376 matches
-
diferă în funcție de proveniență. Varietățile de tuf mai cunoscute sunt cele folosite în construcții și ornamentări, astfel: Anumite orizonturi de tuf vulcanic, cu grosimi de până la câtiva zeci de metri, joacă un rol important ca repere geologice stratigrafice. Exemple: orizonturile de tuf din neogenul Bazinului Transilvaniei ("ul de Dej", "Tuful de Hădăreni", "Tuful de Ghiriș", "Tuful de Bazna" ș.a.).
Tuf () [Corola-website/Science/325095_a_326424]
-
sunt cele folosite în construcții și ornamentări, astfel: Anumite orizonturi de tuf vulcanic, cu grosimi de până la câtiva zeci de metri, joacă un rol important ca repere geologice stratigrafice. Exemple: orizonturile de tuf din neogenul Bazinului Transilvaniei ("ul de Dej", "Tuful de Hădăreni", "Tuful de Ghiriș", "Tuful de Bazna" ș.a.).
Tuf () [Corola-website/Science/325095_a_326424]
-
în construcții și ornamentări, astfel: Anumite orizonturi de tuf vulcanic, cu grosimi de până la câtiva zeci de metri, joacă un rol important ca repere geologice stratigrafice. Exemple: orizonturile de tuf din neogenul Bazinului Transilvaniei ("ul de Dej", "Tuful de Hădăreni", "Tuful de Ghiriș", "Tuful de Bazna" ș.a.).
Tuf () [Corola-website/Science/325095_a_326424]
-
ornamentări, astfel: Anumite orizonturi de tuf vulcanic, cu grosimi de până la câtiva zeci de metri, joacă un rol important ca repere geologice stratigrafice. Exemple: orizonturile de tuf din neogenul Bazinului Transilvaniei ("ul de Dej", "Tuful de Hădăreni", "Tuful de Ghiriș", "Tuful de Bazna" ș.a.).
Tuf () [Corola-website/Science/325095_a_326424]
-
coastei și în zona interioară imediată, cea Alpină în mare parte din Lika și Gorski Kotar, cea Panonică pe Drava și pe Dunăre, și continentală în restul teritoriului. Habitatele carstice conțin carsturi scufundate, cum ar fi cheile și barierele de tuf Zrmanja și Krka, precum și habitatele subterane. Geologia carstică cuprinde circa 7.000 de peșteri și avenuri, dintre care unele sunt habitat al singurului vertebrat acvatic de peșteră—olmul. Pădurile sunt și ele prezente semnificativ în țară, ele acoperind , adică 44
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
cu câteva mici pâraie tributare (pârâul Schiniștii ș.a.) apar izvoare sărate și un câmp larg cu eflorescente saline, care dovedesc existența în subsol a unui masiv de sare. Masivul de sare străpunge straturi de marne și argile, cu intercalații de tufuri, tortonian superioare. Istoricul Mihail Macrea din Cluj-Napoca crede că la Jucu de Sus se află, în epoca română, o mare carieră de exploatare a pietrei. Arheologii spun că în zona ar putea fi urme ale germanilor, așezați pe valea Someșului
Jucu de Sus, Cluj () [Corola-website/Science/299561_a_300890]
-
în cruce cu nervuri groase cu profil tipic cistercian. Nivelul al treilea are trei nișe cu metereze, ca și următorul, clopotele aflându-se la nivelul al cincilea. Nivelurile superioare au fost adăugate două secole mai târziu și sunt construite din tuf calcaros. Drumul de strajă a rezistat până în secolul al XVIII-lea. Un element interesant îl constituie orologiul cu un singur arătător, care indică orele și care datează din secolul al XVI-lea. Turnulețele de la colțurile acoperișului semnificau, ca și în
Biserica fortificată din Hărman () [Corola-website/Science/327014_a_328343]
-
(în ) este o rocă sedimentară poroasă de calcar (alcătuită din calcit, calcit slab magnezian și aragonit), care are o culoare gălbuie până la brună. Este o varietate de tuf . Roca ia naștere la gura unor izvoare termale bicarbonatate care ies din calcare sau traversează roci bogate în carbonați, ioni de carbonat de calciu și bioxid de carbon. ul se prezintă în două varietăți structurale: În general, travertinul este poros
Travertin () [Corola-website/Science/313095_a_314424]
-
triasice, jurasice, cretacice, neogene și cuaternare, derminate prin forajele de mare și mică adâncime efectuate în zonă. Depozitele de vârstă Paleozoică, ce aparțin etajelor Silurian-Permian (438-230 milioane de ani), sunt alcătuite din calcare, dolomite, siltite, gresii litice, cu intercalații de tufuri vitroclastice. Depozitele de vârstă Triasică (248-213 milioane de ani) sunt alcătuite, la bază, din siltite feruginoase, argilite, gresii, microconglomerate, cu intercalații de porfire feldspatice, diabaze și melafire, iar transgresiv apar dolomite, gresii calcaroase, siltite, marne ș.a., ce conțin specii vegetale
Delta Dunării () [Corola-website/Science/296761_a_298090]
-
roșietice cu argile verzui într-un „complex pestriț” pe Valea lui Cernat. Prelungirea nord-estică Valea Rea a dealului Istrița, se caracterizează prin prezența de brecii (cu grosimea în restrângere de la nord la sud) în care se constată prezența de marne, tufuri, intercalații gipsifere, argile. Joncțiunea cu câmpia se face prin structuri piemontane joase de acumulare apărute în Pliocen și, în principal în Cuaternar. Adesea în rocile calcaroase ale dealului se găsesc fosile - cel mai frecvent de tipul scoicilor și melcilor. Reacția
