476 matches
-
New York la Los Angeles, cu un cuvînt Înainte al autorilor, Editura Nemira, București, 1997, passim. Vezi și Lucian Giurchescu, „Noi nu sîntem de-aici, noi sîntem de niciunde”, 22, nr. 40, 6-12 octombrie 1989, pp. 12-13. Emanuel Tânjală, Dan Cristian Turturică, op.cit., p. 123. Ibidem, p. 216. Ibidem, p. 246. Ibidem, p. 8. Ibidem, p. 5. Alexandru Nemoianu, op.cit., p. 17. Sanda Golopentia, op.cit., p. 180. Emanuel Tânjală, Dan Cristian Turturică, op.cit., p. 70. Ibidem, p. 92. Ibidem, p. 95. Ibidem
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
40, 6-12 octombrie 1989, pp. 12-13. Emanuel Tânjală, Dan Cristian Turturică, op.cit., p. 123. Ibidem, p. 216. Ibidem, p. 246. Ibidem, p. 8. Ibidem, p. 5. Alexandru Nemoianu, op.cit., p. 17. Sanda Golopentia, op.cit., p. 180. Emanuel Tânjală, Dan Cristian Turturică, op.cit., p. 70. Ibidem, p. 92. Ibidem, p. 95. Ibidem. Ibidem, p. 275. Gelu Neamțu, op.cit., p. 26. Șerban Drutzu, Andrei Popovici, op.cit., pp. 30-31. Cf. Eric Foner and John A. Garraty, op.cit., passim; René Gonnard, op.cit., pp. 308-312. William
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
TURTURICĂ, C.[onstantin] (1.VIII.1933, Odobeasca, j. Teleorman), prozator. Este fiul Teodorei și al lui Alexandru Turturică, jandarm. Urmează la Brăila gimnaziul (1944-1948), apoi o școală profesională de silvicultură (1948-1950), continuată, după un stagiu la Școala de Pilotaj din Brașov
TURTURICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290315_a_291644]
-
TURTURICĂ, C.[onstantin] (1.VIII.1933, Odobeasca, j. Teleorman), prozator. Este fiul Teodorei și al lui Alexandru Turturică, jandarm. Urmează la Brăila gimnaziul (1944-1948), apoi o școală profesională de silvicultură (1948-1950), continuată, după un stagiu la Școala de Pilotaj din Brașov, la Școala Tehnică de Silvicultură din Câmpulung Moldovenesc (1952-1954). Frecventează un an Institutul „Maxim Gorki”, dar se
TURTURICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290315_a_291644]
-
al doilea volum, Alte orizonturi, Z. experimentează noi specii lirice și noi mijloace de expresie, își diversifică structura metrică. Însușindu-și ritmuri, procedee de la alți poeți - cadențe eminesciene îndeosebi -, dar și forme proprii unor predecesori mai îndepărtați, ca Ienăchiță Văcărescu (Turturica) și Costache Conachi (Fantazio), el adoptă (sau concurează) și prozodiile unor contemporani, precum Al. Macedonski și G. Coșbuc. Nu lipsesc nici accentele anticipative. Volumul Imnuri păgâne anunță, nu doar prin titlu, ci parțial și prin figurație, Visări păgâne de Ion
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
Muzelor 19 83. Bugher Victor, str. Petre Ispirescu 6 84. Corâci Carol, str. Petre Ispirescu 114 85. Alexe Ștefan, str. Petre Stanciu 5 86. Ion Maria, str. Platoșei 4 87. Tudor Nicolae, Sos. Măgurele 187 88. Iancu Petra, str. Serg. Turturica 93 89. Necunoscut, str. Ser. Mușat 56 90. Necunoscut, str. Telita 4 91. Necunoscut, str. Ț. Vladimirescu 6 92. Gozokos Ion, str. Tane Nicolae 46 93. Constantinescu Gheorghe, str. Arion 23 94. Popescu Maria, str. 30 August 18 95. Chiliban
DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 (*actualizat*) pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
-n file Vița-i galbenă de păr. El dă gânduri ne-nțelese Vârstei crude și necoapte, Cu icoane luminoase O îngînă-ntreaga noapte. Când de-o sete sufletească E cuprinsă fata mică - A dormit cu ea alături Ca doi pui de turturică. {EminescuOpI 109} E sfios ca și copiii, Dar zîmbirea-i e vicleană; Dară galeși îi sunt ochii Ca și ochii de vădană. Gât și umere frumoase, Sânuri albe și rotunde, El le ține-mbrățișate Și cu mînile le-ascunde. De te rogi
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
băieți, zise el domol. Ia să vă dau o leacă de apă... Își dădu pălăria pe ceafă și scoase răsteiele. Jugul căzu. Românul apucă funia. Cumpăna stătea neclintită, naltă, în albastrul șters al cerului. Printre ramurile răchiții bătrâne pâlpâi o turturică vânătă, apoi se zvârli, în zboru-i iute, zvâcnit, peste fânețe tăcute. Frunzișurile se clătiră o clipă, după aceea căzură iar în neclintirea lor. În clipa aceea, din păpușoaie săltară trei oameni, trei țigani. Pe cel care venea întăi, cu dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
