434 matches
-
știți că mie îmi place, nu renunț de bună voie. Vă propun un concurs, fiecare îi solicită celuilalt îndeplinirea unei dorințe. Cine ratează primul pleacă. Pentru că eu am propus concursul, vă las pe voi să începeți. Omulețul se opri din turuit și se uită întrebător la pământeni. Aceștia, nedumeriți, se uitară unul la altul, apoi toți trei la omuleț. Chițăiturile continuară, de data asta cu adresă precisă, Patronul părea șeful expediției. - Ce te aduce aici, care e dorința ta cea mai
ÎNTÂLNIRE DE GRADUL ZERO de DAN NOREA în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354092_a_355421]
-
român și-a arătat interes pentru cultura lor. Zi de zi, după o muncă istovitoare, le căutăm compania și le foloseam ‘secretul’: vorbeam fără să-mi pun deloc probleme de gramatică, punând toate substantivele la nominativ și verbele la infintiv. Turuiam, și spre mulțumirea lor, cu încetul îmi îmbunătățeam germană. Conștienți însă că mă învățau un dialect, îmi atrăgeau ades atenția că în ‘Hoch Deutsch’ se spune altfel, dar la nivelul la care eram atunci, nu-mi pasă... ND: Revenind la
INTERVIU CU CLAUDIU MATASA, CONSUL ONORIFIC AL ROMANIEI IN STATUL FLORIDA de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356971_a_358300]
-
din secolul trecut. Dacă nu mă înșel se numea „Spre culmi”. - Asa este. Cum de ți-ai amintit ? - Ce-mi place nu uit. Am tăcut. M-am simțit că mă rup dintr-un cub de pastă vâscoasa. În urechi îmi turuia un sunet. Am scuturat capul. Era sunetul interfonului. M-am ridicat de pe fotoliu și am deschis. Venise soția de la librărie. O trimisesem să cumpere „Dicționarul General al Literaturi Române”, volumul TZ, editat de Academia Română, în care eram inclus cu câte
CU IOAN ALEXANDRU, PRIZIONIER AI ECRANULUI DE TELEVIZOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357312_a_358641]
-
un punct Iar de o parte și de alta a benzii de asfalt Doar simpli copaci dispărând în pâlnia vitezei Dincolo de parbriz e doar asfaltul și cerul Păsări grăbite săgetând spre înalt Cedează trecerea la intersecția norilor cu visarea Motorul turuie nepăsător în cei patru timpi ai săi. Copilăria, adolescența, maturitatea și moartea. Privesc în oglinda retrovizoare a prezentului Pe bancheta din spate, tot eu cu speranțele în hayon Lângă mine iarăși eu, retrovisând prin tunele Despre pedala ascunsă, Care mă
PRIVESC ÎN OGLINDA RETROVIZOARE A VIEŢII de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358313_a_359642]
-
cîntau toată noaptea despre mîndrele lor, despre pădure, despre horincă și despre viață, care e cînd dulce, cînd amară, după cum și-o face omul ... Adelina se încălzise și ea cu un păhărel din vișinata din care băuseră și fetele și turuia și ea ca o moară stricată, doritoare să afle cît mai multe amănunte din tainele lor de femei măritate, pentru că una își imaginează o fată nemăritată că este căsnicia și altele sînt poveștile unor muieri în toată regula. Apoi, regula
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
care am făcut un cult Însă toate știrile sunt scurte După care mă trezesc mai trist Că-mi bate-n poartă câte-un adventist, Și-mi intră-așa fără motiv în curte Învață pe de rost câte-un verset Improvizează. Turuie și uită restul Trimiși de dincolo-n tot estul, Spunând că s-a născut un nou profet... Mai am un pix cu care stau de vorbă Că-n toată casa suntem singuri Dar mă-ntorc la cratiți și la linguri
DRAGUL MEU CULEGĂTOR DE SEMNE de ION UNTARU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358962_a_360291]
-
noi. Ori unii ce au pretenția că iau interviu, dar vorbesc mai mult ei, ori bagă la propriu microfonul în gura intervievatului și se uită în altă parte ca și când ar ști deja, sau vin cu întrebări de duzină și le turuie... cazuri întâmplate chiar compozitorului Eugen Doga. Ori, în ceea ce privește inverviul Dânsului realizat de mine, dorind de a fi cunoscut de câți mai mulți români, unul de la o revistă, ce poate că are la picioare pe toți academicienii, mi-a turnat din
GENIUL INCOMPARABIL ŞI INCOMPATIBIL... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359756_a_361085]
-
care căzuse, obosită de alergătură. ”Gata, gata, copii! Hai, spălați-vă pe mâini și veniți să mâncăm. Dar înainte de masa, aș vrea să aud și eu ce note ați luat astăzi la școală”. Dora zâmbi bucuroasă și imediat, începu să turuie despre ora de matematică și extemporalul la care se descurcase foarte bine, în timp ce Igor, pe fața căruia apăruse o expresie de aparentă nepăsare, își împinse cu piciorul ghiozdanul spre colțul patului și se întinse să tragă de coadă, pisica ce
FRAGMENT DIN ROMANUL ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359904_a_361233]
-
