1,983 matches
-
se ofereau riscant pentru un pahar la han, o plimbare cu mașina În viteză și pentru simpla distracție. Pe cealaltă parte a bulevardului, În Întuneric, pe cele câteva bănci, ședeau prostituatele, șleampete și bătrâne, cu spatele spre pantele nisipii și tufișurile spinoase, așteptând un bărbat destul de prost și de orb ca să le ofere zece șilingi. Isaacs trase Bentley-ul sub un felinar și lăsară frumoasele și tinerele fețe sălbatice și vii să se scurgă pe lângă ei. Isaacs voia una blondă și grăsuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
voia să se plimbe. Era de acord să-l Întovărășească În Întunecimea mașinii, cu felinarele, hotelurile și casele rămânând În urmă și copacii apărându-le-n față ca niște siluete de hârtie În lumina verzuie a farurilor, după care veneau tufișurile cu mireasma lor de frunze ude, reținând ploaia dimineții, și o scurtă și barbară plăcere În miriște. Cât despre Isaacs, trebui să se mulțumească doar cu ce găsise, deși aceasta era o brunetă voinică și frivol Îmbrăcată, cu nasul mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mereu despre secțiuni relevante. Lui Alan i se păruse oarecum normal ca acest facilitator să se dovedească îngrozitor de inept în fața tablei. Oricât s-ar fi străduit, nu reușea să aranjeze cum trebuie schemele și legendele lor. Dacă voia să scrie „tufișuri“, terminația „-uri“ ajungea să fie notată pe verticală, iar literele se cățărau pe marginea tablei ca niște piciorușe de păianjen. Facilitatorul începuse să se încrunte din cauza efortului și, în scurt timp, fiecărei strâmbături îi corespundea un scârțâit al markerului pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
în privința implementării noilor reforme. Medicii se împărțiseră pe grupuri, fiecare având drept obiectiv obținerea unui punctaj care să le permită să aibă „pacienți“ simbolici. Acești „pacienți“ (în realitate, niște fire colorate) trebuiau transportați apoi la spitalul potrivit (de fapt, un tufiș) pentru tratament. Pe drum apăreau diferite ocazii de a spori fondurile pentru tratament sau, dimpotrivă, de a mări intervalul de așteptare pentru pacienți, dacă se întâmpla să se afunde în mocirla birocratică (de data asta, o mocirlă adevărată). Purtând cagulele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
o mașină la alta, pînă tocmai pe strada Tremont, picioarele și părțile de dedesubt ale corpului Îmi erau negre și acoperite de mizerie și ulei. M-am curățat cît am putut de bine, după care m-am strecurat sub niște tufișuri și m-am culcat. CÎnd m-am trezit, soarele strălucea și am văzut copacii. Nu mai văzusem niciodată copaci, În realitate. Tufișul sub care mă ascundeam se afla lîngă o alee de beton ce Înconjura Întreaga Grădină Publică. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mizerie și ulei. M-am curățat cît am putut de bine, după care m-am strecurat sub niște tufișuri și m-am culcat. CÎnd m-am trezit, soarele strălucea și am văzut copacii. Nu mai văzusem niciodată copaci, În realitate. Tufișul sub care mă ascundeam se afla lîngă o alee de beton ce Înconjura Întreaga Grădină Publică. M-am uitat afară și am văzut lume care se plimba, Îmbrăcată În haine frumoase. Clopotele bisericilor sunau. Aveam un sentiment ciudat, parcă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
nu mai aparțineam acestui trup, de parcă m-aș fi văzut de sus. Un șobolan care ar fi trebuit să fie mort nu era mort. Slăbit și murdar, Însă cîtuși de puțin mort, era cît se poate de viu sub un tufiș, și avea un plan. M-am uitat la lumea care se plimba, m-am uitat la felul În care Își ține mîinile. Oare mîinile acestor oameni vorbeau ? Toată dimineața am privit mîini ce se legănau pe lîngă corpuri, se ascundeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
a izbit de ciment, după care s-a Înălțat iar În aer, a vîjÎit și mi-a aterizat cu putere pe spate, exact cînd ajunsesem la marginea ierbii, și cineva a strigat „Nu-l omorîți”. Am intrat În șirul de tufișuri și am fugit. Nu simțeam nici o durere, dar știam că duc ceva greu În urma mea. Am Întors capul și am văzut că piciorul stîng mi se sucise aiurea. Nu se mișca atunci cînd alergam, și Îl tîram după mine ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
