192 matches
-
vrea să răspundă frământărilor cu care uneori simt că aș putea întoarce lumea pe dos la fel de ușor precum aș dezbrăca o haină. Oamenii pe care îi cunosc și iubesc se dau la o parte din fața mea ca la vederea unui turbat periculos, privindu-mă circumspecți. E normal, doar ei sunt perfect sănătoși și, din câte știu, nici un om sănătos atât la trup, cât și la minte din lumea aceasta n-ar vrea să se infecteze intrând în contact cu celulele bolnave
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mâinile și picioarele sau să-mi scot ochii din cap. Mai dedgrabă aș putea trăi fără să respir decât să încetez a o iubi pe Angelica. Agrican abia de putu răbda să-l lase să sfârșească de vorbit. A sărit turbat pe cal, deși era miezul nopții. - Renunță la ea, strigă el, sau mori ! Roland, văzând că păgânul se ridică și ne știind dacă sălbăticia lui nu se înfrățea cu înșelăciunea, încălecă tot atât de repede, punându-se în gardă. Niciodată, exclamă el
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
veneau; toți vagabonzii. Târfele ce vor da iarăși năvală. Tot un du-te-vino, luni de zile. Poate ani. Vreme în care gardurile ar fi puțit iar a pișat și căcatul s-ar fi întins pe după toate colțurile. Câinii ar fi lătrat turbați, după care, obosiți și prostiți, nu s-ar mai fi dat la nimeni. Era timpul ca urbea să revină la vechea ei stare. Prefectura a cerut sprijinul garnizoanei. Pe străzi, peste noapte, au apărut patrule. Au fost trase salve de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
e, care zici că voia să o dărâme atunci, În primăvara În care i-au murit părinții, când tu te duceai la școală și l-ai surprins lovind cu piciorul În zidul scorojit și strigând cu ochii În lacrimi, ca turbat, Între disperare și batjocură: „Mi-a rămas moșie! Na, futu-vă muma-n cur, mi-a rămas moșie!“ Și nici grădina de vară nu mai e, unde vă duceați să vedeți filme indiene cu Raj Kapoor, sau Lanțul amintirilor și
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
minți, acesta tot Încerca să dea cu piciorul Într-un cort de camping pustiu. - Ticălosul! Ticălosul, a șters-o cu lingourile mele, s-a cărăbănit prin muzeu! Lingourile mele! Hoțul! Asasinul! Trebuie să dați de urma lui! spumega el ca turbat. Lucas ordonă cîtorva oameni să Împresoare și să protejeze ascunzătoarea lui Ryan și, de asemenea, să cheme tehnicienii de la Poliția Specială. PM stărui să-i tragă pe Fersen și pe Marie spre galeria care ducea la muzeu. O porniră prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și de atunci totul merse bine, întrucât îmi era total indiferent. Luna îmi șoptise ceva în acea zi, în care mă hotărâi să fiu indiferentă, ceva ce nu aveam să mai aud de atunci: Infernu-i arde-n ochi Fierbinte nebunie, Turbați sunt, plini de mândrie, Și împietriți ca focul. Fermecătoare-i a lor culoare, Cu toate că par incolori De o frumusețe uimitoare Sunt, și par nemuritori. Amant cu Luna, fiul ei, Liber ca haosul nebun, E împietrit și șade sus Nemișcat, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
fiindcă-ai drăcuit în bloc... Compunea de n-avea treabă. Bale de voluptate curgeau de pe limba sa de scârbavnic și, insinuîndu-se pe la colțurile buzelor, se preschimbau ba în sirop de fistic, ba în firimitură de baclava, fiindcă poseda tînguitură dulceagă, turbatul. De altfel, fără a se lăsa prea îndelung îmboldite, pe terasele blocurilor din cartierele deocheate Pantelimon și Colentina, pe deasupra cărora se promenada, nu mai pridideau să se ivească, la intuiție, țațe felurite, gătite ba în papuc cu talpa moale
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
că tocmai deschiderea oaselor bazinului placidei și insignifiantei Gala corespundea exact idealului de spiritualitate al căpcăunului catalan și că, din păcate, tocmai această prozaică deschidere l-a împins pe marele și ascunsul introvertit să trudească până la sfârșitul vieții ca un turbat?!... Și măcar sfiosul Dali, drept recunoștință, a pictat un tablou secret, amestecând un sfert din trăsăturile sale cu trei sferturi din cele ale lui Robin, numind capodopera, extrem de ciudată, în semn de merci, Salvatore. Cu Ulianov și cu domnul acela
