301 matches
-
lui. Da, Carol I e mereu acolo unde trebuie să fie. Chiar și cînd prezidenții îl surghiunesc, temporar, în beciurile depozitului de la Posada. Ba, cu atît mai mult. Unde-s lustragiii? Să-mi pui, așa, piciorul pe suportul dintre genunchii tuciuriului și, în timp ce-mi văcsuiește pantoful (cu scîrț) și-mi turuie complezențe verzi-și-uscate, să trag din țigare și să urmăresc damele pe bulivar. Dar, chiar vreau, trebuie, să-mi văcsuiesc pantofii. Intru la Complexul meșteșugăresc din buricul bulevardului și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
capodopere șparlite de glorioasa Armată Roșie în timpul războiului și duse la Moscova! Rusia spune ritos, nici mai mult nici mai puțin, că-i aparțin. Iasno? 9 aprilie Peisaj. Duminică: porțiunea din bulevard interzisă vehiculelor. Perechi tinere, superbe, de mînă. Un tuciuriu mic, pe trotuar, turcește, cu trei sute de lei în mîna-ntinsă. Băieți și fete vîjîind pe negre patine hiperelegante. Pictori și sculptori de duminică, etalîndu-și produsele lîngă bordură. Famelii din Ciurchi, din Copou, din Frumoasa. Cîini. Ce mai, Ulița Mare! Totul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
șui, jumătate candid pictorul retras din lume. Ce-i puteam răspunde decît: oho, dar ce nu se pictează! 9 decembrie Craiu avea două "măști de urît" (de Tîrpești, măi Val! se extazia de fiecare dată, cu fața lui de faun tuciuriu), care atîrnau între ferestre, în odaia cu chirie, din capătul Sărăriei, sus, unde, în zilele cu promoroacă, dacă voiai, zicea el, puteai schimba o vorbă, două, cu bunul Dumnezeu, atît era de special locul acela! În dimineața de după Revelion, îi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
neștiut poate fi mulțumit de bagheta-i luciferică. Rumoarea generală se rupe brusc: o canțonetă! Pe sub pod trec, grupate, cinci gondole auriu-negre. Pline cu bătrînei nordici, gălbui-pufoși, în veselă transă vesperală. Din ultima lor gondolă, dintre acești copii bătrîni, un tuciuriu rotofei, cu mari favoriți albaștri, vocalizează sfîșietor: O, sole mio... Înfiorîndu-și acordeonul fanat. În urma lor, implacabilă, rumoarea anonimei înscenări. Pictorul care, dimineața, sub umbrelă, lucrează pe trotuar, la Santa Fosca, și care a deprins deja de la mine un "bună dimineața
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
eventuale portrete. De-abia la bufet realizez că oficiile... cu viitorul primar fuseseră făcute de același pișicher personaj. Antrenorul oaspeților e, de regulă, mai agitat, mai agresiv (cu elevii lui de pe gazon). Acum două săptămîni, unul din aceștia, un piticuț tuciuriu, se zbătea cumplit ca-ntr-o lesă (tot de el ținută). Încă puțin și arbitrul l-ar fi trimis în tribună. Ieșea glonț din cușca lui, gata să calce tușa, se zvîrcolea, țipa cu mîinile pîlnie, se lăsa pe vine
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Minime, pare-se, după cum se mișcă lucrurile în curte și în interioare. Orașul, de la un capăt la altul, e marcat progresiv de implantarea din ce în ce mai densă a unor bizarerii arhitecturale, scăpate, cum se vede, de sub orice supraveghere prospectivă. E ca și cum perimetrele tuciuriu bălțate de la Ciurea s-ar insinua agresiv încoace, amenințînd cu sufocarea nobila urbe. O stopare? Slabe nădejdi. 21 septembrie Nu e dezerțiune (cum ar spune, amuzat, amicul neolog), o dezertare lașă de la înfruntările acestui început de toamnă electorală, ci o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să mai fi văzut așa ceva. Se perindaseră o viață aici, în fața ochilor noștri curioși, în urechile ahtiate, sute de personaje cu baghetă: așa ceva însă ne depășea imaginația, ne anula memoria. Doi metri (cel puțin), efilat ca dansatorul lui Lautrec, partenerul tuciuriu al roșcatei La Goulue de la Moulin Rouge, sau, poate mai degrabă un posedat Paganini, de ce nu chiar Liszt, prezent, de altfel, în programul serii cu sublimul lui Concert nr. 1 pentru pian, sau, mai apropiat de noi, Bernstein, și și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
e întreținută aproape exclusiv cu frișcă: fără frișcă, zice fata, Gipsy s-ar jigări. Ajuns afară, Gipsy se repede glonț la containerul cu gunoi, de-a valma cu alții de teapa lui, răscolind totul cu o poftă absolut nedisimulată. Codană tuciurie, coborîtă din pădurile Bîrnovei, vinde primii ghiocei pe trotuarul de lîngă statuia lui Eminescu. De unde începe unduita paradă a fetelor spre Universitate. Se-apropie de ea un lungan, un fel de Peter O'Toole și, cum apare o fată, ia
