1,997 matches
-
mă duceau două cârciumărese zdravene, care nu mă slăbeau deloc. După o bună cale, m-am trezit într-o poiană înflorită și plină de soare. Până să mă lămuresc unde mă aflu, două vâzdoage bățoase m-au dus lângă o tufă de stânjenei, de care m-o legat cu un fir de ederă... Si ai văzut plutonul de execuție, moș Pâcule, sau era ascuns? a întrebat Gheorghe Amnar. L-am văzut, Gheorghe. L-am văzut și încă foarte bine. Era aliniat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
nu-i este frică în asemenea momente acela minte, oameni buni - a răspuns cu diplomație Pâcu. Așa parcă mai vii de-acasă, Pâcule - l-a gratulat moș Dumitru. Si cum spuneam, mă aflam în fața plutonului de execuție, legat fedeleș de tufa de stânjenei, dar cu ochii liberi. Priveam țintă, așteptând comanda „foc!”...După o vreme, țanțoșul bujor roz a ridicat sabia și a strigat: „Pluton, arma la ochi! Ochiți!”...Apoi, după o veșnicie parcă, a venit comanda: „Foc!”...In clipa aceea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
la fugă? CODÂRLIC: D-apoi cu cine? DĂNILĂ: Ia poftim și-o ia pe-aici înainte, și ți-oi arăta eu cu cine. Ia poftim! (Codârlic o ia, ezitant, în direcția arătată.) DĂNILĂ (aparte): Oi găsi eu pe-aici, prin tufe, vreun iepure. După acela să fugi, drace! (lui Codârlic) Ei, jupâne, stăi așa! CODÂRLIC: Am stat. DĂNILĂ: Și cată de vorbește ușurel. CODÂRLIC: Da' ce s-a-ntâmplat? DĂNILĂ: Pricepi tu acuși. Iaca, vezi colo, în tufăriș, ceva mititel, ghemuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
acul bont și-n loc de venin miere. Uiți unde te afli? SISOE (alungă viespea): Că bine zici! Nu-i chip! Mai ieri treceau pe-aici doi frați ai noștri întru neștirbită fericire. S-au oprit într-un dos de tufă, iaca acolo, și unul îl îmbia pe altul: "Rogu-mă sfinției tale, trage-mi un pumn în nas!" Care parcă n-ar fi știut că putea acela să-i tot tragă la bobârnace, n-ar fi simțit nimic măcar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
călugărit. Mare mi-a fost mirarea. Aveam să aflu Întreaga poveste chiar de la ea, mai spre seară, când am găsit-o citind „Cireșarii”, la una din cele două mese plasate În spațiul verde. În acest spațiu se găsesc și câteva tufe de trandafiri, pin, tuia, tei, magnolia etc. I-am cerut voie să mă așez la masa ei. Mi-a făcut loc pe băncuța pe care ședea. Lângă ea, avea o jucărie de pluș,pantera roz. Vedeți această jucărie? Nu ne
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
a sărbătoare. Pomii și gardul văruiți, cu numai o zi înainte, erau albi și curați, iar primele frunze și mugurii, ce-și îndreptau căpușorul spre soare, parcă o salutau. Pe lângă gard, înfloreau primele flori de primăvară; narcisele, lalelele și stânjineii. Tufa înaltă de liliac înflorit din fața casei, ce se asemăna cu un munte de flori, răspândea un parfum îmbietor. Casa, cu pereții proaspăt văruiți de o culoare sinilie, părea o domnișoară mândră, care era gata de sărbătoare. Brâiele de culoare neagră
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
o făcea să sufere mult. Imediat se pomenise în curtea casei părintești, intră în casă, deschizând ușa la toate odăile, căutând pe mama și pe tata, alergă prin curte, fugi apoi în grădină, unde începuse a cuprinde toți pomii și tufele de vie pe care taică-său le îngrijise toată viața, sperând că, după el, se va îngriji mai departe un copil de al său sau nepot... Își aminti cum bunelul își ridica cu dragoste nepoții pentru a-și alege strugurul
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
trecând pe lângă acei pomi. Nu știu dacă toți din ei au zis ce mă învățase pe mine mama să spun, eu, însă, nu uitam niciodată s-o fac. Și astăzi, de câte ori mi se întâmplă să trec pe lângă vreun pom sau tufă de vie a cărui rod mă îmbie să iau din el, îmi amintesc de pomii lui moș Anton și de cuvintele mamei și zic: - Bogdaproste. Fie de sufletul celui ce a sădit acest pom sau această tufă! Fântâna lui Bulgaru
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
vreun pom sau tufă de vie a cărui rod mă îmbie să iau din el, îmi amintesc de pomii lui moș Anton și de cuvintele mamei și zic: - Bogdaproste. Fie de sufletul celui ce a sădit acest pom sau această tufă! Fântâna lui Bulgaru În urma cutremurului de pământ din anul 1944 care, după spusele părinților mei, fusese puternic, de 7 grade, începuseră alunecări mari de teren într-o parte a satului nostru. Oamenii se vedeau nevoiți să-și schimbe locul de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