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Fiarelor răpăia muniția, precum grindina pe tabla casei și săreau înapoi cartușele goale, precum floricele de porumb din tigaie. Când s-a mai împrăștiat lăstărișul de fum din curtea interioară și-au priceput că nu muriseră, și-au înțeles că turbații ăștia îi împușcaseră doar în batjocură, cu gloanțe de cauciuc, au plâns atunci de durere și umilință... Acestea toate și le-a amintit Sinistratul, de la coadă spre început și de la început către coadă, în cele trei zile în care a
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în ultimul val de garduri metalice, barând calea către libertate. Regele, încă sedat, mai aluneca, își mai frângea gâtul. Dar la dânsul, orice schimbare intervenită în starea de sănătate, mai curând ameliorare se chema că era, într-atît era tipul de turbat de bolnav. Sinistratul a intrat peste cușcareta ultimului paznic, moș Romergan, care dormea revărsat peste patul său, din patru scaune înșirate, și i-a furat archebuza și muniția din primul război mondial. La următorul brâu de sârmă ghimpată, Regele a
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
bazare din Teheran! Și, pe urmă, ce s-a ales din Tronul Păunului și din lăudata Revoluție Albă? „Farul Orientului Mijlociu“ a ajuns hulit de răcanii și de nevoiașii din piață: „Șah raft! Șah raft!“. Mai știi cum urlau ca turbații? Iar acuma, ce-avem? Suflete în uniforme islamice, despre care tu spui că trebui’ să-ndure... De ce? Tu nu vezi că ne vrem mereu ce nu suntem? Al doilea bărbat amuțise. După o vreme, spuse morocănos: — Ți-am mai zis
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
care atârna deasupra liniilor de tren, să le umble-n sui și să le făgăduiască bani. Băgau de seamă legitimele. Meseriașii se supărau, se răsteau la ele, le mai loveau, că li se făcuse de altă carne. Umblau blănării ca turbați în jurul curvelor aduse de peștii lor Ia petrecere. Aruncau polii, nu se uitau. Era ziua lor de desfrînarc, altceva simțeai să mai schimbi muierea, să pipăi și altă subsuoară de femeie... Dar ca Didina parcă nu mai văzuseră. Ibovnica, tot
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
strigau, călare, cu picioarele pe pieptul lui. Focul îi intra sub piele. Urlă ca un bou înjunghiat. Ochii i se roșiseră și se săltă din toți mușchii. Cei ce-l țineau se clătinară. Nu-l mai stăpâneau. Lovi ca un turbat în dreapta și-n stânga. Comisarul îl plesni peste glezne cu cizmele și-l doborâră. - Las', că spui tu! scrâșnea lunganul furios. - Nu spun! Nu spun! răcnea Paraschiv. - O să vedem... Îi răsuciră mâinile la spate și-l legară cu frânghia. Cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu sete peste fată de două ori. Ea nu scoase nici un cuvintel. Îl primi așa cum era, sălbatic și nedomolit. Simți cum o strivește și o înăbușă. Vru să nu strige, să n-o audă celălalt, dar nu mai putu... Ca turbatul a fost Bozoncea săptămâna aia. Ședea numa-n cîr-ciumi, cu lăutarii alături. Bea și nu se cunoștea. Zvârlea cu banii, parcă-l apucaseră pandaliile. Nu știau hoții ce-i cu el. - Să fim veseli! striga. Să petrecem, că cine știe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de vară. Așadar acolo ne găseam când, către miezul nopții, doi lei enormi, atrași de mirosul cailor și al catârilor, veniră la ușa noastră și încercară să smulgă propteaua de spini care ne apăra animalele. Caii începuseră să necheze ca turbați, se azvârleau spre pereții colibei, care amenința să se prăbușească la fiecare nouă zguduitură, și tot așa vreme de mai bine de două ceasuri, până ce unul dintre lei, desigur ațâțat de înțepăturile miilor de ace care-l furnicau la fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
VIZITATORUL (Ridicându-se și agitându-se.): Da! Da! M-au obligat în modul cel mai mârșav s-ascult ce se-ntâmplă-n actu-întâi. Nu mai vreau! FETIȘCANA: Să plecăm în provincie! RECRUȚII (În cor.): Vrem să plecăm în provincie! VIZITATORUL (Turbat.): Domnilor, m-au chinuit groaznic, mi-au luat mințile, mi-au jupuit creierul! De mii de ori am ascultat ce se-ntâmplă-n actu-ntâi! Nu mai vreau s-ascult ce se-ntâmplă-n actu-ntâi! Niciodată! FETIȘCANA: Niciodată! Niciodată! (Isterică.) M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
nu-l credeți! E o minciună! Să nu credeți nimic din tot ce o să vă spună. CASIERUL: Mai bine veniți cu noi, la masă... Numai așa puteți scăpa de el... HAMALUL: Sigur, sigur.. Să-l înfruntăm... toți trei! ȘEFUL GĂRII (Turbat.): Cărați-vă odată! Cărați-vă! Ordinarilor! Na-vă cheile! Le aruncă o legătură de chei.). HAMALUL (Prinzându-le din zbor, cu ochii încălziți brusc.): Aha! Vrea să ne îmbete... (Arătându-i CĂLĂTORULUI cheile.) Știți de unde sunt cheile astea? Știți? CĂLĂTORUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
