275 matches
-
să se stingă, a fost internat oficial sub numele Miquel Moliner. Avea să rămînă acolo vreme de unsprezece luni. Mereu În tăcere, cu privirea arzătoare, fără odihnă. Eu mă duceam zilnic la spital. În curînd, infirmierele au Început să mă tutuiască și să mă invite să iau masa cu ele, În sala lor. Erau toate femei singure, puternice, care Își așteptau ca bărbații să se Întoarcă de pe front. Unii se Întorceau. M-au Învățat să-i curăț rănile lui Julián, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
apoi de trei ori la rând cuvântul „fuior“. Parcă Încerca să denumească obiectul din nou. Poate ți-am mai zis eu, mai demult, că aveam un coleg În armată... — Da, mi-ai spus, obiectă Gelu. Era prima dată când Își tutuia fostul pedagog. Ei, da, m-am gândit din nou la teoriile lui și am căutat În dicționar să văd ce origine au cuvintele repetate de domnul „Star“ În românește. Mă așteptam ca măcar unul din ele să fie de origine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
succesive ale lui Grințu. Și aceasta abia după ce ei se vor Întâlni din nou În holul hotelului Union, către seară și după ce Gelu Îi va zice fostului său pedagog: — Sunt invitat la o zi onomastică, vii cu mine? (Uneori Îl tutuia pe Grințu, alteori nu.) — Da’ ce sfânt e azi? - va Întreba Grințu. — A, nu, pe gagică o cheamă Iulia și așa sărbătorește ea, de 1 iulie. — Aha. — Cred că o știți, a fost colegă de clasă cu mine, e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
prietenoasă. — Cum a mers prima dimineață ca șef la Omucideri, flăcău? Danny știa că știe - cuvânt cu cuvânt. — A mers bine, locotenente. — Spune-mi Dudley. În câțiva ani o să mă întreci în grad și va trebui să te obișnuiești să tutuiești tipi mult mai în vârstă. — Okay, Dudley. Smith râse. — Băiete, ești un Don Juan. Nu-i așa că e un Don Juan, Malcolm? Considine își trase scaunul lângă Danny. — Să sperăm că și Claire De Haven crede la fel. Cum merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ori, și abia la al patrulea sunat l-am ridicat, rostind un "allo" nepăsător! ― Pot vorbi cu Grig? ― Chiar el e la aparat! ― Bună dimineața! Știi cine e aici? ― Știu... Bună dimineața! ― Ce faci? ― Bine, mulțumesc... dar tu? (Hm... o tutuiam fără nici o reticență, și ea la fel!) ― Sânt curioasă, dar știi, foarte curioasă, să aflu ce e cu descoperirea de ieri! ― Și vrei să-ți spun la telefon? ― Nu, vino la 11 să mă iei. Mă aștepți în colț, la
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Noul director era un om foarte corect, foarte serios și de o severitate extraordinară! Sta veșnic încruntat, vorbea rar și apăsat și era cu noi, elevii, de o revoltătoare politeță. Nu ne spunea niciodată pe nume și nici nu ne tutuia, cum obișnuiau Barbă și ceilalți profesori. Nu ne scotea din "domnule elev" și ne vorbea întotdeauna la plural, oricât de supărat ar fi fost. Asta ne impunea extraordinar, bineînțeles: însă era o atitudine care nu ne convenea deloc, pentru că ne
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
și aceștia de căldura cu care, strîmbîndu-se de rîs, îi întîmpina ilegalistul. De la prima frază sala izbucnea în hohote. Toți adormiții se trezeau. Nici vorbitorul nu pricepea cu ce a înveselit lumea; rîdea și dînsul de rîsul celorlalți. Obișnuia să tutuiască pe șefi și să le dea sfaturi. Din încîlceala frazelor ce le scotea pe gură reieșea că el obținuse totdeauna în circumscripție cincizeci de voturi de la patruzeci de alegători. Zicînd acestea, se uita cu mîndrie în jur. Pe la trei dimineața
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
auzi uluirea uluitului. Bătrânul foarte bătrân chiar semăna cu... — Păi... n-am înțeles ce ați spus. — Ai auzit, dar n-ai înțeles. Bine... eu sunt Tizian. Tizian, exact cum auzi. Cum auzi, așa trebuie să înțelegi. Iartă-mă, te-am tutuit, tinere. Poate nici tânăr nu ești. Mde, vorbe nepotrivite... vederea mea... ce vrei, vârsta, vârsta. Am 99 de ani... Ochii mari, întunecați, ușor ieșiți din orbitele albicioase. Nasul subțire, vinețiu. Ridat obrazul, foarte, gânditor chipul, încă gânditor, da. Tichia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vorbă jumătate de noapte. Mare păcat că nu cerusem să fim acceptați la Vatican. Atunci discuția ar fi fost condusă de Paolo și n-am fi avut chiar nici o problemă. Ne-am fi mutat la Vatican, tata s-ar fi tutuit cu papa și i-ar fi iertat toate greșelile. Papa s-ar fi arătat cu tata la fereastră toată ziua, bună ziua, și m-ar fi mângâiat pe creștet. Mai târziu ar fi venit și mama la noi. Costumul îi cădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