iubitul meu vorbește și-mi zice: "Scoală-te, iubito, și vino, frumoaso! 11. Căci iată că a trecut iarna; a încetat ploaia, și s-a dus. 12. Se arată florile pe cîmp, a venit vremea cîntării, și se aude glasul turturicii în cîmpiile noastre. 13. Se pîrguiesc roadele în smochin, și viile înflorite își răspîndesc mirosul. Scoală-te, iubito, și vino, frumoaso. 14. Porumbiță din crăpăturile stîncii, ascunsă în scobiturile prăpăstiilor, arată-mi fața ta, și fă-mă să-ți aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
Gavrilaș, silindu-se să-și apere propria-i cafeluță amenințată, în vreme ce doamna Gavrilaș își frângea mâinile amuțită, parc-ar fi asistat la un cataclism. Fata însă se arăta măgulită de explozia aceasta și primea vijelia de sărutări gângurind ca o turturică. ― Victorie, domnule Gavrilaș! răcni în cele din urmă Titu, zvîrlindu-și pălăria pe pat cu un gest de general triumfător. Și povesti pe nerăsuflate cum a întîlnit pe Grigore Iuga, ce-au vorbit, cum era gata-gata să nu mai vie deloc
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ganguri râzând cu nările în vînt: ― Mais tu es fou, petit cheri!2 Apoi automobilul zvâcni ca un alergător de cursă. Grigore se uita după el și nu vedea decât o mână mică plutind în aer, deasupra capetelor, ca o turturică albă. Pe când mașina se depărta vertiginos, împroșcînd până-n marginile uliței vârtejuri de apă turbure cu bucăți de noroi, tânărul Iuga auzi deodată un glas mînios: ― Fire-ar al dracului! Baba Ioana, care venea pe marginea uliței, era numai noroi din
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mână. Băiețelul, desculț ca și mă-sa, împiedicîndu-se în poala cămășii lungi cu care frământa noroiul, scâncea întruna: ― Mi-e foame, mamă! Și femeia îl ostoia, tîrîndu-l de mână, necăjită: ― Taci, maică, taci-taci! Mașina dispăruse cu mâna albă ca o turturică. Grigore Iuga se cutremură, parcă s-ar fi trezit dintr-un vis. Nu mai auzea decât scâncetul copilului, și mulcomirile femeii, și mormăitul babei: ― Fire-ar al dracului! Capitolul IV LUMINILE 1 Două zile Titu Herdelea avu să povestească ce-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mă săgeta amintirea foișorului și-a serii trecute, când Egor se balansa înaintea mea ca o cobră hipnotică. Ieșeam la poartă și priveam în josul străzilor: cozile zmeelor agățate de sârmele de telegraf fluturau singuratice în aerul galben și câte o turturică oprită pe stâlp le privea cu un singur ochi. O așteptam pe Ester, mă întrebam ce rol o să-i dau când voi fi regină, dar mai ales mă gândeam cât de bine o să-i stea ei pe tron, în mână
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să-l văd și pe caporal, care e undeva În fața mea, dar și pe soldatul santinelă de la capătul gardului de sîrmă ghimpată, care e undeva În spatele meu. Fără efort. De fapt, Îi văd fără să-mi mișc măcar o moleculă. — Turturică, țipă el după ce Închide, ia-o la vale. Trece un timp, probabil nu mult - sau poate că e mult. E mult? A trecut ziua? E clar că nu trăim timpul normal. Nu-l trăim normal, din pricina Încordării. Încerc să ies
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
s-o facă? Îi trebuie vreun motiv? Am eu vreun motiv să ajung În această situație? Dar ce fel de situație e asta? Ce caut eu aici? Ajung mult prea repede pe aleea dintre birourile comandamen tului. Îl urmăresc pe Turturică cum trece, cu o figură transpusă, el nu mă vede, are obrajii rumeni, dar e o rumeneală nesănătoasă, de otrăvit. Încerc să văd semne de violență, e greu să-ți dai seama. Chiar dacă aș fi putut să-l Întreb ceva
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
odată vorbind la locul de fumat despre vară-sa din Germania cu care corespondează frecvent, lăsa să se Înțeleagă că s-ar putea să ajungă și el În Germania, după armată - din cîte Îmi amintesc, maică-sa e șvabă. Și Turturică? Ce importanță mai are, e treaba lui! Ne-a folosit pe unii Împotriva altora și e cît se poate de evident că știa foarte clar de ce să se agațe. Lucrurile se explică, deodată... am o revelație. Aș vrea să o
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
