248 matches
-
au rupt când mi-am pus coșul pe umăr - lăsă coșul să cadă. Mai întâi te pun să stai de pază la graniță și îți spun că acolo nu sunt primejdii mari - maimuțări atitudinea unui comandant, luându-și o voce tunătoare: Îți vei privi dușmanii din înaltul zidurilor... Vei participa doar la acțiuni de apărare. Dacă situația se complică, este chemată legiunea. Se uita dezolat la cureaua ruptă, pe când ceilalți soldați rânjeau. — Și îți dau echipament de supraveghere... „Singura armură care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Am învins, Marte te-a apărat! Ce mai vrei? — Să lupt! Antonius luă un gladius. Își scoase coiful și-l aruncă. — Quazii fug. — O să-i urmăresc. — Dar soldații tăi sunt istoviți. Eu nu sunt, strigă Antonius și adăugă cu glas tunător: Cine vrea... Cine poate... Privi în jur. — Să mă urmeze! Errius îi tăie calea. — Încalci regulile armatei. — Știu. Nici un drapel nu are voie să se miște fără signifer. — Știu. — Nu poți lua cu tine câțiva soldați, ca și cum ai fi căpetenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pe umeri. O bandă îi acoperea ochiul stâng; celălalt ochi scruta mulțimea, albastru și mândru. Barba blondă, deasă îi ajungea până la piept. La șold avea atârnată o sabie, iar în mână ținea o torță. — Potrivit cărui obicei? repetă cu glas tunător. Îl urma un șir de cavaleri, unii tineri, alții bătrâni, ce mergeau unul lângă altul pe caii lor albi. Toți aveau torțe în mâini. — Spuneți-i împăratului că eu, Julius Civilis, regele batavilor, doresc o întrevedere cu el. Se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-i plătim pe soldați? De unde vom lua provizii în timp ce vom aștepta cine știe câte luni ca Mucianus să străbată drumul între Byzantium și Dalmatia? Arătă spre miazăzi. Banii și proviziile se află dincolo de munții! Antonius se apropie de soldați. Glasul îi era tunător. — Voi, soldații din Pannonia, ați fost învinși. Nu ardeți de dorința de a pune mâna pe arme și de a vă răzbuna pentru înfrângerea suferită? Nu sunteți cuprinși de mânie și durere pentru moartea tovarășilor voștri? Voi, războinici născuți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
părea la un kilometru distanță. Brațul acestuia se întinse peste ani-lumină ca un tentacul lung, șerpuitor. Vultur-în-Zbor se feri instinctiv și căzu. Simți un fior în oase. Fruntea îi era acum de gheață. Vuietul îl lăsă practic surd la vocea tunătoare a domnului Jones. — Nu-ți face griji! striga Virgil. Un pic de febră a Dimensiunii, atâta tot. O să te însănătoșim repede... Cuvintele răsunară ca un ecou, apoi se pierdură. Febra Dimensiunii: ce mai era și asta? Vultur-în-Zbor se înfurie fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
izbeau În pardoseală și conjurau semne funeste. Mi-am ridicat ochii și am Încrucișat o privire cu tata. Pașii se opriră pe palierul nostru. Tata se ridică, neliniștit. O secundă mai tîrziu, am auzit bătăi În ușă și un glas tunător, mînios și parcă familiar. — Poliția! Deschideți! Mii de pumnale Îmi străpunseră gîndul. O nouă serie de lovituri făcu ușa să se clatine. Tata se Îndreptă spre ușă și ridică căpăcelul vizorului. — Ce doriți la ora asta? — Ori deschideți ușa, ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În teci de argint de o parte și de alta a șeilor. Spadasinii francezi ai lui Yves. Curând, Angelo distinse, la mijlocul coloanei de spadasini, statura impozantă a francezului care scoase spada În semn de onor. - Mon commandant! se auzi vocea tunătoare a lui Yves, urmată de strigătul celor o sută de spadasini: - Vive le commandant! Vive la France! Noii veniți se alăturară coloanei care urca pe Valea Moravei, spre Dunăre. Yves sosi la galop lângă comandantul Apărătorilor, salutând luptătorii din avangardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Atotputernicului și Îi spun „Ia-mi, Doamne, viața, și iartă-mi păcatele cele pământești și cruță-mă de durerea asta și de noaptea asta fără sfârșit”?! Ștefan ridicase glasul, iar călugărul Îi răspunse, la rândul lui, cu o voce aspră, tunătoare: - Dar cine ești tu, umil muritor, să-i ceri Domnului tău din ceruri să te cruțe? Cine ești tu ca să dai Înapoi din fața greutăților pe care chiar el, Dumnezeu, ți le-a pus În față? Cine ești tu, pribeagule, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