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
de importanță mai mare - linia de izvoare având ca provenineță fâșia de calcare cristaline dolomitice, surse caracterizate de acumularea apei în fisuri și goluri carstice (izvoarele 1, 2, 3, 5, 6) ; și grupul de sud - linia de izvoare cantonate în tuf calcaros cu o circulație restrînsă a apelor, prin fisuri și zone de alterare (izvoarele 10, 11, 15). Izvoarele cele mai importante calitativ și ca debit ale stațiunii sunt izvoarele 1 și 2. Ambele sunt captate, apa lor carbogazoasă - bicarbonatată fiind
Borsec () [Corola-website/Science/297218_a_298547]
-
carierei romane de calcar. Pentru construcțiile din castru și din colonia Potaissa romanii au folosit rocile extrase din mai multe cariere din împrejurimi (Săndulești, zona Cheile Turzii, Podeni). S-a extras mai ales calcar mezozoic (din zona Săndulești), ofiolite și tufuri ofiolitice (din zona Cheile Turzii), precum și gresii calcaroase terțiare. Blocurile fasonate și unele elemente arhitectonice se ciopleau din gresie calcaroasă terțiară, din conglomerate și microconglomerate calcaroase și din brecie cu elemente de calcar și de rocă vulcanică mezozoică. De la Runc
Potaissa () [Corola-website/Science/307062_a_308391]
-
șoselelor, la construcțiile hidrotehnice, la executarea izolației hidrofuge, învelitorilor ș.a. "Gudroanele" se folosesc la fabricarea materialelor izolante, plăcilor pentru pardoseli, masticurilor fierbinți și reci. "Agregatele" pot fi naturale și artificiale. Din cele naturale fac parte calcarul, nisipul, piatra Ponce, pietrișul, tuful, azbestul ș.a. Agregatele se folosesc ca materiale de zidărie, ca adaos activ la lianți, ca agregat pentru mortare ușoare, ca material de lustruire ș.a. Agregatele artificiale sunt zguri și roci arse (deșeuri industriale). "Materialele hidroizolante" se folosesc la acoperirea surafețelor
Materiale de construcție () [Corola-website/Science/311341_a_312670]
-
obeliscul) a fost inaugurat pe data de 5 mai 1977. Înalt de 1601 cm (cifra evocă anul morții 1601), obeliscul este opera sculptorului Marius Butunoiu. Este confecționat din beton armat, placat cu travertin de Rușchița, pe un soclu dreptunghiular din tuf vulcanic. Are trei laturi, simbolizând cele trei principate unite sub Mihai Viteazul în anul 1601. La baza fiecărei laturi se află stemele celor trei principate, executate din marmură albă de Simeria (la fel ca și placa mormântului) de către artistul clujean
Mormântul lui Mihai Viteazul () [Corola-website/Science/306922_a_308251]
-
construcție specific perioadei imperiale. Aici canalul are o înălțime de 4,20 m și o lățime de 3,20 m. În continuare cloaca traversa oblic zona care se află azi sub nava Basilicii Aemilia; această porțiune a fost reconstruită din tuf și travertin în anul 34 d.Hr. În fața Basilicii exista un templul Sacrum Cloacinae dedicat zeiței Venus Cloacina, zeița curățeniei, protectoarea sistemului de canalizare. Apoi, canalul făcea un cot pentru a trece prin zona Forului Roman pentru ca apoi să urmeze
Canalizarea Romei antice () [Corola-website/Science/304625_a_305954]
-
DN1, pe strada Romană. Pentru construcțiile din castru și din colonia Potaissa romanii au folosit rocile extrase din mai multe cariere din împrejurimi (Săndulești, zona Cheile Turzii, Podeni). S-a extras mai ales calcar mezozoic (din zona Săndulești), ofiolite și tufuri ofiolitice (din zona Cheile Turzii), precum și gresii calcaroase terțiare. Blocurile fasonate și unele elemente arhitectonice se ciopleau din gresie calcaroasă terțiară, din conglomerate și microconglomerate calcaroase și din brecie cu elemente de calcar și de rocă vulcanică mezozoică. De la Runc
Castrul roman Potaissa () [Corola-website/Science/306992_a_308321]
-
are în vârf o cruce Denumirea de "Grunj" are sensul de "grumaz" sau "îngustare". Prin forma sa (comparabilă la alta scară), amintește de Copa Cabana = Căpățâna de Zahar - Brazilia. Este un martor de eroziune (diferențială) hidraulică si eoliană, format din tufuri dacitice de culoare alb-cenușiu-gălbui de vârstă badeniană, tot ansamblul fiind prins între strate de marne (cineritice) și gresii cu poziție aproape verticală și aspect de micropediment. Este originar din capătul sudic al unei mici și înguste fâșii estice cu tufuri
Piatra Albă „La Grunj” () [Corola-website/Science/325850_a_327179]
-
tufuri dacitice de culoare alb-cenușiu-gălbui de vârstă badeniană, tot ansamblul fiind prins între strate de marne (cineritice) și gresii cu poziție aproape verticală și aspect de micropediment. Este originar din capătul sudic al unei mici și înguste fâșii estice cu tufuri, din anticlinalul Lopătari.
