1,978 matches
-
mereu un cor antic de voci cântând piesele lui Marilyn Manson. Cam așa stăteau lucrurile În după-amiaza aceea În care, sătul de tumultul și de lipsa de norme morale a lumii, după ce pistolul cu doi guguștiuci Înamorați al bătrânului a tușit sec În urechea-mi dreaptă, refuzând să-și cânte prohodul, am Încălecat pervazul ferestrei și, cu pasul Încă sprinten al alpinistului Încercat, am sărit În gol. Eram patru În sala legumelor. În dreapta ferestrei stătea Jimbo. De fapt, stătea nasul lui
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
să stăm de vorbă cu el. Smith tresări, cuvintele superiorului său luîndu-l prin surprindere. Ca să mai cîștige timp, trebui să simuleze o tuse de circumstanță, care Îi reuși așa de bine Încît se Înecă cu salivă și pînă la urmă tuși de-a binelea. — Soldatul Iuffo a făcut febră și se află internat la clinica de psihiatrie, sub o foarte atentă supraveghere, reuși să spună În cele din urmă. — A făcut febră? Întrebă alarmat colonelul, amintindu-și probabil de ceea ce-i
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de mînă pe Kiki, pentru a-i da mai mult curaj. De emoție, nu-și mai putea Înghiți saliva, care se adunase În gură, amenințînd să o Înece. După aceea, cînd În sfîrșit Înghiți, chiar se Înecă, și Începu să tușească. — Tati, ce Înseamnă MSAMDR? Întrebă Kiki. — MSAMDR... Vic rămase cîteva pe gînduri. MSAMDR... Păi, ia să vedem. Ce ar putea să Însemne? Hm. De fapt, nimeni nu știe ce Înseamnă MSAMDR. Poate tocmai din cauză că nu Înseamnă nimic. E la fel
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cînd foșnetele cîrpelor În care era Învelit, cînd mai punea cîte un vreasc, să Întrețină focul - iar el nu știa cum să-l provoace, după ce nici măcar nu-i răspunsese la salut. În cele din urmă, pentru a spune totuși ceva, tuși convingător. Bineînțeles, nu se așteptase la vreun răspuns, dar Își crease singur ocazia de a observa că Îi e sete. Urmă un șiretlic vechi de cînd lumea: ca să obții bunăvoința unuia căruia nu ai ce să-i oferi, Îi ceri
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
drept răspuns. Pe scaunul din dreapta mea, Meluța se prefăcea că doarme. Cred că, În primul moment, se temuse și ea de același lucru ca și mine. Văzîndu-ne fără chef de conversație, noul pasager nu mai insistă. Doar Își drese glasul, tușind scurt, pentru a-și semnala disponibilitatea de a răspunde oricărei Întrebări despre destinația și scopul călătoriei sale - sau despre orice altceva. Pentru a evita complicațiile, nu l-am Întrebat nimic. Dar În sinea mea a trebuit să recunosc că prezența
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
pur și simplu Într-un rîs nervos, necontrolat care descărca toată tensiunea acumulată de-a lungul acelei zile, cu hohote isterice, aparent nemotivate, și repetînd printre sughițuri niște cuvinte fără sens: tu și toți cei ca tine - mă Înecam și tușeam, dar continuam să rîd, nu mă puteam opri, iar În acest timp, văzîndu-l pe Pablo cum mă privea, serios și nedumerit, găseam atitudinea lui cît se poate de comică și asta mă făcea să rîd și mai tare, aveam impresia
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
trebui să aprindă focul. La asta chiar că nu s-a mai gîndit nimeni, zice Tîrnăcop, o să înghețăm aici, sare de la locul lui se așază în genunchi și începe să cotrobăie după așchii în lada cu lemne, bîiguie ceva, pufăie, tușește, se aud cîteva pocnituri, flăcăruia dansează unduindu-se ca o femeie cu forme suple și un firicel de fum care se strecoară pe lîngă balamalele ruginite reușește să schimbe brusc atmosfera. A luat-o, zice Curistul, așezîndu-se pe locul lăsat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
știu eu pe unul care în 21 dimineața umbla ca un apucat pe holurile Bibliotecii Universitare încercînd să facă rost de o cărticică pusă la index. Poți fi mesteacăn, fag, smochin, cocoș, oaie, șobolan, pumnal sau chiar toporișcă, continuă Tîrnăcop, tușind din cauza norului de praf făcut de ultima zvîcnire a foii de cort pe care Roja o eliberează din ultimele ancore. — O să ne mai putem măcar uita încă o dată înăuntru? întreabă Dendé, scuipînd printre dinți un cheag de sînge, muci și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