a sărbătoare. Pomii și gardul văruiți, cu numai o zi înainte, erau albi și curați, iar primele frunze și mugurii, ce-și îndreptau căpușorul spre soare, parcă o salutau. Pe lângă gard, înfloreau primele flori de primăvară; narcisele, lalelele și stânjineii. Tufa înaltă de liliac înflorit din fața casei, ce se asemăna cu un munte de flori, răspândea un parfum îmbietor. Casa, cu pereții proaspăt văruiți de o culoare sinilie, părea o domnișoară mândră, care era gata de sărbătoare. Brâiele de culoare neagră
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
iarnă. Descrierea este pe măsură: „Imediat se pomenise în curtea casei părintești, intră în casă, deschizând ușa la toate odăile, căutând pe mama și pe tata, alergă prin curte, fugi apoi în grădină, unde începuse a cuprinde toți pomii și tufele de vie pe care taică-său le îngrijise toată viața, sperând că, după el, se va îngriji mai departe un copil de al său sau nepot... Își aminti cum bunelul își ridica cu dragoste nepoții pentru a-și alege strugurul
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
se preling în trupul ei ca o dulceață, ca o boare caldă. De când au murit Maria și mama ei, doar muzica îi mai încălzește trupul, și din când în când arșița zilelor de vară. Vara se cuibărește sub câte o tufă de alun și își întinde picioarele la soare. Închide ochii, închide urechile, închide toate simțurile și se prăbușește în ea. Cade într-un fel de somnolență dulce. Trupul i se încinge la soare. Căldura pătrunde în ea, o îmbată, în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
care se săvârșise, pentru că nu după mult timp avea să înceapă o altă zi, cu alte încercări, sub un cer luminat sau umbrit de multele vicisitudini ale vieții hărăzite acestor nomazi ai pământului. * Vișinel mai zăbovi în preajma corturilor și, din tufele din preajmă, culese mai mulți licurici. Voica, care îl urmărea plină de dragoste, veni către el. El o rugă să deschidă palma și-i depuse, ca și în alte dăți, zeci de scânteioare vii. Se bucurară un timp de aceste
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de dragoste, veni către el. El o rugă să deschidă palma și-i depuse, ca și în alte dăți, zeci de scânteioare vii. Se bucurară un timp de aceste minuni ca mai apoi, împreună, să așeze cu grijă, pe aceleași tufe, aceste mici bastonașe muiate în foc magic, a căror pace fusese tulburată pentru câteva clipe. Voica găsi în gestul lui Vișinel un semn de tandrețe, de afecțiune care ține să întrețină acel foc ce mistuie inimile unor tineri. Apoi se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de privilegiat, i-am făcut cu generozitate, fără a fi misogin, multe șicane surioarei, întreținându-i un plâns continuu, care o înfățișa cam mofturoasă. Plăcerea mea supremă era să-i ascund păpușile în locuri mai greu accesibile, cum erau stufoasele tufe de coacăze și păltinei din grădină, ea rugându-mă, de multe ori cu lacrimi în ochi: Nelu, dă-mi paputa, te ‘og dă-mi paputa! Nu pronunța pe atunci sunetele „ș” și „r”, de exemplu, la mere le zicea „maci
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Dorado” mioritic, în care guvernele au jucat barbunca privatizării, nu-mi mai rămâne decât să exhibez și eu primele versuri ale imnului național: „Deșteaptă-te, române, / Din somnul cel de moarte” clinică! * Grădina casei noastre era mărginită, în preajma gardurilor, de tufe de coacăze îpăltinei), având fructe sferice micuțe, dispuse în ciorchini roșii sau negri la coacere toamna și tufe de agrișe cu fructe ovoide roșii în pârgă, toate dăruind gurii rafinate gusturi dulciacrișoare la maturitate, dezvoltare pe care nu o mai
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
primele versuri ale imnului național: „Deșteaptă-te, române, / Din somnul cel de moarte” clinică! * Grădina casei noastre era mărginită, în preajma gardurilor, de tufe de coacăze îpăltinei), având fructe sferice micuțe, dispuse în ciorchini roșii sau negri la coacere toamna și tufe de agrișe cu fructe ovoide roșii în pârgă, toate dăruind gurii rafinate gusturi dulciacrișoare la maturitate, dezvoltare pe care nu o mai apucau, căci le devoram crude, chiar dacă ne făceau gura pungă. Norul de lăcuste devoratoare ce eram, îi cuprindea
