4,313 matches
-
apoi ieșea din cotlonul lui și căuta tăcut, desfăcea fundele și hârtia cerată, își umplea gura cu două-trei trufe deodată, își trecea degetele prin crema șarlotelor și le lingea pe rând, compara și înghițea, praful subțire de cacao îi provoca tuse, dar nu tușea, pe urmă, ca un motan sătul și leneș, se străduia să lege panglicile colorate așa cum fuseseră la început. Doamne, cum se înroșea tanti Frosa joi seara, la partidele de rummy, când se serveau cofeturile ei! Odată, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și aparent imponderabilă, Într-o rochie vaporoasă și prinzînd delicat din zbor mîna Întinsă a lui Astaire, suspendată Într-un arabesque penché, dispărea brusc, Învăluită Într-un nor de noapte, asemeni lui Euridice. Iar eu, cuibărit În Întunericul presărat de tuse și foială ce o Înghițise, Îmi imaginam că a dispărut pentru totdeauna. Și mă copleșea o tristețe cît se poate de adevărată - și nu una Închipuită. De fapt, adunam În mine o adevărată furtună emoțională, cînd, pe neașteptate, Însoțită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Îndoape cu forța, visul s-a preschimbat În coșmar. M-am trezit tușind și Înspăimîntat. Am Încercat să vomit, Însă n-am fost În stare. A doua zi dimineață m-am simțit și mai rău. Eram amețit și aveam o tuse dureroasă și un vîjÎit În urechi, ca o apă care curge năvalnic. M-am dus și am mai mîncat un pic din mîncarea primită În dar și m-am simțit puțin mai bine. Însă pe seară mi-a fost iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și Jerry scena cu moartea și transfigurarea, Însă În locul ei a fost Charlie Chan. La miezul nopții, cînd celebrul chinez a dispărut de pe ecran pîlpîind scurt, fără să apuce să-și termine replica, În sala aflată În beznă au Început tusea și foiala obișnuite. Apoi proiectorul a Înviat iar zumzăind și a Început parada Îngerilor. De această dată a fost Pisicuțe Înnebunite după bărbați, unul dintre filmele mele preferate. Două frumoase costumate În pisici, cu niște favoriți și urechi adorabile, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ne apărăm, nu nimic! Păi, de ce avem armată? Să fi fost eu acum acolo jos, mamă ce-i mai trăgeam în țeapă pe toți nenorociții ăștia de investori! Îi omoram până la unul! Îmi doboram recordul! Dinspre pat se auzi o tuse seacă, amară. Era Ecaterina Teodoroiu. - Măi băieți măi, zise ea ridicându-se într-o rână, mai dați-o-n mă-sa de treabă, nu puteți și voi să vorbiți mai încet? Sunt răcită, încerc să dorm, ce naiba! Dacă vreți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Uuuu!“. - Vezi? zise Reptigli. Vezi ce-ai făcut cu minciunile tale? Boule! - Iartă-mă. Ai dreptate. Le-am furat din tablou, recunosc. - Așa, bravo. - Dacă-mi dai drumul, le duc înapoi, îți promit. Însă Reptigli tocmai avu un acces de tuse. Tuși nestăpânit, necontrolat, nervos, nepotic, nerușinat, din ochi îi curgeau lacrimi și din gură bale. Era în pragul apoplexiei, își dădu el seama. Și singura soluție... Deschise bidonul cu Mâzgâlici și bău conținutul, deși avea gust de seu de balenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
doar de asta se duc toți în politică, da’ mai oprește-te, mai fă ceva și pentru nație... dar nu, că-s între ei... se știu, se-acoperă... și-s al dracului de gingași, i-apucă ulceru’ la pușcărie și tusea măgărească și bubele dulci, suferă săracii, le ies furuncule pe popou, n-au ei față să stea la bulău, îs finuți, trec prin granițe cu escortă, nu-i întreabă nimeni... da’ noi am fost proști, îndobitociți, ca soldatu’ năuc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
frigider și-am golit-o...” - Știu, știu... sticla e simbol al claustrării sau al voinței de închidere, barieră care există în chip imperceptibil, aproape opacă, dar și translucidă, poate simboliza apa primară, dar fără mobilitate... trecerea de la sinele profund la tusea măgărească. *** Am adormit în fotoliu. Târziu, dar nu-mi venea să mă mișc de-acolo, chiar dacă stăteam cu ochii în ecran de pomană. Așteptam, deși știam că nu voi primi nici un mesaj. De ce să-mi scrie? Între sprâncene parcă-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
