, înainte de a începe lucrarea. Apoi desfăcu manuscrisul și începu să citească cu glas tare din el, în văzul trecătorilor. La început nimeni nu-l luă în seamă, oamenii
MANUSCRISUL APOSTOLULUI (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382744_a_384073]
-
de vară amenajată în fața întregii clădiri. Mesele erau pline de clienți, iar ospătarii roiau pe lângă ele să-i servească. Întrarea în hotel se făcea pe la mijlocul terasei pavată cu piatră șlefuită, iar pe lângă gardul ce delimita terasa pe exterior, se ridicau trunchiurile unor glicine de la un capăt la celălalt al terasei, a căror inflorescențe mov spre mov deschis la inflorescențele mai trecute, împrăștiau un parfum deosebit de plăcut, la fel de puternic ca cel al florilor de tei de pe la noi. Întreaga terasă era acoperită cu
CAP, XIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382733_a_384062]
-
soarta cu ea, recăpătându-și astfel, încrederea în puterea vieții. Lumina este dragoste. Ea simbolizează necontenit viața, mântuirea, fericirea .Semn al vieții, bunătății, lumina simbolizează totodată cunoașterea, adevărul și speranța.Apare în calea noastră,pătrunde în sufletul nostru,licărește printre trunchiurile copacilor ca într-un joc misterios și feeric. Lumina sugerează armonia și echilibrul ca lege fundamentală a creației.Motivul luminii este prezent în majoritatea creațiilor literare ca:lumina cerească,atingerile luminii,Luceafărul se naște din lumină(M.Eminescu);lumina dezleagă
ESEU de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/382761_a_384090]