dimineață pe directorul școlii? o întrebă din nou învățătorul. Alexandra tăcea, nu răspundea nimic. Învățătorul țipă în gura mare: - Cum, cum l-ai salutat? Copiii stăteau toți, cuprinși de frică, ascunzându-se unii după alții. Învățătorul se năpusti ca un turbat asupra copilei lovind-o peste față. Ea începuse a plânge și el se opri. Apoi începu să-i răsucească urechiușele care, în scurt timp, se făcuseră roșii ca cireșele. Copila îndura, icnea de durere, era gata să înceapă din nou
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
spun că trebuie, ca să nu surzești, să-ți astupi bine urechile cu coada rămasă de la mâță, pe care o tai în două pentru amândouă urechile. În tot timpul cât fierbe ceaunul, toți dracii în frunte cu Talpa Iadului urlă ca turbați, se învârt în jurul tău și al ceaunului, se schimonosesc și chiuie cât pot de tare chiar lângă urechile tale, țopăind, după o muzică drăcească, cele mai fioroase danțuri diavolești. Alți fii ai lui Scaraoțchi, foarte aproape de tine, vor încerca să
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Nici nu lua primul cetățean bine pauză, că se și repezea celălalt... Pune-ți limba la muncă, scorpion spurcat ce ești, c-o să spui și ce-ai supt clandestin la cățelele cartierului care te-au învățat să latri ca un turbat uns cu toate alifiile, hai, dă-i iute cu cip-cirip-ul, până când nu mă faci să uit că încă puți a pelincă, și-o să-ncep să-mi prezint pe fălcile tale palmaresul de fost boxeur de succes, că doar n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
oprit. Bădăranul a venit spre geamul deschis al taximetristului și, adunînd saliva de care dispunea, l-a scuipat pe șoferul taxiului drept în față. Proprietate privată, tună sălbaticul bădăran. Dar... n-am... Proprietatea mea, auzi?! Degeaba încerci să-i explici turbatului că strada este domeniu public și nu proprietate privată. Săracul șofer s-a tot șters pe față, gîndindu-se ce-o fi cu nebunul acesta! Întrebat la telefon de un martor dacă nu-l acționează pe bădăran în justițe, acesta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cu el, după ce l-a batjocorit În fel și chip. Acum Îl șantajează prin președinta comisiei care ce credeți că-i spune: «Profită cît sînt eu În comisie că altfel nu mai pupi tu postul ăsta». Nicușor a venit ca turbat acasă - vă dați seama ce cumplită e solidaritatea dintre două femei părăsite - nici nu vrea să audă să se mai prezinte la concurs, atîta timp cît depinde de această persoană. Deși acum ar avea cele mai mari șanse, că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
așteaptă plaja de la Miami sau dansatoarele din Bali sau templele aztece din Peru nu te apucă mîncărimea nu lași baltă toată liota cu nevastă și amantă cu tot și muști din undiță pînă te arde la lingurică și alergi ca turbat fără să te mai uiți În urmă două lucruri ne găsesc oriunde ne-am ascunde nenorocirea și norocul uite că vecinul a deschis ochii oi fi gîndit eu prea tare și l-am trezit oare băieții or fi folosind și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
frunze și-o lăcustă“, ținti la fix un yankeu. „Voi vorbiți? La cât mâncați, aveți deja gravitație“, se stropși un francez. „Ahaa! Vă luați de chestii fizice? Ei bine, voi n-ați câștigat niciodată un război! Nici măcar cu nemții!“ urlă turbat Elvis. La aceste vorbe, un murmur de surpriză străbătu partea europeană. Ca pălmuit, Napoleon se dădu Înapoi un pas, căutând nesigur un sprijin În spate, unde doi industriași germani Își dădeau coate, râzând În pumni. — Ce-ai spus? Ce-ai
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ochiul ei părea imens, de parcă un monstru ar fi stat la pândă pe fundul paharului. După șampanie, noua prietenă mulatră a generalului Bouchot a propus să mutăm petrecerea În stradă. Am făcut toate acele lucruri pe care le fac adolescenții turbați: am băut, ne-am drogat, am strigat, am sărit pe capotele mașinilor, iar când alcoolul și opiumul și-au desăvârșit lucrarea, ne-am Împreunat, de-a valma, În parc. Unii dintre cei de-acolo mi-ar fi putut fi nepoți
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]