16. Anul Pațache Deschide, dragă, ușa de la balcon. ăștia, după ce că ne-au redus cu nouă’ș’nouă la sută cheltuielile de întreținere, mai vor să ne și africanizeze cu excesul de calorii . Cum adică să ne africanizeze ?! Ne înnegresc ? Exact, turturica inimii mele. Am aflat că deja aproape tot Ferentariul e pe bronz iar vecina de la patru a născut un negru. Că de aia și te rog să deschizi odată ușa aia de la balcon, că mi se colorează pigmentul de atâta
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
să deschizi odată ușa aia de la balcon, că mi se colorează pigmentul de atâta căldură. N-o deschid, să mă pici cu cremă de anșoa. Nu renunț la grade așa cum nu renunță generalii. Caută și tu motive mai speciale. Păi, turturică scumpă, s-ar putea să vină cineva de sus... Primul Ministru? Nu, bombonică cu susan, e vorba de Anul Nou! Poa’ să fie și Președintele Kurdistanului, eu nu deschid, c-a zis și la radio chestia cu genomu care poa
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
privirile castanii. Ochii molatici aveau în lumina lor o blazare particulară. Punea unul lângă altul gesturi rare, însoțite de un glas măsurat. Din tot ce făptuise, mai ales paharul îi plăcea. „Beu țapán”, recunoștea el însuși cu o voce de turturică blândă. Datorită unei „babici” gospodine, care păstra și cheia și punga, casa lui Alexandru Coca era totuși casă de om gospodar. Când Coca al ei sosea pe două cărări, babica îi ieșea înainte cu o vărguță de alun ca să-l
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
strigîndu-se cu nume incredibile, porecle cum nu auzise niciodată la școală: Îi ziceau Păzește-caii unui negru numai pielea și osul; Libarcă, unuia cu păr roșcat; Albinețu, unuia care era la fel de alb ca Julius, dar În mod inexplicabil ajunsese lucrător; Ferăstrău; Turturică; PÎine cu șuncă, unuia cam durduliu; Agheasmă, unuia care era neînchipuit de firav și care tușea și cînd urca și cînd cobora. Toți urcau și coborau și profitau de momentul cînd lucrătorul de la betonieră le umplea gălețile ca să dea fuga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Femeile le Întindeau mereu cîte o sticlă de bere și pe urmă, cînd terminau de răzuit străchinile fără să lase nimic pe fund, se duceau la o cișmea, cîțiva pași mai Încolo și le spălau. Dar frați n-ai? Întrebă Turturică. Am doi, dar unul e În Statele Unite. — Turturică ăsta nu-i zdravăn; nu știe să-ntrebe de cît din astea. Îți place berea? — Cum să nu-i placa?! Dă-i și-o să vezi! — Să se-nvețe, că doar e bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bere și pe urmă, cînd terminau de răzuit străchinile fără să lase nimic pe fund, se duceau la o cișmea, cîțiva pași mai Încolo și le spălau. Dar frați n-ai? Întrebă Turturică. Am doi, dar unul e În Statele Unite. — Turturică ăsta nu-i zdravăn; nu știe să-ntrebe de cît din astea. Îți place berea? — Cum să nu-i placa?! Dă-i și-o să vezi! — Să se-nvețe, că doar e bărbat! — Dă-i să guste din sticla ta! Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la cataramă cu toți și-și deșertă găleata care din păcate nu era de prea mare folos, fiindcă nu reuși să umple decît cîțiva centimetri. Se Întoarse triumfător cu fața la cei de jos și-i văzu pe Libarcă, pe Agheasmă, pe Turturică și pe ceilalți bătîndu-se cu palmele pe genunchi și clătinîndu-se În toate direcțiile: se tăvăleau pe jos de rîs. „Coboară să bei o sticlă de bere!“, strigau. Julius se uită pe unde urcase și acum trebuia să coboare și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Muzica și cântecele de demult. În nesfârșirea cerului și a mării, Cum să trăiești iar visul înaintea astrului nopții? Când animalele și oamenii vorbeau cu toții aceeași limbă, strigătele cocorilor spuneau exact ce aveau în gând. Acum trăim în ecouri neclare. Turturica, rândunica și cocorul iau aminte la timpul care le-a fost rânduit, spune Ieremia. Doar oamenii nu pot să-și aducă aminte de rânduiala lui Dumnezeu. Când Karin îl sunase în camera de hotel, ceva nu se lega. Vocea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în tine Am vărat toată vara - Las - să mă spue frunza De ce-am vărat cu nana. 100 Nană, nu te amărî Ca și cum nu te-aș iubi, Nu gândi că te-am urât, Că mai tare te-am drăgit. 101 Turturică turturea, De ce-mi ești așa de rea Și nu-mi stai alăturea? Că mi-e dor de-un turturel Ce suspină singurel... Sbor pe ramură la el. 102 La umbrar de liliac Dragostele ce mai fac? Să sărută până
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]