tragica epavă mecaniscoadelor care se buluciră afară prin trapa secretă ascunsă în stîncă și se tîrîră către rămășițele fumegînde cu toate detectoarele detectînd la maximum de amplificare. „Raportați!”, țîșni din radioreceptor. „Nici un semn de viață pînă la a cincisprezecea zecimală!”, turui operatorul mecaniscoadelor între două blesteme, înainte de a transmite semnalul de întoarcere la bază. Mecaniscoadele clămpăniră vicios din fălci peste cîmpul uscat și dispărură. Sub ploaia otrăvită, ce curgea ca șiroaie de lacrimi, rămase epava care se răcea șuierînd cu disperare
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
lămurească aceste lucruri, dar încă nu știa cum. Îi era greu să gândească, iar acum că venise și Florin îi era și mai greu. Știa că în prezența lui numai avea chip să aibă liniște. Florin era un guraliv înnăscut. Turuia vrute și nevrute amețind omul, iar dacă nu-l lăsai să vorbească singur părăsind camera, aveai impresia că nu se va opri niciodată.. - Waw!!! ești moștenitorul unui anume Vasile Florea. E minunat, nu!? Ar trebui să mergi și să vezi despre ce
MOŞTENIREA I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341371_a_342700]
-
doamnă și el un pahar... acolo... ca tot omu’...”, i-am răspuns. „Uite, ia asta!... Știi că la mine nu bea nimeni!” și mi-a pus într-o sacoșă sticla asta, pe care a scos-o dintr-un fișet. În timp ce turuie veselă, așează pe masă două păhăruțe, deșurubează dopul, care pârâie ușor la început, semn că sticla este neîncepută, toarnă delicat lichidul gălbui, umplând unul din pahare, iar în al doilea lăsând să cadă doar câțiva stropi. Depune apoi paharul plin
BANCUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341970_a_343299]
-
detectivului misterios. - Dacă vrei, mă duc eu! - îmi sare el în ajutor. Mai pocnesc de zece ori din degete ca să vadă că nu glumesc și aștept să-mi debordeze imaginația. Nu mult. Îmbrăcăciosu' smălos (ce dur am scris) începu să turuie grav direct prin pixul meu. - Sunt agent de legătură și-am primit un ordin secret printr-o legătură de ridichi pe care am memorat-o și am înghițit-o imediat - și-mi râgâie în ceafă parfumul secret al ridichilor ca
CAZUL MIORITA de LICĂ BARBU în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342134_a_343463]
-
doamnă nu-i pot spune în niciun caz , de ce-o fi adunat toată mânia din lume în vorbele ei colțoase ? De fapt, sărăcuța-i nevinovată : biet instrument inconștient al sistemului ! O piuliță acolo și-atât! -DOMNULE PROFESOR!!! Gura-i turuie ca o meliță , strivind de-a valma totul : bucăți mai mari sau mai mici din jurul meu , din programa școlară , din caietele elevilor, din sudoarea mea împuțită de dascăl de țară, din satul ăsta care mi-a liorpăit primii și cei
DEŞERTUL DE CATIFEA (5) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 814 din 24 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342233_a_343562]
-
urmă, tot vom ajunge la întrebări dificile legate de disciplina la care aplică fiecare, asta e inevitabil, dar nimeni nu-și dorește ca un candidat să fie crispat sau terorizat. Cât privește examinarea propriu-zisă, niciun profesor nu se așteaptă să turui răspunsuri gata învățate. Foto Guliver Getty Images Dimpotrivă, dacă - și acesta e un caz real - un elev a tocit silitor structura Eneidei și ține neapărat să mă convingă ce poet grozav e Vergiliu - lucru cu care, de altminteri, subiectiv nu
Un tânăr, oricât de talentat ar fi, nu va ajunge vreodată un specialist de top mondial într-o universitate românească () [Corola-blog/BlogPost/338140_a_339469]
-
Mai în glumă mai în serios, obișnuiam să zic „". Nu există ocazie în care să nu-mi scape un joc de cuvinte. Fac asta de mic - nu mă pot stăpâni. Turui grămadă, le scap pe loc, uneori pe negândite, dar știu că sunt niște glume (uite una: glume de mestecat!), știu că e doar o hârjoană, nu fac din asta o virtute, nu public lucrări sau, și mai rău, nu sunt
Calamburul este viața mea () [Corola-blog/BlogPost/337728_a_339057]
-
ianuarie) Ca „președinte jucător” (Cu-alegătorii între buturi), El a înscris GOL după GOL. Acum...îl iau „portarii”-n șuturi. Jurnalistului E. Chelemen (care, în dezbaterile televizate, e foarte „rău”) Știu o gură muierească Transplantată altui gen; Acum gura nefirească Turuie la...Chelemen. (auto)Epigramă (cu gândul la un maestru) Era un geniu Păstorel Și-avea butoaie de...Cotnar’... Eu nu cutez s-ajung ca el Știind că n-am decât...pahar. Referință Bibliografică: EPIGRAME (II) / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN
EPIGRAME (II) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 474 din 18 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343708_a_345037]
-