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vinde primii ghiocei pe trotuarul de lîngă statuia lui Eminescu. De unde începe unduita paradă a fetelor spre Universitate. Se-apropie de ea un lungan, un fel de Peter O'Toole și, cum apare o fată, ia cinci ghiocei din brațul tuciuriei și i-i oferă. Cu acea reverență de bal, dispărută de mult, din vremea poetului. Scena se repetă cu fiecare fată care trece-n sus. Cînd parada se stinge, lunganul scoate fîșicul de bancnote din buzunar și-i plătește stupefiatei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o ceremonie a limbajului; satul, decojit „ca un ou curățat”, se situează într-o zonă incertă, ființând între puritatea inițială de dinainte de păcat, pe care aspiră să o atingă Cavalerii, și păcatul ca atare, înfățișat de reprezentanții lui Nefârtate, lumea tuciurie a unei vieți anistorice; pentru că țiganii, în viziunea mitică a prozatorului, nu au intrat niciodată în cursul istoriei, au fost mereu deasupra sau în afara vârstelor civilizației. Sensul dual al fenomenelor, pe care A. îl împinge până spre unele valori cu
ARCADE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285420_a_286749]
-
într-un colț de provincie. Foiesc și aici eternii slujbași năclăiți în rutină, veștejindu-se în „sfoiagul scriptelor” și tocându-și timpul în glume insipide și inepte cancanuri. Dând din coate și pândind oportunitățile care convin lipsei lui de scrupule, tuciuriul Sofronie Lăzărescu se cocoață din treaptă în treaptă, ajungând cogeamite deputat. Nimeni și nimic nu-l mai clintește apoi pe șarlatan, chiar dacă, dezmeticiți într-un târziu, fraieriții sar să-l demaște. Arivistul, încă o „mască” pentru „muzeul” pe care C.
CONSTANT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286361_a_287690]
-
hărțuiește, cu gând păcătos, pe biata Crisanda, copila nedorită de tătâne-său. Vrând să-și salveze fiica, nefericita mamă îl otrăvește pe nemernic, trăind apoi o morbidă senzație de ușurare. Ca să o scape de furia logofătului, ajuns în pragul nebuniei, tuciuria Tudora ia vina asupra ei, murind înainte de a fi sângeros biciuită. Cu unele situații trase de păr (coincidențe forțate ș.a.), piesa confirmă interesul autoarei pentru conflictele în plan psihologic. În Puiul de lup (1933), dramă în același registru (plâns în
PETRESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288789_a_290118]
-
Rămânând mult timp neasimilați de masa largă a românilor, prezența țiganilor în societate este distinctă și resimțită contradictoriu de populația majoritară. De la rostirea iute a unei limbi bogate dialectal și relativ greu de învățat la geniul lor muzical, la tenul tuciuriu al pielii sau gustul extravagant pentru îmbrăcăminte, țiganii și-au păstrat, secole la rând, un inconfundabil mod de a fi. Chiar dacă nu s-au amestecat niciodată foarte ușor, cum ar fi vrut B.P. Hașdeu, românii și țiganii par să fi
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
englez, care luneca înapoia noastră. Bătrînul stătea în ambarcațiunea lui, suspendată la prova, cu piciorul de fildeș la vedere, sub ochii căpitanului străin, care stătea nepăsător la prova propriei sale ambarcațiuni. Era un bărbat ca la vreo șaizeci de ani, tuciuriu la față, voinic, chipeș și cu o expresie de om cumsecade, îmbrăcat într-o haină largă, din pînză de pilot, albastră, ale cărei broderii îi atîrnau de jur împrejur; o mînecă a hainei fîlfîia goală în spatele lui, aidoma mînecii brodate
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
năduf: — Da! pufnește înfundat. Își înalță cu deznădăjde brațele spre cer: — Închipuie-ți că fiu-său, Ofelus, nici măcar nu trăiește aici, ci în Egipt. — Da’ ce caută acolo? întreabă iute Gallus. — E o corcitură, se vaită Libo, făcut cu una tuciurie... Avocatul îl oprește scurt: Ia stai! Păi tu când l-ai eliberat? Dacă vorbim de un copil de maximum zece ani, asta schimbă totul! Scribonius clatină nefericit din cap: — Îl avea dinainte, oftează amărât. Pune mâna pe piept: — L-a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
roșu în fața ochilor. — Păi numai piperul! urlă răgușit. În India îl găsești pe toate drumurile, iar aici costă de 32 de ori mai mult decât cantitatea echivalentă de pâine. Asinius Gallus se adună. Întreabă repede: Nu prea văd legătura între tuciuriul ăsta de Ofelus și Flaccus Vascularius, un cavaler roman. Desface palmele a mirare. Doar el te-a denunțat că vrei să-l otrăvești, nu? — A intrat în afaceri cu negroteiul, oftează nefericit Libo. — Cu Ofelus? — Da. Știu cum s-au