arme și fornăitul cailor. Voievodul ieșea din ceața misterioasă ca dintr-un vis. Și, doar ascultând rumoarea pădurii, Înțelese că nu mai poate rămâne acolo. Forțele lui erau infime În raport cu armata care aproape că Îl Înconjurase. - Retragerea! porunci cu glas tunător, Întrebându-se dacă nu cumva făcuse o greșeală fatală așteptând un miracol. Nu fusese nici un miracol. Fusese doar ceață. * - Nu se poate... murmură Erina, cu ochii măriți de uimire. Oană se opri și el, ascultând zgomotele din jur. Pădurea fierbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
popii. Am înțeles pe loc că dădusem de bucluc. Tulburat, am curmat veselia și i-am expediat acasă; voiam să mă lămuresc cu directoarea, dar n-am mai apucat s-o fac. Abia sosisem la gazdă cînd, din ogradă, auzii, tunător, un glas: - Unde-i profesorul? De data asta nu domnișoara Cornelia mă căuta. Am ieșit să-i explic părintelui că n-am știut ce e cu cînepa: așa sunase ordinul șefului. - Apoi alt’ dată să nu te mai iei după
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
profide de cel mai mic semn de slăbiciune. Sanjuro și Yojiro, ocupați-vă de ei. La auzul cuvintelor lui Shigemoto, oamenii se despărțiră. O lance fu luată în grabă, iar săbiile trase din teci. — Blestemați să fiți! Cu un urlet tunător, cineva sări în desișul de bambus. Un zgomot ca al unei ploi de frunze sau poate al unei hoarde de maimuțe, sfâșie tăcerea nopții. — Shigemoto... Shigemoto... șopti Mitsuhide. — Aici sunt, stăpâne. — A... Shigemoto... repetă seniorul. Apoi dibui prin jur, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
înghițitură. — Așa. Și dumneata? — Eu nu am asemenea talente, zâmbi Hideyoshi. La refuzul lui Hideyoshi de a bea, Genba insistă: — De ce nu bei? — Nu țin la băutură. — Cum! Doar un piculeț. — Beau, dar nu mult. Genba izbucni într-un râs tunător. Apoi spuse, destul de tare ca să audă toată lumea: — Zvonurile pe care le auziți sunt, cu siguranță, adevărate. Seniorul Hideyoshi se pricepe să găsească scuze și este, fără îndoială, modest. Demult - acum peste douăzeci de ani - nu era decât un rândaș care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
zile îi învrednicise cu favorurile lui. Când îi veniră în minte aceste gânduri, Katsuie nu-și putu stăpâni lacrimile. Dar, indiferent ce gândea, Katsuie lovi cu călcâiele scărilor în coastele calului, alungându-și expresia îndurerată de pe chip cu un muget tunător: — Ce tot îndrugi, Shosuke? O dată moare omul, iar mie mi-a venit vremea să mor! Mișcă de-aici! Shosuke se feri din fața calului cabrat, dar îl apucă de căpăstru. Atunci, lăsați-mă să vă însoțesc. Împotriva voinței lui Katsuie, Menju
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
atenția de la durerea profundă care mă cuprinsese. Prelegerea a avut ca temă dinții și a fost susținută de Barry Grant, tipa micuță, drăguță și țâfnoasă din Liverpool care îi făcea pe toți „idioți“. —Așaa, a ordonat ea, cu o voce tunătoare care nu se potrivea cu aspectul ei exterior. Caalmați-vă, caalmați-vă! Ne-am calmat pentru că ne era teamă ca nu cumva tipa să ne ardă vreun cap în gură. Barry și-a început prelegerea, pe care eu am considerat-o foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
zis mama cu o voce ascuțită, din care îți dădeai seama că era pe punctul de a izbucni în lacrimi. Era momentul să dispar. Și-apoi amândoi au fost internați la nebuni. Mi-am amintit de femeia solidă, cu voce tunătoare, care-l vizitase pe Chris la clinică. — Nu părea deloc necăjită, am zis eu în bătaie de joc. Arăta ca o vită în toată regula. —Judeci pripit... Vocea mamei s-a pierdut în urma mea. —îți închipui că, în afară de tine, toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de ani, era încă arătos. Fălcile îi căzuseră puțin și niște smocuri de păr îi evadau din nas, dar chipul nu-și pierduse trăsăturile originale. — E o plăcere să te avem aici, Claire, mi-a declarat el, cu o voce tunătoare. și acum, înainte de toate - spune-mi ce să-ți aduc de băut? După două pahare de votka-tonic șocant de țepene, devenisem un cvartet de hohote de râs, iar eu îi priveam cu tandrețe pe toți cei aflați în cameră. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
