587 matches
-
numelui credea că sufixul "aba" („tată”), marca o distincție onorifică, identificabilă în cele mai multe cumane, ca de exemplu "Terteraba", "Arslanapa", "Ursoba", "Itoba" etc. Sufixarea era de obicei cu aceste terminații, cu semnificați "tatăl lui", dar celălalt obicei onomastic arhirăspîndit în lumea turcică, sufixarea cu "-oğlu" "fiul lui", era praticat totuși și de cumani (potrivit izvoarelor, unele nume de clanuri au avut acest sufix în locul sufixelor "paterne" "-aba", "-apa" și "-oba", de exemplu numele de clan "Burçoğlu"). În Turcia există actualmente mai mulți
Dinastia Basarabilor () [Corola-website/Science/300123_a_301452]
-
în care Basarab a înfrânt corpul expediționar al regelui Carol Robert d'Anjou. A fost avansată chiar ipoteza că tatăl lui Basarab I ar fi fost descendent direct din Ginghis-han (cf. turcologul László Rásonyi). Variantele numelui Toktemir răspândit la popoarele turcice și la mongoli: Toktemir, Toktemür, Tokdemir. Modern, în Turcia, Tokdemir și Demirtok. În unele transliterații se preferă grafierea Toq și cratima (de ex. Toq-temir). Temir, demir, timer, timir, temür etc. "fier"; tok probabil "plin; plin de". Ipoteza este întărită și
Dinastia Basarabilor () [Corola-website/Science/300123_a_301452]
-
(sing. "qırımtatar", pl. "qırımtatarlar") sau crimeenii (sing. "qırım", "qırımlı", pl. "qırımlar", "qırımlılar") sunt un grup etnic vorbitor al unei limbi turcice, care își au originea în Crimeea. Ei vorbesc limba tătara crimeeană . Astăzi, în afară de tătarii care sunt încă rezidenți în Crimeea, mai există comunități relativ numeroase și compacte în Turcia, România, Bulgaria, Uzbekistan, Europa Apuseana și America de Nord, dar și comunități mai
Tătarii crimeeni () [Corola-website/Science/302957_a_304286]
-
Cadrilater (Bulgaria) trăiesc aproximativ 50.000 de tătari(conform cercetărilor de teren pe care le-am efectuat în perioada 2000-2008), dintre care numai 6.000( conform datelor de pe site-urile referitoare la Tătarii Crimeeni) în Bulgaria. sunt descendenții unor popoare turcice amestecate - (bulgari, hazari, pecenegi și cumanii) că și a unor popoare neturcice - (sciți, sarmați, cimerieni, alani) care erau stabiliți în Europa Răsăriteana prin secolul al VII-lea î.dH. Populațiile neturcice au fost asimilate în timp de popoarele turcice migrate
Tătarii crimeeni () [Corola-website/Science/302957_a_304286]
-
popoare turcice amestecate - (bulgari, hazari, pecenegi și cumanii) că și a unor popoare neturcice - (sciți, sarmați, cimerieni, alani) care erau stabiliți în Europa Răsăriteana prin secolul al VII-lea î.dH. Populațiile neturcice au fost asimilate în timp de popoarele turcice migrate în zonă. Actualul nume al populației este folosit încă din secolul al XIII-lea, cănd Crimeea a fost ocupată de mongoli (sau așa cum erau cunoscuți în Rusia și mai apoi în restul Europei - tătari). Tătarii crimeeni sunt împărțiți în
Tătarii crimeeni () [Corola-website/Science/302957_a_304286]
-
erau locuitorii stepelor crimeene. În vreme ce noğaii au păstrat trăsături asiatice, celelelalte două subgrupuri tătare au trăsături specifice rasei albe. Tătarii crimeeni au format o națiune în timpul existenței Hanatului Crimeii. Acest hanat era un stat musulman al populației vorbitoare de limbă turcica din peninsulă Crimeea și din stepele din nordul acesteia și care s-a numărat printre cele mai mari forțe militare din Europa Răsăriteana până în secolul al XVIII-lea. Tătarii crimeeni au adoptat islamul în secolul al XIII-lea și din
Tătarii crimeeni () [Corola-website/Science/302957_a_304286]
-
