315 matches
-
vădit că este dezarmat. După câteva momente de șovăială, Gacel hotărî să se arate. Stăpânul oribilei cămăși se îndreptă spre el și, când se află destul de aproape, întrebă într-o franceză cu adevărat de baltă și macaronară: — Gacel...? Ești Gacel, tuaregul? Da, eu sunt. — Ți-am adus ceva... Se întoarse și-i făcu un semn însoțitorului său, care rămăsese lângă aparat, iar acesta intră în cabină ca să împingă afară, fără nici un menajament, un om legat la mâini, căruia îi alunecă piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de ore întregi îl suportăm...! se stropși celălalt. Când și-a dat seama că veneam încoace, s-a căcat pe el. Aici înăuntru nu se poate sta! Și ce-ați vrea să fac cu el? — Să-i tai o mână. Tuaregul se gândi o clipă fără să-și ia ochii de la acea zdreanță umană murdară, rău mirositoare și cu ochii înroșiți de plâns, ce părea că e cât pe ce să sufere un atac de isterie, și care nu semăna deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de groază. — Dar ce, aveți de gând să mă lăsați aici, în mijlocul deșertului? întrebă ca și cum n-ar fi fost în stare să accepte un fapt de o monstruozitate de neconceput. — Îndeplinim ordine. — Dar de ce...? aproape scânci, pierzându-și cumpătul. De ce? Tuaregul m-a iertat. — Tuaregul ăsta e foarte liber să facă ce vrea, deși eu personal nu sunt de acord cu hotărârea lui - îi răspunse calm. Comendatorul este cel care nu te iartă pentru că ai provocat moartea celui mai bun prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
aveți de gând să mă lăsați aici, în mijlocul deșertului? întrebă ca și cum n-ar fi fost în stare să accepte un fapt de o monstruozitate de neconceput. — Îndeplinim ordine. — Dar de ce...? aproape scânci, pierzându-și cumpătul. De ce? Tuaregul m-a iertat. — Tuaregul ăsta e foarte liber să facă ce vrea, deși eu personal nu sunt de acord cu hotărârea lui - îi răspunse calm. Comendatorul este cel care nu te iartă pentru că ai provocat moartea celui mai bun prieten al fiului său... — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
aproape, erau urmele mașinii sale. Și lângă ele, urmele mașinii lui Marcel Charrière, pe care-l urmărise cu atâta furie în acea blestemată zi de tristă amintire. Aceea era deci, în mod sigur, întinderea pietroasă ce se afla între puțul tuaregilor în care vărsase un bidon de ulei la prima oră a dimineții și marele puț din oaza Sidi-Kaufa, unde sosiseră pe înserat. Era așadar un drum pe care-l mai străbătuse. Un loc cunoscut. Și urmele celor două vehicule ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pierdut, poate foarte aproape, poate foarte departe. Privi înaintea lui și strânse din dinți cu putere. Dacă era acolo, și acum știa că este, el, Marc Milosevic, o va găsi. Îi era în joc viața...! Lanzarote-Madrid iunie 2000 Inmouchar, războinic tuareg de familie nobilă (în arabă, în original). „Cu voia lui Allah!“, „Așa a vrut Allah!“, „Cum o vrea Allah!“ (în arabă, în original). Râu secat (în arabă, în original). Girba sau gerba, burduf din piele de capră în care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și se transportă lichide (în arabă, în original). Dromader domestic folosit pentru deplasări rapide. Poate parcurge până la 80 km pe zi (în arabă, în original). Jaima, cort folosit de popoarele migratoare din Africa de Nord (în arabă, în original). Sinonim al cuvântului „tuareg“ (în arabă, în original). Se preferă termenul targui pentru singular și „tuaregi“ pentru plural. Allah fie cu tine (în arabă, în original). Salut tipic tuareg, echivalent cu „bună ziua“ (în arabă, în original). Vânt din est, cald și uscat, ce suflă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Jaima, cort folosit de popoarele migratoare din Africa de Nord (în arabă, în original). Sinonim al cuvântului „tuareg“ (în arabă, în original). Se preferă termenul targui pentru singular și „tuaregi“ pentru plural. Allah fie cu tine (în arabă, în original). Salut tipic tuareg, echivalent cu „bună ziua“ (în arabă, în original). Vânt din est, cald și uscat, ce suflă dinspre Sahara spre Africa Occidentală (în arabă, în original). Veșmânt tipic arăbesc, un fel de burnuz, ce acoperă corpul de la umeri până la picioare (în arabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Veșmânt tipic arăbesc, un fel de burnuz, ce acoperă corpul de la umeri până la picioare (în arabă, în original). În deșerturile de nisip, vastă întindere acoperită de dune (în arabă, în original) (n.t.). PAGE FILENAME \p D:\Carti operare\Ochii tuaregului\Ochii tuaregului.doc PAGE 86
