177 matches
-
că știu, însă, pe de altă parte, cine îl învățase să desfacă nasturii cu o singură mână, chiar în timp ce conducea, dar asta nu mă mai interesează acum, nu când el mă dorește atât de mult și mă simt asemenea unei turiste tinere îndrăgostite de țara sfântă și de fascinantul ghid care o cunoaște atât de bine. Udi, încetează, ai nevoie de ambele mâini pentru a conduce, strig eu în timp ce mașina care se îndrepta spre noi din sens opus ne claxonează, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Pot să stau la voi? — Uau! a exclamat Caricaturistul Alcoolic aruncând trei cuburi de gheață În paharul cu raki pe care Îl umpluse din nou. Spune și de ce dintre toate locurile din lumea asta vrea să vină aici? Doar ca turistă? — Habar n-am, a mormăit Asya, care stătea În genunchi pe jos, căutându-și una din șosete pe sub canapea. Dar având În vedere că e studentă, bag mâna-n foc că face niscaiva cercetări de genul „Islamul și oprimarea femeilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
prin „romanic“ se va înțelege rom, boemian, romantic, ergo... sânge de țigan! Ceea ce va fi un mare atu pentru această țară, cu steag în culorile primare și nume amintind de Romany (țigănie). Vom fi șucari și bengoși! Se vor înghesui turistele nordice să ne admire bronzul nativ și vom suferi care din noi nu-l avem... Se vor împotrivi la început destui, cam aceiași care au acceptat greu să-l vindem pe Vlad Țepeș vampir... E de la Escapism: 2008 va fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
stau și mă întreb câte din gagicile care au trecut prin patul meu nu au dat extemporale despre activitatea mea subversivă. Poate că subminam moralitatea națională, dacă mă gândesc la cele câteva neveste care au călcat strâmb. Dar cele mai multe erau turiste venite în vacanță, dornice de aventuri de-o seară. Aveam trei camere într-un capăt de coridor, la etajul patru al unui hotel din Mamaia. Toate camerele dădeau într-o terasă uriașă, pe care cu acordul direcțiunii (aveam peste două sute
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
transformat în molii. Du rerea e concretă. Se cheamă foame. Sau che marea stomacului. Să caut ceva de mâncare. Pașii ei sunt nesiguri pe holul hotelului. Coboară scările care duc spre recepție. Recepționerul se uită la ea ca la o turistă suedeză. Nu. Nu e nici turistă și nici suedeză. N-a venit la mare în vacanță. N-a venit ca să-și lase trupul biciuit de soare și de alte clișee. Ea a venit cu treabă. A venit la tratament. Nebuna
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
concretă. Se cheamă foame. Sau che marea stomacului. Să caut ceva de mâncare. Pașii ei sunt nesiguri pe holul hotelului. Coboară scările care duc spre recepție. Recepționerul se uită la ea ca la o turistă suedeză. Nu. Nu e nici turistă și nici suedeză. N-a venit la mare în vacanță. N-a venit ca să-și lase trupul biciuit de soare și de alte clișee. Ea a venit cu treabă. A venit la tratament. Nebuna e bolnavă rău. La inimă. Și
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
seama că adormise, că tânărul tocmai îi întrerupsese un vis de dragoste, când se întoarce spre el acesta are o tresărire. Voia să o agațe, probabil, dar văzându-i fața bate în retragere, e vizibil încurcat, o întreabă dacă este turistă, de unde vine, toate acele banalități care te scot din încurcătură. De-abia acum înțeleg capcana în care a intrat tânărul, îmi vine să râd și să plâng, îi răspund la toate întrebările printr-o singură frază pe care am învățat
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
tem să nu te întâlnești cu vreun animal sălbatec... Doar știi că fiarele astea ale pădurii nu sunt deloc tandre cu necunoscuții... Îl chemă insistent, cu glasu-i subțirel de fetiță, însă nu obținu nimic: nici măcar cetele de turiști și de turiste, care lărmuiau în proximitate, nu-i acordară atenție. Ea striga în continuare, dar Profesorul, fără să răspundă, fără să-și încetinească pașii ori fluturarea poalelor sau fâlfâirea pletelor lui cu geometrie variabilă, se afunda tot mai decis printre trunchiuri magnifice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nimerește. — Și unde te duci cu ea? — În mașină. — De ce te duci? — Ca să mă rog. Ce întrebare tâmpită! Râde și ochii i se strâng de tot. Nu este o întrebare tâmpită, Manlio, îți dai seama prea târziu, în timp ce privești o turistă care