Valentina, care stătea în celălalt capăt al orașului. Nu își permiteau un taxi, banii trebuiau chivernisiți, nu se știe ce se poate întâmpla. Ionuț privea iscoditor peste tot, era de-a dreptul încântat de tot freamătul orașului, iar gurița îi turuia ca o moară stricată, punând întrebări...de ce...cum...de unde, fără a mai aștepta răspunsuri, punând altele una peste alta. Laura zâmbea, se bucura de fericirea lui, ce bine că nu realiza adevărul. Erau frânți, Ionuț începu să-și arate și
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378308_a_379637]
-
că Laura are probleme și, ca întotdeauna, ea a fost cea care a sprijinit-o. - Angela, ce bine că ești aici, știi cât de dor mi-a fost de tine...de la cer până la pământ, ce zici, este destul? Gurița lui turuia fără răgaz, era o plăcere să-i vezi ochișorii strălucind de bucurie. Uitase de tot, de Nicolae, de bunicul Gheorghe, de Azorică, de casă, aici era în elementul lui, simțea că toți îl iubesc. La bunica Ioana veniseră și frații
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378309_a_379638]
-
Între timp, Ionuț, sub supravegherea bunicii și îngrijirea atentă a lui Gabi, scăpă de febra, mai avea dureri de gât și nu crâcnea,când „reaua de injecție” îl ciupea fără milă. Avea interzis să coboare din pat, dar gurița lui turuia fără oprire, punea întrebări și făcea planuri pentru ziua cea mare, o să-și invite toți prietenii, sigur, mami nu o să se supere. Și o să ducă prăjiturele, bomboane și limonadă, și la grădi, normal! -Și, să vedeți, o să primesc și cadouri
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1977 din 30 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378858_a_380187]
-
Ruța, și Sanda, Vlad plecase în Germania, Ioana nu mai venise pe acasă de mai bine de cinci ani. El încercă să își facă în minte o statistică a clanului Moraru și a celor care mai rămăseseră prin zonă. Femeia turuia în continuare, părând dornică să-l ajute să-și așeze cumva în minte nume și evenimente petrecute în decursul mai multor ani, așa, ca să nu pară căzut din Lună. Așa află că mama lui fusese bolnavă, că după ce-și
REVENIREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379865_a_381194]
-
timpul, într-atât fusese de preocupat de semnificația comportamentului doctorului vizitat... Faptul îl nemulțumea, căci dovedea cât de vulnerabil devenise... De cum intrase în casă, tanti Sofia se precipitase, trăgându-l în living, nelăsându-l nici s-o vadă pe Mela, turuindu-i agitată despre un vis avut de Doamna Doctor pe când el fusese la București. I-l povestise ei, apoi o îndepărtase din cameră, pretextând că vrea să adoarmă ca să viseze din nou. Dar ce ce văzuse în somn Mela?! Tanti
CAP.7 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379940_a_381269]
-
Între timp, Ionuț, sub supravegherea bunicii și îngrijirea atentă a lui Gabi, scăpă de febra, mai avea dureri de gât și nu crâcnea,când „reaua de injecție” îl ciupea fără milă. Avea interzis să coboare din pat, dar gurița lui turuia fără oprire, punea întrebări și făcea planuri pentru ziua cea mare, o să-și invite toți prietenii, sigur, mami nu o să se supere. Și o să ducă prăjiturele, bomboane și limonadă, și la grădi, normal! -Și, să vedeți, o să primesc și cadouri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]
-
Între timp, Ionuț, sub supravegherea bunicii și îngrijirea atentă a lui Gabi, scăpă de febra, mai avea dureri de gât și nu crâcnea,când „reaua de injecție” îl ciupea fără milă. Avea interzis să coboare din pat, dar gurița lui turuia fără oprire, punea întrebări și făcea planuri pentru ziua cea mare, o să-și invite toți prietenii, sigur, mami nu o să se supere. Și o să ducă prăjiturele, bomboane și limonadă, și la grădi, normal! -Și, să vedeți, o să primesc și cadouri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]
-
barca s-a întors singură la mal, de parcă era vrăjită, sau o conducea o forță supranaturală în locul cârmaciului dispărut în larg. Ana încercă să citească dar nu a fost posibil. Când a ieșit Cristina de sub duș, a și început să turuie din gură tot felul de nimicuri, întâmplări de pe plajă, sau văzute prin bazar. Apoi, fără să vrea, s-a deconspirat, precum că l-a vizitat pe George în cameră. Îi povestea ce a văzut ea de la etajul cinci în largul
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]
-
frumoasa blondă. Pe măsură ce mă apropiam am simțit un ghimpe în gât, dar privirea- mi tulbure începea să se limpezească... Cu un zâmbet ușor, ștrengăresc, se prezentă scurt: - Sabina! Aș fi vrut să- i răspund la fel de scurt dar m- am trezit turuind: - George! Domnișoară, îmi păreți atât de familiară! Am senzația ca v- am mai cunoscut sau nu știu dacă, nu este un déjà vu, sau ceva asemănător, sau... Am fost întrerupt de hohotele ei minunate de râs, ușor timbrate de țigări
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]