165 matches
-
și împăcat, însă fratele porc, precum desemnau călugării creștini trupul ignobil, dă semne tot mai accentuate de oboseală. Picioarele imploră odihna unei bănci, umerii infideli vor să divorțeze de rucsac, burta, regina absolută a regatului cărnii, își cere drepturile. În turbionul foamei à la Knut Hamsun, sandala îmi tremură, iar pleoapa îmi scapără. Frustrare însă... În jurul meu, găsesc numai restaurante japoneze, în care aburii sosului de soia descurajează orice tentativă de îngurgitare. Meniurile sunt pline de imposibilități gastronomice: oden (un soi
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de vrabie. Apoi totul îngheață. Buricele degetelor lui stau la un milimetru de porii deschiși ai portocalei, care le-a primit am prenta. La fel cum mâna mea e gata să atingă fruntea lui Cavanosa. Căderea reîncepe. Brusc. Brutal. Un turbion îi con torsionează trupul și îl face să se agite în toate direc țiile. Închide ochii și și-i ține strâns închiși, pentru că instinctul îi spune că retina i se va dezlipi și-i va fugi de pe globii oculari. Cade
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
de aer pentru a-l feri pe Homer de un șoc mortal. Hazardul a fost însă mai dibaci decât perfecțiunile tehnice. Una dintre hemisfere despică în cădere perdeaua, iar omul fu proiectat în gol din fotoliul cabinei și totodată, din pricina turbionului iscat, își recăpătă cunoștința. Mai să leșine din nou! Era ca un coșmar această deșteptare în picaj spre o țintă care se năpustea informă și bolborosindă. Zburau în viteză pe lângă el o sumedenie de aparate, a căror iscusință era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
căzuse seara. Vântul răs colea praful, mi-l vâra în ochi și-n păr, dar el făcea în mod ciudat parte din nebunia și exaltarea mea hormonală: era prima mea primăvară ca adolescent. M-aș fi topit și eu în turbioanele de praf, m-aș fi filtrat și eu prin frunzele ascuțite ale oleandrilor din curțile înguste. Eram îndrăgostit fără să știu de cine, toată ziua umblasem năuc privind fațadele acelea bătrânești și bălțile în care se reflecta cerul. Casele erau
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
a cincea generație și ale altor hipermașinării ale "tehno-științei". În aceasta se vădește de fapt evenimentul crucial al Modernității în calitate de trecere de la domnia umanului la cea a inumanului: acțiunea a devenit obiectivă. Suprafața Pământului este asemenea subsolului său fizico-matematic: cu turbioane de atomi, cu bombardări de particule, cu toată această agitație imemorială și frenetică, fără origine, fără cauză și fără scop, a bio-evoluției. Spunem "s-ar părea" deoarece nu există acțiune posibilă decât în subiectivitate și prin ea, ca praxis. Doar
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
voi muri. De dorul tău ... ?așa i-uN nu-i așa că-s mai mult decât vierme nu-i așa că tulpina-ți mă vrea nu-i așa că urcușu-mi cât ferm e nu-i așa că-s nebun dar nu prea îmi urcam turbionii pe frunte ca pecețile calde și zorii unde cornul omizii de prun te adulmecă-n voia ninsorii de flori albe ca lingura ceții puneam caii să freamăte cald prin columna fântânii ce ți-i aromită de voci care scald m-
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
pe când ultima creanga de-alun a lăsat urma pe unde să fug sau să curg sau să mișun cu ora pe la porți înecate cu var sau sa cred că-i duminică or`a rupt filele-alt înger curvar ce-și urca turbionii pe frunte cu un umed și-nscris legământ că mirare de-n zile mă sunt e prea aproape de sol-ul ce-l cânt: nu-i așa că am aripi de-o seamă cu dragonul bălos fecundar nu-i așa că piticul de-s
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