le-am fumat pe toate, nu se lasă Comandantul, milităria nu-i fustăngeală, deși porcii de civili au avut întotdeauna impesia că Armata e obligată să șteargă națiunea la cur ori de cîte ori face pe ea. Răhățeală, nenicule, adaugă tușind scurt. — Hai, lasă mofturile, încearcă să-l înmoaie, cîteva grupe, niscaiva muniție în sus sau în jos, cine crezi că ar băga de seamă, cine crezi că o să le mai țină evidența? Nu fi naiv, e un sfat pe care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
distrează Gulie, pe căldura asta nu mai scapi de ele, cea mai bună dovadă că ești un dulce, zice Dendé, un adevărat om de zahăr. Curistul își scarpină gîtlejul, cu voi nu mai am ce să discut, și începe să tușească de nervi, se înroșește, sînteți niște idioți, pramatiilor, le strigă izbind cu talpa în pămînt, iscînd un norișor de praf exact în clipa în care un cîine murdar cu blana încîlcită trece pe lîngă ei ca o săgeată scoțînd un
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
eu vreau să urlu: CĂCAT. MĂ DOARE-N CUR DE ASTA. MAI AM PUȚIN ȘI MOR N PULA MEA! Fiincă așa ie. Nu pot să respir În mașina asta de rahat. Cocaina aia Împuțită mă arde pe sinuși, pe bronhii. Tușesc și tremur, iar mirosul parfumului ei e insuportabil. Probabil că stă prost cu lovelele dacă se zgîrcește așa. O slujbă patetică sub acoperire. Pute ca Într-o cămăruță a unei curve din cartierul roșu Într-o sîmbătă seară la apogeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
trupul. -Ce găsești de râs secătură murdară? Sunt un cerșetor informat și, iată-mă, deși În culmea mocirlei, nu mi-am pierdut interesul pentru...,, -Adică pentru Uniunea aia, cum Îi spune? Și Kawabata izbucnește din nou În râs icnind și tușind. Obrajii lui se umflă și se dezumflă ca niște foale, În ritmul tusei tabagice care-l sâcâie neîncetat. Un șoarece rupt de foame traversează ,,âncăperea,, , cercetând terenul În căutare de hrană. Kawabata Îi dă cu sete un șut, și mica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
timpul, bunica se Împuținase la trup și, peste vederea ei coborâse o pâclă care o supăra, dar căreia părea că nu-i dă importanță...,, -Of, iar ai inventat o istorioară ! Trebuie să fiu atent, să nu mă foesc, să nu tușesc, să nu-mi fie foame, să nu-mi fie sete. Te pomenești că iar mă Întrebi ca la școală, dacă țin minte ce mi-ai povestit. -Păi da, găină golașă, Îți exersez creierul În care clipocește gândirea ta de patruped
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
niciodată, dacă nu mi-ar fi atât de rău: ești primul om de care m-am lipit În viața mea și tot primul În care am avut Încredere. Numai că tu ai citit prea mult ĂKawabata face o pauză lungă, tușește și scuipă Într-o bucată de cârpă, după care continuă: și nu ai ce vorbi cu un degenerat și un dobitoc ca mineă. Ne-a legat cerșitul, dar și sufletul tău bun. M-am gândit adesea, cât de nefericit ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
al vestei kaki de care Antoniu nu s-a despărțit de când a dat frigul. Un timp degetele lui Îi pipăie prin stofa grosolană, Încleștându-se pe ei ca brațele unei caracatițe. Kawabata nu scoate nici un cuvânt. Privește În gol și tușește din când În când. Cele câteva raze de soare care au străpuns Încăperea și o luminează, primesc jeturile de stropi de salivă din gura lui, ca o ploaie deasă. E sfârșit de februarie, au trecut două luni de la intrarea țării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
foame și singurătate, Kawabata, cel care așteaptă ca o stea căzătoare să-l termine pe Ben, a ajuns o umbră. Ochii lui asiatici sunt Înfundați În orbite și-i dau chipului o expresie de sălbăticiune. Zce pe mormanul de cârpe, tușind și oftând, iar atunci când vrea să se ridice, efortul Îi face foarte mult rău. Cojile de ceapă Înmuiate În ceai sunt singurul medicament pe care Antoniui i-l dă cu regularitate. Îi mai citește din ,,Psalmi,,.cu o voce domoală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nepăsători, pentru că oricum nu cunosc altceva mai bun decât visele roz-cenușii ce le invadează somnul. Cine să-i vrea pe acești scormonitori În gunoaie? Ce gardieni ai gunoaielor Îi țin În țarcul otrăvit? Totul e o retorică inutilă, atâta timp cât ei tușesc și scuipă din plămânii lor subțiri ca fâșiile de tablă, sânge cu sunet de sărăcie lucie. Uniunea Europeană va cere În curând bodyguarzi Încruntați și bine hrăniți la intrările În metrou și la ușile vagoanelor. Adio, bănuțul lucios și mica bancnotă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