Numan Çelebi Cihan și l-au executat. Așa au reușit să lichideze în fașa mișcarea de renaștere a statului Tătar Crimeean. De menționat că, aceasta Republică a Tătarilor Crimeeni se înscrie în istoria lumii ca fiind prima Republică din Lumea Turcica și Islamică, prin tradiție monarhice. Legea românească ce stipulează consfințirea zilei de 13 Decembrie drept sărbătoare a Comunității Tătare din România este un fapt unic în lume, ceea ce demonstrează, încă o dată, climatul de toleranță și de bună conviețuire de care
Tătarii crimeeni () [Corola-website/Science/302957_a_304286]
-
tot mai mult cererile de ajutor către germanici. În regiunea adiacenta a limes-ului, legăturile dintre imperium și barbaricum deveneau tot mai strânse. În căutare de pășuni sau atrași de civilizația română și de prazi, hunii, de origine mongola sau turcica, au traversat, după 350, spațiul de la nord de Marea Neagră. Au distrus uniunea de triburi alana de origine iraniană, stabilită între Don, Caucaz și Marea Caspică, si au cucerit Regatul Bosforului din zona Mării de Azov, ce era sub protectorat român
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
Cuciulata (maghiară:"Kucsuláta", germană: "Katscheloden") este un sat în comuna Hoghiz din județul Brașov, Transilvania, România. În prima atestare documentară (în anul 1372) Cuciulata purta numele de "Kotzalad". Denumirea este de origine maghiară, vine din antroponimul de origine turcica Kocsola "Chociola" la care s-a adăugat sufixul toponimic maghiar -d (echivalent al românescului -ești). Alte menționări: în 1589 - "Kucsalota", în 1637 "Kucstulata", iar în 1648 "Kociulata". Cuciulata este situată pe malul sudic al Oltului, la poalele munților Perșani, fiind
Cuciulata, Brașov () [Corola-website/Science/300939_a_302268]
-
una bipolară, creștin-musulmană. Începutul acestei perioade a fost marcată de războaiele bizantino-otomane, care au durat aproape 150 de ani. De-a lungul acestei perioade, otomanii au cucerit controlul asupra Anatoliei și Balcanilor. Imediat după fondarea beilicurilor anatoliene, mai multe principate turcice s-au aliat cu otomanii împotriva Imperiului Bizantin. Această perioadă a fost marcată de înfrângerea selgiucizilor în bătălia de la Köse Dağ (în fața mongolilor) și a fost urmată cucerirea de noi teritorii (29 mai 1453 - 11 -12 septembrie 1683), o perioadă
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
11 -12 septembrie 1683), o perioadă de stabilitate socială și economică în provinciile imperiului, cunoscută și ca Pax Ottomana. Originile otomanilor pot fi urmărite până la începutul secolului al XI-lea, când au fost fondate o serie de mici emirate musulmane turcice - beilicuri - în diferite zone ale Anatoliei. Principalul lor rol era acela de apărare a regiunilor de frontieră binzantino-selgiucidă. Acest rol a fost întărit odată cu migrarea a mai multor triburi nomade turcice în Asia Mică. Totuși, în 1073, după victoria Sultanatului
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
au fost fondate o serie de mici emirate musulmane turcice - beilicuri - în diferite zone ale Anatoliei. Principalul lor rol era acela de apărare a regiunilor de frontieră binzantino-selgiucidă. Acest rol a fost întărit odată cu migrarea a mai multor triburi nomade turcice în Asia Mică. Totuși, în 1073, după victoria Sultanatului de Rom împotriva bizantinilor în bătălia de la Manzikert, beilicurile au încercat să găsească o soluție pentru evitarea autorității selgiucizilor și și-au proclamat în mod deschis independența. În timp ce Imperiul Bizantin a
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
