1,529 matches
-
n-aș fi băgat palmele sub spate ca să-mi ridic șoldurile. Acest gest nevinovat, schițat doar ca să mă Împingă un pic mai tare În teaca asta strâmtă care-mi solicita atenția, a rupt toată vraja. Brusc, am rămas fără aer. Tulburat și dezumflat, am urmărit cât de repede se transformă cea mai independentă parte a unui corp bărbătesc Într-o bucată de carne neînsuflețită, c-o pată de umezeală lucind În crăpătura sa scorojită, ca un ochi sașiu, Înlăcrimat. Plictisit, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mi-am dat seama cu ce semăna. Pentru a scăpa de bănuiala că schița ar putea fi portretul cuiva, am Întors-o invers. Dar asta mă făcu să mă gândesc la Anton care la Crama Albastră se autoproclamase protectorul meu. Tulburat, am reîntors foaia și am trasat contururile cu stiloul. Încet, liniile au Început să se repete, alergau unele spre altele, se intersectau și se scoteau În evidență reciproc, până când desenul luă forma unei palme fatidice, deschise pentru a fi examinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
auzeam că vocea se apropie de baie. Cât se poate de recptiv, m-am prefăcut brusc ocupat, lepădând prosopul și Încercând să-mi Îndes trusa de machiaj În buzunare - când mi-am dat seama că n-aveam nici unul. Și mai tulburat, mi-am dat seama că greșisem Încăperea; eram În toaleta bărbătească. Cu o singură mișcare disperată, am măturat totul de pe tejghea În geantă. Exact În clipa În care s-a deschis ușa, m-am Încuiat În singura cabină liberă. Cocoșat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o clipă și apoi zise: —Sylvia... Wentworth? —Da. Ei, Sylvie Mortimer, acum că m-am căsătorit cu Hunter. —Felicitări, ne-a spus Milton. Sunteți un cuplu drăguț. — Am auzit că ești foarte bună prietenă cu Lauren, zise Marci. Păru destul de tulburată când adăugă: —Ei, de fapt ea zice că ești a doua cea mai bună prietenă a ei. Eu sunt prietena ei cea mai bună. În mod oficial. —Dragă, eu sunt cel mai bun prieten al lui Lauren, declară Milton, plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cuvinte. —Giles Monterey? Îl cunoaște pe Giles Monterey, șopti ea Într-un sfârșit, cuprinsă de uimire. Dumnezeule, Întotdeauna am vrut să... Îl cunosc. Judecând după cum roșise, putea la fel de bine să fi spus „Întotdeauna am vrut să mă căsătoresc cu el“. Tulburată, se uită la ceas și spuse: —Of, ar cam trebui să plecăm. Neapărat să Îmi povestești cum e Monterey, când te Întorci... Doamne, de-abia pot suporta! zise Sophia. Hai, domnule H. Domnule H.? Îl chema pe Hunter cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
făcu ea. Ce bun gust are soțul tău. Iese din magazinul S.J. Phillips de pe Bond Street. Cunosc bine locul, crede-mă. Cel mai bun bijutier din Londra. Ce ți-a dăruit? —Păi... ăăă... nimic, am răspuns, simțindu-mă un pic tulburată. Ce căutase Hunter Într-un magazin de bijuterii din Londra? Lauren nu prea mă asculta. Ținea revista la câțiva centimetri de nas și examina cu atenție fotografia. —Dumnezeule! Fotograful ăla. Nu pot să cred. Ăsta, afirmă Lauren, este piciorul Sophiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
și și-a petrecut următoarele cinci minute șoptind În telefon. Eram atât de nervoasă, că simțeam cum o durere Îngrozitoare de cap cobora către ochiul meu drept. În cele din urmă, a Închis și s-a Întors la masă. Părea tulburată. —Ce-a zis? Hai odată, făcu Lauren pe șefa. — Păi... cred că a spus... Marci părea confuză. Își duse o mână la frunte și o presă de ea cu putere, ca și cum ar fi rezolvat vreo complicată ecuație de algebră. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
nimeni”. — Domnișoară Sylvie! Domnișoarăăă! se jeli menajera lui Lauren, Agata, la telefon, după două zile. Vocea Îi era sugrumată de lacrimi. S-a dus! S-a dus! — Ce vrei să spui cu asta? am Întrebat-o. Agata părea incredibil de tulburată. —Lauren s-a Întors acasă de la Tokyo. Apoi a spus că iese afară pentru cinci minute și... și nu s-a mai Întors. Pașaportul ei nu mai e, d-d-d-dar... plângea Agata, de-abia o Înțelegeam. Păi, poate e În vacanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
