8,805 matches
-
viselor. Abia spre zori răcoarea din munți le pătrunse în mădulare și-i trezi din somn. Își înviorară chipurile cu apă rece de izvor, gustară câteva merinde din traistă și în cele din urmă încălecară. Se strecurară fără grabă printre trunchiurile brazilor pe piatra dură a muntelui din care ieșeau scântei la contactul cu potcoavele copitelor. Pe alocuri, grohotișul se pogora la vale, iar în altele pintenii de stâncă le încetinea înaintarea. Zările se deschideau din nou. Ieșiră din pădurea de
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1421825040.html [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
aproape diavolești. Prințesa continua să plutească cu voalu-i desfăcut ca niște aripi. În cele din urmă simți piatra dură sub tălpile picioarelor. Fără să mai zăbovească, continuă să alerge cu copilul în brațe sărind din stâncă în stâncă sau peste trunchiurile răsturnate de furtună ale brazilor, peste pârâiașe și cascade. Era fuga disperării pentru salvarea vieții micuței vietăți. În cele din urmă ieși dintre versanți și se îndreptă către un deal. Din spate răzbătea tropotul copitelor calului care se apropia. De după
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1421825040.html [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
apropiere. „Oare ce va urma?” - se întrebă cuprins de o tristă amărăciune. „Pentru ce mi-am sacrificat viața, dacă voi ajunge asemenea celor pe care-i vânez astăzi? Voi fi vânat de propriii mei oșteni?” Se așeză trist pe un trunchi răsturnat. În acel moment, nu-l mai interesau nici domeniile, nici comorile, ci doar salvarea propriei vieți. „Nu voi ceda tocmai acum!” - se încurajă el. „Trebuie să existe o soluție! Îmi voi duce misiunea la bun sfârșit!” Se ridică de pe
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1421825040.html [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
răsturnat. În acel moment, nu-l mai interesau nici domeniile, nici comorile, ci doar salvarea propriei vieți. „Nu voi ceda tocmai acum!” - se încurajă el. „Trebuie să existe o soluție! Îmi voi duce misiunea la bun sfârșit!” Se ridică de pe trunchiul răsturnat și încălecă. „ Și totuși Prințesa m-a păcălit de două ori! Urmașul lui Dracula s-a născut!” Căpitanul Arnăutu simți o amețeală atunci când primele raze ale soarelui îl izbiră în moalele capului. Lumina zilei parcă îi slăbea vlaga din
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1421825040.html [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
casă. Gândea că poate vreo căprioară sau un purceluș pierdut îi vor apărea în drum. Cum coborau, un trosnet puternic se auzi și un copac se frânse chiar peste tatăl băiatului, prăbușindu-se peste el. Îi prinsese amândouă picioarele sub trunchiul gros. Băiatul scăpase pentru că omul apucase să îl împingă puternic în dreapta lui, copacul alunecând pe zăpada care scrâșnea de gerul care se coborâse peste așezare. Copilul începuse să plângă. Încerca să rupă ramurile, să dea zăpada cu mâinile înghețate pentru
OBICEI ŞI SENS ÎN RITUALUL DE ÎMPODOBIRE A BRADULUI ÎN AJUNUL CRĂCIUNULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 by http://confluente.ro/stefan_lucian_muresanu_1418284594.html [Corola-blog/BlogPost/372750_a_374079]
-
grăbit spre el. Un tânăr, cu pletele în vânt, se apropie și îi puse mâna pe frunte, privindu-l cu ochii lui albaștri, pătrunzători. Nu vorbea, dar el îi auzea vocea în mintea lui: - Când voi pleca, vei ieși de sub trunchiul copacului și te vei rezema de sacul acesta. Vei adormi, dar somnul tău va fi veghe și vis. Băiatul tău și oamenii din sat vor fi aici din clipă în clipă. A trecut mult timp, omule al lui Dumnezeu. Sătenii
OBICEI ŞI SENS ÎN RITUALUL DE ÎMPODOBIRE A BRADULUI ÎN AJUNUL CRĂCIUNULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 by http://confluente.ro/stefan_lucian_muresanu_1418284594.html [Corola-blog/BlogPost/372750_a_374079]
-