lucrează la o editură culturală. „Dar dumneata cu ce te ocupi?” mă Întrebase Într-o seară când ne sprijineam amândoi pe colțul de la capătul tejghelei de zinc, presați de o aglomerație de zile mari. Era perioada În care toată lumea se tutuia, studenții cu profesorii și profesorii cu studenții. Să nu mai spun de clientela de la Pilade: „Dă-mi ceva de băut”, Îi zicea studentul În canadiană cu glugă redactorului-șef de la un mare cotidian. Parcă eram la Petersburg, pe vremea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
redactorului-șef de la un mare cotidian. Parcă eram la Petersburg, pe vremea lui Șklovski tânăr. Toți erau Maiakovski și nici un Jivago. Belbo nu se dădea În lături de la tutuiala generală, dar era evident că o utiliza cu dispreț, sancționând-o. Tutuia ca să arate că răspunde la vulgaritate cu vulgaritate, dar că era un abis Între a-ți lua un ton confidențial și a fi În confidență cu cineva. L-am văzut tutuind cu afecțiune, sau cu pasiune, de puține ori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
era evident că o utiliza cu dispreț, sancționând-o. Tutuia ca să arate că răspunde la vulgaritate cu vulgaritate, dar că era un abis Între a-ți lua un ton confidențial și a fi În confidență cu cineva. L-am văzut tutuind cu afecțiune, sau cu pasiune, de puține ori și puține persoane, pe Diotallevi sau vreo femeie. Celor pe care-i stima, fără să-i cunoască de mult timp, le zicea „dumneata“. Așa a făcut și cu mine tot timpul cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Îl invită la cină Împreună cu alți scriitori. Întâlnire la un restaurant arab, foarte rezervat, fără firmă exterioară: suni dintr-un clopoțel și-ți spui numele În fața unui vizor. Interior luxos, lumini difuze, muzică exotică. Garamond dă mâna cu maître, Îi tutuiește pe chelneri și trimite sticlele Înapoi pentru că data Înscrisă pe etichetă nu-l convinge sau zice «scuză-mă, dragă, dar ăsta nu-i adevăratul cuscus care se mănâncă la Marrakesh.» De Gubernatis Îi este prezentat comisarului X, care are toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
numără. Lipseau două bătrâne și cocoșul. Deșertă blidul, goni câinii să nu mănânce porția galițelor și porni spre uliță, chemând mai prelung: ― Păsărelele mamii, păsărele, păsări, păsă... Când deschise portița, auzi din sus un uruit zgomotos și o trâmbiță care tutuia amenințător. Zări în marginea cealaltă a uliței găinile scăldîndu-se într-o pojghiță de pulbere, cu cocoșul lângă ele. Strigă necăjită: ― Păsărelele mamei... Automobilul se apropia în goana mare și găinile nici nu se sinchiseau. Desperată brusc că o să dea mașina
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Brumaru continua să-l sâcâie, deși nenorocitul făcea sforțări uriașe să-și dovedească utilitatea: povestea anecdote, trântea calambururi neroade, se interesa de creșterea vitelor și asculta ca un martir teoriile agricole ale lui Grigore, juca tabinet cu bătrânul și se tutuia cu tânărul Herdelea, fiindcă observase că Grigore ține la el, căuta să învioreze pe Nadina cu glume franțuzești când o vedea prea plictisită... Totuși Grigore nu-l slăbea din ochi și-i urmărea discret toate mișcările, oricât recunoștea în sineși
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dracului acasă, să nu-mi scoți mie sufletul, că n-am vreme să mă țin de coada ta, fire-ai al dracului! Nici n-apucă bine să-și bage iar mâinile în cratiță, că se și auzi de departe un tutuit de automobil. Cât era de mânioasă, baba tot mai strigă după odorul de nepot: ― Fugi de-acolo, băiete, să nu te calce aia! Nicu, fricos, nu mai așteptă glasul mămicăi și se retrase grabnic după portiță, mulțumit să privească printre
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu buzele murdare etc, ca și cum acestea ar fi avut ceva de-a face cu dragostea.) ― Allan, vreau să-ți arăt ceva, îmi spuse ea cu cel mai umil și mai melodios glas al ei. (Vorbea în bengali ca să mă poată tutui, căci o exaspera placiditatea frazelor englezești, întotdeauna la persoana a II-a plural.) Îmi arătă cutiuța dată de Tagore, cu șuvița de păr alb, parfumată și cârlionțată, înlăuntru. ― Fă ce vrei cu ea; dacă vrei, arde-o. Nu o mai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