și-au proclamat în mod deschis independența. În timp ce Imperiul Bizantin a continuat să lupte pentru supraviețuire încă aproape patru decenii, iar cruciați au luptat o vreme împotriva supremației musulmanilor în Orientul Apropiat, victoria de la Manzikert a marcat începutul ascensiunii triburilor turcice în Anatolia. Slăbirea continuă a Imperiului Bizantin și rivalitatea politico-militară dintre Sultanatul Selgiucid și Califatul Fatimid în Egipt și Siria de sud au fost factorii determinanți care au facilitat creșterea puterii beilicurilor și unirea lor Unul dintre aceste beilicuri (principate
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
Osman a cucerit orașul bizantin Sogut . Acesta a fost prima localitate bizantină pe care turcii otomani aveau să le cucerească în primele decenii ale secolului al XIII-lea. Osman a cucerit și o serie de teritorii ale emiratelor și triburilor turcice învecinate. În al doilea deceniu al secolului al XIII-lea, Osman I a asediat o serie de fortificații importante bizantine. Yenișehir a fost capturat și a fost folosit ca bază de către turci pentru declanșarea atacului împotriva Prusei (Bursa) și Niceei
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
Limba protobulgară (sau bolğar, bulgara veche) a fost limba vorbită de protobulgari, acum dispărută. Foarte puține izvoare există despre această limbă și puține sunt înțelese. Este considerată de mulți lingviști a fi fost o limbă turcică din ramura ogură (oghură; în limba ) și se crede a fi fost vorbită în statele fondate de protobulgari: Bulgaria Mare (în ) (în secolul al VII-lea), Bulgaria dunăreană (sec. VII-IX) și Bulgaria de pe Volga (până în secolele XIII, XIV). A fost
Limba proto-bulgară () [Corola-website/Science/316305_a_317634]
-
crede a fi fost vorbită în statele fondate de protobulgari: Bulgaria Mare (în ) (în secolul al VII-lea), Bulgaria dunăreană (sec. VII-IX) și Bulgaria de pe Volga (până în secolele XIII, XIV). A fost strâns înrudită cu limba ciuvașă (astăzi singura limbă turcică ogură).
Limba proto-bulgară () [Corola-website/Science/316305_a_317634]
-
, sau Türkmenistan în turkmena, iar în rusă "Туркмения" sau "Туркмениста́н" (cunoscută și ca Turkmenia, iar oficial: Republică ) este o țară turcica în Asia Centrală. Numele țării derivă din persana, însemnând „"țara poporului turkmen"”. Capitala este orașul Ashgabat, toponim persan, traducându-se aproximativ că „"orașul dragostei"”. Se poate spune că istoria Turkmenistanului se întinde pe mai multe milenii, întrucât au fost descoperite pe
Turkmenistan () [Corola-website/Science/298151_a_299480]
-
, fondatorul și domnitorul (1410-1420) statului turcoman-azer Qaraqoyunlu. În anii 1380, conducătorul confederației tribale turcice Qaraqoyunlu, , s-a înfruntat cu pericolul timurid. În aceeași perioadă în partea sudică a Azerbaidjanului, exista statul Djelairid cu capitală în Tabriz (1341-1410). Suveranul acestui stat după anul 1382 era sultanul Ahmad. În 1386, Tamerlan a ocupat Tabrizul și de
Qara Yusif () [Corola-website/Science/309217_a_310546]
-
Karakoyunlu. Sultanului Djelairid Ahmad, care deja obținuse Bagdadul, mai întâi ocupă Tabrizul. Dar, nici sultanul Ahmad nu a reușit să-și păstreze puterea și Tabrizul a fost ocupat de fiul lui Miranșah, Abu Bakr. Între timp se întărise confederația triburilor turcice Qaraqoyunlu după întoarcerea liderului lor Qara Yusif, care a ocupat o parte din Azerbaidjan. În 1408, Qara Yusif a câștigat lupta cu fiul lui Tamerlan, Miranșah, în care a murit ultimul, el întrând în oraș invită tot pe Ahmad, sultanul
Qara Yusif () [Corola-website/Science/309217_a_310546]
-