lăsă grebla din mână și se duse lângă gardul unde era locul pentru un nou stog, săpă cu un crompaci o groapă îngustă și adâncă în pământ, în care ridică și așeză partea de jos a unui prepeleac mare, un trunchi alb de molid, înalt, cât un copac, mai gros la bază și mai subțire la vârf, în jurul căruia se va clădi stogul. După ce ridică cu greu acel prepeleac înalt și greu, omul umplu marginile gropii cu pământ și pietricele, ca
OMUL ŞI CÂINELE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 by http://confluente.ro/viorel_darie_1497351552.html [Corola-blog/BlogPost/376863_a_378192]
-
de „x” precum crucea Sfântului Apostol Andrei, perechi de suflete goale ori de tălpi așijderea, iată ce mi s-a perindat constant de-a lungul vremii prin fața ochilor cu blândețe sau cu dușmănie, aidoma unor forme non-umane, dar apocaliptice, cu trunchiul lipsit de cap sau cu el atârnând, ca și când n-ar exista nici măcar ipotetic, pe cei doi umeri ai unui schelet construit total asimetric. „Fiecare om e o prăpastie; amețești când te uiți în ea.”, glăsuiește același Woyzeck al lui Georg
PORTRET FINAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_portret_final_magdalena_albu_1332755297.html [Corola-blog/BlogPost/346404_a_347733]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > ÎNAFARĂ ÎNLĂUNTRU Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1253 din 06 iunie 2014 Toate Articolele Autorului mă cutremură tot mai mult gândul că sunt văd șarpele cum urcă prin trunchiul noduros undeva fantoma lui iese la suprafață construiește cotidianul dinspre înăuntru spre înafară scena de grație se joacă undeva în fundal când dinspre înafară înlăuntru fulgere cresc în intensitate arderile se succed ca într-o reacție alchimică profundă rezultatul nu știu care
ÎNAFARĂ ÎNLĂUNTRU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 by http://confluente.ro/Anne_marie_bejliu_1402032434.html [Corola-blog/BlogPost/370224_a_371553]
-
în același calapod eleganța pantofului iubirii pământene arcuirea imaginilor mișcărilor repetate repetabile în aceeași pădure rătăcim nu ne găsim femei ale soarelui ale apei și pământului ale aerului ale fiecărei ciuperci mângâind ploile pentru nașterea renașterea lor versificând la rădăcinile trunchiurilor copacilor nici nu știu că nu sunt văzute nici nu vor tac și cresc li se rup pălăriile roșii acrobatice tumbe dezleagă lacrimile în diminețile cu rouă trup de gând răsucesc toate într-un glas uitat anotimpuri trec... ele în
IUBIREA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1360 din 21 septembrie 2014 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1411290692.html [Corola-blog/BlogPost/354406_a_355735]
-
bucuria așchiilor de viață da. iubirea pământeană o aud ca pe o caracatiță cu aspect de gând cum foșnește în rădăcinile ciupercilor mereu culese nealese ridicate aruncate în sacii logic aranjați în camioanele indiferenței acum tac. zgomotul sperie pământul iar trunchiurile copacilor defilează static printre umbrele ciupercilor odată roșii odată albe picioare fără pași la umbra lor Anne Marie Bejliu, 20 septembrie 2014 Referință Bibliografică: iubirea / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1360, Anul IV, 21 septembrie 2014
IUBIREA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1360 din 21 septembrie 2014 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1411290692.html [Corola-blog/BlogPost/354406_a_355735]
-
Acasa > Versuri > Iubire > ȘOAPTE Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 812 din 22 martie 2013 Toate Articolele Autorului Mi-a lăstărit iubirea din trunchiul putrezit de la subsuoara pământului reavăn îmbătat de aroma verdelui mugurele devine sângeriu rupe văzduhul spre soarele-amorez amețit de lipsa gravitației nu aude glasul topit al ciocârliei aș tăia frunza și floarea și brațele purtate de vânt dar va curge iar
ŞOAPTE de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 by http://confluente.ro/Soapte_elena_spiridon_1363969377.html [Corola-blog/BlogPost/345349_a_346678]
-
privea fără de țintă-n viața mea citind, în șoaptă, dincolo de ea. Purta în păru-i albe flori marine, adâncuri de oceane pe retine, cald susur de izvor în răsuflare și-n pas molatic...dulce cadențare. Stăteam închisă-n putredul meu trunchi ca sufletul să-mi cadă în genunchi când ea, din stele scurse pe pământ, un cosmic vânt împrăștia-n cuvânt. Într-un acord de liniște deplină și îmbrăcată-n straie de lumină, eu o țineam ca un copil, de mână