trece îmbrățișată de un gigant în bermude. Acum ai o expresie amară. Mai târziu, îi spun că nu e adevărat, că nu umblu la curve. El se supără, dar continuă să râdă, i se înroșește fața, zice că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Ea mă plimba prin locuri rafinate, la un red wine, la niște scoici, ceva, la magazinele cu bijuterii de argint și chihlimbar. Într-o seară ne-am așezat lângă o fântână arteziană, împreună cu o colegă poloneză. În tembelismul meu de turistă curioasă, i-am reproșat: - Anita, de ce nu avem inclus Auschwitz-ul în program? - Draga mea, scuze, dar vezi tu, pentru mine Auschwitz-ul nu este loc turistic, nu e „vizitabil”. Mie mi-au fost gazați acolo bunicii dinspre mamă. M-am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
repede, că este total ciudat sau chiar greșit să fii femeie, că este ceva în neregulă cu asta. Prima întâlnire s-a produs la Baku, capitala Azerbaidjanului, în 1990. Locuiam în hotelul central, cel de lângă parlament. În holul hotelului, cu excepția turistelor europene, singurele femei, nu erau decât bărbați azeri: recepționeri, chelneri, oameni de serviciu și pur și simplu localnici care veneau în hol să privească femeile accesibile vizual, cele europene. Și asta după șaptezeci de ani de comunism și de egalitarism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
dar nu‑mi pasă. Atâta timp cât sunt haine de designer de vânzare, altceva nu‑mi trebuie să știu. Ajungem la un stop, plătesc șoferului, având grijă să‑i dau un bacșiș de 50 la sută ca să nu zică că sunt vreo turistă englezoaică zgârcită, și, cu inima tresăltându‑mi, cobor. Și, trebuie să recunosc, prima impresie nu e prea grozavă. Sunt pe o stradă plină de fațade neinspirate de magazine și de clădiri de birouri. Pe cartonaș scria că vânzarea este la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
direcție este Guggenheimul? — În capătul străzii, zice, arătând cu degetul mare. — Aha, spun, confuză. Mersi. N‑are cum. Sunt sigură că Guggenheimul e la mulți kilometri de aici, lângă Central Park. Cum să fie în capul străzii? O fi vreo turistă. Ia să întreb pe altcineva. Dar toată lumea merge atât de repede, că e greu să atragi atenția cuiva. — Hei, zic, practic apucându‑l de braț pe un bărbat în costum. Pentru Guggenheim... — Chiar acolo, zice, arătând din cap și pleacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
luat‑o din SoHo. Cel puțin... Oare mai sunt în SoHo? Poate ăsta e NoLita. Sau... NoHo? SoLita? Sincer, nu mai știu unde sunt la ora asta și nu vreau să mă uit pe hartă, ca să creadă toți că sunt turistă. Oricum, oriunde aș fi, nu‑mi pasă. Intru. Deschid ușa grea și pășesc în magazin, care e complet gol, cu excepția mirosului de tămâie și a unei muzici ciudate, date la maximum. Mă apropii de un stativ și, luându‑mi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
la o plimbare lejeră până la capătul digului din Santa Monica, unde ne așezăm pe o bancă și privim oceanul. Brad încearcă să mă convingă să facem un drum cu mașina pe teren, dar refuz, pentru că m-aș simți ca o turistă acum, când încerc să mă simt ca o nativă, ca soția lui Brad. Având în vedere că n-au trecut decât patru săptămâni și jumătate, mă gândesc că mă descurc destul de bine. Ne plimbăm înapoi în lungul digului, ținându-ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
bărbați și restul femei, foarte vesele și gălăgioase, îmbrăcate în rochii frumoase, deschise la culoare, cu flori plăcute mai mari sau mai mici, nemțești ce să mai zic. Pe drum el îi prezintă grupului și foarte încântate iau înconjurat câteva turiste, pălăvrăgind între ele. El nu înțelegea nimic dar nu conta, tatăl lui Gigi era acolo. Două nemțoaice care se cunoșteau bine cu el, îi stăteau agățate de gât pe o banchetă. Gigi știa puțin cât să se descurce însă mai
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
altele? — Stai liniștit. Crawford se gîndea la filme snuff(##notă - snuff movie: film (de regulă pornografic) care are ca punct culminant uciderea În direct a unuia dintre participanți.##). El și șoferul, Mahoud, aveau de gînd să ia pe sus o turistă oarecare din Fuengirola și s-o aducă În apartamentul lui. — N-ar fi mers pînă acolo. Voia doar să te incite. — Te Înșeli! exclamă Paula, luîndu-mă de mîini ca o școlăriță serioasă care Întrezărește realitățile lumii din jur la prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