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
arăbesc, un fel de burnuz, ce acoperă corpul de la umeri până la picioare (în arabă, în original). În deșerturile de nisip, vastă întindere acoperită de dune (în arabă, în original) (n.t.). PAGE FILENAME \p D:\Carti operare\Ochii tuaregului\Ochii tuaregului.doc PAGE 86
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
brodate pe un rotund goblen caolin nu au existat sentimente umane ci doar cascade eliberate de canioane dintr-un ochi de suflet despărțit de al doilea ochi de inimă printr-un deșert selenar doar vinul e vânat în oaze cleopatrice tuaregi dansând dezbrăcați de orice costum planetar http://www.youtube.com/watch?v=5-MT5zeY6CU Referință Bibliografică: caolin / Radu Liviu Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1097, Anul IV, 01 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Radu Liviu Dan : Toate
CAOLIN de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365724_a_367053]
-
impozit la statul vecin. Probabil că unii dintre ei se vaită că n-avem autostrăzi. Ne fură pe noi, dar indirect se fură și pe ei. N-au bani de mașină cu numere de România, dar au de X5 și Tuareg cu numere de Bulgaria. Mai sunt 10 km până la Alexandria, și mi s-a luat de tot. Îmi zboară gândul acasă, unde se schimbă borduri. Din alea de se farâmă și dacă te uiti la ele mai insistent. Că se
Am dus copilul „la aer curat”... Girofarul de la ANAF care m-a băgat în șanț și X5-urile cu numere de Bulgaria care gonesc pe contrasens () [Corola-blog/BlogPost/338525_a_339854]
-
Hoggarul algerian, cu malul indian al Tanzaniei și al Mozambicului?! Prima reprezintă aventura călătorului, celelalte două, răsfățul oceanului, al plajelor interminabile și inegalabile. Și oamenii, ca să revin la întrebare. Cu suflete mari, în culori diferite. De la albul magrebian, la tuciuriul tuareg, de la castaniul mozambican, la negrul tanzanian. Frumuseți diferite, pentru noi europenii, care mai avem și noi culori creolate, plăcute ochiului, dar ne entuziasmăm în fața frumuseții femeilor metise. Nu glumesc. Într-o seară, la un elegant restaurant din Dar Es Salaam
BORIS DAVID (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377812_a_379141]
-
ALBERTO VÁZQUEZFIGUEROA TUAREG Traducere din limba spaniolă și note de DAN MUNTEANU COLAN și EUGENIA ALEXE MUNTEANU Tatălui meu „Alah este mare! Lăudat fie Alah! Cu mulți ani în urmă, când eram tânăr și picioarele mă purtau zile de-a rândul pe nisipuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
colț cu câmpii pietroase, nisipuri nesfârșite și munți sfidători, la paisprezece zile de drum de El-Akab, pentru că nimeni în afară de el nu râvnea la cel mai neospitalier pământ din cel mai neospitalier deșert. Rămăseseră în urmă pentru totdeauna vremurile glorioase când tuaregii luau cu asalt caravane sau îi atacau urlând pe militarii francezi și se duseseră, de asemenea, zilele de jafuri, lupte și moarte când alergau ca vântul pe întinderile de pământ, mândri de porecla lor de „bandiți ai deșertului“ și „stăpâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
culori țipătoare. în ziua când vărul lui, Suleiman, a părăsit deșertul ca să locuiască în oraș, hotărât să care cărămizi ceasuri în șir, plin de ciment și var, pentru bani, Gacel a înțeles că trebuia să fugă și să devină ultimul tuareg solitar. Și se afla acolo, și familia lui cu el, și aducea mulțumiri lui Alah de o mie și una de ori, căci în toți acei ani - atât de mulți încât le pierduse socoteala - în nici o noapte, acolo sus, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
francezii nu erau mândri că învinseseră „Poporul Vălului“, fiindcă, în realitate, nu reușiseră să-l înfrângă într-un război deschis, și nici negrii lor senegalezi, nici camioanele, nici măcar tancurile lor nu le fuseseră de folos într-un deșert pe care tuaregii și ai lor mehari îl cunoșteau dintr-un capăt într-altul. Tuaregii erau puțini și risipiți, pe când soldații soseau din metropolă sau colonii ca norii de lăcuste, până ce veni ziua în care nici o cămilă, nici un bărbat, nici o femeie, nici un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