Piatra Albă „La Grunj” () [Corola-website/Science/325850_a_327179]
-
care mai există și astăzi. În această perioadă are loc și redecorarea încăperilor castelului cu fresce pe tavane. Sunt refăcute lucrările din lemn ale ancadramentelor ultimului etaj și scara ornamentată cu motive populare și sunt aduse decorațiuni din piatră de tuf vulcanic de Dej. În cel de al doilea război mondial o parte din castel a fost distrus, iar după naționalizare colecțiile sale au fost arse de comuniști sau au fost furate. Biblioteca din castel conținea înaintea distrugerii peste 9.000
Castelul Kornis () [Corola-website/Science/307401_a_308730]
-
Hădăreni) și Keresztur (Grindeni) pe hartă sunt marcate prin "Gericht" și prin semnul π două locuri publice de pedepsire a delicvenților în perioada medievală. Cele două locuri se găsesc la distanță unul față de celălalt, pe vârfurile a două dealuri. Renumitul "tuf de Hădăreni" (strat reper, gros de câțiva metri), care aflorează pe dealul învecinat, a servit ca material de construcție pentru multe case din localitate. Stratul are forma unui brâu ondulat, de culoare cenușie, de unde denumirea sa locală ("Dealul cu Brâu
Hădăreni, Mureș () [Corola-website/Science/300582_a_301911]
-
Alb. Din punct de vedere geologic, aceste culmi (ce pornesc de la altitudini minime de sub 200 m, ajungând la punctul maxim de 836 m. atins în "Vârful Drocea") sunt dezvoltate pe strate de sedimentare alcătuite din șisturi cristaline, roci magmatice, calcare, tufuri vulcanice și roci de granit. Situl „” adăpostește și asigură condiții prielnice de viețuire mai multor specii de păsări (migratoare, de pasaj sau sedentare), dintre care unele protejate la nivel european sau aflate pe lista roșie a IUCN. La baza desemnării
Drocea - Zarand () [Corola-website/Science/333708_a_335037]
-
care înainte au fost împădurite. Relieful comunei este în general deluros, cu dealuri cuprinse în general între 350 - 400 m altitudine maximă și 275 m altitudine minimă, ocupând 90% din suprafața totală a comunei. Geologic, aceste dealuri sunt formate din tufuri vulcanice de Dej, mai ales cele din dreapta Văii Ilișua și a satului Căianu Mic, iar cele din stânga văii fiind “formate din marne și argile străpunse de sâmburi de sare”. Fiind un relief deluros, solurile specifice sunt cele brune în zona
Căianu Mic, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300868_a_302197]
-
de figuri îngenunchiate și cu mâinile petrecute peste abdomen. Unele statui moai au fost îngropate până la gât în decursul timpului din pricina alunecărilor de teren. Aproape toate statuile moai (95%) au fost sculptate în roci din cenușă vulcanică solidificata sau în tuf provenit dintr-un singur loc din craterul vulcanului Râno Raraku, acum stins. Nativii care le-au sculptat au utilizat doar dălți din piatră făurite din bazalt, dintre care unele se mai găsesc abandonate în cariera de piatră. Dălțile din piatră
Insula Paștelui () [Corola-website/Science/302679_a_304008]
-
in 3 serii ( de jos în sus) voliniana moghilov-podoliană și avdarmină. Din aceste 3 serii doar seria moghilov-podolină este prezentă în structura geologică a raionului Nisporeni fiind alcătuite din sedimente marine (gresii, aleurolite, argilite) cu intercalări de roci vulcanogene (bentonite, tufuri, tufite). Grosimea stratelor de roci variază între 125 și 425 metri. În rocile din această serie au fost evidențiate împresiuni de organisme nevertebrate (meduzoide și urme ale activității vitale ale acestora) precum și microresturi floristice (acritarci). La începutul paleozoicului în perioada
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
și din sat nu a mai rămas nicio urmă. Scenele în care Terence Hill călătorește prin deșert și intră în han pentru a mânca (la începutul și la sfârșitul filmului) au fost filmate la periferia Romei, într-o carieră de tuf aflată de-a lungul autostrăzii A91 care duce în prezent spre aeroportul Fiumicino. Succcesul filmul a determinat realizarea unei continuări intitulate "Trinity Is Still My Name" care a avut parte de un succes chiar mai mare decât primul film. Terence
Mi se spune Trinity () [Corola-website/Science/328542_a_329871]