tineri ce seamănă cu niște hippies Întîrziați se mișcă-n transă pe o muzică de data asta chiar de sfîrșit de lume, doar tobe și voce, amintind de Dorin Liviu Zaharia, părînd inexplicabilă aici, ca oriunde altundeva, și intră În turbionul ultimelor minute ale poveștii. Regăsirea prostituatei, bătaia aplicată de Henriques scriitorului, tot la cerere, și moartea celui din urmă după Încă o hemoragie. Reuniți În locuința lui Cintra, cele două singurătăți irevocabile, Pascal și Arielle, se Învîrtesc În jurul cadavrului pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și extaziat, gura înghițind lacom aerul, umerii. Poate că nici n-a realizat (el se apăra cu muzica așa cum eu mă apăr cu cărțile mele) ce criză o cuprinsese pe Liselle. Cît de derutată, de frustrată, de nemulțumită era din cauza turbionului în care intrase lumea altfel știută, lumea "bine". Paradele tancurilor sovietice, marșurile lumpenproletarilor, jurnalele de actualități cu discursuri agresive, Ana Pauker aplicînd jus talionis (sașii și șvabii deportați în lagărele de muncă din URSS), cunoscuți și prieteni arestați pentru "cercetări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
deportați în lagărele de muncă din URSS), cunoscuți și prieteni arestați pentru "cercetări speciale". Noile constrîngeri o traumatizau. Cartelele. Reformele monetare. "Stabilizările" făcuseră din fiecare un paria financiar. Cine mai garanta averea cetățeanului? Și istoria aducea valuri din ce în ce mai mari. În turbion s-au dus și mareșalul Antonescu, și regele Mihai. Le-au urmat Laslo I (Vasile Luca) și Ana I (Paukeroaia). Regii roșii absoluți din '46 pînă în '52. Iar balaurul avea cu mult mai multe capete. Capetele Ioșca I Chișinevshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
îngerașul care adăpostește în sediul propriei fundații locuință în același timp o grea colecție de artă. Adunată cu japca, se-nțelege. Asta o fi, oare, societatea de mijloc a unei Româniii care vrea să-și revină, să se salveze? În turbionul vernisajului, se-apropie de mine jovial-fabulosul nonagenar Barbu Brezianu, care, cu ani în urmă, recomandat, atunci, de Petru Comarnescu, îmi trimitea, la Cronica, încîntătoare texte despre Brâncuși. Care, tot cu ani în urmă, la Cumpătul, îmi oferea una din acele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
consum. Evident, doar o secundă una vag dementă, cum ziceam revenirea la fotoliul permanent din nobila sală producîndu-se ireversibil. De altfel, nefiind fan al genului lejer, vocea aceea aproape inumană îmi părea de fapt a nimănui, pierdută, cum era, în turbionul topurilor. Pînă la showul televizat de-acum un an. Pînă la cel consumat recent. Mai ales acesta. În care cîntăreața cea fără corp în anii '90 avea în sfîrșit un corp... Ce corp! One man show-ul enigmaticei se transforma
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ale angoasei existențiale. Singurele personaje cărora le putem vedea fața par cufundate în somn, un somn care ia un aspect letal. Umanitatea proiectată într-un cosmos închis oricărei explicații pare la rândul ei prizoniera angoasei. Trupurile sunt purtate într-un turbion care nu le permite nici cea mai mică autonomie, nu le oferă niciun punct de sprijin. În opinia lui Schorske, viziunea klimtiană asupra universului "ca energie oarbă într-un ciclu nesfârșit și fără sens al reproducerii, iubirii și morții"99
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
femeii este ascuns de faldurile părului despletit, cu sugestia erotică pe care o comportă acesta. În același timp, podoaba capilară susține sugestia unei fluidizări a compoziției și relația cu Secession-ul și ale sale reprezentări feminine cu părul prins în turbionul febricitat al pasiunii 339. Semnificativ pentru sensibilitatea simbolistă, suferința este ambiguizată erotic cu sugestia unui masochism latent, străbătută de o caldă animalitate senzuală. Invocând pe linia deschisă de Alexandru Bogdan- Pitești o comparație dintre Storck și Rops, ușor exagerată din
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lemn, 33 x 23,5 cm). În Balul operei, Emilian Lăzărescu prezintă un interior luxos în care perechile sunt prinse în vertijul dansului, figurile din prim plan sunt neclare, cu atât mai mult cele din fundal, chipurile se amestecă în turbionul monden. Dimitrie Karnabatt, în "Expoziția Emilian Lăzărescu", la rubrica "Note zilnice" din Seara, se lasă la rândul lui prins de voga pe care o avea pictorul român la Paris. Lumea colorată a cabaretelor stârnește admirația, dansatoarele dispensatoare de senzualitate și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]