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sfârșit, își poate manifesta recunoștința: — Zău că mi-ai luat o piatră de pe inimă, și așa sunt des tul de strâmtorat. — Știu, murmură Asinius. Îl fixează enigmatic din priviri. Dacă pui din nou mâna pe companie și-l eliminăm pe tuciuriu, n-ai vrea să te asociezi cu mine și cu Curtius Atticus? — Atticus? exclamă Libo stupefiat. Care Atticus? Bancherul? — Chiar el, încuviințează Gallus. Tu te-ai ocupa de transport, el are firme de import export ale căror linii comerciale ajung
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se ascunse În spatele unui munte, așa că lumina nu se mai reflecta pe peretele cabanei. Un soldat intră și vârî În sobă niște crengi de pin ciopârțite. — Încet, Pinin, Îi spuse adjutantul. Maiorul doarme. Pinin era ordonanța maiorului. Era un băiat tuciuriu. Pregăti focul În sobă, punând cu grijă crengile de pin, Închise ușița și se-ntoarse În spatele cabanei. Adjutantul continuă să se uite prin hârtii. — Tonani! strigă maiorul. — Da, signor maggiore? — Trimite-l pe Pinin Încoace. — Pinin! strigă adjutantul. Pinin intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
iubești? — Sunt sigur. Și că, maiorul Îi aruncă o privire scurtă, că nu ești corupt? — Nu știu ce vreți să spuneți cu asta, corupt. Bine. Nu-i nevoie să iei tonul ăsta condescendent. Pinin se uită-n podea. Maiorul Îi privi fața tuciurie, apoi Îl măsură din cap până-n picioare, oprindu-se la mâini. Apoi continuă, fără să zâmbească: — Și de fapt, nu vrei cumva... Apoi se opri. Pinin se uita-n continuare la podea. — Adică, marea ta dorință nu este cumva... Pinin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Cred va fi nevoie de o comisie de validare a candidaților. Oare cine va face parte din această comisie, fără a fi acuzat de impostură de cei lăsați pe dinafară? Oare Mama Câmpina, Mama Omida sau alte mame din acestea tuciurii vor face parte din juriu? Desigur că funcția președintelui de juriu i se cuvine de drept marelui panglicar de la Cotroceni și nimeni nu va putea atenta la această funcție fiindcă are talentul de a scoate panglici pe nas, pe ochi
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
recunosc. Doresc să fiu prezentat procurorului anterior, care a promis punerea mea În libertate...!!” Procurorul afișă o figură batjocoritoare. “Ce, nu-ți place mutra mea...?” Nu-i plăcea, era foarte adevărat. Poate prea tânăr pentru a fi procuror cu fața tuciurie și ochii bulbucați afișa permanent un zâmbet flegmatic, avea să constate cu ușurință de fapt, acest individ era zămlisit din seminția celor ce umblă cu “Spoit tingiri...!” Dela bun Început, Tony Pavone realiză În acest procuror tendința ce nu prevestea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
în preajma ei. Ce ființă din alte vremuri, îmi tot spuneam când o priveam! Aș fi vrut pentru dânsa să fi fost mai înalt, să nu mai roșească atunci când ieșeam în oraș braț la braț, să nu fi fost așa de tuciuriu și să n-o bănuiască lumea care ne vedea trecând pe stradă, că ar umbla cu un țigan, dar erau lucruri pe care eu nu le puteam schimba. Așa mă născusem și nu era vina mea. Puteam însă înlocui alte
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
turism pe acolo). Restaurant fusese și mai înainte acolo, căci după ce mutaseră C.E.C.-ul (mă turnase careva că voiam să-l jefuiesc?) doar au încropit un băruleț la intrare, cu o tejghea arcuită, cu scaune înalte și cu un barman tuciuriu, care purta o pălărie din rafie, țuguiată, cu o bentiță verde și cu fel de fel de etichete și timbre lipite de jur-împrejur. Barmanul nu era cubanez, era dom’ Costiță, de la „Cireșica“, detașat aici în interes de serviciu. Poposeam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vorbit despre tine o oră întreagă. Pentru că zicea că nu-și dă seama dacă ești cel mai tâmpit deștept sau cel mai deștept tâmpit pe care l-a întâlnit vreodată și nu înțelege de ce-ți dai bani la pariori tuciurii când ai putea plasa pariurile la el - fără nici un fel de dobândă. Zicea că numai tâmpiților le place pericolul, dar ție-ți place și nu ești tâmpit. Zicea că nu știe dacă ești curajos sau dement. Înțelegi ceva de-aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
să creadă că rahatul lor nu pute. Oare am eu dreptate sau Eleanor Roosevelt e lesbi? Dudley Smith râse cu zgomot. — Și zău că tare-i mai place să lingă prin păr! Am auzit că-i place și carnea mai tuciurie. Și știm cu toții despre slăbiciunea răposatului Franklin pentru terrieri negri pitici. Domnule Gerstein, locotenentul Considine și cum mine am vrea să vă mulțumim pentru contribuțiile aduse la cauza noastră și pentru ospitalitatea oferită în această dimineață. Mal înțelese aluzia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]