i s-au întărit oasele, le-a plăcut că era mai negricioasă, ochiul albastru îi aducea englezoaicei aminte de frate-său mort în Spania. Și-a plecat în străinătate după nouăzeci. Cum să-i mai dau de urmă? - Lacrimi, hârcâieli, tuse. - Exactamente. Poate mă ajută ei să caut prin Crucea Roșie, Doamne, ce proast-am fost de nu m-am gândit la Crucea Roșie!, m-ajută ei, eu numai să le spun... - Să știi că-s în stare să scotocească lumea după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
am vorbit serios cu poveștile! - Afurisito! - Trebuie, Voievoade, altfel ne cresc flori de tei în păr, iar eu una am niște rezerve vis-à-vis de articolul respectiv. Suntem frânți, ne-am tot hârâit de ceilați, facem un cuplu bun, asortat, ca tusea și junghiul. Nu ți-o fi și foame? Nu sunt erou de film sau de roman, nu încerc să-i smulg hainele de pe ea, rămâne în treningul ei bleu, nu explorez cu mâinile, febril, nu bag degete nicăieri, ca instalatorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ființe pe care o Învățase cu numai două luni În urmă primele litere și care citise deja mai multe cărți decît citise el În Întreaga-i viață? Lămpile cu ulei Începură să se agite, cuprinse de un subit acces de tuse, umbra țopăi În ritmul ei pe pereții zgrunțuroși ai marii peșteri și puțin mai tîrziu aceiași pereți tresăltară, scrîșnind și amenințînd să se facă țăndări și să se prăbușească deodată, În timp ce un muget surd se năștea din măruntaiele iadului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
familie, responsabilă în întregimea ei de bunul mers al afacerii." Popianu îl întrebă: "Responsabilă, în fața cui?" Fusese ca o plesnitură de bici. Stavri a rămas încremenit, cu gura întredeschisă, îi înghețase și respirația, fața i se congestiona, îl cuprinse o tuse spasmodică din cauza indignării. August Stoicescu se văzu silit să intervină: "În fața autorității, pentru că în primul rînd se va instala o autoritate. O autoritate adevărată, care va fi respectată și temută". "Ahaa", făcu Radul Popianu și înțelese foarte clar că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o chestie ordinară, apoi oftica era o „boală burgheză“. „S‑a mistuit ca arsă pe rug“, zicea el. Deși de la acel episod trecuseră aproape cinci ani, vocea lui Bandura căpăta În acele momente inflexiuni grave, părând gâtuită și podidită de tuse. Și nu atât din pricina alcoolului, deși, cinstit vorbind, Bandura era de pe atunci o ruină, părăsit de ai săi, aducând cu o ditamai epava care eșuase la apă mică. „Fii fără grijă“, Îngăima Bandura, „nici o altă curvă din lume n‑o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
atâta spălat părând niște barbuni fierți... Discursul său În fața mormântului deschis era pe alocuri Întrerupt de icnetele isterice ale bătrânelor curve (căci cine altele dacă nu ele presimt mai viu sfâșietoarea descărnare și primejdia fatală a decrepitudinii), ca și de tusea Înfundată și smiorcăielile docherilor, că Bandura nu mai știa ce să creadă, dacă era chiar tuse sau bocetul amarnic al marinarului, un surogat de plâns bărbătesc, precum erzațul său de oftături și lacrimi cu care‑și Îngâna vorbele ( Își auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
icnetele isterice ale bătrânelor curve (căci cine altele dacă nu ele presimt mai viu sfâșietoarea descărnare și primejdia fatală a decrepitudinii), ca și de tusea Înfundată și smiorcăielile docherilor, că Bandura nu mai știa ce să creadă, dacă era chiar tuse sau bocetul amarnic al marinarului, un surogat de plâns bărbătesc, precum erzațul său de oftături și lacrimi cu care‑și Îngâna vorbele ( Își auzea glasul cu detașare, ca pe un fonograf strident, iar În sinea sa răsfoia albumul acela de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Drei Husaren“, evident că n‑a rămas În afara atenției redactorilor Enciclopediei. Dar - conform logicii programului lor - Într‑o viață de om n‑ar exista lucruri lipsite de importanță și nici o ierarhie a evenimentelor - ei vor Înregistra toate bolile copilăriei, oreion, tuse măgărească, râie, ca și apariția păduchilor și suferința de plămâni a tatei (diagnoza care a coincis cu diagnoza doctorului Ďjurović: emfizem datorat fumatului excesiv). Tot aici veți găsi și afișul de pe avizierul din piața Bajlon cu lista ostaticilor Împușcați, printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