același lucru? Se gândi să fugă. Dar unde? S-ar pierde imediat pe străzile astea. Erau din ce în ce mai aglomerate acum, când intrau în souk, în piață. Văzu două femei, probabil cu câțiva ani mai tinere decât ea, care arătau ca niște turiste. Ar fi putut fugi la ele. Dar ce-ar fi urmat atunci? Acum Nabil o conducea pe niște alei care șerpuiau și se întortocheau, trecând pe lângă tarabe înțesate de tobe bongo acoperite cu piele, covoare groase, țesute, și suvenire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
un bărbat cu înfățișare de rabin, de vârsta lui Maggie, căruia i se legănau franjurile șalului de rugăciune, în partea cealaltă. —O, nu, zise Maggie imediat și, chiar fără să planifice asta, exagerându-și accentul irlandez. Sunt în vizită. —Ce, turistă? Turistă. — Nu chiar, dragă. Sunt mai mult în pelerinaj. Suna ostentativ, ca și cum ar fi imitat-o pe una din maicile de la școală. Dar Maggie se ruga să meargă. A, vrei Betleem? Nu părea s-o creadă. Mergi la Betleem? A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
bărbat cu înfățișare de rabin, de vârsta lui Maggie, căruia i se legănau franjurile șalului de rugăciune, în partea cealaltă. —O, nu, zise Maggie imediat și, chiar fără să planifice asta, exagerându-și accentul irlandez. Sunt în vizită. —Ce, turistă? Turistă. — Nu chiar, dragă. Sunt mai mult în pelerinaj. Suna ostentativ, ca și cum ar fi imitat-o pe una din maicile de la școală. Dar Maggie se ruga să meargă. A, vrei Betleem? Nu părea s-o creadă. Mergi la Betleem? A, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
acoperite cu pălării sau cu bonete croșetate, iar figurile lor exprimau o extraordinară ardoare. În timp ce își făcea loc printre ele, Maggie observă că aproape atingeau un perete pe care se prelingea apa, lustruindu-l cu buzele. Alte două femei, probabil turiste, stăteau deoparte de restul. Maggie le auzi vorbind: —Piatra de Temelie e acolo, de partea cealaltă a Zidului. Ai auzit ce se spune? Că picăturile astea sunt lacrimile Domnului. Maggie le dădu la o parte. Se uită peste umăr și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
din vacanța anului respectiv, și a doua, după revenirea în țară, de pe meleagurile englezești, unde soțul ei depunea, de câțiva ani, o muncă aproximativ grea, la o fermă de porcine, dar, câștiga bine, ca să fie mulțumiți, el și familia sa. Turista noastră, că așa o s-o numim, cu toate că numele din buletin era altul, își luă băieții, unul de zece și altul de doisprezece ani, urcară in minionul autoturism de excursie, și plecă la Crucea albă de mesteacăn. Adică, a venit la
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
preia copiii. Îi preluă. Îi duse dincolo de mașină. Srăinul srtigă: dă-mi vreo prăjină. Să mă pot agăța. Că mă duce apa. Căută. Găsi. Când se întoarse, să i-o întindă, nu mai era cui. Salvatorul dispăruse, înghițit de viitură. Turista rămase cu ochii holbați. Copiii o strângeau de picioare. și izbucniră, cu toții, într-un plâns comun, și zgomotos, care-l acoperea pe cel al revărsării de apă. Dracii Asupra haiducitului nu cred că e necesar să mă opresc. Faptul este
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
stivuite pe jos. — Cred că mai bine am merge să bem un pahar undeva..., propuse Desplechin, rezumând cu pertinență atmosfera momentului. Trecură pe lângă muzeul Orsay, se așezară la o masă pe terasa de la Secolul XIX. La masa vecină, vreo șase turiste italiene cotcodăceau cu vioiciune, ca niște orătănii nevinovate. Djerzinski ceru o bere, Desplechin un whisky sec. — Ce-o să faceți acum? Nu știu... Desplechin părea că, Într-adevăr, nu știe. — O să călătoresc... Un pic de turism sexual, poate. Surâse; când surâdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
din toate. Dacă vrem Într-adevăr să testăm condițiile de mutație În general, trebuie pornit de la molecule autoreproducătoare mai simple, cu maximum câteva sute de legături. Desplechin dădea din cap, ochii Îi străluceau, nu mai Încerca să-și ascundă tulburarea. Turistele italiene plecaseră; În toate cafeneaua nu erau decât ei doi. Va dura foarte mult, cu siguranță, continuă Michel, În principiu configurațiile mutabile nu se disting prin nimic. Dar trebuie să existe condiții de stabilitate structurală la nivel subatomic. Dacă reușim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]