Israel (70.000). Istoria limbii maghiare începe acum aproximativ 3000 de ani, la est de munții Urali, în regiunea fluviului Obi. Încă din această perioadă și în continuare, în cursul migrației ungurilor spre sud-vest, limba lor este influențată de limbile turcice și iraniene. După stabilirea lor în bazinul Carpaților, adoptarea creștinismului și formarea regatului Ungariei, limba maghiară este influențată de limbile slave și de limba latină, în care începe cultura scrisă în Ungaria. Prima atestare scrisă a limbii maghiare datează din
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
format în proporție de 8% din cuvinte moștenite, 7% cuvinte împrumutate, 80% cuvinte formate pe teren propriu și 5% cuvinte de origine necunoscută. Cele mai multe împrumuturi sunt de origine slavă (27%), urmate de cele de origine latină (25%), germană (17%) și turcică (16%), dar mai sunt și din limbi iraniene, din limbi romanice (italiană, franceză, română) și din limba engleză. Și calcurile sunt un mijloc important de îmbogățire a lexicului. Mijloacele interne de îmbogățire sunt cele mai importante. Dintre acestea cele mai
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
-lea. Arabii au avut-o sub control începând din secolul VII, până în secolul XI, când a fost invadată de către triburile oghuze noi sub conducerea dinastiei selgiuk, care au asimilat populația autohtonă. Încă de pe atunci locuitorii regiunii erau vorbitori de limba turcică. În secolul XIII, regiunea a fost cotropită de mongoli și, sub stăpânirea lui Hülegü, Azerbaidjanul iranian a devenit centrul unui imperiu mongol extins de la Siria, în vest, până la fluviul Oxus (Amu-Daria de astăzi), în est. Orașul Tabriz, cel mai mare
Azerbaidjan (Iran) () [Corola-website/Science/304344_a_305673]
-
vest, până la fluviul Oxus (Amu-Daria de astăzi), în est. Orașul Tabriz, cel mai mare din regiune, a devenit capitala statului Elhanizilor, parte a imperiului mongol, transformându-se într-un important centru cultural și comercial. Tabriz a devenit ulterior capitala statelor turcice Kara Koyunlu, iar mai târziu Ak Koyunlu (1378-1502). La începutul secolului al XVI-lea, Azerbaidjanul iranian a devenit leagănul dinastiei azere Safevid, ulterior (în a doua parte a secolului XVII) fiind dominat de turcii otomani, până când iranienii, sub conducerea lui
Azerbaidjan (Iran) () [Corola-website/Science/304344_a_305673]
-
limba azeră ca limba de stat și a stabilit steagul provizoriu, care s-a definit la 9 septembrie în forma de tricolor albastru, roșie, verde și o semilună cu stea optunghiulara. Cele trei culori din steagul național simbolizează "„cultura națională turcică, democrația europeană modernă și civilizația islamică”" (M.E.Rasulzade). Însă problema esențială rămânea chestiunea de viabilitate republicii. La 12 iunie 1918, conform ordinul lui S.Șaumian, trupele militare ale Sovietului din Baku au început un atac asupra Ganca, ceea ce a dus
Republica Democratică Azerbaidjan () [Corola-website/Science/303970_a_305299]
-
catedra de limbi a Institutului Pedagogic din orașul Temir-Kaan-Șura, azi Buynaksk. În 1926 face parte din delegația care reprezintă Daghestanul la Congresul Turcologilor din Întreaga Uniune de la Baku unde se stabilește înlocuirea alfabetului arab cu cel latin în toate teritoriile turcice. Se discută și despre adoptarea unei gramatici comune în Republicile Sovietice turcice. Pentru o scurtă perioadă de timp este profesor în orașul Batalpașa din Republica Karaciai-Cerchezia. În 1927 se restabilește în Așgabat, capitala Turkmenistanului, unde predă la Școala Profesorilor Turkmeni
Şewkiy Bektóre () [Corola-website/Science/333196_a_334525]