lor. Dau drumul gândurilor prudent, ca și cum aș Înainta Într-o peșteră Întunecoasă, apoi Îmi modific poziția de așteptare a ceaiului. Trebuie să mi-l aduci tu, neapărat tu. Te aud cum dai drumul la flacăra aragazului cu bricheta și cum tușești Încet, gândindu-te că s-ar putea să mă deranjezi, dar.... A venit vremea să ne controlăm reflexele care duc la moarte. Din cuvinte rămâne o spumă rece. Dacă regii, prinții, conții ar fi fost din sarcasm pictați lângă șobolani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cele cinci becuri lunguiețe fac ca lucrurile să-și recapete contururile. O vede pe ea pentru o clipă, Într-o fotografie, călare pe un leu de piatră, undeva la munte. Ascunde instantaneul sub un teanc de cărți. Își aprinde țigara, tușește câteva minute bune, apoi Își controlează cu un gest reflex buzunarele pantalonilor. Lumina lipicioasă a becurilor Îl supără. Mașina de scris pare un tanc În miniatură; n-a mai scris nimic de-o veșnicie. Se așează din nou pe scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mai Înumeri coastele, s-a mai Întremat și lătratul lui este mai grav. Mai apare câteodată În cadrul ușii, dând din coadă și urinând scurt, În semn de prietenie, pe un ciot de pomișor din fața magherniței lui Antoniu și Kawabata. Kawabata tușește, o tuse chinuitoare care-i zguduie trupul slăbit de boală. Antoniu Îi așează mai bine perna sub cap și Îi Încălzește din nou apă, pentru picioarele reci ca ghiața, din care sângele pare că s-a scurs. O aruncă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
era de origine japoneză, din părinți veniți din peninsula Niponă, În căutare de leuștean, de gulii, și de ghetouri. La ei nu mai sunt ghetouri de cel puțin jumătate de secol. Simțeau nevoia unei vieți aspre, pline de lipsuri. Polițistul tușește și trage un vânt care se aude ca o pocnitoare din cele cu care Întâmpină copii Anul Nou. -Îți bați joc de mine? Antoniu nu-i răspunde. Îi este indiferent ce va face polițistul În continuare. Opt ore a scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
persoana pe care trebuia să o întâlnesc. Au trecut pe lângă mine și apoi au dispărut rapid mai multe femei între două vârste, cu fețe încordate, procupate. Toată lumea era grăbită, toți oamenii păreau bolnavi. Era un adevărat infern. Am început să tușesc. Honor Klein îl va căuta pe fratele ei și m-am gândit că o voi recunoaște după atitudinea nesigură, de căutare. Dar va trebui să fac asta foarte repede căci, dacă va face fie și numai câțiva pași dincolo de barieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
uite-le. Ridică două degete către Helmut și Îmi răspunse la o Întrebare pe care nu i-o pusesem. Cercetând Încăperea, strâmbă din nas când dădu cu ochii de doi tineri care stăteau la câteva mese mai Încolo. Dăunează sănătății. Tuși sec, arătându-mi țigările. — Sănătății tale? Mi-am aprins un chibrit. — Să fiu al naibii dacă știu ce caută băieții Hauptstein aici. Și de ce-l ascultă pe dobitocul ăla. Inspectând Încălțările noi pe care mi le-a adus, am presupus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de parcă ar fi bătut din aripi. Anton se ridică să ia paharele Încununate cu spumă pe care Helmut le așezase pe tejghea. Întorcându-se, Îi dădu artistului un ghiont in coaste (acesta Își pierdu stăpânirea de sine și Începu să tușească), apoi se opri și li se adresă celor doi tineri. Dintr-odată, unul dintre ei se ridică atât de hotărât, Încât scaunul se răsturnă. Scormoni după ceva În buzunare și dacă prietenul lui nu-i punea o mână pe braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
literatură edificatoare și celebrau puterea vindecătoare a soarelui. Dacă Într-o zi societatea avea să fie revoluționată, de jos până sus, nu se putea Întâmpla decât În felul acesta glorios. După un sfert de oră de propagandă din asta am tușit și am spus ceva despre motivul pentru care consideram mai interesante filmele franțuzești (mai puțină nuditate, mai multe haine). Și sunt sigur că n-ar fi fost o problemă dacă bărbații doreau să-și mărească potența. În definitiv, nu doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]