se iubeau grozav și s-au logodit și a început războiul și cele două echipe trebuie să fi ieșit la încălzire și el a trebuit să plece pe front pentru măicuța Rusie și ea era așa de frumoasă și de tulburată și el i-a dăruit un coșuleț cu alune pentru că ea era veverițușca lui și la fundul coșulețului, sub alune, era ascunsă o scrisoare de dragoste, dar ea n-a știut și a alergat după camionul cu care el, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
dentistul cu bărbia vînătă și cu mutra lui de om trecut prin multe... Sala era Împodobită cu serpentine colorate - albastre, verzi și roșii - mica orchestră locală cînta cu foc, și totul Împrăștia o senzație de viață Îndestulată, liniștită și trainică, tulburată doar de ghimpii unui dulce neastîmpăr, ai unei nerăbdătoare pasiuni tinerești, datorită căreia, Însă, amintirea acestei seri avea să rămînă și mai prețioasă. Dar dintr-odată, fără nici un avertisment, visul se prefăcu Într-un coșmar: În Întuneric, cineva scoase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fi fost Închis. Iar ziarele, se-nțelege, au Încetat imediat să mai scrie despre incidentul cu pricina. — Ar fi ciudat, nu-i așa, ca lucrurile să se repete Întocmai. Nimeni n-ar mai afla nimic de data asta, răspunse Johns, tulburat. Iar cei care-ar ști n-ar sufla o vorbă. — Poate că prima oară n-au reușit. Poate că fotografiile n-au ieșit clare, din pricina vreunei defecțiuni tehnice. Și, firește, neputînd să-l folosească a doua oară pe același individ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
aveam de gînd să fac greva foamei, mă temeam doar să nu-mi pună otravă În mîncare! — Otravă? — Trădare! Ascultă Barnes... — Nu sînt Barnes. Din nou se auzi un oftat. — Desigur, scuză-mă. Am Început să bat cîmpii. SÎnt foarte tulburat... Poate că au dreptate... — Dar cine-i Barnes? — Era un om de treabă. I-au făcut de petrecanie pe mal... Nu mă simt deloc bine, Digby. Înnebunesc. Mi-e din zi În zi mai rău... De undeva, de foarte departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
aceleași trăsături, același nas și aceeași gură ca și omul din realitate - și totuși, protestăm cînd ne vedem: „Nu sînt eu acesta.“ Rowe Întorcea mașinal foile dosarului. Nu putea crede că viața lui se desfășurase printre asemenea oameni. Șovăi totuși, tulburat, În fața fotografiei unui bărbat cu părul lins, cu un creion vîrÎt În buzunarul stîng și cu ochii evazivi, puțin mijiți, ce voiau parcă să scape de reflectorul prea puternic al fotografului: — Îl recunoști? Întrebă detectivul. — Nu. De unde pînă unde? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
plecat, mi-a părut rău... mă rugaseși să-ți Încasez un cec. Știi cum e la Înmormîntare! Rowe măsură cu privirea drumul, pînă la poarta parcului. Atîtea lucruri la care trebuie să te gîndești! Și apoi, eram, se vede, prea tulburat. — Cum, te-am deranjat tocmai atunci? — A, trebuie să fi fost ceva foarte urgent. Dar mi-a ieșit pur și simplu din cap, și apoi, Îmi spuneam c-o să te mai văd. Dar nu te-am mai văzut de-atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
librărie, intri în prăvălie întinzând cartea deschisă și arătând cu degetul o pagină, de parcă asta ar fi de-ajuns să scoată în evidență nepotrivirea totală. - Știți ce mi-ați vândut?... Priviți... Tocmai când era cel mai pasionant... Librarul nu pare tulburat - A, și dumneavoastră? Am avut deja diverse reclamații. Chiar azi de dimineață mi-a sosit o circulară de la editură. Vedeți? „În distribuirea ultimelor noutăți, o parte din tirajul volumului Dacă într-o noapte de iarnă un călător de Italo Calvino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
terminat repede de servit ceaiul și s-a ridicat. M-am uitat fix la alunița pe care o avea pe buză, în partea stângă; mi-a produs o senzație asemănătoare cu cea dinainte, dar mai atenuată. Makiko m-a privit tulburată, apoi a lăsat ochii în jos. După-masă a fost o clipă pe care nu o voi uita prea ușor, deși îmi dau seama că, povestind-o, pare ceva neimportant. Ne plimbam pe malul micului lac dinspre nord, cu doamna Miyagi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
formă de pepene galben, un stomac ușor concav, un buric adâncit, o burtă ușor convexă, două șolduri pline de femeie aparent slabă, un pubis mândru, două coapse solide și lungi. — Și asta? E tot o uniformă? spune Sheila. Ai rămas tulburat. — Nu, asta nu... murmuri tu. — Ba da! strigă Sheila. Trupul este o uniformă! Trupul este miliția armată! Trupul este acțiune violentă! Trupul este revendicarea puterii! Trupul este în război! Trupul se afirmă ca subiect! Trupul este un scop și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