încântată de copertele pe care Karen le imaginase pentru Confidențial Despre Casa Albă și aceeași reacție avuseseră toți cei cărora le arătasem respectivele coperte. — Provocatoare? Chiar asta crezi despre ele? Vocea de interior a lui Vivian ieșise din clădire. Devenise tunătoare. — Pe bune, Claire, tu nu ai știi ce este provocator nici dacă chestia asta ar veni la tine, s-ar prezenta și dup-aia te-ar mușca de cur. Tu încă trăiești în turnul tău de fildeș. N-ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
exact ce am văzut pe chipul acela. „Furie“ ar fi mai aproape, sau poate „turbare“, ori chiar „demență criminală“. Indiferent ce-ar fi fost, când a intrat ca un uragan în restaurant și l-a întrebat pe Dimitrios cu voce tunătoare și belicoasă dacă Nathan era acolo, Nathan Glass, am înțeles că domnul Belea folosește numele de cod Roberto Gonzalez. Și am mai înțeles că nici colierul nu se mai afla în casa de marcat. Biata Marina uitase să-l scoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Uite-l și pe tipul care a venit să-l dezlege cum se chinuie să descurce nodurile lanțului, mormăind parcă niște ocări în contul cui le-a strâns și a încurcat zalele, în timp ce câinele îi latră în ureche cu glas tunător. Ăsta vrea să fure câinele sau ce naiba face? S-ar putea să fie totuși a lui javra asta de lux. Pare să fie o convenție în sfada de lătrături și ocări, un fel de ceartă în familie, și Rafael apropiindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
reacțiile lui dacă voia lapte și zahăr. Deci, venind din partea lui, această propoziție scurtă căpăta greutatea unei sentințe divine. Era ca și când Sfinxul s-ar fi oferit pe neașteptate voluntar să dea răspunsul la propria ghicitoare, cu o voce profundă și tunătoare. Toată lumea și-a sucit capetele ca să se holbeze la el. Brian se lăsase pe spate În scaun și ședea În postura clasică a unui bodyguard gata să dea afară scandalagiii, cu brațele Încrucișate peste pieptul uriaș. Se părea că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
-și introducă genunchiul stâng între bare și, astfel fixat, să se prindă de balustrada scării de sus și apoi să-și treacă ambele picioare pe trepte. În timp ce calcula distanța necesară și își încorda mușchii pentru salt, auzi deasupra capului un tunător pocnet metalic, pe care-l înțelese pe dată. Ușile de bronz se trântiseră. O clipă mai târziu, se stinseră toate luminile și Tom rămase cufundat în bezna compactă. Emma aprinse lămpile în camera în care, de câtva timp, el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Sătenii, cei mai vârstnici, firește, și-l amintesc și astăzi: spătos, cu privire blajină și ochi calzi, cu suflet blând și cu o voce care știa a fi, la nevoie, atât de mângâietoare ca susurul unui pârâu, dar și viguroasă, tunătoare chiar, când posesorul ei se considera îndreptățit să treacă la o schimbare de registru. Nu era lacom, deși nu s-ar putea spune nici că era filotim; primea cât voiai să-i dai pentru botez sau pentru o înmormântare, pentru
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
bluzei sale de corp ieșeau tatuaje, o caricatură de mușchi roșii gravați pe pieptul lui spân, la fel de detaliați și de realiști ca într-un manual de anatomie. Parcă ar fi fost jupuit de viu. Îi șopti lui Karin, lent și tunător pentru toți cei proaspăt ieșiți din comă. —E căcător de incredibil. A pățit-o fix omul care n-o merita. Rupp o apucă de cot. Băiatul nostru și-a luat-o destul de rău. Brațul ei se încinse de la încheietură în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și că este imponderabilă. McAllister avu impresia că i s-a topit clanța în mână. Rămase locului surprins. Se gândea la inspectorul Clayton care, cu un minut înainte, găsise ușa încuiată. Acest gând stăruia ca un semnal. Dinapoia lui răsună tunător vocea inspectorului: - Lasă, McAllister, mă ocup eu de asta! Dincolo de ușă, în magazin, era întuneric, prea întuneric ca să vadă ceva și, lucru și mai ciudat, ochii nu i se acomodau cu bezna aceea intensă. Instinctul său de reporter îl făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
în favoarea Arsenalelor care-i alungă chiar și pe puținii amatori potențiali. Ochii Împărătesei aruncau văpăi verzi. Se vedea bine că e furioasă și că nu mai izbutește să se înfrâneze. Se întoarse către Cayle: - Cayle Clark, zise ea, cu glas tunător, cât ți s-a cerut să plătești pentru un rang în armată? Cayle șovăi. Ochiul lui Medlon era ceva îngrozitor, se întunecase de tot. Capul lui văzut din profil era răsucit într-un chip de-a dreptul nefiresc. Și mesajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]