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
așezară să prânzească. Prânziră. După care, adormiră. Mama dormea mai profund. Băieții se mai foiau, se mai mișcau, apoi, reveneau la locurile lor, și iar mai sforăiau câte puțin. Mai neliniștit era cel mărișor. Își găsea de joacă printre micile tufe de iarbă și flori dintre cursul apei și drumeag. La un moment dat, auzi, de către deal, un zgomot necunoscut lui. Ceva, care-l înfioră. În același timp, de sub malul râulețului, apăru apa, care-l sperie. Voi să fugă spre drum
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și rațiunea oamenilor, în această deschizătură pătrată care se căsca spre exterior. Nu mai aveam liniște, cum puteam să am? Luasem obiceiul să ies în fiecare zi, la asfințitul soarelui. Nu știu de ce, mă încăpățânasem să găsesc pârâul, chiparosul și tufa de nuferi. Mă obișnuisem cu plimbarea cum mă obișnuisem cu opiul; era ca și cum o forță mă constrângea să fac asta. În timp ce mergeam, nu mă gândeam decât la ea, la prima viziune pe care am avut-o despre Ea, și voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
îmi modelasem toate visele și cunoscusem dinainte interpretarea lor exactă. Am adormit foarte târziu. Deodată mă văzui rătăcind pe străzile unui oraș necunoscut, ale cărui case bizare afectau forme geometrice: prismatice, conice, cubice; erau străpunse de lucarne joase și întunecoase; tufe de nuferi se cățărau de-a lungul ușilor și pereților. Nimic nu mă jena în mișcări și respiram fără nici un soi de dificultate. Dar locuitorii acestui oraș erau morți; muriseră de o moarte curioasă: se uscară pe loc. Din gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Doar știi și tu că sunt corectă: ăla care învață, foarte bine, să fie sănătos, da' cu ăilalți se schimbă calimera, nene!... Adică tu spargi trei milioane de lei pe noapte în Vox Maris sau la Lăptărie, la examen ești tufă și după aia vrei să fac și fapte de milostenie cu tine? Alea la biserică, puiule, nu la facultate. Așa că treci și cotizează, că nu sărăcești din o sută de euroi, ce dracului! Păi, nu-i corect?" " Normal că-i
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
în comportamentul locatarilor, nenorocirile lumii n-ar ajunge așa de repede. De multe ori dacă ajungea odată în această zonă, trăgea mai repede o raită și prin cimitirul lui preferat - un adevărat paradis al localității, grație întregii lui flore, de la tufele de tuia, buxus și ienupăr până la brazi argintii masivi; de la simple și modeste monumente funerare, proletare chiar, de pe mormintele construite în timpurile noi, la monumentele și chiar capelele valoroase confecționate în urmă cu cel puțin un secol, din blocuri masive
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
erau care mai de care mai frumoase, dar noroc că Ulise nu-i lăsa pe oamenii lui săi să le admire, ca să nu înnebunească. Ajuns, așadar, în cimitirul lui preferat, se așeză repede pe o bordură de mormânt, lângă o tufă Buxus buxus frumos coafată, ca să-și tragă sufletul și să aștepte cu înfrigurare, ridicarea cortinei. Deasupra lui statuia, care, din față, închipuia un înger păzitor cu aripile deschise ocrotind la piept o tânără fată, statuie de statura unui om, cea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
noapte albă. De ieșit n-avea cum să iasă din casă, telefonul i se deranjase, etc. Către ziuă, după șapte dimineața, soțul verișoarei și bețivul veniră și-i comunicară vestea cea rea: Epa fusese găsit lângă gardul cimitirului vechi, sub tufa unui boschet, înghețat de promoroacă. Îi spuseră că l-au dus la spital cu salvarea chemată de miliție și că n-or să-i dea drumul acasă până nu i-or face autopsia. Karin-tante nu-și mai reveni zile întregi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ei, el și cu Valy, o duceau ca lorzii în casa ei, plasată cu gust în fundul unei curți spațioase și plină de umbră deasă, de arbori înalți și bătrâni, cu viță de fragă, dirijată pe spalieri înalți și cu multe tufe de coacăze și strugurei. De două ori pe an trebuia să vopsească din nou toate ferestrele și ușile casei cu vopsea de ulei, albă, să igienizeze cotețele de găini, cotețele de porci care de ani de zile, adică dinainte de a
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]