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/elena_glodean/canal [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
directorul uzinelor germane și negocia schimbul mașinilor vechi cu modele noi. Culmea, deși nici delegația nu se aștepta la cine știe ce succes, neamțul după mai multe runde de târguială ca la ușa cortului (o fi fost un neamț mai depărtat de trunchiul tradiției specifice!) primi cam o treime din rable pe care le schimbă cu mașini noi. De bucurie, delegația îi făcu cadou rablele rămase pe dinafară, că tot nu mai aveam noi ce face cu ele și oricum erau urcate în
AFACEREA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita_1405003037.html [Corola-blog/BlogPost/349195_a_350524]
-
globale” ale mersului istoriei întronate de multă vreme în spațiul planetei Pământ. Capabilă a-și expune privirilor, cu minuția unui bătrân geometru antic, îndelung pervertita-i corporalitate bine înfiptă în păienjenișul haotic mondial al momentului și conturându-și cu nonșalanță trunchiul unei „concepții” mitice postmoderne exhaustiv descărnate de estetica superioară a ființării Omului prezent (concepție umplută până la refuz, desigur, cu faciesul sui-generis al declinului general promovat cu mare intensitate la toate nivelurile azi - cu deosebire, în sfera mediatică -), pornografia secolului XXI
MASCA OBOSITĂ A ZEULUI NOM ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_pornografia_magdalena_albu_1376563202.html [Corola-blog/BlogPost/366548_a_367877]
-
sau noapte, este deosebit de incitator... Incită, suportă, rezistă și nu plesnește... Nici la lovituri de bici, nici la frecatul dușumelei sau al ringului de dans, nici la frecatul scăunelelor rotative de prin barurile de orice fel sau al băncilor, pereților, trunchiurilor de copaci, pe timpul cât pielea se scarmănă... Nici chiar la privirile dojenitoare ori vorbele de ocară a unor cucoane bătrâne, care fac ochii cât sarmaua la vederea sau ghicirea formelor ascunse de acest material rezistent la orice, mai puțin la
VĂ RECOMAND MATERIALUL REZISTENT! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Va_recomand_materialul_rezistent_.html [Corola-blog/BlogPost/375129_a_376458]
-
dansează amețitor îmi place să dansez dar uite clipă cum oasele amorțesc între clapele așteptărilor și dor le aud cum trosnesc și apoi cum împlinesc un ritual ciudat în care ele sunt ramurile copacilor din orașul fără glas iar eu trunchiul în care ele dansează odată cu coroanele copacilor rebele oase și tocmai la mijlocul podului se apucă să cânte să-și împletească adormirile repetabilele adormiri cu trezirile bruște în articulații se aranjează petrecerea timpului dansul se repetă la nesfârșit în acordurile vârstelor
MĂ AŞTEPT TOT EU (...DINCOLO DE FRONTIERĂ) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Ma_astept_tot_eu_dincolo_anne_marie_bejliu_1389071229.html [Corola-blog/BlogPost/363832_a_365161]
-
pe Vâlva Băii afară din galerie, direct în bătaia razelor soarelui puternic. Imediat ce lumina și căldura îi atinseră trupul, vâlva prinse a-și schimba înfățișarea. Părul începu să-i cadă fir cu fir, iar trupul i se uscă asemenea unui trunchi de copac rămas fără rădăcini. Când în locul ei nu se mai văzu decât o mică grămăjoară de aur, pereții băii prinseră a se prăbuși cu zgomot și pulbere ridicată până la cer. Când totul se liniști și praful se așeză peste
SĂNDRUŢU ŞI VÂLVA BĂII de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1487082313.html [Corola-blog/BlogPost/375404_a_376733]
-
sângele. La rândul său, Pătru surprins de reacția diavolului, își încleștă degetele pe ham și-și lipi pieptul de coama animalului. Parcă zburau cu o viteză uluitoare și bărbatul se aștepta ca din clipă în clipă să fie trântit de trunchiul vreunui copac. Câțiva șerpi de foc brăzdară cerul înnourat. Pe moment Valdescu crezu că-i fapta duhului necurat, dar instantaneu, din cer, se prăvăliră un șir de tunete de răsună codru. Se apropia furtuna. Rafalele vântului îi biciuiau nemiloase obrajii