reușiseră să-l înfrângă într-un război deschis, și nici negrii lor senegalezi, nici camioanele, nici măcar tancurile lor nu le fuseseră de folos într-un deșert pe care tuaregii și ai lor mehari îl cunoșteau dintr-un capăt într-altul. Tuaregii erau puțini și risipiți, pe când soldații soseau din metropolă sau colonii ca norii de lăcuste, până ce veni ziua în care nici o cămilă, nici un bărbat, nici o femeie, nici un copil n-a mai putut să bea apă în Sahara fără voia Franței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
care le înconjurau, și departe de apă nu existau francezi, áscari senegalezi și nici măcar beduini, fiindcă aceștia din urmă, cunoscători și ei ai nisipurilor și întinderilor de piatră, se mișcau doar pe drumurile știute, temători de marile suprafețe necunoscute. Doar tuaregii, și mai ales tuaregii solitari, înfruntau fără teamă „pământul pustiu“, ce nu era decât o pată albă pe hărți, unde temperatura făcea să-ți fiarbă sângele în miezul zilelor călduroase, unde nu creștea nici cel mai uscat dintre arbuști, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
departe de apă nu existau francezi, áscari senegalezi și nici măcar beduini, fiindcă aceștia din urmă, cunoscători și ei ai nisipurilor și întinderilor de piatră, se mișcau doar pe drumurile știute, temători de marile suprafețe necunoscute. Doar tuaregii, și mai ales tuaregii solitari, înfruntau fără teamă „pământul pustiu“, ce nu era decât o pată albă pe hărți, unde temperatura făcea să-ți fiarbă sângele în miezul zilelor călduroase, unde nu creștea nici cel mai uscat dintre arbuști, și pe care îl ocoleau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
că nu șapte sute, ci șapte milioane de ființe omenești ar fi putut dispărea cu ușurință în acel abis orizontal din care ar fi fost surprinzător ca cineva, nu contează cine, să scape cu viață. Gacel reușise. De două ori. Dar tuaregi ca el nu erau mulți, și de aceea „Poporul Vălului“ îl respecta pe Gacel Vânătorul, inmouchar singuratic ce stăpânea pământuri pe care nimeni altcineva nu râvnise vreodată să le stăpânească. Apărură în fața jaimei sale într-o dimineață. Bătrânul era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
asta în sânge, din tată în fiu, din generație în generație. Și întotdeauna veți fi sclavi. Făcu o pauză și mângâie gânditor lunga sabie pe care o scosese din cufărul unde păstra lucrurile sale cele mai de preț. Dar noi, tuaregii, suntem o rasă de oameni liberi și războinici, care s-a menținut așa pentru că niciodată n-a acceptat o umilință sau o jignire - clătină din cap. Și nu-i momentul să ne schimbăm. Dar ei sunt mulți. Și puternici. — E-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
poate, va întârzia alți cincisprezece ani. Era frumos acheb-ul liber și sălbatic; incapabil să se nască pe un pământ cultivat, sau în preajma unui puț, sau depinzând de mâna grijulie a țăranului ce îl udă zi de zi, asemenea spiritului poporului tuaregilor, unicul în stare să rămână, veac după veac, nedezlipit de niște nisipuri și pământuri pietroase la care restul oamenilor renunțaseră întotdeauna. Apa i-a muiat părul și a desprins de pe corpul lui jegul de luni și chiar de ani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
îl aștepta, hotărât să-i ceară socoteală pentru faptele sale. La rândul lui, și-a luat spada și a înaintat foarte încet, semeț și demn, oprindu-se la cinci pași de el. — Metulem, metulem, a salutat, folosind expresia preferată a tuaregilor. N-a primit răspuns și, de fapt, nici nu-l aștepta. Aștepta, în schimb, întrebarea: — De ce-ai făcut-o? — M-a obligat căpitanul Postului Militar din Adoras. — Nimeni nu poate obliga un targuí să facă ceea ce nu dorește... — De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
umeri. — Vremurile se schimbă, zise. Nu pentru mine, veni răspunsul. Când deșertul va deveni o oază, când apa va curge în voie prin sekia și ploaia va cădea deasupra capetelor noastre de câte ori vom avea nevoie, atunci se vor schimba obiceiurile tuaregilor. Niciodată mai înainte. Mubarrak își păstră calmul când întrebă: — Vrea să spună asta că ai venit să mă ucizi? — Da. De asta am venit. Mubarrak aprobă în tăcere, înțelegător, apoi privi lung în jurul său, la pământul încă reavăn și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]