acum, În miez de noapte, o s‑o pornesc cu jandarmii În pădure, să verific coșmarul unei fetițe bolnave! Să zicem că dacă nu e vorba de o boală serioasă, atunci poate c‑o avea friguri. A avut oreion? Dar tuse măgărească? Ei, vedeți...“). Poate avea tuse măgărească. Primul simptom, nervozitate, o tulburare generală a organismului. Slăbiciune. Pentru că atunci când trupul pătimește, sufletul... Și atunci domnul Benedek dezvoltă teoria interdependenței fenomenelor sufletești de cele trupești, teorie pe care o auzise cândva, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
s‑o pornesc cu jandarmii În pădure, să verific coșmarul unei fetițe bolnave! Să zicem că dacă nu e vorba de o boală serioasă, atunci poate c‑o avea friguri. A avut oreion? Dar tuse măgărească? Ei, vedeți...“). Poate avea tuse măgărească. Primul simptom, nervozitate, o tulburare generală a organismului. Slăbiciune. Pentru că atunci când trupul pătimește, sufletul... Și atunci domnul Benedek dezvoltă teoria interdependenței fenomenelor sufletești de cele trupești, teorie pe care o auzise cândva, la o partidă de cărți, fără Îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de înțeles c-o să fie. Cum să fiu în stare să scriu ceva profund când mediul nu e...ideal? spune Lady Zdreanță. Desigur, Agentul Ciripel o filmează. Contele Calomniei își ține reportofonul pentru a-i prinde fiecare cuvânt. Câte-o tuse ici, câte-o tuse colo. O crampă ici. Un reproș indignat colo. Toată lumea se plânge de câte ceva. Domnișoara Hapciu spune că aerul e îmbibat cu spori toxici de mucegai. Ici câte-un frecuș. Colo o tuse. Nimeni nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
fie. Cum să fiu în stare să scriu ceva profund când mediul nu e...ideal? spune Lady Zdreanță. Desigur, Agentul Ciripel o filmează. Contele Calomniei își ține reportofonul pentru a-i prinde fiecare cuvânt. Câte-o tuse ici, câte-o tuse colo. O crampă ici. Un reproș indignat colo. Toată lumea se plânge de câte ceva. Domnișoara Hapciu spune că aerul e îmbibat cu spori toxici de mucegai. Ici câte-un frecuș. Colo o tuse. Nimeni nu s-a apucat de lucru. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
fiecare cuvânt. Câte-o tuse ici, câte-o tuse colo. O crampă ici. Un reproș indignat colo. Toată lumea se plânge de câte ceva. Domnișoara Hapciu spune că aerul e îmbibat cu spori toxici de mucegai. Ici câte-un frecuș. Colo o tuse. Nimeni nu s-a apucat de lucru. Nimeni nu scrie nimic. Țârul de Sfânt Fără-Mațe e mereu cu fața ridicată-n sus, cu gura deschisă ca a unui pui de pasăre, în timp ce-și toarnă pe gât chili sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Cu alte cuvinte: prizonier. Inky spune: — Nulitățile sunt noile celebrități. Bețivul de la Global Airlines are o sticlă de vin înfășurată într-o pungă maro de hârtie. Vinul, spune el, e amestecat în părți egale cu apă de gură, sirop de tuse, și apă de colonie Old Spice, și după câte o dușcă, toți patru o iau la plimbare în întuneric, prin parc, acolo unde nu te-ai duce niciodată noaptea. Când bei nu se poate să nu-ți placă faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
-vă la asta, spune Inky, ca la un fel de șerbet de sărăcie. O mică fereastră de mizerie care te ajută să-ți savurezi adevărata viață. — Haideți și voi cu noi, spune Inky. Mânjită la gură cu siropul lipicios de tuse, cu fire din peruca de plastic lipite de pata verde din jurul buzelor, spune: Vinerea următoare. A arăta prost, spune ea, e noul a arăta bine. Spune că toți oamenii care contează vor fi acolo. Vechea Gardă. Cele mai bune părți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Sora Justițiară dacă și-a găsit bila de bowling. Și Sora clatină din cap, nu. Bate cu degetul în ceasul de la încheietură și spune: — Apusul civil e peste patruzeci și cinci... patruzeci și patru de minute. Domnișoara Hapciu tușește - o tuse lungă, hârâitoare, un sunet ca de pași pe pietriș - și abia ne putem abține să nu jubilăm. Scotocește în buzunare după o pastilă, o capsulă, dar nimic. Sora Justițiară ne părăsește, scuzându-se, o pornește în jos pe scări înspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
să tușească, Gheorghița Vrăjitoru îi ordonă, scurt, să înceteze. Luana înghiți în sec dar peste cinci minute tuși iar. Profesoara se răsti enervată: Încetează! Fetei i se înroșiră obrajii, scoase batista și își ascunse fața în ea. Senzația puternică de tuse o sufoca, nu putea să respire. Tuși. Femeia sări de la catedră și-o lovi peste obraz. Mai fă asta o singură dată și te dau afară. Ieșită în aerul rece, Luana gândi cu amărăciune: "Așa-ți trebuie, fetițo. Ai pocnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]