De ce m-ați oprit să termin filozofia? — Pentru că am socotit că nu erai îndeajuns de dotat, răspunse John Robert, privindu-și din nou ceasul. Vous pensiez trop pour votre intelligence, c’est tout. — Dumnezeule mare, nu puteți nici măcar să mă tutuiți după atâția ani? Ne spuneați: „încercați întotdeauna să faceți ceea ce e prea greu pentru voi!“. Vă aduceți aminte? Și tocmai asta m-ați împiedicat să fac. Oricum, eu am fost un laș. Dar poate că acum, dacă m-ați ajuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sunteți fratele fostei mele colege... - Așa este, domnișoară... sublocotenent, sunt fratele ei. Stând mai mult de vorbă, pluralul adresării s-a transformat pe nesimțite în singular. Cei doi au început să-și spună pe numele de botez și să se tutuiască. La fel de firesc a răsărit și sentimentul prieteniei. De aici și până la fiorii sublimi ai dragostei nu a mai fost decât un pas. Iar pasul acela s-a făcut, ușor-ușor, ca o părere, ca într-un vis. Cei doi au devenit
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92337]
-
un an cu asigurarea, sigur că trebuia să-i scoateți buletin de identitate. Hi! Hi! Puteți râde că a fost o glumă. Ha! Ha! Merci. Înseamnă că v-a plăcut deși e cam cretină. Mă rog.Vă rog să mă tutuiești dar nu prea tare, că mă gâdil. Hă! Hă! Și așează-te, domnule, mai comod. Unde? Pe piciorul meu stâng că pe dreptul țin filtrul de cafea.înainte să-ți completez asigurarea, te felicit pentru alegerea firmei noastre. Vei avea
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
te văd în toate femeile și nu te aflu în nici una. Te simt când prezentă, când plecată ― totuși mereu actuală. Dacă uneori te prind de mină, făptura ta se topește ca un fulg de zăpadă..." Îi spuneam pe nume, o tutuiam pretutindeni și căutam în-tr-adins frazele acestea, care-mi produceau o voluptate smintită. Scriindu-i, suprimam depărtarea reală dintre noi. Puteam să-i spun, fără ocol, tot ce-mi trecea prin minte, orice intimități și gânduri ― și astfel o simțeam atât
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
am obișnuit cu felul lui de a fi. Așa că în fiecare seară înfulecăm pe gratis. ― S-ar zice că-i un tip original... ― M-da... Mai degrabă om de viață... După câteva zile eram prieteni la toartă unii cu alții, tutuindu-ne de parcă ne cunoșteam de când lumea. Mihaela nu se sfia să șadă pe genunchii lui Coleșiu și să-i mângâie, cu gesturi ștrengărești, chelia strălucitoare. Nici Veverița nu găsea nepotrivit să-mi trântească un ghiont în coaste (era fata asta
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
arcada spartă, pe buzele zdrelite, „scîrbosule!, scîrbosule!“, striga ghemuindu-se la pieptul lui. — Un rînd de whisky la toată lumea, comandă Vlăjganul, scoțînd o grămadă de hîrtii și Întinzîndu-le Înfășurate pe degetul cu inelul. Înainte ca barmanul să apuce să-l tutuiască Întrebîndu-l cine plătește. Lester simți o mînă pe umăr și se scutură ca să o dea jos și să fie lăsat În pace. Se gîndi că ar fi putut fi Santiago și Încercă să se ridice, dar greutatea din cap nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
rău, a continuat el, dar tot ce-ați făcut în această dimineață m-a nedumerit. N-am înțeles de ce. Ezita să-mi spună, așa că a trebuit să insist și, până la urmă, cu greu, am scos de la el următoarele: l-am tutuit, deși practic nu ne cunoșteam și, cu toate că sunt mai în vârstă, așa ceva nu se face decât după ce îți semnalezi intenția; nu m-am sculat în picioare când a intrat și când a plecat mama lui, ceea ce e „de necrezut“, biata
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
dosare, citind ceva și jucîndu-se cu un cuțit de tăiat hârtie. Se făcea că nu mă observase intrând. Am tușit ca să-i atrag atenția și atunci, ridicând privirea spre mine, se schimbă brusc. Deveni jovial. "A, scuză-mă". Nu ne tutuisem niciodată până atunci, dar pentru el n-a fost nici o dificultate ca să sară peste acest mic neajuns. Doar mă aflam în biroul lui! Și-a pus niște ochelari fumurii, eleganți, ca să se apere, chipurile, de lumina care pătrundea de-afară
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]