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1415390293.html [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
împaratului a ajuns pe coasta Ciprului unde Esaias aștepta miraculoasa icoană cu care urma să facă o adevărată procesiune religioasă până la Kykkos. Legenda spune că pe parcursul drumului prin munții Troodos, copacii participanți la ceremonia de bun venit și-au aplecat trunchiurile și ramurile până la pământ în semn de pioșenie. Astfel, sub patronajul împăratului Alexios Komnenos s-a ridicat biserica și mănăstirea în care a rămas pentru totdeauna icoana făcătoare de minuni. Personal, în momentul intrării în biserica de la Kykkos în care
CIPRU (2) – RELIGIE, ISTORIE ŞI MIT! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 105 din 15 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Cipru_2_religie_istorie_si_mit_.html [Corola-blog/BlogPost/361200_a_362529]
-
a încercat să se elibereze, dar într‑o fracțiune de secundă o mână i s‑a așezat pe gură și alta pe cap și, cu o forță pe care ea nu a putut‑o învinge, au obligat‑o să‑și îndoaie trunchiul. A văzut pantoful negru, bărbătesc, de pe un picior ce deschidea larg portiera și imediat a fost împinsă și trântită cu brutalitate pe canapea. Fruntea și nasul au frecat puternic husa aspră și urât mirositoare în care s‑au înfundat, presând
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Chemarea_destinului_2_.html [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
deosebire pe o porțiune ceva mai largă până la poalele stâncilor încolo totul este asfaltat, până și pomișorii ornamentali sunt sădiți în glastre solide, adevărate hârdaie din lemn masiv cu cercuri duble și late de fier, cu excepția palmierilor înalți și cu trunchiuri groase al căror loc a fost ales încă înainte de ridicarea din temelii a urbei și care fac, cu ce a construit omul, un loc părelnic armonios, o îmbinare ai zice firească dintre util și plăcut. Aici parcă, granița dintre cele
LAS VEGAS-UL CU PĂCATELE LUI...ŞI NOI!? de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 by http://confluente.ro/Las_vegas_ul_cu_pacatele_lui_si_noi_.html [Corola-blog/BlogPost/367019_a_368348]
-
câte puncte sunt și câte cercuri închise redeschise pân' la Tine dar pân' la mine câte-s, Doamne, câte? în lacrimi să le număr sau priviri sau câte una... din fiecare un izvor se naște covrigii verticali îi simt pe trunchiul copacului din fața mea, prin mine-n mine, vorbește armăsarul alb.e bine... și mi-e frică... acum nu și iar mi-e frică. nu de Tine Tu știu că-mi ești esența în iubire esența-n adevăr în taina firii
SĂMÂNŢĂ-N SOARE CRUD de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1413494073.html [Corola-blog/BlogPost/383821_a_385150]
-
prinse al doilea răsărit. Adunați în cerc în piață, războinicii kema se înghionteau râzând. Eram concentrată asupra armei. Am cântărit-o cu brațul drept. O suliță cu cap metalic lung, care te putea străpunge dintr-o parte în alta a trunchiului fără probleme. Centrul de greutate era mutat în întregime pe vârf. Bun! Kemașul cu care trebuia să lupt, era masiv. Prea masiv! Avea să se năpustească spre mine încercând să mă străpungă. Îi vedeam asta în priviri. Îmi trebuiau totuși
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1423294628.html [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
Eminescu, de fapt cheia cărții, mai modernizată la Theodor Răpan, din șansa perspectivei și a trecerii timpului: „Ghicește-mă și sărută copilul de iarbă,/ cât de mult, cât de 'nalt am crescut,/ cireșii floarea interzisă să-și cearnă,/ frunză sub trunchiul prefăcându-și-l scut.” Nu e ușor să dai replici la Byron, Poe, Rimbaud, Shakespeare etc. Fiecare în parte e o lume, un univers! Toți sunt diferiți, de aceea i-a și ales așa, și câți nu ar mai fi
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 by http://confluente.ro/Prin_labirintul_poeziei.html [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]