în mine, răsucit; nu-și pierde inelele, oricâte eforturi aș face să-mi golesc intestinele în toate closetele europene sau turcești, în hârdaiele din pușcării, în oalele de la spitale sau în gropile de la marginea cantonamentelor, sau pur și simplu în tufișuri, uitându-mă atent înainte, să nu apară vreun șarpe, cum mi s-a întâmplat o dată în Venezuela. Trecutul nu ți-l poți schimba, cum nu-ți poți schimba numele; oricâte pașapoarte am avut, cu nume pe care nici măcar nu mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ar putea fi cititoarea mea ideală. Ieri seară, intrând în biroul meu, am văzut umbra unui necunoscut fugind pe fereastră. Am încercat să-l urmăresc, dar nu l-am mai găsit. Adesea mi se pare că aud oameni ascunși în tufișurile din jurul casei, mai ales noaptea. Deși ies din casă cât mai puțin cu putință, am impresia că cineva îmi umblă prin hârtii. De mai multe ori am descoperit că dispăruseră pagini din manuscrisele mele. Câteva zile mai târziu regăseam paginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
încep să zboare e semn că noaptea e pe sfârșite, îmi spusese tatăl meu. Auzeam aripile grele fâlfâind în cerul întunecat și le vedeam umbra întunecând stelele verzi. Era un zbor chinuit, întârziind să se desprindă de pământ, din umbra tufișurilor, de parcă numai zburând penele se convingeau că sunt pene și nu frunze spinoase. Îndepărtându-se răpitoarele, reapăreau stelele cenușii și cerul verde. Se iveau zorile, iar eu călăream pe drumurile pustii în direcția satului Oquedal. — Nacho - îmi spusese tatăl meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
loc izolat și tot ce se auzise până acum fusese doar ciripitul păsărelelor în salcâmi. De data asta era un zgomot produs de oameni. Se uită în jur, dar nu văzu nimic suspect. Apoi se auzi din nou, înaintând spre tufișuri, un scârțâit ca de roată neunsă. Probabil unul dintre orfani împingea o roabă sau se juca cu una din mașinuțele acelea pe care copiii le confecționează din bucăți de sârmă ruginită și tablă. Domnul J.L.B. Matekoni își șterse mâinile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
pe care copiii le confecționează din bucăți de sârmă ruginită și tablă. Domnul J.L.B. Matekoni își șterse mâinile cu o bucată de cârpă pe care o îndesă apoi în buzunar. Zgomotul părea să se apropie, apoi îl văzu apărând dintre tufișurile care ascundeau poteca sinuoasă: era un scaun cu rotile în care stătea o fată care își acționa singură scaunul. Când își ridică privirea de la cărarea din față și dădu cu ochii de domnul J.L.B. Matekoni, se opri cu mâinile încleștate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
sătuc. Secretara ei, Mma Makutsi, avea o verișoară în sătucul cel mai apropiat de fermă și-i explicase pe ce drum s-o ia. Era undeva spre vest, nu departe de Molepolole. Era un ținut secetos, aproape de Kalahari, acoperit cu tufișuri și arbuști țepoși. Populația era rară, dar în zonele unde era mai multă apă oamenii puseseră bazele unor sătucuri sau grupuri de case în jurul câmpurilor de sorg și pepeni. Nu era mare lucru de făcut aici și, dacă-și permiteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
pe cei din basarwa, susțin că le fură caprele și le mulg vacile noaptea dacă nu le supraveghează cu atenție. Grupul ăsta își instalase tabăra la vreo două-trei mile depărtare de sat. Nu construiseră nimic, bine-nțeles, ci dormeau sub tufișuri, ca de obicei. Aveau destulă carne - tocmai omorâseră câțiva struți - și erau fericiți să rămână acolo până ar fi fost nevoiți să plece în altă parte. Aveau cu ei câțiva copii și una dintre femei tocmai născuse un bebeluș, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
J.L.B. Matekoni, când moare o femeie mosarwa care încă alăptează un bebeluș, ei îi îngroapă și bebelușul. Pur și simplu, n-au suficientă mâncare ca să hrănească un bebeluș orfan de mamă. Asta e situația. Fetița s-a ascuns după un tufiș și a privit cum îi iau mama și frățiorul. Terenul era nisipos acolo și n-au putut să sape decât o groapă puțin adâncă, în care au așezat-o pe mamă, în timp ce celelalte femei boceau și bărbații cântau ceva. Fetița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
peste marginea patului. — Bine, acceptă el. O să-ți fac rost de o armă. Dar, ține minte, dacă se-ntâmplă ceva nasol, n-ai arma de la mine. — O să le zic că am găsit-o, promise Florence. O să zic că era în tufișurile de lângă închisoare. Poate că avea de-a face cu deținuții. Sună plauzibil, încuviință Philemon. Când o vrei? De îndată ce faci rost de ea, replică ea. — O să-ți aduc una în seara asta, zise el. Întâmplător, am una de rezervă. Ți-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