aceea că e identică cu Amaranta, chiar dacă e îmbrăcată și pieptănată cu totul altfel. — Toți seamănă între ei, la Oquedal, spun eu. E un portret în cea de-a doua curte care ar putea fi portretul tuturor... Mă privesc, ușor tulburate. Mama spune: — Era Faustino Higueras... După sânge era numai pe jumătate indian, cealaltă jumătate era albă. După suflet, însă, era complet indian. Locuia cu ei, le lua partea... și așa a murit. — Era alb după tată, sau după mamă? — Câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Îndepărteze de ambarcațiune foarte Încet, pînă cînd marea cea mare, marea cea leneșă, avea s-o Înghită, Într-o definitivă Îmbrățișare, transformînd-o pentru totdeauna Într-o parte a ei. Ar fi fost un final frumos după atîția ani agitați și tulburați. Niña Carmen, născută la trei mii de metri Înălțime, la poalele vulcanului Pichincha, pe coastele abrupte și sălbatice ale orașului Quito, avea să dispară definitiv, Înghițită de nisipul de pe fundul celui mai mare și mai adînc dintre oceane. Sau poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
adevăr, În cea de‑a patra Încăpere toate volumele aveau pe ele Însemnul literei „D“. Dintr‑odată, Împinsă parcă de un presentiment, am Început să alerg. Îmi auzeam pașii cum răsunau În ecouri difuze ce se pierdeau În bezna adâncă. Tulburată și abia trăgându‑mi sufletul, am dat de litera „M“ și, cu bună știință, am căutat să deschid un volum. Înțelesesem, amintindu‑mi poate că despre asta mai și citisem undeva, că aceea era faimoasa Enciclopedie a morților. M‑am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
la auzul celor spuse, toate acelea nu-i păruseră o dezvăluire, ci mai de grabă un fel de confirmare a unor lucruri pe care le cunoștea dinainte. Îl stingherea faptul că se simțise Îndeosebi ușurat de toate acele vești, nu tulburat. — Apoi s-a Întors la Jakarta, a rostit el În cele din urmă. — Despre asta nu știu nimic. S ar fi putut să fi fost din Sura baya ori din Medan, poate chiar din Singapore. Mie așa mi-au spus
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
necioplit. Am multe să vă spun. Or, mai precis, aș avea o mulțime de lucruri să vă Întreb. — Ei bine, Îți stau la dispoziție! Margaret s-a ținut bine să nu-și piardă cumpătul. Voia să pară in teresată, nu tulburată, Încerca să nu i se vadă obrajii Îmbujorați și să Își stăpânească bătăile repezi ale inimii, care o făcuseră să gâ fâie. Intonația vocii băiatului, alegerea cuvintelor (or, mai precis...), politețea lui, care avea ceva din manierele de pe vremuri, adresarea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a Întors cu spatele, nu voia să bage Margaret de seamă că fusese ceva Între el și Din, ceva care să poată fi socotit o trădare a ospitalității și a Încrederii ei. Plecarea lui Din l-a mulțumit. Era Însă tulburat că nu izbutea să-și scoată din minte ce-i spusese Din. 11 În bucătărie, până să dea apa-n clocot, Margaret se Întrebă cum de sărise atât de firesc să-l Îmbrățișeze pe Adam. Nu izbutea să-și dea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să schimbi vorba. Ce ți-a spus Schneider? — șșșt, o să-l trezești pe Adam. Margaret și-a dus un deget la gură. Noaptea se transforma pe nesimțite În zi, dar În acele momente ale aurorii rămânea Încă o liniște apăsătoare, tulburată numai de hămăitul Îndepărtat al vreunui câine, un lătrat plictisit, fără prea multă tragere de inimă. — Bill crede că pe Karl Îl repatriază. Se pare că a fost ridicat În cursul unui raid militar Împotriva comuniștilor. Nu se așteptau să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
soi de castron ori o nucă de cocos tăiată pe jumătate, golită și Înclinată astfel Încât nu-i Îngăduia nici să stea ca lumea și nici să se Întindă, iar picioarele abia Îi atingeau podeaua. Nu mai fusese niciodată atât de tulburată ca acum, când se gândea la Adam, așa că a Încercat să și-l scoată din minte. În schimb se străduia să vorbească pe cât Îi era cu putință de calm, să nu ridice vocea și nici să se miște În vreun
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]