scârbele astea? Băiatu’ lui Cutare s-a îmbătat în discotecă și i-a dat c-un borcan în cap nu știu cui, fiica lui Cutare a divorțat sau are un copil din flori... Nepotu’ lu’ Cutare și-a arătat-o dup-un tufiș, la prânz... Dacă nu era a lui Cutare, nu durea pe nimeni în cot de divorț, de ce scoți... așa... ești subiect, nu? Ești legat de cureaua familiei până mori? L-am băgat cu capul sub apă rece, să se trezească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
lacrimi de la cititori, din stil. Da’ io tot nu pricep: chiar poate cineva folosi așa ceva? Bun, dacă stau în față la Centrală și vreau să pictez natura, să presupunem, bolmojește universul brusc prin mine, sunt un ceas în rezonanță cu tufișurile și pălămida, cu nalba și iasomia, cu rostopasca și podbalul, cu rochița-rândunicii și troscotul, cu romanița și ciuboțica-cucului, cu trifoiul și patlagina, cu loboda și măselarița, cu traista-ciobanului și țâța-oii, cu sângele-voinicului și creasta-cocoșului, de-un exemplu, și scrijelesc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
spus? Noi vrem învățătura, cum e cu noua ontologie? Cum e cu criza reprezentării? Hai, dragă Lenin... Face o reverență ipocrită: - Nu ne lăsa așa să suferim în neștiința noastră, deschide-ne ochii... Până și liceenii care se pupau prin tufișuri au apărut, încheindu-și curelele, zburliți, îmbujorați, atrași de spectacol. - Eu nu mai discut! N-am ce discuta! ridică vocea și criticul. Aici e casă de nebuni! se înroșește. Casă de nebuni, niște descreierați! Maxențiu bate zgomotos din palme, mătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
că-i rupe dintr-o singură lovitură spinarea dacă Încearcă să fugă și Îl obligă să Înainteze așa, caraghios, cu picioarele depărtate, cu mersul legănat și umilit, pe cărarea Întortocheată care șerpuia printre stînci, pîlcuri dese de cactuși Înalți și tufișuri Încîlcite, pînă la plaja albă din golful liniștit. Două baleniere lungi și elegante erau ancorate la țărm și vreo douăzeci de bărbați se chinuiau să le Încarce cu broaște-țestoase greoaie, sub privirea atentă a altor trei, care, la adăpost sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care nu admitea replică. Întinde mîinile. Celălalt ascultă pe dată, mut Încă de groază, iar Iguana, cu mișcări precise, Îi legă mîinile cu lanțul, petrecîndu-i-l apoi, În așa fel Încît să formeze un fel de laț, pe după gît. Ascunse În tufișuri butoiașul, ibricul și pîlnia și, dintr-o singură smucitură bruscă, aproape că Îl azvîrli la pămînt pe omulețul speriat, despre care nu se putea spune cu siguranță dacă se simțea mai Înfricoșat de insolitul asaltului și al capturării decît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
astfel, cîteva luni mai tîrziu, În cea mai crudă și mai lentă agonie. Îl zări apoi pe norvegian, a cărui siluetă se profila pe fundalul Îndepărtatului incendiu, mergînd În patru labe, cu lanțurile Încurcîndu-i-se și agățîndu-se de stînci și de tufișuri, și se ascunse În desiș, căci Își dădu imediat seama că era dezarmat și că noaptea aceea era potrivită pentru o eventuală răzvrătire a sclavilor săi. Rămase așadar pe vine vreme de cîteva ceasuri În hățișul cel mai Încîlcit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
brațul, alarmat: — Acolo! Acolo! Bărbatul de pe stîncă striga acum, părea să ceară ajutor, cu toate că nu se putea Înțelege ce spunea, agitîndu-și brațele tot mai disperat, În vreme ce celălalt bărbat venea pe deal În jos, sărind și țopăind pe pietre și printre tufișuri ca o capră nebună. Ceva urma să se Întîmple, și și-au dat seama imediat. Cel care venea avea un În fiecare mînă cîte pistol din care soarele făcea să iasă scîntei la fiecare salt, și puțin mai tîrziu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pauză. Poate că va trebui să Împărțim peștera asta pentru multă vreme. Dacă-i lași așa cum sînt, curînd vor duhni Îngrozitor... Vreme de două zile Încheiate, membrii echipajului de pe Adventurer dădură la o parte pînă și ultima piatră și ultimul tufiș de pe Insula Hood, În căutarea unui bărbat pe care Îl văzuseră toți cu ochii lor, dar pe care - niciodată mai potrivit spus - părea să-l fi Înghițit pămîntul. Tunurile fură aruncate de pe culme, mărfurile și bîrnele, incediate, culturile, devastate, depozitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]